Capitolul 1.

Colinde

Această pagină conţine versuri şi detalii despre colindele pe care le-am cântat şi eu când mi-a
fost vremea, într-o ceată de colindători din Albeşti, la marginea oraşului Sighişoara.

Pentru început trebuie să menţionez că şi astăzi probabil lucrurile se desfăşoară tot ca mai
înainte.
O să încerc să descriu în mare care sunt colindele care se cântă, dar s-ar putea să greşesc fie
nemaiamintindu-mi exact fie fiindcă "nu am învăţat cum trebuie" atunci.
Colindătorii au de obicei un conducător de grup, numit de noi "ghirău", care are pe lângă
funcţia de "conducător al cetei", el fiind cel care bate cu toiagul în poartă şi cere permisiunea de a
intra, şi cea de casier.
Nu se mai merge în costum popular, dar mai se poartă căciulă de oaie (de obicei neagră),
împodobită cu o vrâstă colorată (eventual legată cu tricolor) şi suman.
Colindele care se cântă se aleg în funcţie de starea gazdei şi relaţiile de rudenie dintre
colindători şi aceasta, astfel colindele "grele" sau lungi se cântă doar la anumite persoane.
La intrarea în curte ghirăul spune o poezie (reproduc aici textele ce le am notate de când eram
copil)
Bună sara, bună sara,
Ne pare bine c-am ajuns şi sfântul Crăciun
(S-ajungem şi Anul Nou)
Cu pace şi cu sănătate.
La mulţi ani, jupâne gazdă.
Afară se cântă o colindă la alegerea cetei, una dintre cele de mai jos (acestea sunt cele pe care
le-am cântat eu) sau, bineînţeles, altele pe care eu nu le am notate. După aceea, la invitaţia
gazdei, se intră în casă. În casă ghirăul spune un nou text, care poate suna cam aşa:
Astăzi avem o zi mare
Noi, creştini din fiecare.
Ne bucurăm preafrumos
De naşterea lui Hristos,
Ce ne-a fost nouă mult dorită,
Nouă lumii, negreşită.
De aceea noi umblăm şi colindăm
Şi pe Domnu-l lăudăm
Cu glas mare fecioresc
Vestim darul cel ceresc.
Naşterea lui Iisus Hristos
Să ne fie de folos
La anu' şi la mulţi ani jupâne gazdă.

Copiii mici cântă de obicei piese uşoare, cum ar fi Steaua şi nu sunt primiţi înăuntru decât
dacă sunt rude sau gazdei i-au plăcut extraordinar (bineînţeles, poezia de mai sus se adaptează în
cazul lor transformând un vers în "Cu glas mic copilăresc").
În casă se cântă diferenţiat dacă familia are fată de măritat sau fecior, caz în care de obicei se
cântă Maria, respectiv Jonelui. Se cântă şi la cererea gazdei o anumită colindă (eu îmi amintesc să
ni se fi cerut Ceastă seară, care este o colindă frumoasă şi "complicată")
La ieşirea din casă uneori se mai cântă ceva cât mai scurt (un exemplu e Trei crai, care nu am
mai întâlnit-o în alte părţi în forma prescurtată care se cântă aici, care presupune că şi gazdele
cunosc versurile) şi ghirăul spune un prim vers din textul care urmează, dând semnalul de plecare
prin aceasta, urmând ca apoi toţi să recite într-un glas:
Sculaţi fraţi
De cumnaţi
Că frumos ne-aţi dăruit
C-un colac de grâu curat.
Nu ne pare colac mare
Că ne pare stogu-i mare.
Sara bună.
Urmează, normal, o altă casă. În Albeşti colindatul durează două zile, satul fiind împărţit în
două jumătăţi, într-o parte se merge în ajun iar în cealaltă jumătate chiar în ziua de Crăciun.

