ASIA

CURS 1

Este continentul cel mai intins – 44 milioane km² si cea mai mare populatie
– 3,7 miliarde locuitori ; China si India – 2,3 miliarde locuitori. Tarmul Marii
Moarte se afla la -400m sub nivelul oceanului.Maximul pluviometric este in
statul Asam din India iar minimul termic la Verhoiansk.Cel mai mare lac al
Terrei este Marea Caspica, cel mai adanc lac este Baikal – 1620 m.Cel mai sarat
lac este Toose din Turcia urmat de Marea Moarta.Cea mai lunga cale ferata este
Transiberianul circa 10 000 km.Cea mai populata aglomeratie – aria
metropolitana Tokyo – 30 000 000 loc. Cea mai inalta cladire – Tai Pei 101.
Limite :
- N : Oceanul Arctic, Marea Kara, Marea Siberiei de E,
- E : Oceanul Pacific, Marea Bering, Marea Japoniei, Ohotsk, Chinei de S;
- V : Muntii Ural, fluvial Ural, Marea Caspica, Muntii Caucaz, Marea Neagra,
stramtoarea Bosfor, Marea Marmara, Egee,Mediterana, Marea Rosie si Canalul
Suez.
- S : Oceanul Indian
Asia se intinde de la S de Ecuator (11º laitudine S).
Cel mai N punct : Peninsula Taimar.Acest punct N se afla dincolo de cercul
polar- 80º latitudine N.De la N la S Asia are 76 000 km.Cel mai V punct este
Capul Baba.
STRUCTURA POLITICA
ASIA DE EST
China – BEIJING
Japonia – TOKYO
Coreea de N – PHENIAN
Coreea de S – SEUL
Mongolia – ULAN BATOR
ASIA DE S-E

Vietnam – HANOI
Laos - VIANGCHAN
Myanmar – RANGOON
Indonezia – JAKARTA
Thailanda – BANGKOK
Malaysia – KUALA LUMPUR
Cambodgia – PHNOM PENH
Brunei – BANDAR SERI BEGAWAN
Filipine – MANILA
Singapore – SINGAPORE
Timorul de E – DILI

ASIA DE S:
India – NEW DELHI
Pakistan – ISLAMABAD
Bangladesh - DAKAR
Sri Lanka – COLOMBO
Nepal – KATMANDU

1
Bhutan - TIMPHU
Insulele Maldive – MALI
Afganistan – KABUL

ASIA DE S-V :
Azerbadjan – BAKU
Georgia – TBILISI
Armenia – EREVAN
Turcia – ANKARA
Iran – TEHERAN
Arabia Saudita – AR RIYAD
Oman – MASCAT
Emiratele Arabe Unite – ABU DHABI
Irak – BAGDAD
Kuwait – AL KUWAYT
Bahrain – MANAMA
Qatar – DOHA
Yemen – SANAA
Israel – TEL AVIV
Liban – BEIRUT
Siria – DAMASC
Iordania – AMMAN

ASIA CENTRALA
Kazahstan – ASTANA
Uzbekistan – TASKENT
Tadjikistan – DUSANBE
Turkmenistan – ASHABAD
Kargastan – BISKEK

ETAPELE DE EVOLUTIE GEOLOGICA :

- Precambrian – platform siberiana, S Coreei, structura indiana, platforma
araba;
- Paleozoic – cutarile caledonice – Podisul Kazahstan, N Peninsulei Taimar,
Muntii Saiani
- Cutarile hercinice (Paleozoic superior) – partea centrala a Asiei-Muntii Altai,
Tian Shan;
- Pe la jumatatea mezozoicului – N-E siberian, Peninsula Indochina, regiunea
Amurului inferior
- Cutarile alpine de la sfarsitul mezozoicului, de la E la V – Muntii Taurus,
Zagros, Karakorum, Himalaya, Cordiliera Birmaneza, Insulele Sumatera, Java,
pana in Insula Noua Guinee ; de la N la S : Peninsula Kamceatka, Insula
Sacalin, Japonia, Taiwan, Filipine
PLACILE TECTONICE :
- Euroasiatica ;
- Indoaustraliana ;
- Pacifica ;
- Medie Filipineza ;
- Medie Araba.

2
CURS 2
RELIEFUL ASIEI

75% din relieful Asiei este format din podisuri si munti

2/3 din suprafata prezinta altitudini de peste 500 m si 20% din suprafata
altitudini care depasesc 3000 m.
REGIUNEA MONTANA
Regiuni muntoase regasite in cadrul platformelor stabile:
Gatii de E si Gatii de V s-au format prin inaltarea marginii scutului indian ;
Muntii Libanului si Antilibanului – munti de tip bloc, prezinta versanti abrupti,
de falie.
Muntii din regiunile de geosinclinal, formati prin incretirea scoartei :
- in timpul cutarilor caledonice : Saianul de E si Saianul de V
- in timpul cutarilor mezozoice : Verhoiansk.
- munti de cutare alpina : Caucaz
Altitudinea muntilor
- regiuni muntoase cu altitudini de peste 7000 m : Himalaya (8848) Tian Shan
(7500), Pamir, Karakorum
- regiuni cu inaltimi de peste 5000 m : Caucaz (5600), Elburz ( N Iranului 5600
m), Ararat( Turcia)
- regiuni de peste 3000 m : Taurus, Altai, Zargos (Iran),Muntii Peninsulei
Kamceatka
- regiuni sub 2000 m : Muntii Chinei de S, Gatii de V
In functie de orintare si influenta in peisajul geografic :
- Caucaz – la S de Caucaz : Depresiunea Rion si Depresiunea Kuracaras ;
- La N de Caucaz – clima rece, temperata cu ierni reci iar la S in cele doua
depresiuni este o clima subtropicala
- Muntii Elburz – in N Marea Caspica, in S Podisul Iran – masele de aer care vin
dinspre N, strabat Marea Caspica si se incarca cu umiditate descarcand-o in
regiunea Muntilor Elburz.

PODISURI
- podisuri dezvoltate pe structura precambriana : Podisul Arabiei, Central
siberian, Decan,
- podisuri pe structura paleozoica : Podisul Kazahstan, Podisul Tibet – pe
regiunea cutarilor alpine
Podisuri cu altitudini sub 500 m : Podisul Korat ( Thailanda )
Podisuri peste 5000m (Tibet).
Podisuri cu caracter desertic : Podisul Arabiei, Podisul Gobi
Podisuri cu carcter de taiga : Podisul Central siberian
Podisuri cu caracter stepic : Podisul Anatoliei.

CAMPIILE
Campia Siberiei de V,Campia Indogangetica, Campia Chineza, Campia
Turanului.Campii cu peisaje diverse : de tundra, taiga, cu grad mare de
umanizare : Indogangetica ; campii cu caracter desertic :Campia Mesopotamiei,
Thuranului.

DEPRESIUNI
Depresiunea Tarin situata la peste 1000 m in V Chinei cu caracter desertic

3
Depresiunea Tulfran – China – 154 m
Depresiuni cu peisaj desertic : Tarin ocupata de Desertul Taklamakan
Depresiuni umanizate : Fergana ( Perla Asiei Centrale), in Muntii Tian Shan
Depresiune tectonica – Sachiu An.
TIPURI DE RELIEF
Relief desertic: desserturi calde si reci
- deserturi calde : Desertul Rub al Khali (Arabia), Nefud, Than ( India) ;
- deserturi reci : Taklamakan, Gobi ( 30ºC in timpul iernii), Kazalkum
(Uzbekistan), Karakum;
Deserturi dupa morfologie :
- nisipoase : Rub al Khali, Taklamakan, Thar;
- pietroase : Gobi
- deserturi cu cruste de sare : Kevir
RELIEFUL GLACIAR
In cuaternar suprafete intinse din Asia au fost cuprinse de ghetari.In N a fost
un ghetar de calota care acoperea Campia Siberiei de V si Podisul Siberian,
Tibet.Cel mai intins ghetar se gaseste in Pamir (peste 77 km – Fercenko ).
Tibet, Tian Shan, Caucaz, Altai, Verhoiank, Karakorum (ghetari mai lungi decat
cei din Himalaya).
RELIEFUL LITORAL
- tarm cu fjorduri in N Siberiei, Peninsula Ciukotsk;
- tarm cu riass in S-E Chinei, S-E Coreei;
- tarm vulcanic in Japonia, Indonezia, Kamceatka;
- tarm cu lagune – Marea Caspica;
- tarm cordigen – Maldive, Golful Persic, Marea Rosie, Indonezia, Filipine;
- tarm cu estuar – Gobi, Enisei;
- tarm cu delte – Gange, Brahmaputra ( peste 80 000 km² ), Mekong,Chang
Jian;
- tarm cu mangrove – Sungabansk – cea mai intinsa din lume.
RELIEF VULCANIC
- in zonele active – Japonia, Indonezia, Filipine ;
- relief vulcanic mai vechi din Podisul Decan acoperit cu o patura de roci
vulcanice ; in N-V Podisului Central Siberian (triasic), in masivul Tutorana,
Podisul Armeniei din E Turciei.
RELIEF LITOLOGIC (PETROGRAFIC)
- relief pe loess – in Podisul de loess al Chinei – pana la 300 m.
- relief carstic – Podisul Yunnan din sudul Chinei, Peninsula Malaca, Borneo ;
- relief pe cenusa vulcanica – Capadocia (Turcia).
APELE
Raurile care se varsa in Oceanul Arctic – Obi, Enisei, Lena.Sunt fluvii care
ingheata in timpul iernii, incep sa se dezghete din cursul superior si produc
inundatii .In timpul verii sunt navigabile.Au potential hidroenergetic :
hidrocentrala de la Brantk.
Raurile care se varsa in Oceanul Pacific : Amurul, Huang He, Chang Jian.
Strabat regiuni cu clima rece, in timpul iernii ingheata.Se evidentiaza Huang He
prin cantitatea mare de aluviuni pe care o transporta in Marea Galbena.
Strabate Podisul de loess al Chinei.
Chang Jian si Mekong strabat regiuni afectate de musonul de vara care
determina debite foarte mari vara.

4
 Chang Jian cel mai lung din Asia – 6 300 km este cel mai important din
China, folosit in navigatie, irigatie.Puterea energetica – 16 000 mega wati.
Fluvii care se varsa in Oceanul Indian – Tigrul, Eufrat, Indus, Gange,
Brahmaputra.Primele trei fluvii strabat regiuni desertice, au rol vital in
popularea si in activitatile economice ale acestor parti.Au izvoarele in regiunile
glaciare.Gange si Brahamputra au izvoare in Himalaya si Tibet, au debit foarte
mare in timpul verii datorita ploilor musonice.
Raurile care se varsa in Marea Mediterana – Orontes, Litani, Ceyhan –
Turcia, Rion- Georgia.Au debite mari in timpul iernii.
Regiunile endoreice
Asia Centrala – raurile care se varsa in lacul Aral : Amudaria, Sardaria
Grabenul Elahor El Araba – Iordan care se varsa in Marea Moarta
Depresiunea Tarin din V Chinei – Tarin care se varsa in lacul Lopnur
Regiunile areice
Peninsula Araba;
Sistemele lacustre ale Asiei: Marea Caspica – 37 000 km², lacul Baikal – cel mai
adanc – 1620 m, lacul Aral (tectonice);;
Lacuri vulcanice: Toba (Insula Sumatera),are 100 km;
Lacuri sarate : Tuz (Podisul Anatoliei), Marea Moarta ;
Suprafete mlastinoase : Campia Siberiei de V.

CURS 3
CLIMA ASIEI
Factorii care genereaza clima :
- marea extindere in latitudine ;
- masivitatea continentului ;
- relieful : Gatii de V – bariera climatica, 2000 mm/an, zona cu paduri
tropicale; Podisul Decan – 500 mm/an, vegetatie de savana si paduri tropicale;
- circulatia maselor de aer : circulatia musonilor este cea mai importanta ;
- circulatia unor curenti oceanici ( KURO SHIVO, ONA SHAVO).
TEMPERATURA
Izoterma de 0ºC a lunii ianuarie : Japonia, S Coreei, China, N Peninsulei
Indochina, poalele Himalayei, S Thuranului, N Podisului Iran,Marea Neagra, S
Caucazului ;
Temperaturi medii negative: Siberia ( -70º C la Verhoiansk)
Temperaturi medii pozitive iarna : Arhipelagul Indonezian (31º C).
Temperatura lunii iulie:
- temperaturi aride : Peninsula Araba ( 40-50º C) iar cele mai mici temperaturi
– zona polara (5-10º C).
Repartitia precipitatiilor
Charrapunji, Mauseran (statul Asam din India) – cele mai mari cantitati de
precipitatii – circa 14000 mm/an.Cea mai mare valoare a fost de 25 000
mm/an.
Cele mai uscate regiuni : Peninsula Araba, Iran, Asia Centrala, V si N Chinei,
Siberia de N (200 mm)
ZONELE BIOPEDOCLIMATICE
- zona polara : N Siberiei de N, Peninsula Taimar, Campia Siberiei de N. Iernile
sunt lungi si foarte aspre (-30.........-50º C), verile sunt scurte si cu temperaturi
intre 0 si 10º C, vanturile sunt foarte puternice.Ca tip de vegetatie caracteristica

5
este tundra ( arbusti, lichenul renului, muschi), animale : reni, ursi polari.Solul
este de tip permafrost ( merzloter – denumire ruseasca).
- zona subpolara – face legatura intre zona polara si zona temperata rece :
Siberia, iarna, temperaturile sunt mai ridicate iar vara la fel.Vegetatie : tufisuri
de mesteacan, salcie pitica.
- zona temperata : S Siberiei, Asia Centrala, N Chinei, V Chinei, N Japoniei, N
Coreei. In S Siberiei, Podisul Kazahstan, Mongolia – clima temperata rece,
temperaturi iarna intre -15 si - 20º C, vara temperaturi de 15-20º C, precipitatii
de 400-500 mm; vegetatie : paduri de conifere, padurea continua de la Ural la
Marea Ohotsk ( taigaua siberiana), padure de amestec : silvostepa : in S
Siberiei, N Kazahstanului, Mongolia; padure de amestec in regiunea Amurului
si Manciuriei.Solurile : podzolurile ( padurile de conifere), cernoziomuri
(stepa).Fauna ; ursul brun, lupul, rasul, mistretul; in stepa – rozatoare, pasari.
In Mongolia – camila bactiana, asini salbatici.
- clima temperat excesiva – Asia Centrala, V Chinei – clima are caracter
desertic, precipitatii reduse sub 250 mm, temperaturile sunt ridicate vara -
peste 30º C, iernile sunt reci -10…..-15º C.Vegetatie caracteristica desertului :
tufisuri de tamarix, specii adaptate conditiilor de saratura.In Podisul Anatoliei
este clima temperat continentala cu vegetatie de stepa, temperaturi de circa -5º
iarna.
- clima temperat umeda : N Japoniei, N Chinei, la Beijing, iarna ( -5º C), S
Manciuriei, N Coreei.Precipitatiile sunt sub 1000 mm /an, temperatura este de
0-6º C iarna (Japonia).Vegetatia : paduri de foioase, stejar, fag, pin, cedru,
artar.Fauna : makakul japonez, tigrul siberian.
- zona subtropicala : 30-40º latitudine : S Japoniei, S Coreei, S Chinei, N
Peninsulei Indochina, poalele Himalayei, Iran, Campia Mesopotamiei, coasta
Turciei V si S, Georgia, Azerbaidjan, vara uscata si foarte calda, iarna
temperaturi intre 7 si 10º C, vara temperaturi de circa 30ºC, precipitatii de
circa 600-700 mm.Vegetatia este mediteraneana: tufisuri de maquis, paduri
mediteraneene – cedrul de Liban, stejar, pin (Muntii Taurus).Solurile sunt terra
rosa.
- clima subtropicala oceanica (musonica): S Japoniei, S Coreei, S Chinei,
precipitatii de 2000 mm.Vegetatie : paduri permanent verzi – bambusi, gingko
biloba, temperaturi pozitive tot timpul anului.Fauna : ursul panda.
- zona subtropicala desertica (uscata), temperaturi pozitive, precipitatii scazute.
- zona tropicala uscata : centrul si S Peninsulei Arabe, Iran, N-V Indiei,
temperaturi ridicate iarna pana la 15-17º C, vara 40-60º C, fauna : dromaderul.
- zona tropicala umeda : V, N-V Indiei, Indochina, S Chinei, Indonezia.
Precipitatii de 2000 mm, temperaturi ridicate iarna (20ºC), vara peste 30ºC.
Vegetatia : paduri tropicale umede – ferigi, orhidee. Fauna : elefantul indian,
rinocerul indian, tigrul bengalez, leopardul, maimute.In Indonezia se afla
floarea cu cel mai mare diametru din lume numita RAFLESIA – 11 kg.

