Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Windy Dryden Raymond Digiuseppe Ghid de Terapie Rational Emotiva Si Comport A Mental A 120703095007 Phpapp01
Windy Dryden Raymond Digiuseppe Ghid de Terapie Rational Emotiva Si Comport A Mental A 120703095007 Phpapp01
Editura RTS
Str. Uzinei Electrice nr. 15, ap. 15, et. II 400378, Cluj-Napoca, judeţul Cluj
Tel./Fax: 0040-264-582276 Mobil: 0040-746-684376 Email: info@rtsclui.ro
Web: www.rtscluj.ro
ISBN 978-973-1816-20-3
Romanian Psychological
Testing
Services
CUPRINS
Introducere
Partea I: Teoria
Raţionalitate versus Iraţionalitate Modelul ABC 7
Credinţele iraţionale de bază Interacţiunea dintre A, B şi C 8
Două tendinţe biologice fundamentale Teoria schimbării în 1
REBT O perspectivă generală asupra teoriei REBT 2
12
Partea a II-a: Practica 13
14
Pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă 14
Problema preferată de client versus problema cea mai gravă a
clientului 15
Când clientul Dvs. nu poate identifica o problemă ţintă
17
Pasul 2 Definiţi şi stabiliţi împreună problema ţintă
Faceţi distincţia dintre problemele emoţionale şi problemele 17
practice 17
19
19
19
Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative disfuncţionale, nu şi
pe cele funcţionale
20
iv CUPRINS
CUPRINS...........................................................19
PREFAŢĂ...........................................................13
INTRODUCERE..................................................15
TEORIA.............................................................17
PRACTICA.........................................................26
pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de
viaţă.............................................................26
Problema preferată de client versus
problema cea mai gravă a clientului........26
Când clientul Dvs. nu poate indica o
problemă ţintă..........................................26
Pasul 2 Definiţi şi stabiliţi.............................27
împreună problema ţintă.............................27
Faceţi distincţia dintre problemele
emoţionale şi problemele practice...........27
Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative
disfuncţionale, nu şi pe cele funcţionale. .28
Ajutaţi-l pe client să schimbe C-urite, nu A-
urile..........................................................20
Pasul 3 Evaluaţi C-ul.....................................22
Căutaţi o emoţie negativă disfuncţională. 22
Focalizaţi-vă atentia pe un C emoţional. . .22
Clarificaţi C-ul...........................................23
Consideraţi frustrarea ca fiind un A, nu un C
.................................................................23
Aveţi în vedere motivaţia clientului de a
schimba C-ul.............................................23
pasul 4 Evaluaţi A-ul.....................................35
în evaluarea A-ului, fiţi cât mai precis şi
concret.....................................................35
Identificaţi partea din A care amorsează S-
ul..............................................................36
Reţineţi că A-ul se poate referi la mai multe
aspecte.....................................................29
Pentru început, consideraţi că A este
adevărat...................................................29
iv CUPRINS
53
54
iv CUPRINS
PREFAŢĂ
LA EDIŢIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ
I
INTRODUCERE
1
' Consilierea între colegi este utilizată în toate programele de formare
primară de la Institutul de Terapie Raţional-Emotivă şi Comportamentală
şi constituie o modalitate excelentă de a exersa REBT. Recomandăm
consultarea
sugestiilor prezentate în acest ghid, pentru fiecare pas în parte, pe
parcursul
iv CUPRINS
4
partea I
TEORIA
Raţională îngrijorareFuncţională
manifestate public
Raţională RegretFuncţională
INTERACŢIUNEA DINTRE A, B Şl C
în prezentarea succintă a modelului ABC, s-a pornit de la
asumpţia că evenimentele activatoare şi/sau inferenţele despre aceste
evenimente 04-urile) angajează cogniţii evaluative (S-urile), care, la
rândul lor, duc la diverse emoţii şi comportamente (C- urile). în realitate, /
4-urile, 6-urile şi C-urile se află deseori în interacţiuni complexe (Ellis,
1985a). De exemplu, prezenţa unor convingeri rigide în 6 va determina
clientul să facă inferenţe extrem de negative asupra lui A sau să se
centreze pe anumite trăsături ale evenimentului activator la care poate
că nu ar fi atent dacă ar avea convingeri ceva mai raţionale. Astfel,
atunci când o persoană crede că trebuie cu necesitate să nu fie
respinsă social, aceasta va supraestima probabilitatea de a fi respinsă
şi se va centra pe afirmaţiile negative pe care ceilalţi le fac la adresa
sa, ignorând opiniile neutre sau pozitive. în acelaşi fel, experienţierea
anumitor afecte (C-uri), cum ar fi trăirea depresivă, poate determina
clienţii să facă evaluări extrem de negative ale evenimentelor cu care
se confruntă (8-uri). Mai mult, prezenţa unui anumit context în A poate
influenţa evaluările făcute (B-urile), evaluări ce ar fi diferite într-un alt
context. Spre exemplu, o cameră întunecată, străină poate amorsa
mai multe cogniţii generatoare de anxietate decât o cameră bine
iluminată şi familiară.