În continuare reproduc unele din colindele care se cântă şi astăzi în zona menţionată:
 Astăzi am văzut minune
 Ce vedere minunată
 Ceastă seară
 Colo sus
 Colo sus şi mai în sus
 Deschide uşa creştine
 Jonelui
 Maria
 Oraşul Viflaem
 Steaua sus răsare
 Trei crai de la răsărit
 Trei păstori

Trei păstori

Trei păstori se întâlniră [bis]

Raza soarelui
Floarea soarelui
Şi aşa se sfătuiră:
"Haideţi fraţilor să mergem,
Floricele să culegem (/ Flori frumoase să
culegem)
Şi să facem o cunună,
S-o'mpletim cu voie bună,
Să o ducem lui Hristos
Să ne fie cu folos
Nouă şi la neamul nost,
De naşterea lui Hristos".
Ce vedere minunată

Ce vedere minunată
Lângă Viflaem s-arată
Cerul strălucea,
Îngerul venea,
Pe-o rază curată [bis]

Păstorilor din câmpie

Le vesteşte-o bucurie
Că-ntr-un mic lăcaş
Din acel oraş
S-a născut Mesia [bis]

În coliba păstorească
Vrut-a Domnul să se nască
Fiul său cel sfânt
Nouă pe pământ
Să ne mântuiască [bis]

E Isus, păstorul mare,

Turmă ca el nimeni n-are
Noi îl lăudăm
Şi ne închinăm
Cu credinţă tare [bis]

Steaua sus răsare

Steaua sus răsare

Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Magilor vesteşte (/ Şi lumii vesteşte)

Că astăzi curata,
Prea nevinovata,
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia.

Magii cum zăriră

Steaua şi porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază

La Dânsul intrară
Şi se închinară,
Cu daruri vestite
Lui Hristos menite.

Şi de-acum până-n vecie

Mila Domnului să fie,
 Tuturor cu bucure
Şi de mare veselie.

Colo sus

Colo sus şi mai în sus

Colindăm Doamne,
Colind
La porţile raiului
Este-o dalbă mănăstire.
Şi-ntrânsa cine şade?
Şade Maica Precesta
C-un prunc mic ce tot plângea.
Maica Sfânt-aşa-i zicea: (/ Maica Sfântă-l
legăna / Şi din gură-i cuvânta)
"Taci pruncule, nu mai plânge,
Că maica ţie-ţi va da
Două mere, două pere
Să mi te joci tu cu ele
Şi cheile raiului,
Raiul sfânt să-l stăpâneşti,
Pământul să-l moşteneşti,
Pe noi să ne mântuieşti".

Ceastă seară

Ceastă seară-i seară mare,

O, Domnul
Tocmai seara de Crăciun,
S-a născut şi Fiul sfânt,
Dumnezeu pe-acest pământ
Mititel înfăşăcel,
În scutec de bumbăcel,
Faşă de mătase albă,
Leagăn de mătase dalbă.
Dar în leagăn cine şade?
Fiul sfânt, el adormit
Iar Maica Sfântă Maria
Poale sfinte răsucite
Ea din poale l-a luat,
Sus la plai l-a ridicat,
Când a fost la vârf de plai
Puse jos şi odihni
Şi din grai aşa grăi:
"Uite maică jos la ţară
Nici nu ninge, nici nu plouă
Nici nu-i dalbă de pământ,
Dar nici ninge, dar nici plouă
 Dar nici dalbă de pământ

Nici nu vin cum au venit

Vin ca porcii-ngrămădind,
Cu Dumnezeu s-au întâlnit
În suliţe l-au luat,
Sus la plai l-au ridicat

Şi-n paloşe l-au tăiat

O, Domnul
Pentru mândra de colindă

De la noi de la vreo doi

O, Domnului

Domn de-al meu

Mai vârtos
De la Hristos

Jonelui

Jone murgu-şi potcoveşte,

Jonelui bono
Azi e mare sărbătoare
E Sfânta Duminecară,
Maică-sa prin sat trebară
Mai Ioane, Sfinte Ioane,
Dar tu gându' ce l-ai pusu
Pus-ai gând de privegheatu,
Cel mai mare de-nsuratu.
Dar io maică în cohiră
Când Dumnezeu porunciră
Sus în vârful muntelui,
Sub poalele bradului
Este-un leu de câine rău.
Pus-ai gându' să-l săgete.
Leu-ndată se sculară
Şi din grai aşa grăiară:
Nu mă voinic săgetară,
Mai bin' leagă-mă-n cureară
Şi mă du pe ulicioară,
Pe uliţa grecilor
Tot în cinstea fetelor
Şi-n ciuda nevestelor,
Pe tine căci te-or vedeară
Pe tin' toţi te-or lăudară,
Pe tin' şi pe maică-tară
Ce băiat a fost băiatu'
Ce ducea leul legatu,
E legat nevătămatu
 Şi-n curea neagră băgatu,
Şi-n curea neagră legatu.

