Ce este depresia?

Depresia este o tulburare afectivă în care există o

dispoziţie tristă sau pierderea interesului şi a
plăcerii pentru o perioadă semnificativă de
timp.
Tulburările afective sunt diagnostice medicale, adică vor fi stabilite de catre un medic
psihiatru, în urma unui consult.
Dispoziţia se defineşte ca starea emoţională de fond, persistentă, pe care o persoană o
simte în interiorul său într-o anumită perioadă de timp şi care influenţează profund
punctul acesteia de vedere şi felul în care se percepe pe sine, pe ceilalţi şi lumea sau
viaţa în general. Astfel spus, între starea emoţională de fond şi felul în care gândeşte o
persoană există strânse corelaţii, în ambele sensuri (se influenţează reciproc).

Depresia se vindecă? Care sunt

simptomele depresiei?
Episodul depresiv major reprezintă o tulburare a dispoziției
în care sunt prezente cel puțin 5 din următoarele
simptome, pe parcursul aceleiași perioade de 2
săptămâni, simptomele reprezentând o schimbare
semnificativă față de dispoziția obișnuită a persoanei:
1. Dispoziţie depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi.

Indicată fie de relatarea subiectivă (de exemplu: „mă simt trist sau gol în interior”) sau
de observaţiile făcute de alţii (de exemplu: „pare înlăcrimat”). Notă: la copii şi
adolescenţi dispoziţia poate fi iritabilă.

2. Interes sau plăcere marcat diminuate

faţă de toate sau aproape toate activităţile pe aproape toată durata zilei, aproape în
fiecare zi (după cum indică pacientul sau după observaţiile altora).

3. Pierdere semnificativă în greutate

în absenţa unui regim de slăbire sau creştere în greutate. De exemplu: o schimbare de

peste 5% din greutatea corporală într-o lună, scăderea sau creşterea apetitului
alimentar înregistrată aproape în fiecare zi. Notă: la copii, de luat în consideraţie
absenţa câştigului în greutate așteptat.

4. Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi.

Nu reușește să adoarmă sau se trezește prea devreme deși își dorește să doarmă. Se
chinuie noaptea să adoarmă. Lipsa somnului se simte, a doua zi fiind obosit, somnoros,
nervos, amețit. Sau din contră, pare că singurul lucru pe care îl face este să stea în pat,
să moțăie sau chiar să doarmă și ziua și noaptea. Somnul este neodihnitor, agitat, cu
coșmaruri.

5. Agitaţie sau retard psihomotor aproape în fiecare zi

Observabile și de către alţii, nu doar senzaţia subiectivă de nelinişte sau lentoare. De

exemplu: pare să nu își găsească locul, este neliniștit, iși frământă mâinile, se „foiește”
prin casă. Devine mai nervos și mai irascibil decât de obicei sau a devenit din ce în ce
mai apatic. Este mai lent în mișcări și în vorbire, mai greoi, îi este greu să se deplaseze
chiar și în casă. „Zace” la pat, nu mai are energie să se îngrijească de alții sau de el însuși.

6. Oboseală sau lipsă de energie aproape în fiecare zi.

De exemplu: te poți simți epuizat, permanent obosit, te scoli mai obosit decât te-ai
culcat. Nu mai ai forță, elan pentru activitățile curente, pe care le faci cu dificultate,
greoi, parțial sau chiar deloc. Unele persoane pot suporta cu greu scăderea energiei și
devin iritate, nervoase. Altele caută alte boli care să explice această oboseală.

7. Sentimente de devalorizare sau vinovăţie inadecvată

Care poate fi delirantă aproape în fiecare zi (nu doar auto-reproşuri sau vinovăţie în
legătură cu starea de boală). Inițial pot fi vagi sentimente de inadecvare, de a nu fi
„suficient” de bun soț/soție. De a nu mai fi bun la serviciu/de a nu reuși un proiect sau
de a fi greșit față de anumite rude/prieteni. Apoi treptat apar ingrijorări legate de
anumite situații din viață, în care ar crede că a ales gresit. Că „nu ar fi trebuit să…”, că e
vinovat de dificultățile din viața altora. Poate crede că este „o povară”, crede că
„celorlalți le-ar fi mai bine fără mine”, că existența lui „le face rău celorlalți”. Uneori se
consideră vinovat de problemele întregii lumi. Se consideră „cel mai mare păcătos”, că
va fi pedepsit de Dumnezeu, pierzând în cazuri severe legătura cu ceea ce poate fi real
(idee delirantă).