CURS 4

POPULATIA SI ASEZARILE ASIEI

Vechimea populatiei :
- directia de populare – Africa
- resturi ale homonizilor

6
Primul hominiz : SINANTHROPUS PEKINENSIS (China)
PITECANTHROPUS ERECTUS (India)
NIPPONANTHROPUS ACKASHIENSIS (Japonia).
Primele civilizatii ale omenirii : civilizatia sumeriana aparuta in Mesopotamia
(civilizatia mesopotamiana) – cea mai veche din lume.
- civilizatia feniciana ;
- civilizatia persana ;
In Turcia – civilizatia hitiţilor
Perioada coloniala
- portughezii au ajuns primii in spatiul asiatic (India) – secolul XV sub
conducerea lui Vasco da Gama
- spaniolli (Madgelan) au ajuns in Filipine
- britanicii (India, Birmania, Bangladesh) – colonii britanice; Singapore,
Malaysia, Hong Kong;
- francezii au colonizat Indochina de V (Vietnam, Laos);
- olandezii – Indonezia;
- rusii au colonizat Siberia.
Repartitia populatiei in spatiul asiatic
- 3,7 miliarde de locuitori
- Asia este locul cu cele mai mari rate de crestere
- China – 1,2 miliarde loc.
- India – 1,1 miliarde loc.
- Indonezia – 230 milioane loc.
- Japonia – 126 milioane loc.
- Bangladesh – 140 milioane loc.
- Pakistan – 160 milioane loc.
- Filipine – 80 milioane loc.
- Vietnam – 80 milioane loc.
- Turcia – 70 milioane loc.
- Iran – 70 milioane loc.
Densitatea populatiei
- Singapore – 5000 loc./km²
- Bangladesh – 1000 loc./km²
- Coreea de Sud – 370 loc./km²
- Japonia – 340 loc./km².
Cele mai slab populate : Mongolia, Kazahstan : 4 – 5 loc./km².
Regiunile cele mai populate
- in N in lungul Transiberianului (Novosibirsk)
- Asia Centrala – Depresiunea Fergana (300 loc./km²; partea de N a Muntilor
Tian Shan (orasele AL MATY, TASKENT)
- S-V Asiei: Campia Mesopotamiei; zona Golfului Persic; N si N-V Iranului
- Asia de S: Campia Indogangetica ; Coasta Malabar si Coasta Coromandel
(India)
- Asia de S-E: Insula Java din Indonezia – cea ma populata insula a lumii ; 2/3
din populatia Indoneziei se afla aici ; Insula Luzon – cea mai populata din
Filipine ; in Indonezia : Campia Menan, zona de varsare a fluviului Mekong.
- Asia de E : Marea Campie Chineza, Campia Manciuriei, zona sudica a Chinei
(Hong Kong) coasta pacifica a insulei Honshu (Japonia), Campia Kanto (capitala
Tokyo), regiuni in jurul orasului Seul

7
Dinamica populatiei : areale cu mare natalitate se suprapun spatiului islamic :
Pakistan, Iran, cu o natalitate de 35‰, India, Indonezia.
State cu natalitate mica : Israel, China, Japonia
Migratiile
- migratii extracontinentale : America, Australia, Europa ;
- migratii intracontinentale de la o tara la alta : zona Golfului Persic
- migratii la nivelul statelor dinspre regiuni sarace spre regiuni bogate – India si
China dinspre regiunile interioare spre regiunile de coasta.
Structura populatiei
Ca grad de urbanizare : Singapore - 100%, Israel, Japonia, Coreea - 80% ; state
sub 30% ca grad de urbanizare: Mongolia, Nepal, Laos, Yemen, Vietnam,
Cambodgia; India si China au 40% grad de urbanizare, Indonezia - 30%.
Structura lingvistica
- familia indo-europeana: hindi (India), farsi (persana), armeana, tadjica;
- familia sino-tibetana: chineza, tibetana, tai, birmana,chmera;
- familia limbilor caucaziene: georgiana
- familia limbilor altaice: turca, uzbeca, turcmena, cazaca, japoneza, coreana;
- familia austro-meziana: Indonezia, Filipine, Malaysia;
- familia afro-asiatica: araba, ebraica;
- familia dravidiana in sudul Indiei.
Ca grad de omogenitate: Japonia – japoneza (99%), Coreea – coreana, Armenia –
armeana, Mongolia – mongola.State eterogee lingvistic : India – 15 limbi oficiale
si alte cateva mii de limbi si dialecte.
Structura etnica : regiuni eterogene – India, Pakistan, Myanmar.
Structura religioasa : toate marile religii ale lumii au avut originea in Asia :
- hinduismul una dintre cele mai vechi religii (80% din populatia Indiei sunt
hindusi), se intalneste si in Indonezia, Malaysia, Sri Lanka ;
- islamismul : Cambodgia, Peninsula Araba, Iran, Pakistan, statele Asiei
Centrale, 10% din populatia Indiei, Indonezia (cea mai mare comunitate
islamica din lume, Bangladesh, Filipine, China de N-E ;
- crestinismul : Liban, Armenia, Georgia, Rusia asiatica, Kazahstan, 2% in
China, Coreea de S, 10% din populatia Indoneziei;
- budista: Mongolia, Indochina, Thailanda, Cambodgia, Sri Lanka;
- religia sintoista: Japonia;
- confucianismul: China;
- zoroastrismul (vechea religie a persilor) – Iran, India, Pakistan
- ebraica
Structura rasiala
- rasa alba : Rusia, Armenia, N Indiei ;
- rasa mongoloida : China,Japonia, Indochina ;
- rasa neagra : India, Filipine ;
- rasa dravidiana : S Indiei.

CURS 5

ORASELE ASIEI

Cele mai vechi orase ale Asiei au aparut in Mesopotamia (mileniul III i. Hr)- UR,
URUK, NINIVE, ERIDU
Orase ale civilizatiei indiene (harappa) – MOHENJO-DARO

8
China – XIAN, LUOYANG
IERIHON – dupa unele ipoteze cel mai vechi oras din lume
IERUSALIM, DAMASC
Orase feniciene – TYR, SIDON, BERYTOS (Beirut)
Persia : SUSA, PERSEPOLIS
DELHI – pe valea Gangelui
Perioada medievala
-fie apar orase noi fie altele se dezvolta
In Asia Centrala : BUHARA, SAMARKAND, (ambele in Uzbekistan)
ANGKOR – Cambodgia (capitala regatului chmerilor)
TEHERAN, BAGDAD (secolul VII)
AGRA – in India se afla mausoleul TAJ MAHAL
Cel mai vechi oras din Japonia – NARA - prima capitala (secolul VIII), KYOTO.
Perioada coloniala
India – BOMBEI, CALCUTA, MADRAS
In Indonezia olandeza – BATAVIA (JAKARTA)
In Filipine - MANILA
In Sri Lanka - COLOMBO
In China – SHANGHAI.

Perioada moderna (sec. XX)

ISLAMABAD (capitala Pakistanului)
TEL AVIV - 1909
NEW DELHI - 1916
CHANDIGARH (India)
Marimea oraselor
Cea mai mare arie metropolitana este Tokyo (circa 30 mil. loc.) cu orasele
KAWASAKY si YOKOHAMA.
- aglomeratia Seul – INCHON (15 mil. loc.) – Coreea de sud
- aglomeratia urbana SHANGHAI (13-14 mil. loc.)
- aria metropolitana Manila – peste 10 mil. loc.
- aglomeratia urbana BOMBEY – 14 mil. loc.
- aglomeratia urbana JAKARTA – 10 mil. loc.
- aglomeratia urbana KARACI – 10 mil. loc.
- CALCUTA (10 mil. loc.), BEIJING (11 mil. loc.).
Functiile oraselor
- functie industriala: orase siderurgice – ANSHAN in nord-estul Chinei; KARACI
– fabrici de textile : bumbac, lana
- functie petrolifera – ABADAN (Iran) – rafinarii de petrol
- functie portuara : SINGAPORE, SHANGHAI, KOBE (Japonia), ADEN (Yemen)
- functie turistica – DUBAI, AGRA (India), BENARES (pe Valea Gangelui),
IERUSALIM, TEL AVIV, LHASA (faimosul palat Potala), BEIJING, KYOTO, NARA
(monumente vechi japoneze)
- cu functie religioasa – BENARES, KERBALA (Irak).
ECONOMIA ASIEI
Factorii care favorizeaza dezvoltarea economica :
- resurse naturale: Golful Persic – petrol, gaze naturale
- factorii umani
- factorul geopolitic
- factorul politic (China din timpul lui DENG XIAOPIN)

9
Resursele minerale
- resurse de petrol si gaze naturale: Golful Persic, Marea Caspica, Campia
Siberiei de vest, zona Marii Galbene, Campia Manciuriei ; India (nord-est :
Assam, Bombey), Indonezia (Sumatera, Kalimantan), Malaysia, Brunei.
- carbune : Siberia – bazinul HUZBAS (HUSNETK), bazinul Lena ; China (primul
producator mondial de carbune – peste 1 miliard tone) ; India (bazinul
DAMODAR langa Callcuta) ; Kazahstan (Galagav).
- minereuri : Siberia, China, India (fier) ; staniu (Asia de sud-est, Thailanda,
Malaysia, Indonezia) ; nichel (Sulawesi) ; fosfati (Iordania, Israel) ; pietre
pretioase (Sri Lanka).
Industria prelucratoare ;
- siderurgica (Japonia, China, India)
- industria constructiilor de masini (Japonia, Coreea de Sud, China)
- industrai constructiilor de nave (Japonia – lider mondial, India, China)
- industria aeronautica (Israel, Rusia)
- ramuri traditionale : textila, alimentara (Asia Centrala, India, Pakistan, Iran
(covoare, carpete).
Agricultura
- agricultura de subzistenta : cereale, orez, grau, mei, sorb
- agricultura comerciala (de piata) : plantatii ce ceai, cafea, palmier de ulei
(Malaysia, Indonezia, Vietnam), plantatii de arbori de cauciuc (Indochina), cocos
(Indonezia, Filipine), citrice (Israel, Iordania, Japonia (mandarine))
- agricultura itineranta : Indonezia, Filipine
- agricultura moderna bazata pe tehnologie – Japonia .
Cresterea animalelor
- cresterea camilelor, caprelor, oilor – Peninsula Araba, Pakistan, vestul Chinei,
nord-vestul Indiei
-cresterea bubalinelor, vitelor – Asia musonica
- cresterea porcilor (China)
- cresterea cailor (Mongolia)
Pescuitul – Japonia, China, Indonezia, Filipine
Sericicultura – Japonia, China
Transporturi
- Transiberianul (10 000 km)
- Turksibul
- calea erata transtibetana (cea mai inalta cale ferata din lume)
- trenurile de mare viteza din Japonia - SHINKANSEN
- transporturile maritime si fluviale : Chang Jian, Gange, Meckong.Porturi mari
la : Singapore, Shanghai, Kobe, Yokohama
- transporturile aeriene – aeroporturile japoneze pe insule artificiale – Kansai
din Golful Osaka.

CURS 6
CADRUL NATURAL AL INDIEI

Muntii Himalaya si Karakorum in nord, Gatii de vest si Gatii de est, Muntii

Satpura si Vindhya in nord, Arawaly, Podisul Decan in centru, Cmpia Gange-
Brahmaputra in nord-est, Coasta Malabar si Coromandel.

10
 Localizare : in Asia de sud.Este un stat federal iar impartirea ei s-a facut pe
criterii etnice si lingvistice.Mai detine cateva insule : Andaman si Nicobar,
Insulele Laccadive.
Din punct de vedere geologic sunt doua regiuni : scutul indian de varsta
precambriana si regiunea alpina din nord :Himalaya, Karakorum.India se
suprapune placii indiene sau macroplacii indoaustraliene.Placa indiana se afla
in contact cu placa eurasiatica.In urma cu circa 90 milioane de ani(cretacic)
India s-a rupt de Africa si in urma cu 50 milioane ani India a intrat in coliziune
cu placa eurasiatica, care a dus la o puternica seismicitate.
Sudul Indiei este un rest al vechiului continent Gondwana, fundament din
sisturi cristaline .In cretacic in lungul unor puternice falii au aparut la zi
efuziuni vulcanice astfel incat in cretacic s-au depus strate groase de de
depozite bazaltice.Falierea acestei structuri precambriene a dus la jocuri pe
verticala a unor compartimente care a dus la inaltarea acestora.
RELIEFUL
Himalaya - Karakorum
Himalaya este situata intre Indus si Brahmaputra.
Himalaya – munti foarte tineri, foarte inalti (multe varfuri peste 8000 m –
Everest -8848 m, Karakorum-8611 m (varful K2)).Orientarea este de la est la
vest, peste 2000 km lungime.Relieful predominant in Himalaya este cel glaciar –
ghetari de tip himalayan ; sunt mai lungi ghetarii din Karakorum (ghetarul Sia
Ken – peste 60 km lungime).
Karakorum prezinta o fragmentare longitudinala, pe cand Himalaya prezinta o
fragmentare transversala.Toti ghetarii sunt ghetari care sufera fenomene de
topire de 10-20 m/an (Gangetrich – ghetarul care alimenteaza Gangele).Topirea
lor are efecte serioase.
Himalaya poate fi divizata atat in sens transversal cat si longitudinal fiind
separata o Himalaye inalta de 7000-8000 m – Anapura ; Himalaya mijlocie –
5000-6000 m ; Himalaya mica – 3000 m ; sectorul de contact intre munte si
Campia Indogangetica – Dealurile Siwalic.Himalaya nu prezinta multe
depresiuni : Depresiunea Katmandu, Valea Kasmir (in statul Kasmir).
Diferente foarte mari bioclimatice intre versantii nordici si cei sudici ai
Himalayei, versantii sudici prezinta o etajare a vegetatiei, sunt mai calzi si mai
umezi – paduri tropicale, subtropicale, paduri de foioase, de amestec,
conifere.Himalaya estica este mai umeda si mai bogata in vegetatie decat
Himalaya vestica.
Campia Indogangetica prezinta sectorul Gange-Brahmaputra.Este o campie
de acumulare foarte extinsa.Depozitele sedimentare au grosimi de mii de m.In
tertiar aici exista un brat de mare care s-a colmatat si s-a transformat intr-o
campie foarte joasa, sub 100 m, in sectorul deltaic sunt inaltimi de sub 10 m
(Campia Bengaliei).Relieful predominant este cel fluviatil.O mare parte din
populatia Indiei se gaseste aici.Sectorul mai inalt se gaseste intre bazinele
Indusului si ale Gangelui, cu inaltimi de peste 200-300 m (Campia Punjab).
Podisul Decan este localizat in partea sudica a Indiei.Podisul se suprapune
scutului indian, este acoperit de roci bazaltice in mare aprte, care au rol
important in agricultura.Este format din platouri cu altitudini medii de circa
500 m, dar ele pot avea inspre Gatii de vest 1000 m.Vaile care-l strabat sunt
foarte inguste.Intre sectoarele cu roci sedimentare apar si depresiuni de
eroziune : Depresiunea Naypur – Raypuur.Podisul Decan este inaltat marginal
in sisteme muntoase.Este fragmentat de o serie rauri : Godavari, Krishna care

