DUMITRAȘ DENISA-EMILIA

George Călinescu, Istoria Literaturii Romane de La Origini Pana in Prezent. (pp. 464-470)
Adrian Marino, Opera lui Alexandru Macedonski.

RAPORTURILE CU JUNIMEA

Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, acesta se află într-o rivalitate cu

junimiștii. El îi critică pe Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri și Ion Luca
Caragiale.Discipol convins al lui Heliade Rădulescu, el se naşte şi rămîne pînă la capăt un
antijunimist consecvent.

Macedosnki nu suportă comparația cu Eminescu. Acesta a fost vag precizat de ciritcă, foarte
mulți scriitori nu-l apreciau pentru vechimea lui și lipsa de actualitate. Geniul neînțeles de
contemporani este dezgustat de gloria nedreaptă, afirmă acesta, după el a lui Eminescu.
Eminecu se simțea Luceafăr, Macedonski se simte și el. Suferința lui este reală, iar polemica
dintre cei doi se dă și în versuri.

Ziarele refuză să-i mai publice poeziile, este considerat denigratorul lui Eminescu. De aceea,
Alexandru Macedonski, ocolind fiind, se stabilește la Paris. Cu toate acestea, el revine în țară
cu aceeași ostilitate cu care plecase.

PROZA „ARTISTĂ” A LUI AL. MACEDONSKI-THALASSA

Proza:
1. Dramă banală (1896);
2. Cartea de aur (1902);
3. Le calvaire de feu, Paris, (1906);
4. Thalassa (1916); versiunea românească a romanului Le calvaire de feu;
5. Nuvele (1923)

Macedonski rămîne şi în proză acelaşi mare expansiv, el împărtășește dechis și spontan ideile,
este dominat de voluptatea cuvintelor pline de savoare, nu „vechi", ci rafinate. Acesta dorește
să comunice, să se exprime, să comenteze și să intervenă în descrieri. Atunci când este vorba
de evocări, adoptă tonului „sfătos" de basm şi povestitor popular. Firul epic este neglijabil. In
proza macedonskiană invenţia epică este minimă şi există în narațiune un fond autobiografic.

În anul 1893, Al. Macedonski publica in Literatorul primul capitol al Thalassei, reprodus apoi
in volumul Cartea de aur (1902). De-abia in 1906, la Paris, apare Le calvaire de feu, varianta
in limba franceza a romanului, insotita de prezentarea lui Mircea Demetriade (discipol)

Cea mai importantă proză a lui Alexandru Macedonski este Thalassa. Romanul impesionează
de la început prin trăile transmise, aranjarea în pagină a cuvintelor și folosirea mai multor
DUMITRAȘ DENISA-EMILIA

culori de cerneală. Romanul a fost subapreciat și ignorat multă vreme dar cu toate astea, aici
se regăsesc dezvoltate toate tendinţele prozei lui Macedonski, dar şi întreaga sa
„filozofie"(ilustrată prin cazul-limită al tînărului Thalassa, paznic al farului din Insula
Şerpilor)

 Semnificația universală:
Sensul simbolic al acestei opere este dezvăluit de însuşi Macedonski:
„(...)Thalassa este scos afară din real pentru a trăi în vis— un vis de purpură, dar
dezastruos. Cu toate aceste, într-o zi, simţurile sale animalizate prevăd apropierea
femeii, şi, de fapt, în timpul nopţii furtunoase, un vapor naufragiază în apropierea
insulei. Thalassa se aruncă în valuri să salveze pe oricine ar putea. Corpul salvat este
însă al unei copile...
La urmă, ajuns la demenţă, pentru a-şi răzbuna asupra realului, strangulează pe
zîna atît de adorată în primele momente. Dar cînd noaptea coboară, Thalassa se simte
chemat de valuri în adîncimile albastre. Ochii săi halucinaţi zăresc pe Amphitrita
înconjurată
de nereide cum iese din ape, cum îi întinde braţele, cum îi aruncă flori... El rezistă,
vrea să fugă, dar forţa misterioasă e mai mare decît a sa, — cedează şi se aruncă în
mare —realul este învins, şi acesta este Thalassa." (Marino, 1966: 546)

Așa cum afirmă Adrian Marino, Macedonski formulează, aşadar, o situaţie de

semnificaţie universală și este scrierea care îl exprimă cel mai bine pe Macedonski.

S-au făcut numeroase asemănări a acestui roman cu opere străine, cum ar fi : (Contes
cruels: Le désir d'être un homme, Da/ras şi Chloe de Longos, romanul lui D'Annunzio
Trionfo della morte). Aceste asemănări evidențiază faptul că Macedonski scrie la
nivel european, cum avea de altfel și inteția.

 Perspectiva grandioasă, cu deschideri cosmice, catastrofale, a elementelor

dezlănţuite. Priveliştea insulei Şerpilor, văzuta ca o aglomerare de cristale rare, este
de o plasticitate bijutieră (afirmă Adrian Marino):
„Văzută de pe riăvi, ea părea un stei de topaz încoronat cu o orbitoare grămădiră de
castel prismatic, pe care rîurau lumini şi colori. Scăldat de ele, feldspatul descojit
pîlpîia ca diamantul ici-colo fluturau scînteieri de crisocal. Abia jos de tot, alcătuirea
geologică a stîncii lărgea peste un petec de mare o uşoară penumbră blondă, în acel loc
azurul apei era împestriţat de fundul de nisip roşcat şi auriu din care scăpărau licăriri
ca ale aventurinei."

 Tumultul mări nuanţat cu intensitate (Poetul cântă răcnetul catastrofal al Pontului

Euxin, muzica bethoviană a apei, interpretarea orchestrală a valurilor- George
Călinescu )
DUMITRAȘ DENISA-EMILIA

„Sunete de fluiere pastorale se modulau subit pe asperităţile stîncii. Dar cîntul, tot mai
aspru, azvîrlea val peste val şi zbuciuma insula pe fundamente. Sunetele se schimbau
în zgrinţări violente. Voci profunde de vas izbucneau tunătoare. Violoncele cu
întovărăşiri puternice de orgă ţipau în mijlocul explodărilor ce cutremurau stînca la
intervale scurte."

 Moartea tragică. Ca şi la D'Annunzio (care evocă pe larg în romanul său moartea lui
Tristan şi a Isoldei), Macedonski omo-rîndu-şi ambii eroi sugerează fatalitatea de
nepătruns a iubirii. (Marino)

Thalassa trebuie clasată în categoria operelor de mare virtuozitate stilistică și rafinament.

DISCIPOLI MACEDONSKIENI
(discopol= persoană care adoptă, urmează și continuă doctrina, învățătura, principiile cuiva)

O caracteristică a poetului este şi iubirea pentru discipoli.

Dorința lui Macedonski și a discipolilor săi de la Literatorul( Mircea Demetriade, Al.
Obedenaru, Oreste, D. Iacobescu, Constantin Cantilli, Cincinat Pavelescu) era de a schimba
coordonatele literare ale epocii. Macedonski îi încurajează să își prezintă cu delicatețe
obiecțiile, oferă ajutor, îndreptând câteodată versurile incorecte și inaugurează în literatura
noastră critica ca formă a „iubirii”.
 Mircea Demetriade îi este foarte devotat, se conformeaza conceptiei lui Macedonski.
 Cincinat Pavelescu traduce La vache au taureau, şi Macedonski o laudă pentru
sfidarea convenţiilor, a ipocriziei, în spiritul eticii naturiste şi al disociaţiei dintre artă
şi moralizar. Macedonski scrie în colaborare cu Cincinat piesa de inspirație biblică
Saul (1893).