8. Capacitate de gândire sau concentrare diminuate

Sau indecizie, aproape în fiecare zi (fie prin relatări subiective sau relatări făcute de alţii).
De exemplu: nu poate fi atent mult timp la conversații, la serviciu sau la activitățile
zilnice. Are sentimentul că are „mintea tulbure”, că are gândirea „încețoșată”. Îi este greu
să se hotărască ce vrea sau să înceapă o acțiune. Îi este dificil să se concentreze, apoi să
o termine. Are tulburări de memorie din cauza faptului că a scăzut capacitatea de a se
concentra, ceea ce uneori poate fi singurul motiv pentru care ajunge la medic.

9. Idei recurente de moarte

Nu doar frica de a muri, ideaţie suicidară recurentă fără un plan specific, fără o
tentativă de suicid sau un plan specific de a comite suicid.
Ce ai putea sa simti ?
Depresia este o suferință adâncă, ce se instalează treptat. Începe prin a te simți
trist, nu te mai amuză nimic, ești abătut, posomorât și fără chef. Nu numai ca nu mai ai
interes să mergi la serviciu, dar încet-încet nu mai ai chef să te întâlnești cu prietenii sau
să ieși din casă. Nu te mai bucură evenimentele plăcute ale vieții, copiii, hobby-urile.
Dispare plăcerea de a trăi și totul ți se pare inutil, fără scop. Te simți și tu la fel de inutil,
nefericit, iți vine să plângi cu ușurință. Apare un sentiment de lipsă de speranță care se
intensifică (începi să vezi numai „partea goală a paharului”). Nu mai vezi nimic bun în jur,
devii cinic.

Totul te dezamăgește, inclusiv tu, nu mai vezi ieșirea din situațiile în care te afli. Te
cuprinde un sentiment de neputință, viața începe să pară din ce în ce mai dificilă.
Situațiile care altădată ți se păreau ușor de rezolvat acum devin un efort/o sursă de
suferință.

Aceste sentimente de lipsă de speranță (hopelessness) si de

neputință (helplessness) sunt cele mai importante
caracteristici ale tristeții din depresie și sunt și repere
ale evoluției sub tratament.

Când devine doliul patologic?

Conform clasificărilor psihiatrice, o tristeţe care debutează
ca doliu poate fi considerată ca aparţinând unui episod
depresiv major dacă:
depăşeşte două luni
este însoţită de o deteriorare semnificativă a funcţionării sociale şi profesionale
dacă există preocupări excesive şi anormale legate de inutilitate (a sa, a vieţii)
dacă apare ideaţia suicidară
dacă sunt prezente lentoarea psihomotorie sau simptomele psihotice.

Cred că sufăr de depresie. Ce fac de

acum încolo?
Dacă te-ai regăsit în multe din descrierile de mai sus, mergi la cel mai
apropiat psihiatru şi discută cu medicul simptomele tale.
Împreună veţi stabili :

 diagnosticul
 ce analize sunt necesare pentru stabilirea acestuia şi a
tratamentului
 felul în care se va institui tratamentul: ambulator/spitalizare, în
funcţie de gravitatea bolii
 tipul de tratament
  psihofarmacologic
 psihofarmacologic şi psihoterapeutic
 psihoterapeutic
E posibil ca medicul să dorească să stea de vorbă şi cu membri ai familiei tale,
bineînțeles cu acordul tău.

Consultaţia psihiatrică este confidenţială

Ca şi datele medicale legate de cazul tau. Ele nu pot fi obţinute decât de către
autorităţile statului sau procuratură şi doar în cazul în care aceste date au o relevanţă
legată de cazul investigat. Ele nu pot fi solicitate de rude, cunoştinţe sau de la locul de
muncă.