11
se varsa prin delte.Podisul Decan are si un peisaj deosebit datorita inaltarii
marginale.Precipitatiile sunt intre 500-1000 mm, iar vegetatia este de savana
cu paduri cu frunze cazatoare.
Muntii Gatii de Vest – orientare nord-sud, un sistem montan continuu,
nefragmentat, cu inaltimi care cresc spre sud (peste 2500 m in sud).Sunt doua
masive in sud : Anai Mudi si Wilgir (peste 2500 m).Versantii vestici sunt foarte
umezi (3000 mm) si foarte bogati in vegetatie – paduri tropical umede, in est
paduri tropical uscate.
Muntii Gatii de Est au orientare nord-sud , sunt mult mai fragmentati si mai
scunzi, altitudinea medie este sub 1000 m.Au un peisaj mai umed.
Cmpiile marginale Malabar si Coromandel – coasta Coromandel este mai
lata – pana la 150 km.Coasta Malabar este mai umeda si mai bogata in
vegetatie.Ambele sunt insemnate arii de populare si insemnate regiuni agricole.
Muntii Satpura si Muntii Vindhya se remarca prin orientare de la vest la
est.Sunt munti de tip bloc, de inaltare in lungul unor linii de falie, au caracter
asimetric avand versanti abrupti spre Valea Narmada, sunt munti relativ scunzi
(pana in 1500 m).
Podisul Malba – intre Muntii Vindhya si Muntii Arawali ; este de natura
vulcanica, este strabatut de o serie de afluenti ai Gangelui.
Desertul Thar – la granita cu Pakistanul, cu suprafete pietroase si nisipoase
dar si saraturoase, cu dune de nisip care pot atinge 150 m inaltime.Clima este
tropical uscata, cu precipitatii in sud sub 100 mm.Este in parte valorificat
agricol, pt ca s-a construit canalul Rajastan de la afluentii Indusului.
Insulele Andaman si Nicobar – reprezinta o continuare a cordilierei
birmaneze.Aici este singura regiune vulcanica a Indiei (vulcanul Barent).Au
clima tropical calda, vegetatie bogata.
Clima Indiei
India este strabatuta de tropicul Racului, care face clima tropicala.Aici se
impune circulatia musonica, are rol de bariera climatica.Printre reginile afectate
de muson : Coasta Malabar la inceputul lunii iulie, fiind si ultima regiune pe
unde se retrage musonul.In India sunt 4 anoptimpuri : vara, anotimpul
musonic, anotimpul de retragere al musonului si anpotimpul de iarna.Vara –
martie-iunie clima este cea mai dificila, sunt cele mai mari temperaturi
inregistrate, 30-40ºC.Musonul ajunge la inceputul lunii iunie si tine pana in
august-septembrie.Perioada cea mai placuta este cand musonul incepe sa se
retraga, temperaturile sunt mai coborate, umiditatea este mai redusa.
In timpul iernii este o regiune care beneficiaza de umiditate – musonul de
iarna – statul Tamil Nabu.Polul ploilor pe glob este pe valea Brahmaputrei la
Cherrapunji.Temperaturile sunt pozitive tot timpul anului, iarna in nord sunt
de 10-15ºC, in sud sunt de 20ºC.Cele mai uscate regiuni sunt Desertul Thar,
Podisul Decan.
Apele – sunt doua fluvii mari : Gange si Brahmaputra care au izvoare in
Tibet, Himalaya nordica.Brahmaputra are debit mai mare, iar Gangele are
bazinul mai mare.Se impune afluentul Gangelui – Taguna care curge paralel cu
Gangele circa 1000 km. Au importanta mare in agricultura, Gangele este
navigabil ; au doua perioade de crestere a debitelor : primavara cand se topesc
ghetarii si culmineaza in timpul musonului cand cresterea este foarte
mare.Afluentii Gangelui au potential hidroenergetic.
Vegetatia : paduri tropicale umede permanent verzi pe Coasta Malabar, in
nordul Gatilor de est si in cursul inferior al Brahmaputrei si Gangelui, paduri

12
de tropicale cu frunza cazatoare in Podisul Decan, savane sau neosavane,
vegetatie de mangrove (Golful Bengal – aici sunt cei mai multi tigri bengalezi) ;
padurile etajate din Himalaya.Jim Gorbet este cea mai veche rezervatie (1936).
Fauna : elefantul indian, rinocerul indian, tigrul bengalez, gaurul (bivolul
asiatic), sanbal, gibonul, cobra regala, crocodilul, langurul, pantera neagra,
leopardul zapezilor.

CURS 8
CADRUL NATURAL AL CHINEI
Podisul Tibet se suprapune regiunii autonome Tibet.Este localizat in sud-
vestul Chinei.
Din punct de vedere al formarii se suparpune unei structuri foarte vechi –
Scutul Tibetan.
RELIEFUL
O asociere de platouri si lanturi muntoase foarte inalte care au orientare de
la vest la est.Inaltimea medie este de 4500-5000 m insa lanturile muntoase
depasesc 6000 m.Ca relief reprezentativ este relieful glaciar si periglaciar cu
numerosi ghetari.
Clima este impusa de altitudine si de pozitie, fiind marginit de lanturi
muntoase foarte inalte : Himalaya in sud, Kunlun in nord.Precipitatiile sunt
reduse : sub 200 mm (in partea de est si sud-est – 500 mm) ; temperaturile
vara sunt de 10-15º, sunt si situatii cand coboara si sub 0ºC, iarna sunt de
-15º......-20ºC, iarna stratul de zapada este discontinuu.
Solurile sunt inghetate (permafrost) chiar si vara.Din punct de vedere
hidrografic aici isi au izvoarele Huanghe, Chang Jian, Mekong, exsta si lacuri
glaciare si ghetari.Populatia este formata din chinezi han si tibetani.
Sistemul montan Kunlun si Tian Shan
Ambele sisteme muntoase au dispunere de la est la vest, peste 2000 km
lungime.Sunt de varsta hercinica, ambele regiuni muntoase au inaltimi de
peste 7000 m, sunt formate din mai multe culmi paralele separate de
depresiuni sau culoare de vale : pentru Kunlun se remarca marea depresiune
Qindam ; este o depresiune desertica, pe fundul sau sunt multe suprafete
saraturoase.
Muntii Qiuling au inaltimi de peste 4000 m, ptrund ca un pinten catre Marea
Campie Chineza.Reprezinta o bariera climatica, la nord climatul este temperat
iar in sudul lor climatul este subtropical.In Tian Shan sunt mai multe
depresiuni : Hami si Turfan.
Ambele regiuni muntoase se remaeca prin relief glaciar si periglaciar, ghetarii
din Kunlun sunt mai mici decat cei din Tian Shan.Tian Shan este mai umed iar
Kunlun este mai uscat.Intre cele doua regiuni muntoase se gaseste o
depresiune tectonica : Tarin cu inaltimi intre 800-1200 m.Se remarca prin
caracterul desertic.In cadrul depresiunii se gaseste Desertul Taklamakan – un
desert nisipos cu dune care au peste 100 m inaltime.La contactul depresiunii
cu muntele sunt formatiuni piemontane datorita climei continentale.
Piemonturile acumuleaza cantitati de apa care sunt valorificate de
populatie.Populatia principala este formata din uiguri.Clima este de tip
continenetala (desertica) cu ierni foarte reci (-15ºC), veri fierbinti (30ºC),
precipitatii de 250 mm anual la poalele muntilor, iar in interior sunt circa 200
mm anual.

13
 Depresiunea Jungaria este situata la nord de Tian Shan, se aseamana cu
Depresiunea Tarin, acelasi caracter de ariditate (este mai putin arida decat
Tarin – precipitatii de 250-400 mm).Este o depresinue mai bogata in resurse si
mai umanizata : orasul Urunji (peste 1 milion de loc.).Se gasesc resurse de
petrol.Depresiunea este strabatuta de catre Irtas (afluentul lui Obi).
Muntii Altai sunt munti vechi hercinici, ialtimea maxima este de 4000 m,
exista relief glaciar si numerosi ghetari.
Podisul Gobieste situat cu o buna parte pe teritoriul Mongoliei dar se
continua si in nordul Chinei.Este in cea mai mare parte desert, are altitudini
medii de circa 1000 m.In cadrul lui sunt niste munti pietrosi cu inaltimi de
2000 m.Caracterul desertic se datoreaza climatului care este temperat
continental cu ierni reci -20ºC.....-30ºC, veri calde (25ºC-30ºC), precipitatii
putine.In nordul Chinei in regiunile desertice vegetatia si fauna este redusa :
tufisuri de tamarix, ursul gobian, muflonul, cai salbatici, camila bactiana, asini
salbatici (culani).
Podisul de loess al Chinei este separat de Podisul Orgos prin marele zid
chinezesc, in sud vine pana in Muntii Qiuling.Prezenta stratelor groase de loess
care ating grosimea de peste 300 m in apropierea localitatii
Lanzhaou.Altitudinea este de peste 1000 m.
RELIEFUL : sunt frecvente alunecaril e de teren, prabusirile, siroirile,
tasarile.Regiunea este activa din punct de vedere seismic, iar seismele
declanseaza alunecarile de teren.Clima este temperat continentala de tranzitie
cu precipitatii de circa 300-400 mm, cu caracter torential.Regiunea este intens
umanizata (peste 70 milioane loc.).Vegetatia este cea de stepa si
silvostepa.Podisul de loess este locul de aparitie al civilizatiei chineze, este o
regiune agicola importanta.
Podisul Ordos se deosebeste prin ariditatea sa mai mare, are caracter
desertic si semidesertic pe mari suprafete, aici apar suparafete saraturoase,
vegetatia este de stepa arida si desertica, precipitatii putine, se cresc animale.
Marea Campie Chineza s-a format prin scufundare, in tertiar aici existand
un mare golf, fundamentul este precambrian apartinand Scutului
Sinic.Fundamentul prezinta grade diferite de scufundare , unele fragmente au
fost inaltate.Este o campie cu altitudini de sub 50 m in unele locuri.Un rol
important in formarea campiei l-au avut Fluviul Galben si Fluviul
Albastru.Cantitatile mari de aluviuni transportat de Huanghe sunt depuse pe
fundul albiei, dar si in campie.
Suprafata mare a campiei a facut ca clima sa fie diferita: in nord clima este
temperata, iarna temperaturile ajung la Bijing la -4ºC…-5ºC, precipitatiile sunt
in jur de 600-700 mm ; in sud este un climat subtropical cu precipitatii de circa
1000 mm, temperaturile sunt pozitive iarna.Vegetatia este formata din paduri
de foioase si de pin : stejarul mongolez, frasinul manciurian.Solurile sunt
fertile, campia este bine utilizata agricol.Densitatea populatiei se situeaza in
jurul valorii de 500 loc. /km² ; exista si o serie de rauri : Marele Canal
Chinezesc, Huanghe.
Campia Manciuriei (Lia He-Sungari) este o campie puternic umanizata si
valorificata economic.Clima este temperat continentala cu temperaturi de circa
-30ºC iarna la Harbin in nord ; in sud clima este mai blanda si mai
umeda.Campia Manciuriei este marginita la nord de Muntii Hinganul Mare –
2000 m de3 varsta hercinica, reprezinta una dintre cele mai insemnate regiuni
forestirer ale Chinei, in nord este marginita de Muntii Hinganul Mic.

14
 Muntii Chinei de sud : la sud de fluviul Chang Jian– sunt munti formati in
paleozoicul inferior (cutari caledonice, puternic faliati si cutati in mezozoic),
regiunea este puternic fragmentata, tarmul este de tip riass.Regiunea prezinta
formatiuni muntoase cu inaltimi de circa 1500 m, cu numeroase precipitatii
(2000 mm) – cea mai umeda regiune a Chinei, clima subtropical-musonica ;
vegetatia este permanent verde : paduri , gingko biloba care a aparut in
paleozoic ; ca aniamel : ursul panda.
Podisul Yunnan se afla la granita cu Peninsula Indochina.Aici este foarte
bine dezvoltat relieful carstic, altitudinile depasesc 1000 m ; precipiatiile sunt
bogate.Aici se gaseste padurea de piatra.Sunt lacuri de natura tectonica,paduri
bogate.Ca animale : tigtul chinezesc, jibonul, leopardul, elefanti.
CURS 10
CADRUL NATURAL AL JAPONIEI

EVOLUTIA GEOLOGICA
Multe dintre fenomenle geografice sunt strans legate de pozitia Japoniei la
contactul cu unele placi tectonice : placa Euroasistica in vest, placa Pacifica in
est, placa Filipineza si placa americana.Placa Filipineza si placa americana se
sunduc sub cea eurasiatica.
Japonia este formata predominat din munti (85%) tineri de varsta
alpina.Face parte din sistemul cutarilor alpine pacifice cu inaltimi in partea
centrala a insulei Honshu care trec de 3000 m.Tarmurile Japoniei sunt destul
de sinuase, cele dinspre Marea Japoniei sunt mai rectilinii iar cele de la
Oceanul Pacific sunt mai fragmentate.Are ca golfuri : Golful Tokyo, Golful
Osaka, Golful Suruga.

15
 Intre Tokyo si Osaka tarmurile sunt puternic antropizate.In partea de sud a
tarmului apar multe formatiuni coraligene.Intensa cativitate tectonica a facut
ca Japonia sa fie brazdata de multe falii .Grabenul Fosa Magna strabate partea
centrala.
RELIEFUL este predominant muntos.Altitudinea maxima este data de
vulcanul FUJI (3776 m), este situat in partea centrala a insulei Honshu.In
Joponia exista munti de cutare si munti vulcanici ; sunt peste 130 vulcani. Cea
mai importanta masa muntoasa este Masivul Central Japonez in care sunt
munti precum : Hida, Akaishi (Alpii japonezi).Spre nord si sud se desprind
lanturi muntoase alungite.In sud sunt Muntii Ciubocu, Abukuma si
Tutakani.In partea centrala este culmea Oku iar in vest culmea Deva – Ekigo.
Campiile sunt foarte inguste, se formeaza acolo unde raurile importante sunt
iesite din munti : Ishikari, Akita, Niigata, Sendai – aceasta din urma fiind
considerata granarul Japoniei.Campiile sunt cele mai valorificate din punct de
vedere economic.
Ca depresiuni sunt : Nara, Maebashi.
Clima Japoniei
Ca factori :
- pozitia geografica si distributia latitudinala (45º latitudine nordica) face ca
Japonia sa aiba o clima cu parametri care se modifica de la nord la
sud.Teperaturile cresc de la nord la sud ;
- relieful prin inaltime si orientare
- circulatia musonica : musonul de vara si musonul de iarna ;
- curentii marini : Kuro Shivo si Oya Shivo.
Regiunea de la nord de Tokyo – clima este temperat musonica, precipitatiile
sunt in jur de 800-1000 mm, multa zapada in timpul iernii, temperaturile sunt
negative iarna : la Saporo valorile medii ajung pana la
-10ºC, vara valorile sunt in jur de 20ºC ; regiunea de la sud se incadreaza in
regiunea subtropicala.
Sudul insulei Honshu prezinta un climatsubtropical musonic, temperaturile
medii sunt pozitive iarna : la Nagasaki media este de 10ºC, precipitatiile sunt in
jur de circa 1000-2000 mm.In timpul verii crculatia predominat este dinspre
Oceanul Pacific, cad mai multe precipitatii pe versantii estici.Iarna masele de
aer uscat, strabat Muntii Japoniei si descarca multe precipitatii pe versantii
vestici.
Regiunea Japoniei este frecvent afectata de taifunuri.Cand seismele su t
puternice se produc valuri tsunami.
Reteaua hidrografica – raurile sunt scurte, repezi, cu potential
hidroenergetic ridicat ; sunt importante in irigatii.Cel mai lung are 360 km :
Shinano care se varsa in Marea Japoniei ; Tone-peste 300 km lungime. Debitele
sunt constante.
Prezenat lacurilor: lacurile vulcanice – Akan; lacuri tectonice – Biva. Apele
subterane sunt valorificate in cura balneara.Cea mai cunoscuta statiune este
Beppu.
Vegetatia si fauna
Mare parte din teritoriul Japoniei este impadurit (peste 80% din suparafata
Japoniei).In nord sunt paduri de foioase si conifere : molidul de Hokaido,
molidul de Ohotk, frasinul ; in sud sunt paduri subtropicale : bambusi,
magnolii, stejari.
Fauna : makakul japonez, ursul negru, cocosul japonez, salamandra uriasa.