întrucât o analiză completă a modului în care interacţionează ^-
urile, B-urile şi C-urile depăşeşte scopul acestei discuţii, pentru o
informare mai completă sugerăm consultarea bibliografiei de la
sfârşitul acestui ghid.
Notă:
A = evenimentul activator;
B = convingeri / credinţe;
C = consecinţe emoţionale şi comportamentale
pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de
viaţă
2 Definiţi şi stabiliţi
Pasul
Când clientul Dvs. îşi prezintă problema ţintă în termeni vagi sau
neclari, este important să îl ajutaţi să o operaţionalizeze. De exemplu,
dacă clientul spune "Soţia mea este o pacoste", ajutaţi-l să specifice
ce înseamnă operaţional acest lucru (ex., "Ce face soţia Dvs. de aţi
ajuns să spuneţi că este o pacoste şi cum vă simţiţi când ea se
comportă astfel?").
Făcând acest lucru, vă veţi da seama că începeţi să formulaţi
problema în termeni de ABC. Problema practică (sau /A-ul) este
reprezentat de comportamentul soţiei, ceea ce o face să fie o
"pacoste"; problema emoţională (sau C-ul) este emoţia negativă
disfuncţională pe care clientul o experienţiază atunci când soţia nu se
comportă adecvat.
1. Puteţi ajuta clientul să îşi dea seama că va putea schimba mai uşor A-
ul dacă nu mai este afectat emoţional la C de prezenţa acestor
probleme.
2. Este posibil ca uneori clientul să ştie deja cum să schimbe A- ul, dar
să nu poată face asta încă. în acest caz, este important să îl ajutaţi să
înţeleagă că probabil nu îşi poate folosi strategiile eficiente de
rezolvare de probleme pentru a schimba ¿-ul deoarece este afectat
emoţional vis-a-vis de prezenţa problemelor din A.
Este important să fiţi cât mai precis şi concret atunci când definiţi
şi stabiliţi de comun acord problema ţintă. Clientul Dvs. are o
problemă emoţională şi întreţine anumite convingeri iraţionale în
contexte specifice, aşa încât referirea la aspecte precise şi concrete
vă va ajuta să obţineţi informaţii valide despre A, B şi C. Este bine să
îi explicaţi clientului Dvs. de ce vă centraţi pe aspecte concrete, mai
ales dacă acesta are tendinţa de a-şi prezenta problema în termeni
foarte vagi. Ajutaţi-l să înţeleagă că acurateţea în prezentarea
problemei îl va ajuta să o rezolve cu succes în situaţiile în care se
simte afectat emoţional. O modalitate eficientă de a-i arăta clientului
cum poate dobândi precizie în exprimare este de a-i cere să vă dea
un exemplu recent sau tipic de manifestare a problemei lui (ex., "Când
s-a întâmplat A ultima dată?").
Dacă, după încercări repetate, clientul Dvs. tot nu vă poate oferi
un exemplu concret de manifestare a problemei ţintă, acest lucru
poate indica faptul că există o problemă emoţională secundară
referitoare la problema emoţională primară. Dacă bănuiţi că aşa stau
lucrurile, nu porniţi de la asumpţia că ipoteza Dvs. este corectă;
testaţi-vă ipoteza (vezi Pasul 5 pentru o discuţie detaliată a acestui
aspect).