Evaluarea psihiatrică se bazează foarte mult pe datele pe care le comunici medicului. De

aceea, dacă dorești să primești cea mai bună îngrijire posibilă, fii sincer cu psihiatrul şi
spune-i toate problemele sau modificările stării tale psihice.
Cat de frecventa este depresia?
Tulburarea depresiva este una din cele mai importante boli psihice, atât prin severitate cât şi prin
frecvenţă. Prevalenţa pe durata vieţii în populaţia generală este de 10-15% la femei şi de
5-12 % la bărbaţi. Debutul primului episod poate fi oricând, cu o varsta medie de
aproximativ 40 de ani. Raportul femei/bărbaţi este de 2/1 , însă după vârsta de 50 ani ,
rata femeilor devine egală cu cea a bărbaţilor. Frecvenţa de două ori mai mare a depriei
majore la femei este universală indiferent de cultură sau ţară.
Ce cauzează depresia?
1.Factori genetici
Depresia este o tulburare în care factorii genetici joacă un rol important. Depresia
majoră se transmite familial, adică predispoziţia de a face boala în cursul vieţii se
moşteneşte. Tulburarea depresivă este mult mai frecventă la rudele unei persoane
bolnave, faţă de restul populaţiei (de 1,5-3 ori mai frecventă). Nu există o singură genă
care să determine tulburarea, ci mai multe locusuri (segmente de gene) care sunt
influenţate de factori de mediu (transmitere poligenică multifactorială). Astfel, dacă ai o
rudă apropiată care suferă de depresie, riscul ca tu, trecând prin experienţe stresante
de viaţă, să faci un episod depresiv este mai mare decât la celelate persoane.
2. Factori psihologici și sociali
Dacă cunoașterea factorilor biologici a revoluționat tratamentul depresiei în epoca
modernă, cunoașterea factorilor psihologici și sociali, pe lângă implicațiile de tratament,
oferă informații foarte utile privind prevenirea tulburărilor depresive.
Înțelegerea factorilor psihotraumatizanți, a modului în care se dezvoltă și funcționează
reacțiile emoționale, gândirea, comportamentul, pentru a produce reacția depresivă a
preocupat școli numeroase de psihoterapie. Acestea au oferit o varietate de modele
teoretice privind etiologia psihologică a depresiei.
3. Evenimente de viață stresante, traume
O observație clinică veche este aceea că evenimentele considerate psihotraumatizante
preced doar primul episod de depresie, nu și neapărat pe următoarele. Astfel, după
prima traumă și dezvoltarea episodului depresiv, persoana dezvoltă modificări biologice
care o sensibilizează față de episoade ulterioare.

Evenimentele stresante din copilărie apar adesea în contextul unor probleme de lungă
durată. Astfel, divorțul părinților urmează adesea unei tensiuni familiale prelungite,
nemaiputând fi încadrat în seria evenimentelor acute. De aceea, depresia la tineri tinde
să fie recurentă.

Majoritatea oamenilor fac față stresului de fiecare zi, organismul lor se reajustează
repede la aceste presiuni. Cand stresul este prea mare, mecanismul de reajustare sau
adaptare nu mai răspunde, și depresia se poate declanșa.

4. Personalitatea
Existența anumitor trăsături temperamentale, care se constituie ca personalitate înainte
de boală, pot predispune persoana la apariția tulburărilor depresive în contact cu
evenimente stresante ale vieții.

Cu ajutorul acestor instrumente s-a demonstrat că cele mai frecvente trăsături

de personalitate caracteristice tulburării depresive sunt:
 stima de sine scăzută
 independența scăzută
 puțin interes către relațiile sociale
 precauție exagerată
 meticulozitate în exces

 pesimism
 înclinație spre ordine
 rigiditate
 gândire convenționalistă
 înclinație spre rutină și obișnuință

Tratamentul depresiei
Tratamentul în depresie constă în abordarea de
obicei mixtă, medicamentoasă și
psihoterapeutică.
Tulburările depresive ușoare sau medii se pot trata doar cu
psihoterapie, dar în cazurile severe, medicația este
necesară.
Tratament depresie cu MEDICAMENTE
a) cele mai utilizate sunt antidepresivele din clasa ISRS, inhibitori de
recaptare a serotoninei.
Creșterea serotoninei duce la scăderea simptomelor de neliniște, îngrijorare și lipsă de
plăcere și a frecvenței și intensității lor, până la dispariția acestora. Pacienţii cărora li se
prescrie un ISRS, pot prezenta în timpul primelor două săptămâni de tratament o
creştere a neliniștii și a ideilor depresive, motiv pentru care se recomandă iniţierea
terapiei cu doze mici, eventual și asocierea unei benzodiazepine.

Intensitatea efectelor adverse tinde în general să scadă în timp, dar ele pot persista la
anumiţi pacienţi şi pot determina schimbarea tratamentului. Nu se poate prezice care
pacient va prezenta un anumit efect advers.