16
CURS NR 4
12.12.2006

ASIA
GEOGRAFIA INDIEI

INDIA este situata in S Asiei, fiind limitata la:

- N: China
- E: Nepal, Calcutta, Golful Bengal
- S: Oceanul Indian
- V: Marea Arabiei
- NV: Pakistan
Cuprinde o serie de insule: ANDAMAN, NICOBAR, LOCCADIVE
Cea mai veche structura geologica se intalneste in Penisula Indiana (regiune situata
la S de Valea Gangelui)
Platforma indiana este de varsta precambriana
Pe teritoriul Indiei se gaseste Placa Indiana care reprezinta o parte a marii Placi
Indo-Australiene.
Placa Indiana a fost desprinsa de Africa acum 90 mil ani si s-a indreptat spre N
intrand in coliziune cu Placa Eurasiatica (acum 50 mil ani). Aceasta coliziune este
responsabila de formarea si puternica inaltare a Muntilor Himalaya si regiunilor de la N
(Tibet, Lacul Baikal). Ambele placi sunt continentale (nu s-a produs o subductie).
In timpul cretacicului au avut loc puternice eruptii vulcanice in Podisul Deccan si la
N de el, care au dus la formarea unor intinse platouri vulcanice bazaltice cunoscute sub
numele de trappe bazaltice.
In cuaternar, racirea puternica a climei a facut ca in Himalaya sa se instaleze
ghetarii.

I. RELIEFUL

In N se dispune pe directie E-V sistemul Himalayan pe o lungiume de 2000 km.

MUNTII HIMALAYA se intind si pe teritoriul statelor: China, Nepal, Buthan, Pakistan.
Muntii tineri sunt formati in urma cutarilor alpine.
Altitudinile cele mai mari din Asia se gasesc aici: Vf Everest (8848 m.)
Unii geografi include Muntilor Himalaya si muntii Karakorun.
Limita acceptata este valea Indusului-valea Brahmaputrei
Se impune prin larga dezvoltare relieful glaciar (vai, creste, ghetari)
Ghetari numerosi de tip Himalayan (50-60 km lungime)
Ghetarii din Karakorum mai lungi decat cei din Himalaya.
Dispunerea Himalayei E-V si inaltimile fac ca acestia sa joace un rol important
bioclimatic( bariera climatica). Astfel versantii sudici sunt bine umeziti si cu o vegetatie
bogata, etajata, in timp ce versantii N sunt mult mai uscati si mai saraci in vegetatie. La
poale cad precipitatii intre 2000-4000 mm/an iar in Tibet de 200 mm/an. Vegetatia este
alcatuita din paduri tropicale, subtropicale la baza, pajisti alpine la altitudini mari.

17
CAMPIA INDO-GANGETICA se impune pe teritoriul Indiei.
- este o campie foarte joasa (in zona de varsare altitudinea este mai mica de 10
m), de acumulare. Relieful predominant de tip fluviatil. Este o campie neteda,
cu lunci intinse, terase, despletire. Are un grad foarte ridicat de populare si un
grad ridicat de valorificare agricola (preponderant agricola a Indiei) – Gange
asigura apa pentru irigatii. Delta cea mai intinsa din lume.
PODISUL DECCAN
- este situat in partea centrala a Indiei. Este delimitat de Gatii de V, Gatii de E si
Muntii Satpura. Inaltimile variaza intre 500-1000 m. se prezinta sub forma unor platouri
foarte intinse si erodate. La suprafata prezinta strate groase de roci bazaltice, iar in
fundament roci bazaltice, iar in fundament roci cristaline sau granitice de varsta
precambriana. Este fragmentat de o retea hidrografica cu izvoarele in Gatii de Vest in
special ( Gondhawy, Krish). Este o depresiune de eroziune.

GATII DE VEST
- au un aspect continuu, sunt orientati pe directia N-S, cu inaltimi care
culmineaza partea sudica la peste 2500 m (in Masivul Nilgiri). Sunt munti de tip
bloc, sunt o inaltare a Platformei Indiene. Prezinta in zonele mai inalte roci de
natura vulcanica. Prezinta un versant abrupt spre Mare Arabiei. Spre Podisul
Deccan versantul este prelung. Functioneaza ca bariera clima in calea maselor
musonice (musonul de vara) -> versantii de vest sunt mult mai bine umeziti
(3000 mm/an), paduri tropicale umede; versantul E este mai uscat (600 mm/an),
cu savane si paduri tropicale uscate.
GATII DE EST:
- limiteaza Podisul Deccan in E. sunt munti cu altitudini mai mici decat Gatii de
V (1000 –1500 m). sunt mult mai fragmentati de reteaua hidrografica. Muntii de
tip bloc. Marginal : 2 campii: Coromandel si Malabar, campii inguste si
alungite. Campia Coromandel este mai complexa si are caracter deltaic. Este o
regiune de mare populare si intense dezvoltare agricola.
In N Podisului Deccan exista o serie de siruri muntoase (munti cu altitudini reduse: 800 –
900 m, rar atingand 1200-1300 m. altitudine): Muntii Satpura (800-900 m alt) si Muntii
Vindhya (1200-1300 m). Intre cele 2 siruri montane se gaseste grabenul traversat de raul
Narmada. Aceste siruri au orientare de la E la V si sunt munti de tip bloc.
PODISUL MALVA este situat la N de Muntii Vindhya. Este de natura vulcanica si
drenat de afluentii Gangelui. Este despartit de desertul Thar prin muntii Arawali (care
sunt munti foarte vechi si cu altitudini reduse).
DESERTUL THAR este situat in NV si V Indiei. Se continua pe teritoriul Pakistanului
pana la Valea Indusului. Este un desert tropical, predominant nisipos (cu numeroase dune
de nisip). In S, sunt intinse suprafete saraturoase.

II. CLIMA

Este determinate de 3 factori:

a) pozitia geografica – partea centrala si nordica a Indiei este strabatuta de
Tropicul
Racului -> clima tropicala (calda)

18
 b) circulatia musonica – musonul de vara
c) Muntii Himalaya – au rol de bariera climatica in calea maselor de aer
dinspre S si
celor reci si uscate din N.
Musonul vine anual la inceputul lunii iunie si loveste coasta Malabar, apoi se deplaseaza
spre NE. sunt mai multe anotimpuri :
- anotimpul de vara (aprilie-iunie) – defavorabil agriculturii; temperaturi foarte
ridicate, mai
mult de 30° C; anotimp foarte uscat.
- anotimp musonic (iunie-septembrie) – ploi puternice si abundente (75-80 % din
ploile din
India cad in acest anotimp)
- anotimpul retragerii musonului (octombrie-noiembrie)- cad ploi slabe’
- anotimpul de iarna – temperaturi si precipitatii scazute; musonul de iarna
(afecteaza coltul
SE al Indiei, statul Tamil Nadu)
III. HIDROGRAFIA

Regimul de scurgere este direct influentat de circulatia musonica. Astfel cele mai
mari debite vor fi inregistrate in perioada august-septembrie (inundatii).
GANGE este cel mai important fluviu al Indiei. Isi are izvoarele in Himalaya.
Este considerat fluviul sfant.
BRAHMAPUTRA + GANGE au cea mai mare delta de pe Glob. La contactul cu
Golful Bengal se gaseste cea mai intinsa padure de mangrove din lume (regiunea
Sunderbans – parc national care protejeaza si cele mai mari efective de tigru
bengalez).
Reteaua hidrografica este folosita pentru: irigatii (culturile de orez), navigatie
(Gange) si hidroenergie (raurile himalayene si cele de pe versantul V al Gatilor de
V).

IV. VEGETATIA SI FAUNA

- padurile tropicale-umede: Coasta Malabar si V. Gatilor de V, cursul inferior al

Gangelui si Brahmaputrei, N Gatilor de E.
- padurile tropicale uscate si savanele: Podisul Deccan, Gatii de E, regiunea de la
N de Podisul Deccan
- padurile de mangrove – zona deltei, Coasta Coromandel (deltele raurilor care se
varsa in Golful Bengal)
- vegetatia desertica : desertul Thar – tufisuri, plante de saratura
- vegetatie etajata in S Muntilor Himalaya (de la paduri tropicale si subtropicale
la baza, pana la pasunile alpine, la peste 3000 de m.)
- carnivorele mari: tigrul bengalez, leul Asiatic (Parcul National Gir din statul
Gujarat), leopardul zapezilor (Himalaya), pantera neagra (Gatii de V).
- alte animale: elefantul Indian, rinocerul Indian, specii de maimute (gibonii in
padurea himalayana, langurii), reptile, serpi veninosi.

19
 V. ECONOMIA

INDIA este un stat cu o economie in dezvoltare, bazata pe agricultura si pe

industria miniera si prelucratoare. Desi culturile ocupa jumatate din suprafata tarii, iar
fertilitatea este in mare parte ridicata si in multe zone se realizeaza 2 culturi pe an,
randamentul agriculturii indiene este redus din cauza lipsei sau slabei dotari tehnice si
iregularitatilor climatice.
Este al III-lea mare producator de cereale din lume.
Se cultiva: orez, grau, mei, porumb, soia, leguminoase
Plantatii: de ceai, iuta, hevea, trestie de zahar, bananieri, cocotieri, citrice, arbori de
cafea.
Resurse: minereuri de Fe, bauxita, carbuni, petrol, gaze naturale.
Ramuri ale industriei: industria zaharului, industria textila, industria siderurgica,
industria cimentului.

VI. TURISMUL

- principalele zone sau obiective:

1. orase bogate in monumente (palate, temple, moschei, cetati si

constructii
vechi, edificii coloniale si moderne: Delhi ( Coloana de Fier, Moscheea Jama Masjid),
Mumbai, Agra (renumitul mausoleu Taj Mahal), Varanasi (multe temple hinduse: Templul
de Aur), Madras Jaipur (Palatul Vanturilor)
2. statiuni climaterice: Simla si Darjeeling in Himalaya
3. statiuni balneoclimaterice: Puri (pe tarmul Golfului Bengal si
mai ales al
Marii Arabiei) si Ladakh (“Micul Tibet”)

JAPONIA

Lect. dr.Vasile Popa (ianuarie 2008)

Caractere ale populaţiei

Originea japonezilor. Nu există o explicaţie ştiinţifică clară asupra originii

japonezilor. Lângă Kobe a fost descoperit un schelet de om din paleolitic-Omul de Akashi
(Nipponantropus akashiensis). Majoritatea oamenilor de ştiinţă afirmă că omul care a trăit
în paleolitic pe aceste insule a fost exterminat de cataclismele naturale.
Cea mai răspândită teorie despre originea japonezilor este cea a unei culturi duble:
curentul nordic (Siberia, Mongolia, Manciuria, Coreea) şi curentul sudic (insulele
indoneziene, Taiwan, Filipine, sudul Chinei). Populaţiile curentului nordic s-au stabilit în
secolul al IV-lea în Insula Honshu şi au format statul Yamato (regiunea Kinki).
Populaţia AINU - a venit din Europa, prin Siberia-Sahalin în Hokkaido şi nordul
insulei Honshu.

20
 Numele nippon (nihon) - ţara soarelui răsare, apare pentru prima dată într-o
scrisoare din anul 607 adresată de prinţul Shotoku împăratului Chinei.
La sfârşitul neoliticului se dezvoltă cultura Jomon-vase de lut ars cu suprafaţă mată
şi decoraţiuni în relief.
Cultura Jomon ia sfârşit în secolul II î.Hr. când se fac simţite primele influenţe
culturale chineze (dinastia Han)-cultura orezului, arta confecţionării uneltelor din bronz şi
fier.
Comunităţile tribale din câmpia Yamato au reuşit să cucerească, până la sf. secolului
al IV-lea, aproape întreaga Japonie, cu excepţia regiunii de sud a Insulei Kyushu şi a
nordului arhipelagului (populat de către ainu).
În secolul al V-lea japonezii stabilesc relaţii cu China, fapt care favorizează
pătrunderea în Japonia a literaturii, astronomiei, medicinei şi sericiculturii iar în secolul al
VI-lea a confucianismului şi budismului. Ele au funcţionat în paralel cu religia locală -
şintoismul.
Epoca Nara. Nara este un oraş vechi, cu străzi înguste şi întortocheate, case vechi
din lemn, cu numeroase monumente şi parcuri situat în câmpia Yamato. Acest oraş
reprezintă prima capitală a statului centralizat japonez, fiind fondat în anul 710 (cel mai
vechi oraş al Japoniei). Reprezintă şi centrul budismului din Japonia. Aici se află, în
templul Todaiji, Daibutsu (Marele Budha-statuie din bronz de 16 m înălţime) care datează
din anul 752.
Influenţa foarte mare exercitată de către preoţi (existau numeroase temple) a
determinat curtea imperială să mute capitala într-un alt oraş – Kyoto (794).
Kyoto reprezintă astăzi capitala culturală a ţării, fiind unul dintre puţinele oraşe care
nu au fost bombardate în al doilea război mondial. Acest fapt a favorizat păstrarea multor
vestigii ale istoriei nipone. Se întâlnesc numeroase temple budiste şi şintoiste (Nishi
Hongaji, Higashi Hongaji), palate (castelul Nijo), grădini (grădina de piatră a templului
Ryoanji).
În secolele XI-XII se constată o sporire a influenţei marilor seniori feudali, care
dispuneau de forţe armate (războinici devotaţi-spiritul bushido) puternice, cu care se
împotriveau puterii centrale de la Kyoto.
Epoca şogunatului (1192-1868). În această perioadă are loc limitarea autorităţii
împăratului (doar cu rol ceremonial) şi asumarea puterii reale de către şogun
(comandantul militar suprem).
În secolul al XII-lea au avut loc două tentative de cucerirea a Japoniei de către
mongoli (1274, 1281) zădărnicite de forţele naturii (taifunuri-vânturi divine-kamikaze).
În 1542 în Japonia ajung primii europeni, misionari şi negustori portughezi din
Macao. Aceştia introduc armele de foc şi creştinimul (interzis în 1587).
Perioada dintre 1500-1603 este cunoscută ca „perioada războaielor civile”- dispute
între feudali (daimio) pentru putere ceeea ce determină o puternică fărâmiţare statală. În
1598 vine la putere Tokugawa Ieyasu care reunifică ţara. Începând cu anul 1603, când
acesta este numit şogun, Japonia traversează ultima perioadă de dictatură militară, care
durează până în 1868 (perioada Tokugawa). Se remarcă prin autoizolarea de restul lumii
(sunt închise graniţele circa două secole şi jumătate) şi mutarea capitalei de Edo (actualul
Tokyo-capitala de răsărit) în 1603. Doar chinezii şi olandezii au avut permisiunea de a
veni în insula Deshima din golful Nagasaki pentru comerţ.

