PERSONAJE

Medicul Platon Ilici Garin

Șeful de stație (la poștă)
Sluga Vasiatka
Boierul Perhușa (Kozma), șoferul
Morarul Semion
Taisia Markovna, soția morarului
Avdotia, soția muncitorului de la moară
Zaden ', Baiu Bai, Skajem, Drioma- vitaminderii, producătorii de narcotice

Acțiunea începe la stația de poștă, acolo unde medicul Platon Ilici căuta cai
pentru a ajunge la Dolgoe, localitate unde oamenii bolnavi aveau nevoie de el. Șeful de
stație nu are să îi dea cai, iar până la urmă sluga Vasianka îl duce la boierul Perhușa,
care avea mașină și care putea conduce până la Dolgoe.
Problema generală era vremea, adică un viscol puternic ce punea în pericol
călătoria doctorului.
Pg 16:* mecanismul care punea în mișcare mașina era format din niște cai
foarte mici, care erau așezați în „pântecele” mașinii. „Ce ființe mici, dar ne ajută în
situații grele, de nedepășit... Și cum aș fi plecat eu fără micuții aceștia? Ciudat...”
„Cu cât e mai mare animalul, cu atât e mai vulnerabil. Iar omul e vulnerabil de
nu se poate.”
Călătoria începe brusc, mașina trecând direct prin porți, lăsând în picioare doar
stâlpii.

AVENTURILE DE PE DRUM

1. Mașina se lovește de o piramidă dintr-un material transparent, ascunsă într-

un nămete de zăpadă. Când se uită la ea, *piramida este foarte ușoară, ba
chiar nu cântărea deloc. Doctorul vine cu o soluție pentru repararea mașinii,
iar călătoria continuă.

2. Pe drum se afla o râpă, unde din nou întâmpină probleme și sunt nevoiți să
împingă mașina.

3. Cârpeala doctorului cedează, mașina pierde direcția și se împotmolește într-

un nămete.
Sunt nevoiți să meargă la morar, acolo unde Perhușa jurase că nu se va mai
duce niciodată, dar împrejurările îl forțează. Morărița Taisia Markovna era o femeie
mare, corpolentă, iar morarul un om de dimensiunea unui samovar.
Morarul se îmbătase și avea un limbaj foarte colorat, mai ales la adresa
cunoscutului său Perhușa, cu care avusese o neplăcere în legătură cu un cal, în
iarmarocul de la Pokrovskoe (din același loc era și cunoscutul Grigori Rasputin).
Doctorul și șoferul său petrec noaptea în casa morarului. După ce lumea se
culcă, morărița rămâne de vorbă cu doctorul și dă drumul la radio. Radioul lor proiecta
o hologramă și avea trei canale, dintre care pe unul era o știre despre o mașină cu
motor din cartofi.
 Piotr Ilici începe să nu mai regrete așa tare decizia de a rămâne peste noapte,
atunci când își dă seama că morărița îi stârnea curiozitatea. În cele din urmă, cei doi se
apropie mai mult decât ar fi trebuit și petrec momente de dragoste.
Înainte de plecarea de la moară, aflăm și în ce consta *epidemia: din Bolivia
venea un virus care îi făcea pe morți să se ridice din pământ și să îi atace pe cei vii.

Călătoria continuă, viscolul era deja potolit, iar cei doi mai aveau doar 8 sau 9
verste până la Dolgoe (o verstă = 1,068 km). Din păcate pentru ei, viscolul reîncepe,
pierd drumul de câteva ori și călătoria devine din ce în ce mai grea.
*Pe drum, pe deasupra lor trece un elicopter.
Pg 80: Într-un moment de nervi al doctorului se dezvăluie mai multe detalii
despre boală „epidemia blestemată adusă în Rusia de niște porci dintr-o Bolivie
îndepărtată, uitată de Dumnezeu și total inutilă”