Efecte adverse

Cele mai frecvente efecte adverse întâlnite sunt: anxietate, greață, creșterea sau
reducerea apetitului, insomnie/somnolență, scăderea libidoului, mai rar cefalee.

Când tratamentul cu un ISRS este întrerupt brusc pot să apară: anxietate, iritabilitate,
simptome similare gripei (mialgii, guturai, greaţă, vomă, diaree), senzaţiile de amețeală,
frecvent accentuate de mişcare, senzaţia de nesiguranţă asupra echilibrului sau a
poziţiei în spaţiu. Aceasta reacție nu reprezintă „dependență” față de antidepresive, așa
cum se consideră în mod eronat.

b) Antidepresivele cu acţiune duală

Sunt inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei şi noradrenalinei (ISRSN) și reprezintă o

alegere dacă medicamentele din prima categorie nu au putut fi tolerate. Ele cresc atât
serotonina, reducând neliniștea, îngrijorarea, gândurile pesimiste, dar si noradrenalina,
cu efecte asupra oboselii, lipsei de energie si de activitate.

Efectele secundare cele mai frecvente sunt greaţa şi cefaleea, care de obicei scad după
prima sau a doua săptămână de terapie. Alte efecte adverse posibile sunt: somnolenţă,
uscăciunea mucoasei bucale, nervozitate, creşterea tensiunii arteriale.

c) Antidepresivele triciclice (ADT)

Sunt mai puțin folosite decât ISRS datorită efectelor secundare mai frecvente. Dozele de
administrare se cresc foarte lent pentru evitarea apariției efectelor secundare, de aceea
efectele terapeutice optime apar la 8-12 săptămâni de tratament.

d) Alte substanţe antidepresive care şi-au dovedit eficacitatea în depresie sunt

mirtazapina şi trazodona.
 e) Benzodiazepinele
Medicamente înrudite cu diazepamul – au efecte similare, şi anume, efect anxiolitic,
sedativ/hipnotic, relaxant. Ca urmare a acestor acţiuni, benzodiazepinele sunt indicate
pentru tratamentul simptomelor de neliniște și îngrijorare, frecvent întâlnite în
tulburarea depresivă. Benzodiazepinele sunt utilizate frecvent ca adjuvante ale terapiei
antidepresive.
De aceea nu este recomandată utilizarea lor mai mult de 2 luni și se face numai la
indicația unui medic psihiatru!
În general durata unui tratament medicamentos cu antidepresive este de
9-12 luni, dar în cazul afecțiunilor severe poate dura și 1-2 ani. Oprirea
tratamentului se face numai cu acordul și sub supravegherea medicului
psihiatru.
Psihoterapia poate ajuta la oprirea cu succes a tratamentului atât cu antidepresive, cât
și cu benzodiazepine.

Avantajele tratamentului medicamentos pentru

tratamentul depresiei constau în:
 rapiditatea instalării „stării de bine”: 3-4 zile-2 săptămâni

 ușurința administrării tratamentului (fără un efort special, 1-2 pastile/zi)

 acces mai facil la tratament (trebuie găsit un medic psihiatru cu care să aveți o
bună colaborare)

 cost redus – Marea majoritate a medicilor psihiatri au contract cu Casa de

Asigurări și de aceea, pe baza unui bilet de trimitere obținut de la medicul de familie,
consultul este gratuit, iar medicamentele recomandate pe rețeta obținută au prețul
compensat între 50-100%.
Dezavantaje tratamentului exclusiv medicamentos al depresiei:
 cauzele depresiei sunt și psihologice. Tratamentul medicamentos acoperă
efectele, nu și cauzele

 fără o modificare substanțială a tiparelor de gândire, comportament, a stilului de

viață și a calității relațiilor cu ceilalți, după un interval variabil de la întreruperea
tratamentului, simptomele reapar.
Mai multe schimbări de antidepresive sunt în general necesare până când schema
potrivită de tratament este găsită.
Tratament depresie prin PSIHOTERAPIE
Tratamentul psihologic în depresie este esențial nu numai pentru tratamentul
episodului prezent, dar și pentru prevenirea apariției de noi episoade dupa întreruperea
tratamentului medicamentos.

