Personajele operei

Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica. Caragiale este
considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. Ele epartin viziunii clasice pentru ca
se incadreaza intr-o tipologie comica, avand o dominanta de caracter si un repertoriu fix de trasaturi.
Pompiliu Constantinescu precizeaza in articolul Comediile lui Caragiale noua clase tipologice, dintre
care urmatoarele sunt identificate si in O scrisoare pierduta: tipul incornoratului (Trahanache), tipul
primului-amorez si al donjuanului (Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul politic si al
demagogului (Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul
cetateanului (Cetateanul turmentat), tipul functionarului (Pristanda), tipul confidentului (Pristanda,
Tipatescu, Branzovenescu), tipul raisoneurului (Pristanda).

Dar scriitorul depaseste cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a individualiza personajele,
prin comportament, particularitati de limbaj, nume, dar si prin combinarea elementelor de statut
social si psihologic. De exemplu, Trahanache este incornoratul simpatic, dar si vanitosul inselat si
ticaitul, Zoe reprezinta tipul cochetei, dar si al femeii voluntare.

Tipuri de comic + exemple

Mijloacele de realizare a comicului sunt cele ilustrate in comedia clasica.

Comicul de situatie in care modalitatile de realizare sunt incurcatura, coincidenta, echivocul, evolutia
inversa, interferenta si confuzia. Are loc pierderea scrisorii in momentele-cheie. Catavencu si
Dandanache ajung candidati prin aceleasi mijloace. Situatiile in care apare cetateanul turmentat pot
fi interpretate in mai multe feluri. Se refera in special la personajele Zoe si Catavencu, iar Farfuridi si
Branzovenescu trec in tabara cealalta, cetateanul duce scrisoarea de la unii la altii. Dandanache ii
confunda pe Tipatescu si Trahanache.

Comicul de limbaj cuprinde greseli de vocabular, incalcarea regulilor gramaticale si ticurile verbale,
iar modalitatile de realizare sunt pronuntarile gresite, etimologie populara (atribuirea de sensuri
inexistente unor cuvinte necunoscute), lipsa de proprietate a termenilor (folosirea lor incorecta),
contradictia in termeni, nonsensul, truismele (adevaruri evidente) si proxilitatea. Ca si exemple avem
“famelie”, “renumeratie”, “andrisant”, “plebicist”. “Capitalist” semnifica locuitor din capitala, iar
“scrofulos” care isi face datoria scrupulos. “Manopera” inseamna lucru falsificat, liber-schimbist, un
om cu idei foarte flexibile. “Lupte seculare care au dura aproape treizeci de ani”, “12 trecute fix”,
ïndustria romaneasca e sublima, dar lipseste cu desavarsire”, “din doua una, dati-mi voie, ori sa se
revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimica…”, “un popor care nu merge inainte sta pe loc”,
“eu, care familia mea de la patuzsopt in camera si eu ca rumanul impartial, care va sa zica, cum am
zite, sa traiasca”, “aveti putintica rabdare” (Trahanache), “curat…” (Pristanda), “n-ai idee, conita
mea” (Dandanache).

Comicul de nume (Garabet Ibraileanu) arata semnificatia numelui fiecarui personaj. Zaharia
Trahanache sugereaza zahariseala, ramolismentul, caracterul maleabil, trahanaua fiind o coca usor
de modelat. Agamita Dandanache are un prenume infantil, un fel de diminutiv al faimosului nume
Agamemnon, cuceritorul Troiei. “Dandanache” este format de la “dandana” (incurcatura), ceea ce se
potriveste cu rolul sau in piesa. Catavencu are un nume explicabil in mai multe feluri: terminatia este
usor straina, de nume cosmopolit, iar prima parte trimite fie la interjectia “cat”, sugerand caracterul
sau demagogic, fie la substantivul “cata” (carlig), care arata predispozitia sa de a profita de orice
prilej pentru a-si realiza ambitiile politice, chiar si la substantivul “cataveica”, haina cu doua fete,
ideea releanta pentru firea sa “liber-schimbista”. Farfuridi si Branzovenescu au un nume care trimit la
domeniul culinar, deci fara legatura cu politica, ei fiind niste impostori, profitori, politicieni de joasa
speta. Pristanda are un nume relevant pentru faptul ca slujeste dupa interesul personal,
“pristandaua” fiind numele unui joc popular, care se danseaza cand la stanga, cand la dreapta.

Comicul de caracter (Pompiliu Constantinescu) se desfasoara astfel: demagogul fiind Catavencu,

Dandanache si Farfuridi, femeia cocheta duce la Zoe, primul amorez fiind Tipatescu, incornoratul
(barbatul inselat) are pe Trahanache, functionarul servil este Pristanda, iar raisonneur-ul este
Branzovenescu.

Comicul de intentie arata atitudinea scriitorului fata de evenimente si fata de personaje – satira
virulenta, tenta moralizatoare, obiectivitatea. Totodata, dincolo de comic se ascunde tragedia acestei
lumi. De astfel, comedia a fost sursa declarata a teatrului absurdului reprezentat de Eugen Lovinescu,
in special prin limbaj.

Conflicte

Intriga piesei (elementul care declanseaza desfasurarea actiunii si efectul de ansamblu al textului)
porneste de la o intamplare banala: pierdea unei scrisori intime, compromitatoare pentru
reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o
foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o
impacare generala si neasteptata.

Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse:
reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache –
presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta constituita in
jurul lui Nae Catavencu ambitios avocat si proprietar al ziarului “Racnetul Carpatilor”. Conflictul
secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea
prefectului. Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre
rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la destinatar, Zoe, iar trimisul de la
centru, Agamita Dandanache, este ales deputat. Este utilizata tehnica amplificarii treptate a
conflictului. O serie de procedee compozitionale (modificarea raporturilor dintre personaje, rastunari
bruste de situatie, introducerea unor elemente surpriza, anticipari, amanari), mentin tensiunea
dramatica la un nivel ridicat, prin complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale.

Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia subiectului si mentinerea tensiunii

dramatice. In fiecare act, in momentele de maxima tensiune, Cetateanul turmentat intra in scena,
avand interventii decisive in derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului, fiind cel care
gaseste, din intamplare, in doua randuri scrisoarea, face sa-i parvina mai intai lui Catavencu si o duce
in final ändrisantului”, coana Joitica. Dandanache este elementul surpriza prin care se realizeaaza
deznodamantul; el rezolva ezitarea scriitorului intre a da mandatul de deputat prostului Farfuridi
sau canaliei Catavencu. Personajul intareste semnificatia piesei, prin generalizare si ingrosare a
trasaturilor, candidatul trimis de la centru fiind “mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat
Catavencu”.