21
 În 1853 îşi fac apariţia americanii (Matthew C. Perry) care forţează Japonia să
deschidă porţile comerţului exterior. Perioada 1858-1868 este marcată de dispute, cu
consecinţe dramatice. Semnarea tratatului de comerţ şi amiciţie japono-american, urmat
de alte tratate cu puterile occidentale, a divizat societatea japozeză.
Epoca (restauraţia) Meiji (1868-1912) - restabilirea autorităţii imperiale şi dispariţia
şogunatului. Are loc modernizarea statului după modelul european şi nord-american şi
trecerea de la o societate feudală la una modernă şi industrială (capitalistă). Japonia este
statul care a realizat cea mai rapidă tranziţie de la un sistem socio-economic feudal la
unul modern. În 1871 este abolit feudalismul, în 1872 este reformat sistemul de
învăţământ, în 1873 sunt introduse serviciul militar obligatoriu şi calendarul gregorian,
iar în 1889 este adoptată Constituţia după modelul german, care proclamă Japonia
monarhie constituţională.
La începutul secolului XX devine una dintre marile puteri economice şi militare ale
lumii, promotor al unei politici externe imperialiste.
- 1894-1895 - expansiunea spre China şi Taiwan;
- 1904-1905 - conflict ruso-japonez: aduce Japoniei Pen. Lioadong, sudul insulei
Sahalin, protectoratul asupra Coreei (colonie între 1910-1945);
- 1914-1918 - participă la primul război mondial de partea Antantei: anexarea
posesiunilor germane din China şi Pacific;
- 1931- conflict chino-japonez: ocuparea Manciuriei (din 1932 statul independent
Manciuko);
- 1937 - se alătură axei Berlin-Roma: ofensivă asupra Chinei (ocupă o bună parte
a ţării); în 1941 are loc atacul asupra bazei americane Pearl Harbour;
Politic şi militar Japonia rămâne, în perioada postbelică, legată de SUA, care
păstrează aici baze militare şi care-i asigură securitatea.

În prezent Japonia are o populaţie de circa 127,6 mil.loc., cu o densitate de 341

loc/km2. Cele mai mari densităţi de populaţie se înregistrează în megalipolisul japonez
(Tokyo-Nagoya-Osaka-Kitakyushu) cu valori care depăşesc 1000 loc/km 2 (chiar 4000
loc/km2). Valori mai mici se înregistrează în nordul insulei Honshu, Insula Shikoku şi
Insula Hokkaido.
Natalitatea este de 9,5 ‰, mortalitatea de 8,7 ‰, speranţa de viaţă la naştere de
peste 76 ani (77 ani masculin şi 84 ani feminin; circa 1,02 milioane japonezi au peste 90
ani) şi o popuaţie urbană de 78 %. Populaţia este foarte omogenă, fiind formată, în
proporţie de 99%, din japonezi. În Japonia mai trăiesc circa 500 mii coreeni, 250 mii
chinezi, 180 mii brazilieni şi 90 mii filipinezi. În insula Hokkaido există circa 20 000
ainu. Şintoismul (51%-străveche religie animistă a Japoniei) şi budismul (38%) sunt
religiile cele mai răspândite.

Tabel nr.1
anul natalitate mortalitatea mortalitatea creşterea rata speranţa de viaţă
a (‰) infantilă naturală fertilităţi
(‰) (‰) i masc fem
1950 28,1 10,9 60,1 17,2 3,65 59,5 62,9
1970 18,8 6.9 13,1 11,8 2,13 69,3 74,6
1990 10 6,7 4,6 3,3 1,54 75,9 81,9

22
 2003 8,9 8 3 0,9 1,29 78,3 85,3
Sursa: Statistics Bureau, Ministry of Internal Affair and Communication, Japan.

În condiţiile tendinţelor actuale (tab.1, fig.1) populaţia Japoniei este în declin

demografic şi îmbătrânire. Se consideră că în 2050 Japonia va avea 100 milioane
locuitori din care 35,7 % va avea peste 65 ani.

Fig. nr. 1. Tipuri de piramide ale vârstelor

Oraşele Japoniei

Oraşele din Japonia sunt, în general, de vârstă recetă. Exceptând vechile capitale
Nara, Kyoto şi Kamakura, oraşele apar după după secolul XVI. În a doua jumătate a
secolului al XVI-lea în jurul templelor influente şi a castelelor seniorilor feudali încep să
apară oraşe. Majoritatea oraşelor importante se dezvoltă în jurul castelelor, multe
localizate în lungul princialelor căi de comunicaţie (Tokyo, Osaka, Nagoya, Himeji).
Unele oraşe se dezvoltă în jurul centrelor portuare (Kobe, Sakai).
Dezvoltarea centrelor urbane are loc de la sfârşitul secolului al XIX-lea (după
restauraţia Meiji), când prosperă centrele portuare (Kobe, Yokohama, Niigata, Hakodate,
Nagasaki) şi apar centrele industriale (Kawasaki, Amagasaki, Yawata). Multe oraşe-
castel, în special cele din est, sunt prinse în procesul industrializării. În Hokkaido şi sudul
insulei Kyushu resursele minerale au favorizat dezvoltarea industrială şi urbană
(Muroran, Minamata).
Oraşele principale sunt: Tokyo (8,1 mil), Yokohama (3,4 mil), Osaka (2,6 mil),
Nagoya (2,1 mil), Sapporo (1,8 mil), Kyoto (1,46 mil), Kobe (1,5 mil), Fukuoka (1,3
mil), Kawasaki (1,25 mil), Hiroshima (1,1 mil), Kitakyushu (1 mil), Sendai (1 mil).
Oraşul Tokyo este localizat în estul insulei Honshu, la Golful Tokyo. Originile
oraşului datează de la începutul secolului al XVII-lea, când şogunul Jeyasu Tokugawa
construieşte, pe locul unui sat pescăresc, un castel numit Edo, care să reprezinte reşedinţa
sa (reşedinţa împăratului se afla la Kyoto). În 1869, după abolirea şogunatului, capitala
Japoniei moderne se stabileşte la Edo, numit de acum Tokyo-capitala de răsărit. Oraşul
are mult de suferit de pe urma cutremurelor (în special cel din 1923) şi a

23
bombardamentelor celui de-al doilea război mondial. Reprezintă unul dintre cele mai
importante centre urbane şi industriale ale lumii fiind şi primul centru comercial,
financiar şi de transport al ţării (nod de comunicaţii rutiere şi feroviare, port şi 2
aeroporturi internaţionale la Narita şi Haneda). Este de asemenea cel mai mare centru
cultural-ştiinţific şi de învăţământ al Japoniei (Academia Japoneză-1879, Universitatea
Nihon-1889, numeroase muzee şi galerii de artă-Muzeul Naţional Tokyo-1871, teatre,
amenajări sportive-Parcul sporturilor, monumente-Palatul imperial, temple-Asakusa).
Yokohama este al doilea oraş al Japoniei (3,4 mil.loc), parte a ariei metropolitane
Tokyo (la 32 km sud-vest de acesta). În 1859 era un mic sat de pescari care avea să
înflorească după Restauraţia Meiji odată cu intensificarea schimburilor comerciale. În
1889 este declarat oraş devenind al doulea oraş al Japoniei, mare port şi centru industrial.
Este distrus de cutremurul din 1923 şi de bombardamentele din al doilea război mondial
dar se reface de fiecare dată. Multe din industriile ariei metropolitane sunt localizate aici:
construcţii de nave, produse chimice, combinate siderurgice şi metalurgice, construcţii de
maşini, prelucrarea petrolului, automobile, ind. uşoară. Este şi un însemnat centru
financiar-bancar, de transport (prima cale ferată din Japonia a fost construită între Tokyo
şi Yokohama în 1872) şi comercial.
În 1980 42,4 % din totalul populaţiei Japoniei era concentrată în 3 arii
metropolitane (aria metropolitană – s-a considerat teritoriul întins pe 50 km distanţă de
centru) - Tokyo, Osaka şi Nagoya. În anul 2000 procentul s-a ridicat la 44,2 % din total,
adică 56,14 mil.loc. (pe o suprafaţă de 5,9 % din total). Densitatea populaţiei în aceste
arii metropolitane este foarte mare: 4028 loc/km2 în aria Tokyo, 2209 loc/km2 în aria
Osaka şi 1206 loc/km2 în aria Nagoya.

Tabel nr.2
Aria metropolitană 1980 1990 2000
(mil.loc) (mil.loc) (mil.loc)
Aria metropolitană Tokyo 26,3 29,2 30,7
Aria metropolitană Osaka 15,4 16,2 16,5
Aria metropolitană Nagoya 7,8 8,4 8,8
Totalul celor 3 arii metropolitane 49,59 53,84 56,14
Procentul din populaţia totală 42,4 43,6 44,2
Japonia-populaţia totală 117 123 126,9
Sursa: Statistics Bureau, MIC, Japan.

Caracteristici economice

Japonia este a doua putere economică a lumii, cu un PNB care depăşeşte 5200 md.
dolari (73,3 % din servicii, 25,4% industrie, 1,3% agricultură).
„Miracolul economic japonez” rezidă din faptul că această ţară, relativ mică ca
suprafaţă (circa 378 mii km2), muntoasă în cea mai mare parte, situată într-o zonă
seismică şi vulcanică foarte activă dar şi cu multe taifunuri, lipsită de resurse naturale,
grav afectată de bombardamentele celui de-al doilea război mondial (inclusiv bombele
atomice de la Hiroshima şi Nagasaki, 6-8 august 1945) a devenit în epoca postbelică o
mare putere economică, cu realizări remarcabile din punct de vedere tehnologic.
Explicaţia este dată de poteţialul uman remarcabil (putere de muncă, onoare şi disciplină

24
- spiritul bushido din perioada samurailor), resursele financiare reduse care au fost
alocate sectorului militar, stabilitatea politică, politicile economice şi de dezvoltare
guvernamentale.
Prima etapă a modernizării Japoniei poate fi considerată perioada 1870-1905 când
au fost puse bazele unei industrii naţionale bazate pe meşteşugurile tradiţionale dar şi pe
importul de tehnică. În 1901 apare prima oţelărie (Yawata Iron and Stell Mill).
Între 1905-1940 economia Japoniei creşte de 12 ori, înregistrând un boom care a
continuat până la criza de supraproducţie din 1929, dar care a continuat să se dezvolte
datorită orientării către producţia de război. În 1950 produsul naţional brut era de 10
miliarde dolari.
În perioada 1960-1970 are loc o creştere economică foarte mare (după ce în 1950
Japonia era devastată de bombardamentele atomice din 1945, traumatizată de tragediile
de la Hiroshima şi Nagasaki, ca şi de soarta celor circa 7 milioane japonezi care se
repatriau din zona Pacificului). În 1970 Japonia era a treia putere industrială a lumii
(puternică dezvoltare a industriei siderurgice).
În anii 60 se dezvoltă puternic industria siderurgică, prin construirea unor mari
capacităţi de-a lungul coastelor. Până la criza petrolieră a fost cea mai prosperă şi
eficientă industrie, dar şi un mare consumator de energie.
Şocul petrolier (1973). Dacă în 1955 resursa energetică principală a Japoniei era
cărbunele (75%), în 1970 raportul se inversase, cărbunele contribuind cu doar 25% la
necesarul energetic al ţării. Un rol din ce în ce mai mare revenea petrolului. Şocul
petrolier a dat o nouă şi semnificativă dimensiune vulnerabilităţii Japoniei, o ţară cu
resurse minerale foarte reduse. Astfel în 1974-1975 are loc o cădere economică
importantă. Dacă în perioada 1960-1970 creşterea economică era de 11%/an în deceniul
1970-1980 s-a redus la 5,5%/an.
După criza petrolului au avut loc preocupări pentru restructurarea economiei
naţionale: trecerea treptată de la import şi consum de materii prime la import şi consum
de semifabricate. Restructurarea industrială a dus la promovarea ramurilor sofisticate de
înaltă tehnicitate, cu mare consum de inteligenţă şi scăderea ponderii ramurilor
energofage. A progresat mult programul nuclear dar şi tehnologiile de producerea a
energiei pe baza potenţialului solar şi geotermal.
Industria de autovehicule este o industrie cheie deoarece antrenează numeroase
activităţii (industria siderurgică şi metalurgică-Al, Cu, Pb, ind. maselor plastice,
anvelope, textile, produse chimice, reţele de distribuţie, comercializare, service).
Producţia de autovehicule a crescut constant, de la peste 100 mii bucăţi în 1956 la peste
11 milioane în prezent.
Această confruntare economică şi comercială nu a fost singura: „războiul
textilelor” (deceniul 6), „războiul televizoarelor” (deceniul 7) sau „conflictul oţelului”.
Un rol central în dinamismul economiei îl prezintă industria de vârf. De asemenea
se remarcă trecerea spre exportul de capital: investiţii directe în străinătate ale
companiilor japoneze, achiziţii de acţiuni ale investitorilor japonezi; împrumuturi şi
credite acordate de băncile japoneze.
Japonia este o ţară dependentă de comerţul exterior, de importul de materii prime şi
exportul de bunuri. În aceste condiţii menţinerea unui comerţ internaţional liber (fără
practici protecţioniste) este esenţială pentru economia Japoniei.