4. Vizita la kazahi. Platon Ilici și Perhușa se opresc la cortul unor kazahi

producători de narcotice.
Doctorul intră în cort, acolo unde vede 3 vitaminderi (kazahii) și pe al 4-lea
înfășurat într-un covor. Cei trei îl bătuseră pe cel de-al patrulea, deoarece pierdus niște
obiecte foarte importante. Platon Ilici primește mită droguri, pentru a nu denunța fapta
traficanților, apoi îl îngrijește pe bolnav.
Doctorul deja încercase „sfera” și „cubul”, iar acum vine rândul celui de-al
treilea produs: piramida. Una exact ca cea pe care ei o găsiseră în drum (își dă seama
că acela era obiectul pentru care fusese bătut colegul lor). Pentru folosirea produselor,
se punea un foc dedesubt, iar substanțele se evaporă în aer.
Tot la kazahi ni se arată cum *construiau ei cu apă vie, apă moartă și pâslă vie.
Puneau pâsla pe niște suporturi, dădeau cu spray de apă vie, iar pâsla creștea, apoi
pentru a o opri foloseau spray de apă moartă. De asemenea, *kazahii aveau cuțite cu
laser.

„În curând se întunecă de tot. Nu era lună. Dar asta nu-i tulbură nici pe
doctor, nici pe Perhușa. Își continuau drumul la fel de liniștiți și de încrezători.
Doctorului i se păru că însuși viscolul le arată drumul, făcându-l pe Perhușa să
conducă exact împotriva vântului. Din întuneric se năpusteau asupra lor fulgi de
zăpadă, zburau chiar spre călători și trebuia pur și simplu să păstrezi direcția asta,
fără să te abați deloc.”

- Viscolul ca suprapersonaj
- Însoțește personajele pe tot parcursul călătoriei
- Este sursa problemelor pe car cei doi le întâmpină
- Este totodată și un pretext (episodul șederii la moară) sau poate chiar o scuză

5. Focul. Cei doi pierd din nou drumul, viscoul se întețește din nou. Se
hotărăsc să facă un foc, deoarece erau aproape înghețați. Până la urmă,
viscolul se potolește.
 6. Lupii. Ghinionul lor face ca pe drum să se întâlnească cu niște lupi, dar
doctorul îi sperie cu un revolver. Totuși căluții se sperie și din nou trebuie să
facă o pauză, pentru că ei nu mai voiau să continue.

7. Accident cu uriașul mort. Doctorul lovește caii pentru ca ei să meargă mai

repede și mașina se mișcă din ce în ce mai repede, până când din nou se
lovește de ceva.
În zăpadă se afla un uriaș mort, în nara căruia intrase un tălpig al mașinii. „Să te
îmbeți și să te prăvălești în drum... Ce aiureală! Aiureală rusească!” zice doctorul.
Pentru a putea mișca mașina înțepenită, îi taie nasul mortului.
*„Străbunicul doctorului Garin, contabil, își amintea adesea îndepărtata epocă
stalinistă...”
Tălpigul se rupe, așa că Perhușa taie un lemn și improvizează un alt tălpig.
Reușesc să pornească din nou.
Mai pierd drumul de câteva ori și până la urmă se rupe tălpigul improvizat.
Doctorul se enervează și pleacă pe jos. Dă de un drum plin cu râpe și tot cade, tot se
ridică. Situația devine comică.

8. Omul de zăpadă gigantic.

9. Disperarea doctorului care nu mai găsea drumul. Până la urmă îl găsește pe

Perhușa, care îl bagă sub capota mașinii, pentru a rezista până dimineață.

Finalul este tragic. Perhușa moare înghețat, iar doctorul aproape că înnebunește.
Niște chinezi îl salvează pe doctorul mai mult mort decât viu, iau caii lui Perhușa și îi
bagă într-un sac pentru a-i lua cu ei și îl caută pe mort de ultimele bunuri. Caii erau
neliniștiți, dar urinează și se calmează (moment ce perturbă tristețea finalului
romanului), numai un căluț bălțat, cel mai năzdrăvan dintre toți parcă mai încerca încă
să își ia rămas bun de la stăpânul său.