. ~ mrMEMA ll-A: PRACTICA
Clarificaţi C-ul
Atunci când clientul Dvs. identifică un C mult prea vag, există mai
multe tehnici cu ajutorul cărora puteţi clarifica natura acestuia. De
exemplu, puteţi utiliza metode imagistice sau exerciţii gestaltiste cum
sunt tehnica scaunului liber (vezi Passon, 1975) sau tehnica focalizării
a lui Gendlin (1978). Când clienţii lui Ellis au dificultăţi în a identifica o
anumită emoţie, acesta îi încurajează "să îşi dea cu părerea", metodă
ce furnizează informaţii extrem de utile despre C.
Ca şi atunci când evaluaţi C-ul, este bine să fiţi cât mai precis şi
concret şi atunci când evaluaţi /\-ul. De exemplu, întrebaţi când a apărut
ultima dată A-ul, cereţi un exemplu tipic de A sau cel mai relevant
exemplu pe care clientul şi-l aminteşte.
Identificaţi partea din A care amorsează S-ul
emoţional.
...kKACTICA
pasul 8
Stabiliţi legătura între
convingerile
iraţionale şi C
După ce aţi evaluat riguros convingerile iraţionale ale clientului -
atât cele bazale, cât şi derivatele lor - asiguraţi-vă că acesta înţelege
legătura dintre convingerile sale iraţionale şi emoţiile disfuncţionale de
la C, înainte de a trece la disputarea respectivelor convingeri. Aşadar,
aţi putea spune "Realizaţi că atâta timp cât pretindeţi ca toţi ceilalţi să
nu vă critice, veţi ajunge să fiţi anxios la gândul că acest lucru s-ar
putea întâmpla?" sau "Vă daţi seama că dacă vă desconsideraţi
deoarece ceilalţi vă consideră prost, veţi fi anxios la gândul că aceştia
s-ar putea să vă dispreţuiască?". Dacă clientul Dvs. răspunde
afirmativ, puteţi încerca să îl ajutaţi să surprindă legătura B-C (ex.,
"Aşadar, pentru a înlocui sentimentul de anxietate cu unul de
îngrijorare, ce ar trebui să schimbaţi prima dată?"). Orientarea
clientului spre surprinderea acestei legături este deseori mai eficientă
decât a-i spune direct acestuia că există o astfel de relaţie. Dacă
clientul Dvs. spune că înţelege că pentru a-şi modifica emoţiile trebuie
să îşi schimbe convingerile, înseamnă că a surprins ideea centrală.
Când, însă, acesta nu poate vedea legătura, insistaţi în continuare
pentru a clarifica această relaţie, înainte să treceţi la disputarea
convingerilor.
pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionale
Stilul Socratic
Când utilizaţi stilul de disputare Socratic, sarcina Dvs. principală
este de a pune întrebări ce vizează aspectele ilogice, inconsecvente
cu realitatea sau dezadaptative ale convingerilor iraţionale deţinute de
client. Scopul acestui stil este de a-l încuraja pe clientul Dvs. să
gândească de unul singur, mai degrabă decât să accepte punctul Dvs.
de vedere pe motiv că aveţi autoritate ca terapeut. Deşi acest stil se
bazează, în principal, pe întrebări, poate include şi scurte explicaţii
menite să corecteze ideile eronate ale clientului.
Stilul didactic
Deşi terapeuţii REBT preferă stilul Socratic, chestionarea cu
ajutorul întrebărilor nu se dovedeşte întotdeauna eficientă. în acest
caz, puteţi opta să explicaţi pe larg, într-o manieră mai didactică, de
ce o convingere iraţională este dezadaptativă şi de ce o convingere
raţională este mai utilă. Este foarte probabil să fie nevoie să recurgeţi
la diferite explicaţii didactice în cazul fiecărui client pe care-l aveţi, la
un moment sau altul pe parcursul procesului terapeutic.
Când folosiţi explicaţiile didactice, asiguraţi-vă că clientul a înţeles
ce i-aţi spus, rugându-l din când în când să parafrazeze cele
prezentate anterior. Puteţi spune, de exemplu, "Nu sunt sigur că m-
am exprimat suficient de clar până aici - poate aţi putea să spuneţi cu
cuvintele Dvs. ce credeţi că am încercat eu să vă zic". Nu acceptaţi,
fără a verifica prin întrebări semnalele nonverbale (ex., clătinat din
cap) ca dovezi că clientul a înţeles ce aţi vrut să îi comunicaţi. Aşa
cum spune deseori unul dintre colegii noştri (R.D.), "Nu există curs
bun fără evaluare finală".