25
 Începând cu anul 1980 are loc boom-ul roboticii (în prezent sunt peste 410 mii
roboţi industriali). „Revoluţia electronicii” începe odată cu descoperirea tranzistorului
(1947)-semiconductor folosit la fabricarea calculatorului electronic şi continuă cu
dezvoltarea circuitelor integrate cu peste 100 mii tranzistori.
Cheia industrializării postbelice a Japoniei a fost dată de folosirea pe scară largă a
tehnologiilor electronice în toate domeniile.
Succesele deosebite obţinute în diverse domenii ale industriei de vârf (electronică şi
electrotehnică, telecomunicaţii, biotehnologie, robotică) nu se puteau realiza fără
investiţii masive în cercetare şi învăţământ. În acest sens se evidenţiază oraşul ştiinţific
Tsukuba, situat în partea centrală a insulei Honshu, care cuprinde Universitatea Tsukuba-
1973 şi numeroase institute de cercetare şi educaţionale (una dintre cele mai mari
concentrări ştiinţifice din lume orientată spre cercetare fundamentală). În anul 1980 a fost
locul Expoziţiei Ştiinţifice şi Tehnologice Internaţionale.
Sfârşitul secolului al XX-lea este cunoscut ca „deceniul negru” fiind marcat de o
încetinire a creşterii economice (1,5 % în perioada 1990-1997).
Industria energiei electrice se bazează pe: petrol (49,4%), cărbune (19,1%), gaze
naturale lichefiate (13,3%), energie nucleară (12,6%), hidroenergie şi energie geotermală
(3,5%), alte surse (2,3%). Circa 80% din necesarul de energie se importă (90% din
importurile de petrol provin din Orientul Mijlociu).
Japonia are o industrie complexă (ramuri industriale reprezentative: industria
siderurgică, navală-primul producător mondial, a automobilelor-8,6 milioane bucăţi,
primul producător mondial, motocicletelor, produselor electronice, chimice-inclusiv
farmaceutică, textile), cu un înalt nivel tehnologic, care antrenează 25% din populaţia
activă şi contribuie cu 25% la crearea PIB (ponderi în scădere în defavoarea serviciilor).
Lipsa acută a spaţiului destinat construcţiilor (de unde dezvoltarea pe verticală) a
făcut ca multe unităţi industriale (şi nu numai) să fie amenajate pe insule artificiale
(poldere industriale).
Agricultura este intensivă, cu randamente superioare, puternic mecanizată şi
chimizată, antrenează 5% din populaţia activă, participă cu 1,3% la PIB şi este
subvenţionată de către stat. Se cultivă orez (jumătate din terenurile cultivate), ceai, trestie
(în insula Kyushu) şi sfeclă de zahăr, legume, fructe, arbore de camfor. Se mai remarcă,
prin activităţi semnificatice, pescuitul (inclusiv vânatul de balene) şi sericicultura.
Japonia se poate împărţi, din punct de vedere agricol, în două regiuni: Japonia de
nord (limita este situată la nord de Tokyo) caracterizată printr-un climat temperat rece cu
ierni aspre care nu este cultivabilă decât vara. Furnizează cele mai mari cantităţi de orez
(limita culturii este în nordul insulei Hokkaido), dar şi alte cereale (ovăz) sau sfeclă de
zahăr. Se cresc bovine pentru lapte. Japonia de sud (subtropicală) se remarcă prin două
recolte pe an: o recoltă de orez vara şi o recoltă complementară (grâu, soia, orz). Pe
pantele munţilor culturi de ceai, dud pentru creşterea viermilor de mătase sau pomi
fructiferi (meri, mandarini).
Căile de comunicaţii sunt moderne şi diversificate (rutiere-1,16 mil.km, feroviare-
23705 km, navale, aeriene şi speciale). Reţeaua feroviară este deservită de trenuri de
mare viteză (Hikari, peste 200 km/h) care leagă insulele japoneze prin poduri şi tunele (se
remarcă tunelul Seikan, lung de 54 km, între insulele Honshu şi Hokkaido). Prima linie
de mare viteză a fost construită între Tokyo şi Osaka (515 km) şi dată în folosinţă în

26
1964. Până în 1975 linia se prelungeşte până la Fukuoka. Alte linii au fost construite spre
Niigata (la Marea Japoniei) şi Morioka (în regiunea Tohoku).
Porturile japoneze sunt printre cele mai mari din lume: Kobe, Chiba, Nagoya,
Yokohama, Osaka, Kitakyushu, Kawasaki, fiecare cu peste 100 mil.tone/an.
Turismul nu beneficiază de un număr ridicat de turişti străini (4-5 milioane) fiind
mai dezvoltat cel intern. Predomină turismul cultural-istoric şi religios apoi cel balneo-
climateric şi pentru sporturile de iarnă. Ca obiective reprezentative se remarcă: oraşul
Tokyo şi împrejurimile (P.N. Fuji-Hakone-Izu cu vulcanul Fuji San, staţiunile pentru
sporturi de iarnă Karuizawa şi Sugadaira, staţiunea Nikko), Fujigoko (regiune lacustră-5
lacuri, la poalele Muntelui Fuji), Hakone (populară staţiune balneară-loc faimos pentru
izvoarele fierbinţi; lacul Ashi; muzeu în aer liber-sculptură), Nikko (oraş turistic şi parc
naţional-peisaje montane, lacuri, cascade, izvoare fierbinţi; lacul de baraj vulcanic
Chuzenji-situat la poalele muntelui vulcanic, sacru, Nantai; importanţă religioasă-templul
budist Rinnoji; mausoleul lui Ieyasu Tokugawa), Kamakura (importanţă istorică-sec.12-
14, cu numeroase temple şi monumente istorice; plaje populare în timpul verii), Osaka şi
împrejurimile (staţiunea balneară Takarazuka), Nara (prima capitală a Japoniei, cu
numeroase temple şi clădiri istorice, templul Todaiji), Kyoto (oraş turistic şi cultural cu
numeroase temple), Muntele Koya (centrul budismului shingon-sectă budistă din secolul
9; numeroase temple), Nagano (staţiune pentru sporturile de iarnă; templul Zenkoji),
Himeji (castel faimos), Hiroshima (Parcul Păcii şi muzeul memorial, Domul bombei
atomice, grădini şi parcuri), staţiunea termală Beppu (Insula Kyushu, cu peste 3000
izvoare fierbinţi), Kumamoto (castel faimos din secolul 16), Matsumoto (castel faimos;
bază de excursi în Alpii Japonezi) Insula Hokkaido: Parcul Naţional Akan (lacuri de
crater, izvoare fierbinţi, munţi vulcanici), Lacul Toya (este inclus Parcului Naţional
Shikotsu-Toya; cuprinde izvoare fierbinţi, munţi vulcanici-Usu, vegetaţie bogată),
Sapporo (staţiune a sporturilor de iarnă, festival al gheţii), Okinawa (recifi de corali cu
abundentă viaţă marină).

Diferenţieri regionale

Regiunea Kanto este situată la Golful Tokyo (insula Honshu) fiind cea mai
importantă din punct de vedere urban şi industrial din Japonia. Aici se evidenţiază Zona
industrială Keihin care cuprinde centrele industriale Tokyo, Yokohama, Kawasaki,
Yokosuka (activităţi portuare, siderurgie, construcţii de maşini, petrochimie). Se mai
remarcă, prin activităţile portuare şi industriale (siderurgie, petrochimie) Zona industrială
Keiyo (Chiba, Kisarazu, Funabashi).
Regiunea Kinki este localizată între Golful Osaka şi lacul tectonic Biwa şi ocupă
locul al doilea ca potenţial economic. Numele provine de la termenii kin-proximitate şi
ki-capitală imperială (teritoriul din vecinătatea capitalei imperiale Kyoto). Centrele
Osaka (mare centru industrial-prelucrarea petrolului, siderurgie, automobile,
electrotehnică, celuloză şi hârtie; financiar-bancar şi comercial), Kobe (activităţi portuare,
comerciale, construcţii de nave) şi Kyoto (funcţii industriale-electrotehnică, materiale de
construcţie, ind. uşoară; culturale şi turistice) sunt cele mai însemnate din cadrul Zonei
industriale Keihanshin (sau Hanshin).
Regiunea Chubu este situată în partea centrală a insulei Honshu şi se divide în trei
subregiuni: Hokuriku (în lungul Mării Japoniei), Tosan şi Tokai (la Golful Ise). Zona

27
industrială Chukyo este monopolizată de centrul Nagoya şi ocupă un loc important în
industria japoneză (textile, ceramică, motoare vehicule). Centre reprezentative: Nagoya
(centru metalurgic, prelucrarea petrolului, ind. textilă, activităţi portuare), Toyota
(automobile), Yokkaichi (industrie chimică). Regiunea industrială Hokuriku se remarcă
prin activităţi tradiţionale (producerea mătăsii naturale, industria lemnului) sau moderne
(construcţii de maşini, industrie chimică, metalurgia aluminiului): Niigata (construcţii
nave, motoare diesel, prelucrarea petrolului), Toyama (metalurgie, siderurgie, prelucrarea
petrolului, îngrăşăminte chimice), Kanazawa (textile, ceramică, mătase naturală), Fukui
(construcţii maşini, mătase naturală). Regiunea industrială Tokai este situată în lungul
magistralei Tokaido între Tokyo şi Nagoya. Centre industriale: Shizuoka (industrie
alimentară, construcţii de maşini), Shimizu (prelucrarea petrolului, metalurgia
aluminiului, siderurgie), Hamamatsu (motociclete, piane, textile, produse chimice).
Regiunea Chugoku este cuprinsă între culoarul Biwa, Insula Kyushu, Marea
Japoniei şi Marea Interioară. Prezintă un relief predominat muntos fragmentat de o reţea
densă de râuri dar şi câmpii litorale favorabile agriculturii (cereale, ceai, sericicultură) şi
aşezărilor. În această regiune se remarcă Regiunea industrială Setouchi (care se extinde şi
în nordul insulei Shikoku): Hiroshima (siderurgie, nave, locomotive, sticlă, ind. textilă),
Iwakuni (petrochimie), Kure (siderurgie), Tokuyama (petrochimie, siderurgie, textilă),
Okayama (materiale de construcţie, ind. textilă).
Regiunea Tohoku cuprinde partea nordică a insulei Honshu. Câmpiile (Sendai,
Akita), culoarele de vale (Kitakami, Abukuma) şi depresiunile reprezintă elemente de
favorabilitate pentru agricultură şi aşezări. Deţine resurse, nu foarte însemnate, de petrol,
gaze, minereuri de fier şi neferoase, însă cu producţii însemnate în domeniul agricol
(orez) şi silvic. Principalul centru urban şi industrial este Sendai (peste 1 mil.loc)
localizat pe coasta Oceanului Pacific. Acest oraş s-a dezvoltat în jurul unui castel din
secolul al XVI-lea, fiind în prezent un important centru comercial, portuar şi industrial
(prelucrarea petrolului, ind. cauciucului, construcţii maşini, alimentară). Alte centre
urbane şi industriale: Aomori (centru al industriei uşoare, port pescăresc), Akita
(prelucrarea petrolului, ind. metalurgică), Fukushima (industrie chimică, industria
cauciucului, textile).
Regiunea Hokkaido cuprinde insula cu acelaşi nume situată în nordul Japoniei.
Prezintă un relief muntos (vulcanul Tokachi, 2077 m) cu câmpii marginale (Kushiro,
Ishikari) şi o climă mai aspră comparativ cu restul ţării. Prezintă o serie de resurse
naturale (cărbune, minereuri feroase, neferoase, aur, lemn) şi terenuri favorabile culturilor
agricole (cereale-orez, ovăz, sfeclă de zahăr). Cel mai însemnat oraş al regiunii este
Sapporo (1,8 mil loc) localizat în partea vestică a insulei, pe râul Ishikari. Este un centru
industrial (construcţii de maşini, textilă, alimentară, celuloză şi hârtie), comercial, turistic
(centru popular pentru sporturile de iarnă, festival al gheţii) şi educaţional (Universitatea
Hokkaido-1876). Alte centre ale regiunii: Kushiro (industria celulozei şi hârtiei),
Hakodate (construcţii de nave, celuloză şi hârtie, ind. alimentară), Muroran (siderurgie,
construcţii de maşini).
Regiunea Shikoku corespunde insulei omonime din partea de sud a Japoniei. Are
un relief montan cu înguste câmpii litorale şi o climă blândă. Partea nordică a insulei se
remarcă printr-un grad superior de dezvoltare urbană şi industrială. Se evidenţiază:
Matsuyama (prelucrarea petrolului, ind.uşoară), Tokushima (industrie chimică, construcţii
de maşini, textilă), Takamatsu. În partea sudică a insulei cel mai însemnat centru

28
industrial este Kochi (siderurgie, construcţii de maşini, ind. chimică, pescuit). Pe câmpiile
litorale şi poalele munţilor se cultivă orez, pomi fructiferi, legume (în nord) şi ceai (în
sud).
Regiunea Kyushu prezintă o serie de resurse de subsol (cărbune, cupru, aur),
terenuri agricole fertile (orez, ceai, trestie zahăr) şi o serie de centre urbane, în special în
nordul insulei, cu o industrie variată: Kytakyushu (siderurgie, materiale de construcţie,
ceramică, ind. chimică), Fukuoka (siderurgie, ind. textilă, chimică, alimentară), Nagasaki
(construcţii de nave, siderurgie), Sasebo (construcţii nave, prelucrarea petrolului, ind.
textilă), Kumamoto (ind. chimică), Omuta (metalurgie, chimie).
Prin concentrarea aşezărilor pe coasta Oceanului Pacific, strânsele legături de
producţie şi infrastructura de transport diversă, densă şi modernă (autostrăzi, trenuri de
mare viteză) care interconectează aceste centre, s-a detaşat, între Regiunea Kanto (Tokyo)
şi nordul insulei Kyushu (oraşul Kytakyushu) o mare formaţiune urbană (cu o mare
dezvoltare industrială, comercială şi portuară) cunoscută sub numele de Megalopolisul
Japonez.

India-caractere umane şi economice

Lect.dr. Vasile Popa
(noiembrie 2007)

India este un stat federal compus din 28 state (Andhra Pradesh, Arunachal Pradesh,
Assam, Bihar, Chhattisgarh, Goa, Gujarat, Haryana, Himachal Pradesh, Jammu and
Kashmir, Jharkhand, Karnataka, Kerala, Madhya Pradesh, Maharashtra, Manipur,
Meghalaya, Mizoram, Nagaland, Orissa, Punjab, Rajasthan, Sikkim, Tamil Nadu,
Tripura, Uttaranchal, Uttar Pradesh, West Bengal şi 7 teritorii unionale (Insulele
Andaman şi Nicobar, Chandigarh, Dadra şi Nagar Haveli, Daman şi Diu, Delhi,
Lakshadweep, Pondicherry).

POPULAŢIA

Cele mai vechi urme de locuire aparţin oamenilor paleolitici care se ocupau cu
vânătoarea, culesul sau pescuitul. În timpul neoliticului (mileniul V î.Hr) oamenii au
început să cultive pământul (cereale, pomi fructiferi) şi să domesticească animale (boi şi
capre). Descendenţi ai acestor oameni primitivi se întâlnesc şi astăzi în unele locuri ale
Indiei: santalii (la vest de Calcutta), khonzii (Orissa) sau gonzii (India Centrală).
Aici a apărut una dintre vechile civilizaţii ale omenirii - Civilizaţia Indusului (sau
Harappa) dezvoltată în mileniul III î.Hr., în valea fluviului Indus. Oraşele Harappa,
Mohenjo-Daro (astăzi pe teritoriul Pakistanului), Lothal (cu activităţi portuare) sau
Kalibangan, apărute aici în mileniul III-II î.Hr. erau printre cele mai înfloritoare centre
urbane ale vremii. Această civilizaţie, aproape necunoscută până la începutul secolului
XX, cuprindea oraşe înfloritoare cu străzi largi şi drepte, dotate cu sisteme de drenaj, băi
publice şi clădiri construite din cărămidă arsă.

29
 În a doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr pătrund din Asia Centrală populaţii
indo-europene (indo-arienii) care cuceresc, până în secolul V î.Hr., partea nordică a Indiei
devenind elementul etnic principal. Aceştia introduc sistemul castelor şi religia
brahmanică.
În antichitate s-au remarcat două formaţiuni politice care au reuşit să controleze cea
mai mare partea a Indiei: Imperiul Maurya (sec.IV-III î.Hr), care a impus budismul ca
religie oficială şi Imperiul Gupta (sec.IV-V) când se răspândeşte hinduismul.
Invaziile continuă în India şi în secolele următoare, venind, în special din Asia
Centrală, populaţii diferite din punct de vedere etno-cultural (populaţii turanice, afgani,
arabi, mongoli) care răspândesc, printre altele, religia islamică.
Primii auropeni care ajung în India sunt portughezii, care prin Vasco da Gama ating
coasta Malabar în anul 1498 iar ulterior pun stăpânire pe mare parte din această coastă,
monopolizând comerţul cu Europa şi Africa.
La începutul secolului al XVI-lea se înfiinţează Imperiul Marilor Moguli (cu
capitala la Agra şi apoi Delhi), care unifică mare parte din India şi impune ca religie de
stat islamismul.
După mai multe confruntări între puterile coloniale europene, în special între Anglia
şi Franţa, în a doua parte a secolului al XVIII-lea Anglia devine principala forţă de
influenţă din India, devenită din 1858 coloniei britanică (Perla Coroanei britanice).
Mişcarea de emancipare naţională are ca principal lider pe Mahatma Gandhi (1869-
1948), „părintele naţiunii indiene” care joacă un rol marcat în independenţa Indiei (1947).
Însă, disensiunile dintre hinduşi şi musulmani, soldate cu numeroase victime, face ca
India să fie divizată pe criterii religioase în două state distincte: Uniunea Indiană (cu
populaţie hindusă) şi Pakistanul (cu populaţie musulmană).

