Infectiile faringiene si tumorile amigdaliene

in trecut medicii generalisti administrau foarte usor antibiotice

pentru \"durerile de git\", daca la originea acestora era o
infectie cu streptococ P-hemolitic care putea evolua spre
un reumatism acut. in occident reumatismul acut este rar
(p.224). Se stie acum ca in numeroase cazuri pacientii care
prezinta reumatism acut si-au tratat infectiile faringiene, asadar
an-tibioticile nu previn boala. Medicii generalisti s-ar putea sa
nu doreasca sa trateze faringitele simple (din care cele mai
multe sunt virale) cu antibiotice - oricum proportia pacientilor
cu faringite care consulta un medic este foarte scazuta, de 1
din 18. Analiza exsudatului faringian nu este de prea mare
ajutor (sensibilitate 26-30%, specificitate 73-80%)2. Sunt
disponibile numeroase kit-uri pentru detectia antigenelor
(specifice, dar cu sensibilitate redusa)3
Tonsilita (amigdalite) Copiii mici se plang deseori de dureri
abdominale asociate tonsilitei. Copin mai mari acuza dureri in
gat, febra, stare generala alterata, dificultate in deglutitie si
aparitia unor adenopatii cervicale dureroase.
Daca dupa 48 de ore apare un rash pe gat si pe toracele
superior care se extinde rapid pe abdomen si membre
gandeste-te la scarlatina. Ra-sh-ul nu intereseaza mucoasa
bucala si se insoteste de o zona de paloare periorala; limba
este acoperita cu un \"par\" alb, care daca este indepartat lasa
sa se vada papilele linguale proeminente (limba \"zmeurie\").
Cauze: streptococi grup A.
Tratament: Utilizarea antibioticelor a suscitat discutii intense,
deoarece in 50% din cazuri cauza este virala,
iar antibioticele nu modifica evolutia, in realitate decizia de a
administra antibiotice este influentata de factori multipli. Daca
se administreaza antibiotice, penicilina este antibioticul de
electie in scarlatina: 250 mg/6 h PO, timp de cel mult 10 zile. in
ciuda unui studiu recent4, amoxicilina este contraindicata
deoarece va provoca aparitia unui rash la aproape toti pacientii
la care faringita se datoreaza virusului Epstein-Barr.
Indicatiile toiisilectomiei au fost cauza unor discutii aprinse si
numarul lor este in scadere. Amigdalitele recurente sunt o
indicatie pentru interventii, si studiile controlate arata ca
incidenta infectiilor faringiene dupa amigdalectomie este mai
redusa. Tonsilectomia se realizeaza dupa fleg-moanele
amigdaliene, pentru a preveni recurenta, si in rarele cazuri
cand amigdalele sunt atat de mari incat
provoaca cord pulmonar si apnee obstructiva in somn.
Complicatiile operatiei includ riscul rar, dar real al decesului
cauzat de hemoragie precum si problemele comportamentale la
copii.
Complicatiile locale ale tonsilitei. Abcesul retrofaringian: Este
rar. Copin afectati au stare generala alterata si nu pot manca si
bea. Radiografiile cervicale realizate in incidenta laterala arata
tumefierea tesuturilor moi. Tratament: incizia si drenajul
puroiului sub anestezie generala si intr-o pozitie cu capul in jos
pentru a preveni aspiratia.
Abcesul periamigdalian: apare de obicei la adulti. Tratamentul
cu penicilina in doze mari, adresat celulitelor faringiene poate
avea efect preventiv. Dupa dezvoltarea abcesului, amigdalele
sunt mascate de catre palatul moale. Provoaca dificultati de
deglutitie A± contractura maseterilor. Tratament: incizie sub
anestezie locala, sau amigdalectomie sub anestezie generala.
Tumorile amigdaliene. Sunt mai frecvente la persoanele in
varsta, se insotesc de \"dureri in gat\", disfagie si otalgii.
Hipertrofia amigdaliana unilaterala este un semn grasi necesita
biopsie. Anatomo-patologie: carcinom scuamos (70%), sarcom
cu celule reticulare, limfosarcoame. Tratament: radioterapie,
chirurgie si citostatice pot fi utilizate in functie de tipul tumorii.