PARTEA A l-A: TICA
Stilul umoristic
în cazul unora dintre clienţi, o modalitate eficientă de a demonstra
că nu există dovezi justificative pentru convingerile iraţionale este
folosirea umorului sau a exagerărilor ilare. După cum au observat
Walen şi colab. (1980):
Autodezvăluirea
O altă modalitate eficientă de a disputa credinţele iraţionale ale
clientului presupune ca terapeutul să recurgă la autodezvăluiri. în
modelul coping al autodezvăluirii, veţi arăta că (a) aţi avut o problemă
similară cu problema clientului, (b) aţi avut cândva o convingere
iraţională asemănătoare cu cea a clientului Dvs. şi (c) v-aţi schimbat
acea convingere iraţională şi acum nu mai aveţi problema respectivă.
De exemplu, unul dintre colegii noştri (W.D.) a folosit exemplul
personal pentru a arăta cum şi-a depăşit anxietatea legată de faptul
că se bâlbâia în public.
Folositi-vă creativitatea
i
Pe măsură ce vă învăţaţi clientul să gândească raţional, s-ar putea ca acesta să facă uneori
afirmaţii de genul "înţeleg că convingerile mele raţionale mă vor ajuta să-mi ating scopurile, însă
simt că încă nu cred cu adevărat în asta". Aţi putea aborda chiar Dvs. acest aspect ca introducere
la discuţia despre modul în care clientul îşi va întări încrederea în convingerile sale raţionale şi
diminua încrederea în convingerile sale iraţionale. De exemplu, puteţi întreba "Ce credeţi că va
trebui să faceţi pentru a crede cu adevărat în noua Dvs. convingere raţională ?"
încurajaţi-vă clientul să se angajeze în procesul de schimbare terapeutică, ce presupune
disputarea în mod repetat şi cu hotărâre a convingerilor iraţionale, precum şi exersarea gândirii
raţionale în contexte de viaţă relevante. După cum veţi vedea în pasul următor, acest proces
presupune completarea diferitelor sarcini pentru acasă.
Acceptaţi compromisurile
După cum s-a arătat anterior, clienţii sunt tentaţi să îşi dezvolte
mai degrabă strategii de evitare a /4-urilor, decât strategii de
confruntare a /A-urilor şi modificare a C-urilor. Sarcinile pentru acasă
au rolul de a rezolva problemele emoţionale, şi nu problemele
practice. Aşadar, atunci când evaluaţi experienţa pe care a avut-o
clientul pe parcursul realizării unei sarcini pentru acasă asiguraţi-vă că
acesta s-a confruntat într-adevăr cu /\-ul pe care s-a angajat să îl
abordeze. Dacă clientul a făcut într-adevăr acest lucru, de regulă
acesta vă va spune că, pe parcursul aceleiaşi situaţii, prima dată a
trăit emoţii negative disfuncţionale pe care le-a transformat apoi în
emoţii funcţionale, utilizând tehnicile de disputare discutate în terapie.
Dacă însă clientul Dvs. nu a reuşit acest lucru, accentuaţi faptul
acesta, discutaţi posibilele obstacole şi încurajaţi-l să abordeze din
nou respectiva situaţie şi să recurgă la o dispută în forţă pentru a-şi
rezolva problemele emoţionale care apar în acel context. Dacă este
nevoie, demonstraţi modalităţile adecvate de disputare şi îndemnaţi-vă
clientul să le repete în cadrul şedinţelor de terapie şi înainte de
confruntarea cu situaţia în discuţie.
Asiguraţi-vă că clientul a schimbat B-ul
W.D.: Păi haide închide ochii şi imaginează-ţi că eşti cu prietenele tale; încearcă să
te vezi cât mai clar pe tine şi pe prietenele tale. Imaginează-ţi că eşti
cu ele chiar acum. Ce simţi?
W.D.: Acum deschide ochii. Pari surprinsă de constatarea că te-ai simţi anxioasă.
Ce anume crezi că te-ar face să fii astfel?
Karen: Păi, când mi-aţi cerut să mi le imaginez pe prietenele mele, le-am văzut
dispreţuitoare şi critice.
W.D în legătură cu
. ce?
Karen: Era ca şi cum ele s-ar fi gândit "Nu poate fi mare lucru de capul ei, dacă
logodnicul a părăsit-o pentru o altă femeie".