În prezent India are o populaţie de peste 1,08 md. loc.(15% din populaţia planetei),
cu o densitate de peste 310 loc/km2. Cele mai mari densităţi de populaţie (peste 500
loc/km2) se întâlnesc în Câmpia Gange-Brahmaputra (statele Uttar Pradesh, Bihar,
Bengalul de Vest, Assam şi teritoriul naţional Delhi deţin aproape 40% din populaţia
statului). Alte regiuni bine populate sunt câmpiile Coromandel şi Malabar precum şi
partea de sud a Indiei. Deşertul Thar are cea mai redusă densitatea a populaţiei (sub 5
loc/km2).
La începutul secolului XX (1911-1920) atât natalitatea cât şi mortalitatea aveau
valori ridicate, de circa 48 ‰. Valorile mari ale mortalităţii se datorau epidemiilor,
dezastrelor naturale şi sărăciei. Progresele realizate în domeniul medical, social,
educaţional au dus la reducerea semnificatăvă a mortalităţii (sub 9 ‰) însă natalitatea a
rămas ridicată (23 ‰), fapt care favorizează creşterea populaţiei (în anul 1950 erau circa
360 mil.loc). Dacă în intervalul 1901-1911 creşterea populaţiei a fost de 5%, iar între
1930 şi 1940 de 14%, în prezent ea este de peste 23%. Populaţia este tânără, circa 31%
având sub 15 ani, iar rata de fertilitate este de 2,78 copii/femeie.
Speranţa de viaţă la naştere este de circa 64 ani, valoare nu prea ridicată (Japonia
are peste 75 ani) datorită dificultăţilor socio-economice, fapt reflectat şi de mortalitatea
infantilă care este foarte mare (56,2 ‰) (sunt încă foarte răspândite malaria, holera,
pneumonia, tuberculoza etc.). Nici gradul de alfabetizare nu este foarte ridicat,
aproximativ 60% din populaţia de peste 15 ani ştie să scrie şi să citească, din care 70,2%
masculin şi 48,3% feminin.

30
 Structura populaţiei. Indienii sunt divizaţi din punct de vedere etno-rasial în indo-
arieni (72%), dravidieni (25%), mongoloizi şi alţii (3%). Din punct de vedere religios cei
mai mulţi sunt hinduşi (81,3%) urmaţi de musulmani (12%, peste 120 mil.), creştini
(2,3%), sikhişti (1,9%, în Punjab) şi budişti.
Esenţa hinduismului se bazează pe 3 dogme fundamentale: învăţătura despre
inegalitatea socială iniţială a oamenilor; credinţa în metempsihoză şi reîncarnări
succesive; Karma-învăţătura despre datorie şi răsplată, adică despre normele de
comportare care asigură omului posibilitatea de a trece pe o treaptă socială superioară
numai în procesul reîncarnărilor de după moarte.
Budismul şi jainismul au apărut în sec. VI-V î.Hr ca protest împotriva sistemului de
caste prin promovarea egalităţii oamenilor şi plasarea acestora în societate în funcţie de
meritele personale. Sikhismul apare în sec. XVI-XVII ca o reformare a hinduismului sub
influenţa islamismului şi a altor religii. Printre credinţele Indiei se mai adaugă parsismul
(formă specifică a zoroastrismului, religie a vechilor perşi, aproape dispărută din Iran) dar
şi numeroase credinţe animiste specifice unor popoare tribale.
Limba cea mai vorbită este hindi (limbă maternă pentru circa 30% din populaţie)
dar mai sunt recunoscute de Constituţie alte 14 limbi vorbite în statele federale: bengali,
telugu, marathi, tamila, urdu, gujarati, malayalam, kannada, oriya, punjabi, assameza,
kashmira, sindhi şi sanscrita. Pe lângă acestea se mai vorbesc peste 200 limbi şi mii de
dialecte. Engleza este încă importantă în comunicare. Cea mai mare parte a populaţiei
(73%) vorbesc limbi indo-europene (hindi, urdu, assameza, punjabi, rajasthani) în timp ce
populaţia din sudul Indiei vorbeşte limbi dravidiene (kannada, malayalam, tamila,
telugu). O serie de limbi care aparţin grupului munda, vorbite în partea centrală a ţării,
sunt considerate a aparţine celor mai vechi populaţii ale Indiei.
Religia, castele şi limba sunt factori majori în organizarea socială şi politică a Indiei
de azi. Diferenţele etno-culturale sunt foarte mari în India, singurul element de unitate
poate fi considerată religia hindusă împărtăşită de majoritatea populaţiei. Sistemul
castelor (tradiţional sunt 4 categorii de caste-Brahmani, Kşatriya, Vaisya şi Sudra, dar
fiecare cuprinde mii de caste şi subcaste), cu o vechime de 2000 ani, stă la temelia
civilizaţiei indiene, chiar şi în condiţiile în care promovează discriminarea. Cea mai
defavorizată categorie socială din India este PARIA, oamenii fără castă, cei aflaţi la
periferia societăţii, care practică meseriile cele mai dispreţuite.
Casta (din latinescul castus - pur, curat, neamestecat) este o grupare închisă,
formată din persoane care au aceeaşi origine, aceleaşi ocupaţii, un anumit tip de
profesiuni, cu drepturi, îndatoriri şi tradiţii bine precizate, pe care le respectă cu mare
stricteţe.
În ciuda modernizării economiei şi legilor care interzic discriminarea de castă, acest
sistem rămâne o importantă cale de identificare socială pentru majoritatea hinduşilor.
Circa 8% din populaţia Indiei, adică 86 milioane loc., au un nivel de organizare
tribală. Cea mai mare concentrare a populaţiei tribale se află în regiunea himalayană. În
state precum Arunchal Pradesh, Meghalaya, Mizoram şi Nagaland peste 90% din
populaţie este tribală. Tamil Nadu şi Kerala au o populaţie tribală de circa 1%. Sunt şi
grupuri tribale primitive, care trăiesc în izolare, în locuri greu accesibile, care se
caracterizează printr-o agricultură de subzistenţă şi un grad redus de alfabetizare.

31
 ORAŞELE

Cele mai vechi oraşe datează din perioada antică. Pe lângă oraşele Civilizaţiei
Indusului (Harappa, Mohenjo-Daro, Lothal, Amri, Rupar, Kalibangan etc.) mai pot fi
amintite: Indraprastha (pe teritoriul actualului oraş Delhi) este menţionat în epopea
indiană Mahabharata ca oraş din mineniul II î.Hr (circa 1400 î.Hr.), Pātaliputra (actualul
Patna) era un oraş important, capitala împăratului Chandragupta (sec.IV-III î.Hr),
creatorul unui mare stat în partea de nord a Indiei, Ujjayini (actualul oraş Ujjain) din
Madhya Pradesh, unul dintre cele 7 oraşe sacre ale hinduşilor, a fost în secolul III î.Hr
reşedinţa împăratului Aśoka (ultimul domnitor Maurya), Varanasi este unul dintre cele
mai vechi oraşe din lume, continuu locuit din mileniul II î.Hr. Reprezintă prima aşezare a
indo-arienilor pe cursul mijlociu al Gangelui, fiind în acea perioadă un însemnat centru
cultural-religios dar şi meşteşugăresc (produse textile, parfumuri, prelucrarea fildeşului)
şi comercial.
Multe oraşe apar sau se dezvoltă în perioada medievală (Agra, Delhi, Hyderabad,
Bangalore) sau în cea colonială (Calcutta, Bombay, Madras, Nagpur, Bangalore) ca
centre administrative, comerciale, portuare sau industriale.
Chandigarh este unul dintre cele mai noi oraşe ale Indiei (oraş planificat), fiind
situat la poalele Colinelor Siwalik din nord-vestul ţării. A fost ales pentru a înlocui oraşul
Lahore, cedat Pakistanului în 1947, drept capitală a statului Punjab şi a fost construit
după planurile arhitectului elveţian Le Corbusier în colaborare cu arhitecţi indieni.
Coceput ca un simbol al modernităţii, construcţia oraşului a început în anul 1950 fiind
împărţit în sectoare rectangulare. Oraşul are peste 500 mii loc şi împreună cu regiunea
înconjurătoare formează un teritoriu unional.
După 1960 s-a constatat o urbanizare accelerată (Delhi, Madras, Bangalore,
Hyderabad) bazată atât pe creşterea naturală cât şi pe migraţiile din mediul rural. Oraşele
mari se caracterizează prin mari densităţi de populaţie (New Delhi-peste 6000 loc/km 2),
trafic aglomerat, zgomot, poluare şi mari disparităţi în dezvoltare (la periferia marilor
oraşe sunt cartiere foarte sărăcăcioase-bidonviluri).
Populaţia urbană este de circ 28%, valoare forte redusă în condiţiile în care India
are oraşe foarte populate: Bombay (9,9 mil.loc. şi 16 mil.loc. aglomeraţia urbană), Delhi
(7,3 mil. şi 8,4 mil.agl.urb.), Calcutta (4,5 mil. şi 11 mil. agl.urb.), Madras (3,8 mil. şi 5,5
mil.agl.urb.), Bangalore (3,3 mil. şi 4,2 mil.agl.urb.), Hyderabad (3,1 mil. şi 4,3
mil.agl.urb.), Ahmedabad (3 mil loc.), Kanpur (2 mil.loc) etc.
În ciuda progreselor socio-economice înregistrate în ultimii ani India rămâne o ţară
cu un grad ridicat de ruralizare. Există însă diferenţe vizibile între state, cele mai ridicate
valori fiind întâlnite în statele Sikkim (91%), Himachal Pradesh (91%) sau Assam (88%).
New Delhi, capitala Indiei, este un oraş nou în partea de sud-vest a oraşului Delhi,
în partea de nord a statului (Câmpia Gangelui) pe malul drept al râului Yamuna (afluent al
Gangelui). Ocupă circa 20% din suprafaţa oraşului Delhi şi are circa 500 mii loc. Din
1911 se începe construcţia oraşului New Delhi care în 1947 devine capitala Indiei
independente. Nu este un mare centru industrial (ind. uşoară, materiale de construcţie,
farmaceutică) însă se remarcă prin activităţile financiar-bancare, de transport, cultural-
ştiinţifice şi politice.

32
 ECONOMIA

Activităţile economice se practică în India din cele mai vechi timpuri. În antichitate,
dezvoltându-se aici o mare civilizaţie, activităţile economice erau reprezentate de
agricultură, comerţ şi meşteşuguri. Agricultura se baza pe sisteme de irigaţie (canale),
îngrăşăminte naturale, rotaţia culturilor, iar cultura principală era orezul, alături de care se
mai cultivau: orzul, grâul, meiul, trestia de zahăr, cânepa şi unele legume. Se creşteau
ovine, porcine, bovine (vacile erau animale sacre), bubaline şi se practica pescuitul.
Activităţile meşteşugăreşti, organizate în bresle, erau reprezentate de prelucrarea unor
produse agricole, confecţionarea uneltelor, armelor, olăritul, ţesutul pânzei de bumbac,
prelucrarea lemnului, metalelor, pietrei, pieilor, fildeşului, producerea de bijuterii etc.
Comerţul se făcea, atât pe apă cât şi pe uscat (drumuri de caravană), în ţară sau cu alte
regiuni dezvoltate ale Asiei şi Africii în special cu Mesopotamia, Asia Centrală, Persia,
Arabia, Indonezia sau Egipt.
În perioada colonială economia Indiei este legată de nevoile de materii prime şi
produse agricole ale Coroanei britanice. Acum s-a dezvoltat industria extractivă,
plantaţiile agricole (ceai, iută, cafea, indigo ), transporturile feroviare şi activităţile
portuare (pentru expedierea mai rapidă a produselor spre metropolă sau desfacerea celor
britanice).
În prima perioadă a existenţei sale principala activitate a Companiei britanice a
Indilor Orientale a fost comerţul cu mărfurile indiene în Europa. Apariţia revoluţiei
industriale în Marea Britanie şi extinderea căilor ferate în India a făcut ca multe produse
industriale englezeşti (mai ieftine decât cele indiene) să pătrundă rapid pe pieţele indiene,
fapt ce a afectat profund economia locală (a fost afectată în special industria textilă, bine
dezvoltată în India). În aceste condiţii agricultura a devenit principala ocupaţie a
populaţiei până în preajma primului război mondial).
În această perioadă încep să fie exploatate zăcămintele de cărbuni din statele Bihar
şi Orissa pentru aprovizionarea cu cărbuni a locomotivelor importate din Anglia. Dacă în
1868 au fost extrase circa 500 mii tone de cărbune în 1920 producţia a ajuns la 20 mil.
tone, datorită utilizării pe scară tot mai largă a cărbunelui. Pe baza acestuia, în 1911, se
lansează industria siderurgică în statul Bihar, de către Tata Iron and Steel Company,
companie care creşte rapid în timpul primului război mondial iar după cel de-al doilea
război mondial devine unul dintre cei mai importanţi producători de oţel din lume.
Industria iutei din Bengal se dezvoltă semnificativ în timpul conflictului din
Crimeea (1853-1856) atunci când Rusia stopează aprovizionarea cu cânepă a uzinelor
scoţiene, fapt ce a stimulat exportul iutei de la Calcutta la Dundee. Dacă în 1863 erau
doar 2 fabrici de iută în Bengal în 1882 erau 20 cu peste 20 mii muncitori.
Cele mai importante plantaţii industriale din această perioadă au fost cele de ceai,
indigo şi cafea. Plantaţiile britanice de ceai au început să apară în regiunile deluroase din
Assam în anul 1850 iar în sud, în regiunea dealurilor Nilgiri în 1870. În 1871 erau peste
300 plantaţii de ceai ce acoperea o suprafaşă de peste 12 000 ha. Plantaţiile de cafea au
înflorit în sudul Indiei între 1860 -1879.
Era Nehru (1947-1964)
Jawaharlal Nehru (1889-1964) a fost unul dintre cei mai importanţi lideri politici ai
Indiei în lupta pentru independenţă şi reformatorul economiei indiene.

33
 Politica sa economică a constat în planificarea economiei. Primul plan cincinal a
fost lansat în 1951 şi cele mai multe resurse au fost alocate refacerii infrastructurii de
transport feroviar şi realizării de sisteme de irigaţie. Astfel producţia de cereale a crescut
de la 51 mil tone în 1951 la 82 mil tone în 1961, la sfârşitul celui de-al doilea plan
cincinal (1956-1961). În această decadă însă populaţia Indiei a crescut de la 360 mil. la
440 mil. estompând beneficiile reale ale creşterii economice.
Din punct de vedere politic J.Nehru a păstrat India ca ţară nealiniată ideologic ceea
ce a permis dezvoltarea economică cu ajutorul sprijinului primit din ambele tabere.
Dezvoltarea industriei siderurgice este un exemplu internaţional de coexistenţă, cu SUA
construind o uzină, URSS o a doua, Marea Britanie a treia şi Germania de Vest a patra.