Maria

Maria se preumbla,
Vreun locaş a-şi căpăta.
Jos, în sus şi iară-n jos,
Căci bătea vânt friguros.
Si-avea veştmânt de-argint
Căci va naşte Fiul sfânt.
Bună seara lui Crăciun,
Zise Maria celui bun.
Lasă-mă-n palatul tău
Ca să nasc pe Dumnezeu.
Dar Crăciun astfel grăia:
"Palatul meu nu-ţi voi da.
Du-te-n grajdul cailor
Sau în ieslea boilor,
Căci aice n-ai ce face,
Nu te las să naşti în pace".
Maria atunci plecă
Ieşi-n cale şi-alergă
Şi-un grajd mare află.
Intră, intră suspinând
Durerile-o cuprindeau
Să mai meargă nu puteau.
Pusa-i jos şi odihni,
Caii-ncep a tropăi
Şi iepele-a râncheza
"Staţi pe loc nu tropăiţi
Cu rânchezu' conteniţi
Căci durerea mi-o măriţi"
Însă caii n-au încetat
Şi Maria s-a sculat
Şi astfel le-a cuvântat:
"Fir-aţi voi cai blestemaţi
Să n-aveţi nici gând a sta
Ori de cât îndestula".
Zicând Maria ieşi
Din grajd şi-n cale porni.
Şi merse până află
O peşteră şi intră
Şi în iesle s-a băgat
Pe fân moale s-a culcat,
Ea în ieslea boilor,
Boilor săracilor.
Boii-ncep a rumega
Şi Maria suspina:
"Staţi pe loc nu rumegaţi,
 Liniştea mi-o tulburaţi"
Zicând Maria lăcrimând
Către ei duios plângând,
Boii-ndată încetă
Şi grăbiţi o ajută.
"Fir-aţi voi boi fericiţi
Şi de oameni mult iubiţi,
De mine, de Dumnezeu,
Şi de sfântul Fiul meu".
Când fu pe la miez de noapte
Trecu durerile toate
Şi s-a născut Fiul sfânt,
Dumnezeu pe-acest pământ.
Şi cum dânsul s-a născut
Ieslea-n rai s-a prefăcut,
Şi peştera în palat
De un mare împărat.
Mii de flăcări îmi ardeau,
Şi-alte mii se aprindeau,
Mii şi mii de luminele
Străluceau ca nişte stele.
Iar prin iesle flori creştea
Fânu-n flori se prefăcea,
Maria se-nveselea,
Pruncu-n braţe-şi cuprindea,
Foarte mult s-a bucurat
Cum că lumea s-a scăpat.
Astăzi s-a născut Hristos
Să ne fie cu folos
Şi de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie,
De această bucurie
Şi o nouă veselie.

Oraşul Viflaem

În oraşul Viflaem
Veniţi toţi ca să vedem
Că nouă ni s-a născut
Domnul cel făr' de-nceput

Astăzi şi cel de demult

Şi din proroci fericiţi
O prorocit Isailă,
Că se va naşte Mesia

Dintr-a lui Aluzei neam (/ Elisei)

Şi din roada lui Avraam,
Mântuirea lui Adam.
Pe scaunul lui viclean
 Crai, fecioarele cântau
Căci va naşte Precesta,
[În] ieslea dobitoacelor,
Bucuria maicelor

Culcă-te crai îngeresc,

Culcă-te-n palat ceresc,
Culcă-te pe fân uscat
În scutece înfăşat

Păstorii te-or lăuda,

Îngerii îti vor cânta,
Pe pământ sa fie pace
C-asta Domnului îi place,

Şi-ntre oameni bucurie

Şi o mare veselie,
Şi-ntru mulţi ani viitori,
Şi-ntr-aceste sărbători.