W.D.: Nu ştim dacă ele gândesc sau nu astfel, dar haide să presupunem pentru
moment că ai dreptate. Ce te-ar face să devii anxioasă la gândul că
într-adevăr ele ar considera că nu este mare lucru de capul tău?
Karen: Da.
W.D.: Dar haide să vedem cum ai putea reacţiona altfel în situaţia în care ele te-ar
trata cu dispreţ. Ţin să accentuez faptul că noi pornim deocamdată de
la asumpţia că într-adevăr ele te-ar dispreţui. în realitate însă, s-ar
putea ca acest lucru să nu se întâmple, dar haide să acceptăm pentru
moment că aşa stau lucrurile. Ce emoţii funcţionale ai putea să încerci
să simţi în locul ruşinii?
W.D.: Dar este acesta un scop realist? Crezi tu că ai putea fii vreodată indiferentă
la părerea prietenelor tale fată de tine?
Karen: Da, asta cam aşa este. Dar cum aş putea face să simt părere de rău în loc
de ruşine?
W.D.: De ce nu?
Karen: Nu ştiu.
W.D.: Există foarte multe studii făcute de psihologi în legătură cu aceasta, şi ele
tind să confirme ceea ce a spus filosoful grec Epictet - anume că
oamenii nu sunt afectaţi de lucrurile din jurul lor, ci de cum văd ei
aceste lucruri. Aşadar, ceea ce simţi tu este determinat de perspectiva
sau convingerile tale asupra faptului că prietenele te dispreţuiesc.
înţelegi ce vreau să spun?
W.D.: Deci, dacă vrei să schimbi ceea ce simţi din ruşine în părere de râu, la ce ar
trebuie să te gândeşti?
W.D.: Corect, pentru ca să îţi schimbi emoţiile, trebuie să îţi schimbi convingerile.
Aş vrea, mai întâi, să te ajut să faci distincţia dintre două tipuri diferite
de convingere. Unele dintre acestea vor duce la sentimente de ruşine
şi alte emoţii disfuncţionale, în timp ce celelalte vor determina părerea
de rău şi alte emoţii funcţionale. Pentru a clarifica această distincţie, aş
dori să fac o paranteză şi să îţi dau un exemplu în care îţi voi arăta
diferenţa dintre cele două tipuri de convingeri. Eşti de acord?
Karen: Perfect.
Karen: Dezamăgită.
W.D.: Da, sau poate îngrijorată, însă nu ai simţi că este sfârşitul lumii, nu-i aşa?
Karen: Corect.
Karen: Deprimată.
W.D.: Sau anxioasă. Ţine minte că este aceeaşi situaţie, însă convingeri diferite.
Acum gândeşte-te că ai aceeaşi convingere, cum că trebuie cu
necesitate să ai întotdeauna la tine 11 dolari, însă de data asta
constaţi că ai 12 dolari în poşetă. Cum te-ai simţi acum?
Karen Uşurată
: .
70 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ
W.D.: Aşa este, sau mulţumită. Dar menţinându-ti convingerea că trebuie cu
necesitate să ai întotdeauna la tine 11 dolari, te gândeşti la ceva care
te face să fii din nou anxioasă. La ce crezi că te-ai putea gândi?
Karen: Că aş putea să pierd 2 dolari?
W.D.: Corect, poate cheltuieşti 2 dolari sau poate îţi sunt furaţi. Concluzia acestui
exemplu este că toţi oamenii, bărbaţi sau femei, bogaţi sau săraci, albi
sau negri, acum şi în viitor, vor fi afectaţi emoţional atunci când nu
obţin ceea ce ei cred că trebuie neapărat să obţină. Şi, în plus, vor fi
nefericiţi şi dacă obţin acel lucru, din cauza aşteptărilor lor rigide -
deoarece chiar şi atunci când au ceea ce ei consideră că trebuie să
aibă, există posibilitatea să piardă acel ceva. însă atunci când oamenii
au preferinţe flexibile care nu denaturează în convingeri iraţionale
rigide, aceştia se vor adapta adecvat.la situaţiile în care nu obţin ceea
ce-şi doresc sau nu pot acţiona pentru a preîntâmpina ceva neplăcut
pentru ei.
Karen: De acord.