În prezent India este un stat cu o economie în curs de dezvoltare (peste 500 md.
dolari) dar care se remarcă încă printr-un procent foarte mare (circa 2/3) de populaţie care
este ocupată în agricultură. Industria minieră şi prelucrătoare au creşteri importante în
ultimul timp contribuind cu circa 1/3 la PIB.
Agricultura. Deşi culturile ocupă jumătate din teritoriul ţării (55% terenuri arabile),
peste 590 mii km2 de terenuri agricole sunt irigate, fertilitatea solurilor este ridicată iar în
multe zone se realizează două culturi pe an, randamentul agriculturii este încă redus
(slaba dotare tehnică, insuficienţa îngrăşămintelor chimice, fărâmiţarea terenurilor,
calamităţi naturale).
Cu toate aceste dificultăţi India este un mare producător agricol, cu ponderi
semnificative la multe produse: cereale (al treilea producător mondial), orez (locul 2 pe
glob-hrana de bază pentru populaţia din estul ţării), grâu (locul 3-hrana de bază pentru
populaţia din vestul ţării), mei (locul 1, peste 1/3 din producţia mondială), legume
(tomate), leguminoase (locul 1), arahide (locul 1), soia. Circa 75% din terenurile agricole
sunt cultivate cu cereale şi leguminoase.
India dispune şi de mari plantaţii: ceai (locul 1, 30% din producţia mondială), iută
(locul 1), bumbac (locul 4), trestie de zahăr (locul 2), arbori de cauciuc, bananieri (locul
1), citrice (lămâi), cocotieri (locul 3), măslini, tutun, arbori de cafea, ananas, mango
(locul 1).
Cu toate că deţine un şeptel semnificativ (locul 1 mondial la bovine, bubaline,
caprine, locul 3 a cămile) creşterea animalelor nu deţine un loc marcant în agricultură. Se
mai remarcă pescuitul, silvicultura şi producţia (legală) de opiu pentru industria
farmaceutică.
Tipurile de agricultură cele mai răspândite sunt cea de subzistenţă şi cea comercială
(de piaţă, bazată pe numeroase plantaţii), iar principalele regiuni agricole: Câmpia
Gange-Brahmaputra (orez, trestie de zahăr, iută), Câmpia Punjab (grâu), Câmpiile
Malabar (orez, mirodenii) şi Coromandel (orez, trestie de zahăr) sau Podişul Decan
(bumbac, mei, arahide, tutun).

Industria. Variatele şi bogatele resurse de subsol au un rol important în economie,

susţinând numeroase ramuri industriele. India deţine minereuri de fier, bauxită, cărbuni
(al 3-lea producător mondial), petrol (care acoperă doar o parte din necesar), gaze
naturale, uraniu, zinc.
Industria este foarte diversificată, absoarbe 20% din populaţia activă, contribuie cu
circa 30% la economia naţională, dar la multe produse încă nu este competitivă pe piaţa

34
externă. Prin producţiile mari se remarcă: industria textilă (cea mai importantă - 20 mil.
muncitori şi 1/3 din exporturi), industria zahărului (printre cei mai mari producători
mondiali), industria siderurgică, metalurgia neferoasă (aluminiu, cupru, plumb, zinc),
industria chimică (îngrăşăminte, petrochimie), electronică, motoare vehicule şi a
cimentului.
Industria energetică se bazează pe cărbune şi hidroenergie (27%, se remară regiunea
himalayană). Există şi centrale atomoelectrice (nord de Bombay, Madras, Rajastan,
Gujarat) care contribuie doar cu 3% la producţia totală.
India este al treilea producător mondial de cărbune (peste jumătate din necesităţile
energetice), bazine carbonifere majore fiind în statele Bihar (Bazinul Damodar), West
Bengal şi Madhya Pradesh. Cu rezerve de peste 80 md.tone şi o producţie de 360
mil.tone/an (în anul 1975 producţia era de 100 mil tone), industria carboniferă (peste 350
mine) este controlată de către stat. Utilizarea cărbunilor în termocentrale determină o
intensă poluare a mediului (oraşul Delhi este unul dintre cele mai poluate din lume).
Petrolul reprezintă circa 30% din consumul energetic, având rezerve de aproape 1
mld. tone. localizate în regiunea Bombay, statul Assam, regiunea Krishna-Godawari,
Cambay şi Cauvery. Exploatări offshore se fac în regiunea Bombay, care este şi cel mai
productiv bazin petrolifer al Indiei.
Producţia de petrol este de 785 mii barili/zi (circa 45 mil tone/an) însă consumul
este de 2,32 mil barili/zi (şi cu tendinţe de creştere în viitor), India fiind nevoită să
importe cantităţi importante de petrol. După 1997 statul a încurajat investiţiile străine în
domeniul petrolier, fiind preezente firme din Canada, Marea Britanie, Rusia, SUA sau
Franţa.
Capacitate de rafinare este de 2,2 milioane barili/zi, însă cu o creştere importantă
faţă de 1998 (970 mii barili/zi). Cele mai importante rafinării sunt: Jamnagar (Gujarat,
540 mii barili/zi), Koyali (Gujarat, 185 mii barili/zi), Mangalore (Karnataka, 180 mii
barili/zi), Mathura (Uttar Pradesh, 156 mii barili/zi), Bombay (2 rafinării cu ocapacitate
totală de 232 mii barili/zi), Madras (130 mii barili/zi). Prin importanţa economică se mai
evidenţiază terminalele petroliere Bombay, Kochi (Cochin), Haldia, Kandla şi Madras.
Producţia de gaze a fost în 2005 de 22 md m 3, cele mai mari producţii provenind
din regiunile Bombay şi Gujarat. În anul 2002 s-au descoperit 2 mari zăcăminte
gazeifere: în bazinul Krishna-Godawari (Andhra Pradesh), în lungul coastei sud-estice a
Indiei şi în statul Gujarat.
După obţinerea independenţei printre priorităţile guvernelor s-a aflat dezvoltarea
industriei siderurgice pe baza minereurilor feroase din Podişul Decan (printre marii
producători mondiali). Prin valoarea producţiei se remarcă centrele: Durgapur, Bhilai,
Rourkela (cu ciclu integrat -fontă, oţel, laminate), Bokaro şi Vishakhapatnam. Compania
privată Tata Iron and Steel (TISCO) împreună cu un mare număr de minioţelării
contribuie cu 40 % la producţia de oţel a Indiei, care este de 18,5 milioane tone. Altă
companie indiană, Mittal Steel, este cea mai mare din lume în acest domeniu, fiind
prezentă în numeroase ţări.
Îndustria construcţiilor de nave dispune de 4 mari şantiere navale (Kochi,
Vishakhapatnam, 2 în Calcutta), 3 şantiere navale medii şi 35 şantiere mici (acestea fiind
proprietate privată)
Domeniul ştiinţei şi tehnologiei reprezintă o nouă frontieră pentru India, cu
rezultate pozitive în domeniul spaţial (India utilizează 5 sateliţi de fabricaţie proprie -

35
INSAT) şi nuclear (este putere nucleară). În Bombay există Institutul de Cercetare
Fundamentală Tata, cu cercetări în domeniul astronomiei, matematicii, biologiei
moleculare sau fizicii, iar Bangalore, capitala statului Karnataka, este centrul pentru
industria de vârf (high-tech) şi un major centru de cercetare şi dezvoltare (tehnopol). În
1990 aici erau peste 100 mii muncitori şi 3000 companii numai în industria electronică.
Este şi un major exportator de servicii software, de real succes s-au dovedit a fi
Parcurile Tehnologice Software (STPI) care au ca obiectiv furnizarea de date terestre şi
satelitare diverselor instituţii de învăţămât sau cercetare. Industria electronică se remarcă
prin producţia de computere, aparate electronice sau motoare de vehicule.

Reţeaua de transport deşi este diversificată este insuficientă (foarte aglomerată) şi

nesigură în unele locuri (multe accidente feroviare). În majoritatea oraşelor circulaţia este
foarte aglomerată, transportul în comun se face predominant cu autobuzul, care creează
poluare. În Calcutta există metrou iar în Bombay un sistem bine pus la punct pe calea
ferată (însă foarte aglomerat).
Cele mai însemnate căi ferate sunt: Calcutta-Madras-Madurai (în lungul Coastei
Coromandel), Delhi-Agra-Kanpur-Varanasi-Calcutta (axa Gangelui), Calcutta-Nagpur-
Bombay (traversează India de la est la vest) şi Bombay-Madras.
Există 11 porturi majore: Kandla, Bombay, Nhava Sheva (în regiunea Bombay),
Marmagao, New Mangalore, Kochi (Cochin) pe coasta vestică şi Calcutta-Haldia,
Paradip, Vishakhapatnam, Madras, Tuticorin în est. Transporturile fluviale dispun de
circa 16 000 km de cale navigabilă din care circa 3600 km pentru vase de mare
capacitate.
Turismul se bazează pe un potenţial foarte variat dar nu suficient valorificat. Se
remarcă turismul cultural-istoric care dispune de numeroase vestigii şi monumente
istorice, de artă sau religioase. Se evidenţiază: mausoleul Taj Mahal din Agra, Coloana de
fier şi Moscheia Jama-Masjid din Delhi, oraşul Varanasi cu numeroase temple, ruinele
vechiului oraş Golconda de lângă Hyderabad, Palatul maharajahilor din Bangalore,
staţiunile climaterice Simla şi Darjeeling din Himalaya, staţiunea balneoclimaterică Puri
de la Golful Bengal, oraşele Calcutta, Mumbay, Madras etc.

DIFERENŢIERI REGIONALE

Axa urban-industrială a Gangelui reprezintă o veche şi imporantă cale

comercială între Calcutta şi Delhi ce se suprapune câmpiei Gangelui. Beneficiază de o
puternică concentrare a populaţiei şi activităţilor economice, terenuri agricole fertile
(orez, trestie de zahăr, legume) şi diverse căi de comunicaţie, inclusiv fluviale. Potenţialul
său natural a făcut ca această regiune să intre în circuitul economic şi comercial încă din
antichitate când au apărut cele mai vechi oraşe ale Indiei (actualele Delhi, Patna sau
Varanasi).
Centrele urbane şi industriale reprezentative sunt: Delhi (funcţii complexe, cea
industrială remarcându-se prin: construcţii de maşini, produse chimice, textile,
alimentare, pielărie şi încălţăminte), Agra (sticlă, textile, nod de comunicaţii, activităţi
comerciale într-o bogată regiune agricolă), Kanpur (produse chimice, textile, alimentare,
pielărie şi încălţăminte, celuloză şi hârtie), Lucknow (construcţii de maşini, ceramică,

36
celuloză şi hârtie, produse textile), Allahabad (ind.uşoară), Varanasi (sticlă, textile,
construcţii de maşini-locomotive), Patna (capitala statului Bihar, activităţi industriale-
construcţii de maşini, produse textile şi alimentare dar şi educaţionale şi culturale),
Barauni (prelucrarea petrolului).

Regiunea industrială Bombay. Bombay (Mumbay în limba marathi, de la zeiţa

locală Mumba) este capitala statului Maharashtra şi ocupă o regiune insulară (Insula
Bombay, Insula Salsette etc.) joasă în partea vestică a Indiei. Este un mare centru
industrial, comercial, financiar-bancar sau ştiinţific cu o populaţie care depăşeşte 16
mil.loc (Marele Bombay). Reprezintă o veche arie de umanizare (în perioada antică
locuitorii se ocupau cu pescuitul), cuprinsă în imperiul lui Aśoka (sec III î.Hr.) iar din
1661 intră sub control britanic.
Mult timp centru al industriei bumbacului, cultivat pe mari suprafeţe în Podişul
Deccan, această activitate bine prezentă şi astăzi a contribuit la prosperitatea sa. În 1869
devine cea mai mare piaţă a bumbacului din India. Activităţile economice sunt astăzi
diversificate remarcându-se industria constructoare de maşini (automobile, nave, material
rulant), electronică, rafinarea petrolului, industria metalurgică, materiale de construcţie,
alimentară, prelucrarea tutunului. Prezintă un sistem de transport divers, în extindere (în
special cel rutier) şi modernizare: este principalul port la Marea Arabiei, are un sistem
feroviar automatizat dar aglomerat şi aeroport internaţional-Sahar. Se remarcă Skybus-un
tramway suspendat, un fel de telecabină dar care merge pe şine susţinute de piloni.
Este şi un însemnat centru de educaţie şi cercetare (Universitate-1857, numeroase
centre de cercetare în tehnologie, bacteriologie etc.), cultural (studiouri de film) sau
turistic (festivaluri, monumente, muzee).
Un procent foarte ridicat al populaţiei acestui mega-oraş, circa 60% locuieşte în
mahalale insalubre. Novi Mumbay (Noul Mumbay) este un cartier modern format prin
desecarea unei regiuni umede (recâştigarea uscatului) ce are o populaţie de peste 1
milioan de loc.

Regiunea industrială Calcutta. Oraşul Calcutta este situat în delta fluviului

Gange, pe braţul Hooghly (nord-estul Indiei) şi se remarcă prin diverse activităţi
economice sau cultural-ştiinţifice. A reprezentat o veche aşezare indiană cu activităţi
agricole unde la sf.sec.al XVII-lea Compania engleză a Indiilor Orientale a înfiinţat o
factorie comercială. Din 1773 până în 1912 a reprezentat capitala posesiunilor britanice
din India fapt ce a dus la puternica sa transformare. Marea importantă economică a
oraşului a început odată cu dezvoltarea comerţului cu iută şi a intreprinderilor de
prelucrare.
În prezent este capitala statului Bengalul de Vest şi are o populaţie de peste 11
milioane locuitori (aglomeraţia urbană). Printre activităţile industriale (localizate în
lungul braţului Hooghly) se remarcă industria iutei, utilaje textile, industria chimică,
echipamente de transport, automobile sau prelucrarea petrolului în avanportul Haldia.

Regiunea industrială Chota Nagpur-Damodar se bazează pe importante

zăcăminte de cărbune (Bazinul Damodar), minereuri feroase (Singhbhum) şi neferoase
(bauxită) şi potenţialul hidroenergetic al râului Damodar. Activităţile industriale sunt
concentrate în centre precum: Asansol (centru metalurgic, de celuloză şi hârtie şi al

37
industriei chimice), Durgapur (mare centru siderurgic, materiale de construcţie, ind.
chimică), Jamshedpur (vechi centru siderurgic, ind. electrotehnică şi chimică), Bokaro
(centru siderurgic), Chittaranjan (construcţii de maşini-locomotive), Rourkela (mare
centru siderurgic).

India de Sud se suprapune extremităţilor sudice ale Podişului Deccan şi câmpiilor

costale Malabar şi Coromandel şi cuprinde o serie de oraşe dens populate şi cu activităţi
economice diverse. Dintre acestea se remarcă: Madras (marea metropolă a Indiei de sud
cu activităţi idustriale complexe), Bangalore (centru al industriei de vârf), Mangalore
(activităţi industriale şi portuare), Calicut (activităţi industriale şi portuare), Coimbatore
(prod. textile, constr. de maşini, prod. chimice), Cochin (construcţii de maşini, ind.
chimică, prelucrarea petrolului, activităţi portuare), Salem (metalurgie neferoasă, celuloză
şi hârtie), Madurai (industrie textilă). În domeniul agricol se remarcă plantaţiile (cafea,
cauciuc natural, palmieri de cocos, citrice) dar şi culturile de orez din câmpiile costale.

Alte centre sau regiuni industriale de influenţă regională: Hyderabad (construcţii de

maşini, industrie chimică, textilă, alimentară, prelucrarea lemnului, celuloză şi hârtie),
Ahmadabad-Vadodara (prelucrarea petrolului, industrie farmaceutică, textilă, alimentară,
materiale de construcţie), Vishakhapatnam (important centru industrial-construcţii de
nave, prelucrarea petrolului, industrie textilă şi portuar), Nagpur (activităţi industriale-
echipament de transport, bunuri metalice, industrie textilă, produse chimice; comerciale,
nod de comunicaţii), Bhopal (industrie chimică), Indore (construcţii de maşini, industrie
textilă, produse chimice), Jaipur (construcţii de maşini, industrie textilă) etc.

Bibliografie
Jawaharlal Nehru (1956), Descoperirea Indiei, Editura de stat pentru literatură şi
politică, Bucureşti;
Mihai Martiş (1987), De la Bhārata la Gandhi, civilizaţie, istorie şi cultură indiană,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti;
Ovidiu Drimba (1985), Istoria culturii şi civilizaţiei, vol.I, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti;

38