Metoda psihoterapeutică încearcă să afle și să modifice cauza care a dus la apariția

simptomelor. Constă în ședințe cu un psihoterapeut (psiholog sau psihiatru cu
supracompetență în psihoterapie) săptămânale sau bi-săptămânale, pe o perioadă de
cel puțin 6 luni (în funcție de gravitatea problemelor și nivelul de profunzime a terapiei).
Psihoterapia modifică felul profund de a gândi și simți, cu rezolvarea conflictelor
psihologice inconștiente/conștiente care au stat la baza apariției simptomelor.

Există mai multe tipuri de psihoterapie în care terapeuții sunt specializați.

În funcție de severitatea depresiei pe care o aveți și tipul dumneavoastră de

comportament și personalitate, unele vi se vor potrivi mai bine decât altele. Cu toate
acestea, depresia este vindecabilă și cu puțin ajutor din partea medicamentelor,
procesul poate fi facil.

Alegeți o clinica în care psihiatrul și psihoterapeutul să lucreze în echipă și în care să fie

disponibile toate tipurile de psihoterapie, pentru a putea alege, împreuna cu psihiatrul,
pe cea care vi se potrivește.

Tipurile de terapie recomandate pentru tratarea depresiei:

Psihoterapia cognitivă.
Pentru cei cu depresie majoră moderată, terapia cognitivă poate ajuta, uneori chiar mai
bine decât medicamentele. Terapia cognitivă se bazează pe ideea că dacă un om se
gandește la ce e mai rau, atunci se va simți deprimat. Scopul terapiei cognitive este acela
de a schimba un mod prea pesimist de a gândi, înlocuindu-l cu unul mai pozitiv.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală.
În plus față de terapia cognitivă, psihoterapia cognitiv-comportamentală poate ajuta un
om nu numai să își schimbe modul de a gândi, dar și comportamentul. Și asta pentru că
și comportamentul ar putea contribui, conform acestei teorii, la inițierea sau menținerea
unei depresii.
Psihoterapia interpersonală.
Această terapie pleacă de la alte presupuneri: 1) că depresia se datorează unor
dificultăți în planul relațiilor cu cei apropiați; 2) că aceste dificultăți iși au originea în
relații nu tocmai funcționale și armonioase din copilarie.
Terapia are ca scop îmbunătățirea relațiilor cu cei apropiați și, în general,
dobândirea unor abilități de comunicare si interacțiune socială.

Psihoterapia psihanalitică.
Abordarea psihanalitică se bazează pe teoriile psihanalitice despre depresie. În acest
sens, psihoterapia psihanalitică încearcă să îmbunătățească încrederea interpersonală,
gradul de toleranță la frustrare și incertitudine, capacitatea de a accepta pierderile,
satisfacția legată de intimitate și, în general, capacitatea de a trăi o gamă largă de emoții.
Acest tip de terapie dureaza cel puțin 6 luni, cel mai adesea un an sau doi și uneori chiar
mai mulți.
Psihoterapiile umaniste
 (centrate pe persoană, analiza tranzacțională, gestalt, experiențială,
adleriană) își propun de asemenea o schimbare profundă a personalității persoanei,
ca și rezolvarea traumelor timpurii, care vor duce la schimbarea tiparelor de gândire și
de comportament. Schimbarea se produce în cadrul relației cu terapeutul, care își
propune să creeze o relație caldă, de susținere și de încredere în resursele proprii ale
clientului.
Pentru a produce schimbări, psihoterapia în depresie ar trebui să dureze cel puțin
9 luni – 1 an.
Există mai multe forme de psihoterapie sau stiluri, iar eficiența lor ține nu numai de
tehnicile și conceptele folosite, ci mai ales de cât de bine vă înțelegeți/vă simțiți lângă un
anumit terapeut. Ședințele pot fi individuale (doar tu și terapeutul) sau de grup
(terapeutul sau terapeuții lucrează cu un grup de 6-8 persoane care suferă de depresie).

De multe ori varianta terapiei de grup poate fi mai eficientă decât sedințele individuale,
deoarece sprijinul oferit de celelalte persoane care înțeleg suferința prin care treci poate
fi extrem de eficient.