W.D.: Acum, care crezi tu că este acel trebuie pe care ţi-l spui referitor la faptul că
prietenele te dispreţuiesc, şi care duce la sentimentul de ruşine?
Karen: Un om de nimic.
W.D.: Aşadar, înţelegi acum că atâta timp cât tu consideri că prietenele tale nu
trebuie să te dispreţuiască şi atâta timp cât crezi că nu eşti bună de
nimic dacă ele te dispreţuiesc, vei trăi sentimente de ruşine şi vei evita
contactele sociale cu acestea?
W.D.: Haide acum să luăm pe rând aceste convingeri, deşi în realitate ele sunt
legate una de cealaltă. Eu te voi ajuta să ţi le redefineşti. Să o luăm pe
prima, şi anume că prietenele tale nu trebuie să te desconsidere. în
esenţă, există trei modalităţi de disputare a acestei convingeri. Prima
constă în răspunsul la întrebarea dacă această convingere este sau nu
logică. Nu uita că îţi doreşti ceva, şi anume nu vrei ca prietenele tale
să te desconsidere,
QotD?
Karen: Corect.
73 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ
W.D.: Dar, este logic să crezi că dacă tu îţi doreşti ca prietenele tale să nu te
desconsidere, înseamnă că aşa trebuie să se întâmple lucrurile şi nu
altfel?
W.D.: De ce nu?
W.D.: Aşa este, ai sesizat bine. Desigur că ai prefera să nu se întâmple, dar asta
nu înseamnă că nu trebuie să se întâmple, pentru că într-adevăr s-ar
putea întâmpla. Haide să luăm acum cea de-a treia modalitate de
disputare a acestei convingeri, care merge pe evaluarea utilităţii
acesteia. Cât timp crezi că prietenele nu trebuie să te desconsidere,
care te gândeşti că ar putea fi consecinţele probabile ale acestei
convingeri?
Karen: Din ce am discutat mai înainte, voi fi anxioasă la gândul că s-ar putea
întâmpla şi ruşinată dacă într- adevăr se va întâmpla.
73 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ
Karen: Păi, dorinţa mea este reală, aşadar ea există, aşa încât da, este în
concordanţă cu realitatea.
Karen: Păi, după cum am spus, m-ar ajuta să simt părere de rău şi m-ar stimula
să încerc să schimb părerea pe care prietenele mele o au despre
mine.
W.D.: Bine. Haide acum să folosim cele trei întrebări cu cea de- a doua convingere
iraţională pe care am găsit-o: "Dacă prietenele mele mă desconsideră,
înseamnă că sunt un om de nimic". în primul rând, este logic să tragi
concluzia că întreaga ta persoană este lipsită de valoare doar pentru că
prietenele au o părere proastă despre tine?
83 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ
W.D.: Haide să presupunem că unii dintre colegii mei ascultă şedinţa noastră de
astăzi. Să presupunem de asemenea, că aceştia au o părere proastă
atât despre abilităţile mele de terapeut, cât şi despre mine ca
persoană. Crezi că ar trebui să fiu de acord cu ei şi să trag concluzia
că nu sunt bun de nimic?
Karen: Aha, înţeleg ce vreţi să spuneţi. Sunt de acord cu felul în care mă văd
prietenele mele.
Karen: Exact.
W.D.: Tocmai ai spus că o parte nu poate defini niciodată întregul. Acesta este
motivul pentru care nu este bine să ne evaluăm niciodată întreaga
fiinţă, deoarece fiinţa noastră este prea complexă pentru a primi un
calificativ global.
Karen: Aşadar, putem să evaluăm părţi din noi, dar nu şi pe noi ca întreg?
Karen: Atunci, când eu spun "Nu sunt bună de nimic", înseamnă că îmi evaluez
întreaga persoană?
W.D.: Da. Iar alternativa ar fi să te accepţi ca fiinţă umană imperfectă, care are şi
părţi bune şi părţi rele şi care nu Doatfi fi bwluata /-.i-^kai Ar""s*
adevăr prietenele tale te-ar desconsidera, ce le-ai putea răspunde în
gândul tău?
Karen: Să vedem...mă pot accepta ca fiinţă umană imperfectă, care nu poate fi
evaluată global, chiar dacă ceilalţi nu mă acceptă.