Deschide uşa creştine

Deschide uşa creştine [bis]

Că venim din nou la tine. [bis]
Drumu-i lung şi-am obosit, [bis]
De departe am venit. [bis]

Că la Viflaem am fost,
Unde s-a născut Hristos
Şi-am văzut şi pe-a sa mamă,
Pe care Maria-o cheamă.

Cum umbla din casă-n casă

Ca pe fiul său să nască.
Umbla-n sus şi umbla-n jos
Ca să nască pe Hristos.

Umbla-n jos şi umbla-n sus

Ca să nască pe Isus.
Roată, roată prin cetate,
Case, hanuri, pline toate.

Mai târziu găsi apoi

Un staul frumos de oi
Şi-acolo pe fân jos
S-a născut Domnul Hristos.

Cete de îngeri coboară

Staulul îl înconjoară.
 Îngerii cu flori în mână
Împletesc mândră cunună.

Pe cunună-i scris frumos

Astăzi s-a născut Hristos,
Care cu puterea sa (/ Pe cunună-i scris
aşa)
Va împărăţi lumea (/ Că s-a născut Mesia)

Şi de-acum până-n vecie

Mila Domnului să fie,
Tuturor cu bucurie
Şi de mare veselie.

Astăzi am văzut minune

Astăzi am văzut minune

Ceea ce îngerii îi spune
Astăzi toate s-au-mplinit
Câte s-au prorocit
Mărire

Despre Mesia Hristos

S-amplinit foarte frumos
Unde este-acum un om
Precum a fost Solomon
Mărire

Să-i cântăm aleluia

Din cântarea aceluia
Astăzi să-i cântăm şi noi
Din fluier şi din Cimpoi
Mărire

Din Achim şi din Maria

Să se-mplineacă taina,
Taina cea din veci ascunsă
Şi de îngeri neştiută
Mărire

Să trecem în Palestina
Că acolo a venit lumina
Să trecem la Viflaem
Noi minunea să vedem
Mărire

Mărire
Ţie în vecie
Domnul preamărit să fie
De-acum până-n vecie.
Colo sus şi mai în sus

Colo sus şi mai în sus

O, Domnului
Sus la poarta raiului,
Suntu-ţi, Doamne, mese-ntinse,
Mese-ntinse şi subscrise.
Dar la masă cine şade?
Şade Domnul Dumnezeu
Cu preasfântul Fiul Său
Şi cu Mihail, Gavrilă
Şi cu Ioane, sfinte Ioane
Şi cu sfinte Niculaie
Chinuit şi gârbovit
C-aşa intră Iuda-n rai.
Sus la poarta Raiului,
Scaunul judeţului,
Şuştariul botezului.
Ei în iad când le-au băgat
Şi raiul s-a-ntunecat
Şi iadul s-a luminat.
Sus lumina raiului,
Scaunul judeţului
Şuştariul botezului.
Ei în rai când l-au băgat
Şi iadul s-a-ntunecat
Şi raiul s-a luminat.
Noi umblăm şi colindăm
La bun gazdă să închinăm,
Închinăm de sănătate
De Crăciun să-şi aibă parte

Trei crai de la răsărit

Trei crai de la răsărit

Cu steaua, căci...

Când în cale-şi purcedeau

Steaua lor li...

Ce le-a fost lor de-o-ntrebare,

De-o naştere..

Unde ştiţi că s-a născut

Un crai tânăr...

S-a văzut la răsărit,

După dânsa...
Iarăşi Irod împărat
Foarte rău s-a...

În sa cuşcă i-a chemat (/ Cu paloşul i-a

tăiat)
Mulţi coconi mici...

Patrusprăzece de mii
De doi aniu...

Nu e casă fără plângere,

Maichii fără...

Glas în Roma s-auziră,

Ţipete şi...

O naştere fericită
Fost-a lumii...

De-am ajuns aşa domnie

Şi-am scăpat de...

Şi de-acum până-n vecie

Mila Domnului...

Tuturor de-o bucurie

Şi de-o mare veselie.