Avantaje – Tratamentul depresiei prin psihoterapie:

 modifică cauza

 reduce semnificativ/complet șansa reapariției simptomelor

Dezavantaje – Tratamentul depresiei prin psihoterapie:
 primele efecte sunt instalate lent în timp (2-3 luni)

 efort semnificativ pentru schimbare

 accesibilitate redusă (psihoterapia poate să nu fie accesibilă în unele zone)

 costul ridicat (ședințele de psihoterapie au prețuri între 100-200 ron/ședință)

Tratamentul combinat (farmacologic și psihoterapeutic in
paralel) reprezintă în general cea mai recomandată formă de intervenție pentru
formele moderate sau severe de depresie.
DE CE SA ALEGI TRATAMENTELE NOASTRE?
1.PSIHIATRIE
Există numeroase tratamente antidepresive care pot ameliora simptomele depresive.
Medicii noștri ți-l pot oferi pe cel mai potrivit pentru tine, împreună cu sfaturi generale
pentru reglarea stilului de viață. Tratamentul va dura în medie 9 luni. Cel mai potrivit
moment să renunți treptat la medicație este cel în care treci printr-o perioadă stabilă a
vieții și ai făcut schimbări semnificative față de momentul debutului simptomelor. De
asemenea, te vor ajuta să alegi cel mai potrivit stil de psihoterapie și veți construi un
plan terapeutic personalizat.

2.PSIHOTERAPIE INDIVIDUALĂ
 Depresia este o tulburare cu o încărcătură psihologică mai mare decât cea biologică.
Descoperirea cauzelor profunde ale depresiei, modificarea felului propriu de raportare
la viață, la lume și la sine, vindecarea traumelor trecutului, schimbarea stilului de viață
pot fi unele din multiplele feluri în care psihoterapia poate duce nu numai la regăsirea
unei stări de bine ci, de cele mai multe ori, la un proces de creștere și dezvoltare
personală.

3. PROGRAMUL „NACELA”
NACELA este un program de psihoterapie de grup de 12 săptămâni, special creat
pentru cei care se confruntă cu o tulburare depresivă. El oferă suport, psihoeducație și
formarea unor abilități specifice pentru depășirea cu succes a episodului depresiv și
prevenirea apariției unora noi.
Ședințele de psihoterapie de grup vor fi săptămânale, cu o durată de 90 de minute și
grupul va fi limitat la 8-10 persoane.

Programul are un tipar strcuturat al fiecărei ședințe și este construit pentru a merge în
paralel sau să fie urmat de psihoterapie individuală.

Programul nostru este construit pe tehnici de terapie cognitiv-comportamentală, analiză

tranzacțională, mindfulness și psihiatrie.
La sfârșitul celor 12 săptămâni, vei putea:

 să recunoști și să modifici gândurile Negative

 să afli ce Acțiuni și comportamente sunt legate/accentuează depresia și cu ce
alte elemente să le înlocuiești
 să poți avea Contacte umane care să iți ofere suport și valoare vieții, și să poți
construi relații bazate pe respect si intimitate
 să te reconectezi cu baza Energiei vitale din fiecare; vei cunoaște conceptele de
Copil Liber și Copil Adaptat, și felul în care să lucrezi cu ele pentru creșterea nivelului
de Energie
 vei conștientiza rolul Limitelor în originea depresiei și a sentimentelor de
inutilitate, neputință și lipsă de sens
 vei începe lungul drum în regăsirea Aspirațiilor și speranței pentru o viață fericită
și a Ancorelor pentru aceasta
 vei învăța tehnici de relaxare și strategii eficiente de management al stresului

 vei primi informații despre cauzele depresiei, rolul neurotransmițătorilor

cerebrali și felul în care depresia poate fi prevenită și tratată
Totul începe la noi cu UN CONSULT LA MEDIC.
Stabilește o programare!
CLINICA HOPE se dezvoltă continuu din 2009, pornind de la o idee clară: să ofere
pacienților din România numai tratamente psihice cu eficiență dovedită științific,
urmărind recomandările de tratament internaționale. Având o echipă completă de
psihiatri și psihologi, ne urmărim cu perseverență obiectivele și inovăm continuu,
lansând în ultimii ani nu mai puțin de 4 tipuri programe unice de tratament,
recomandate de ghidurile internaționale, dar care lipseau în România.

Eforturile de a construi programe complete de tratament au adus clinicii în 2018 o

neașteptată apreciere internațională, Clinica Hope devenind singura clinică din România
care a primit, în mai 2018, prestigiosul premiu Rose of Paracelsus, decernat de Asociația
Medicală Europeană pentru „Bune practici medicale”- Best Medical Practice.