W.D.: Corect. Haide să trecem acum la cea de-a doua întrebare. Dacă într-adevăr
convingerea "Nu sunt bună de nimic" ar fi în concordanţă cu
realitatea, ce ai mai putea face în viaţă?
Karen: Din nou, că sunt o fiinţă umană imperfectă, care nu poate fi evaluată global
şi care este desconsiderată, ceea ce este rău.
W.D.: Şi nu uita evitarea contactelor sociale. Dar haide să aplicăm cele trei
întrebări şi convingerilor alternative. Ţi se pare logic să consideri că,
chiar şi atunci când prietenele te desconsideră, continui să fii o fiinţă
umană imperfectă, care nu poate fi evaluată global?
Karen: Da, aşa mi se pare. Părerea lor despre mine nu mă poate schimba, decât
dacă permit eu acest lucru. Acum îmi dau seama de asta.
Karen: Da, este. Cum spuneam înainte, eu sunt aceeaşi cu sau fără respectul lor,
deşi ar fi bine să am respectul lor.
W.D.: Corect. Şi acum cea de-a treia întrebare. Dacă tu crezi că eşti o fiinţă
umană imperfectă, care nu poate fi evaluată global chiar şi atunci
când prietenele te desconsideră, la ce consecinţe emoţionale şi
comportamentale te-ai putea aştepta?
Karen: Din nou, mi-ar părea rău, dar nu m-aş mai simţi ruşinată, şi aş încerca să
discut cu ele în loc să le evit.
W.D.: Corect. Să presupunem că atunci când ai fost mică ţi-ai dorit să înveţi să
joci tenis, iar vecina ta ţi-a promis că te învaţă ea. Din nefericire, te-a
învăţat greşit, dar cum tu erai conştiincioasă ai continuat să exersezi
loviturile greşit, bineînţeles fără a ştii că ele sunt incorecte. Peste mai
mulţi ani, ai constatat că joci din ce în ce mai prost în loc să joci mai
bine, aşa că te-ai hotărât să iei lecţii de la un profesionist. Acesta a
identificat problema şi ţi-a arătat varianta corectă a loviturilor. Ce crezi
că ar trebui să faci în continuare pentru a-ţi îmbunătăţi jocul de tenis?
Karen: Să exersez noile lovituri.
W.D.: Aşa este. Dar chiar la început, crezi că ţi-ar fi uşor să le execuţi?
W.D.: De ce nu?
W.D.: Corect. Le-ai simţi fireşti. Dar te-ar putea opri această senzaţie din
corectarea unor lovituri despre care ţi-ai dat seama că sunt greşite?
Karen: Nu.
W.D.: Exact - până când ajungi să treci de la a crede doar mental în convingerea
raţională la a o simţi ca fiind corectă şi a te comporta spontan în
concordanţă cu aceasta.
PASUL 11 încurajaţi-vă clientul să pună în practică ceea ce a învăţat
W.D.: Asta presupune foarte multă muncă, aşa încât este important să exersezi
între întâlnirile noastre ceea ce ai învăţat pe parcursul şedinţelor.
înţelegi de ce este important acest lucru?
W.D.: Bine. Aşadar, ţi se pare logic să foloseşti cele trei întrebări "Este logic?",
"Este în concordanţă cu realitatea?", şi "îmi foloseşte la ceva?" pentru
a-ţi disputa convingerea iraţională că "Prietenele mele nu trebuie să
mă desconsidere, iar dacă o fac asta înseamnă că nu sunt bună de
nimic"? Iar apoi, să aplici aceleaşi trei întrebări şi variantei raţionale
alternative "Nu vreau ca prietenele mele să mă desconsidere, dar nu
87 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ
Karen: Imediat înainte de micul dejun, prânz şi cină, oriunde voi lua masa.
W.D.: Perfect. Crezi că există ceva ce te-ar putea împiedica să faci asta?
W.D.: Bine. Aici ai o listă cu întrebările pe care le poţi folosi în situaţiile respective.
PASUL 12 Verificaţi sarcinile pentru acasă
Karen: A fost foarte bine. Am folosit cele trei întrebări, iar acum îmi dau seama mai
bine de ce convingerile iraţionale rigide sunt dezadaptative, iar
preferinţele mai sănătoase. De asemenea, ideea de acceptare a
propriei persoane mi se pare foarte corectă, şi am folosit-o şi pentru
alte câteva dintre problemele mele.
EPILOG