Predictors of metabolic syndrome in first manic episode

Tulburarea bipolară (BD) este cunoscută ca fiind asociată cu mortalitatea prematură (Evans și colab.,
2005). Ratele de mortalitate în exces datorate tulburărilor medicale sunt cuprinse între 1,5 și 3 ori mai
mari la adulții cu BD comparativ cu populația generală. Există dovezi din ce în ce mai mari care indică o
inter-relație între tulburările de dispoziție și unele boli fizice (Fagiolini și Goracci, 2009). Mecanismele de
semnalizare glucocorticoidă / insulină și sistemele efectoare inflamatorii sunt intersecții care indică
relații fiziopatologice între tulburarea bipolară și condițiile medicale generale care sunt susceptibile la
stres ca sindrom metabolic (MetS).

MetS este mai frecventă la cei cu tulburare bipolară decât în populația generală (Silarova și colab., 2015)
Un subgrup de pacienți cu tulburare bipolară are un risc mai mare de a dezvolta MetS bazat pe
obiceiurile, stilurile de viață, susceptibilitatea genetică și alegerile de tratament. (Vancampfort et al.,
2016). S-a raportat o prevalență de 35-40% a MetS la pacienții cu tulburări bipolare, iar MetS include
obezitate, diabet, hipertensiune arterială și displipidemie (Vancampfort et al., 2013a, 2013b). Pacienții
bipolari cu un MetS au un curs și un rezultat advers, un răspuns mai puțin favorabil la tratament, un risc
mai mare de suiciditate, rate mai mari de șomaj și, astfel, costuri mai mari. Pe de altă parte, existența
unei afecțiuni medicale a fost asociată cu o durată mai lungă de boală netratată și sex feminin (Maina et
al., 2013). În studiul lui Perugi și colaboratorii, durata tratamentului farmacologic și vârsta la debutul
primului episod major au fost asociate cu prezența comorbidă MetS (Perugi și colab., 2015).

Temperamentul își are originea în structura creierului, iar diferențele individuale sunt atribuite
diferențelor de funcții neuronale și fiziologice și s-a sugerat că temperamentul este asociat cu markeri
MetS, care pot fi parțial mediați de stilul de viață și statutul socioeconomic (Ravaja și
KeltikangasJärvinen, 1995). Nu există studii care investighează MetS și corelațiile lor temperamentale
clinice și afective în primul episod maniacal. În studiul de față ne-am propus să investigăm dacă există o
asociere între MetS și caracteristicile clinice și temperamentele afective în primul episod maniacal al BD
și să clarificăm prevalența și predictorii MetS.

Predictors of functional outcome after a manic episode

Tulburarea bipolară (BD) este foarte răspândită (Catalá-López și colab., 2013; Merikangas și colab., 2011)
și boala invalidantă (Huxley și Baldessarini, 2007; Judd și colab., 2005; Rosa și colab., 2008, 2009).

Deficiența rezultatului funcțional este frecvent observată chiar și atunci când pacienții sunt eutimici
(Bonnín și colab., 2010; Rosa și colab., 2010; Tohen și colab., 2000) și includ mai multe domenii de
funcționare (trai independent, relații interpersonale, profesionale și educaționale) realizare, plăcere
recreativă și activitate sexuală) (Goldstein și colab., 2009; Kauer-Sant'Anna et al., 2009; Rosa și colab.,
2009; Rosa și colab., 2012). Mulți factori, cum ar fi variabilele sociodemografice, clinice, farmacologice și
neurocognitive au fost asociate cu afectarea funcțională (pentru o revizuire a se vedea Sanchez Moreno
et al. (2009)).

Studierea factorilor asociați cu rezultatul funcțional după un episod acut este relevantă, deoarece ar
putea contribui la elucidarea țintelor potențiale atât pentru tratamente farmacologice cât și psihologice
(Vieta, 2014). Grupul nostru a efectuat deja un studiu de urmărire de 6 luni folosind scala de testare
funcțională scurtă (FAST) ca rezultat principal într-un eșantion de pacienți subsindromali și sindromali cu
BD (Rosa și colab., 2011). Cu toate acestea, în studiul respectiv, pacienții acute au fost incluși indiferent
de polaritatea episodului (atât maniacal, cât și depresiv) și nu au fost efectuate analize multivariate
pentru a găsi variabile predictive asociate cu rezultatul funcțional. Multe studii au evaluat potențiali
predictori ai recuperării funcționale după un episod maniacal, în special după un prim episod maniacal
(Conus și colab., 2006; Jaeger și colab., 2007; Kauer-Sant'Anna și colab., 2009; Singh et al. , 2000; Smith
și colab., 2014; Tohen și colab., 2000; Torres și colab., 2011), dar când vine vorba de pacienți cu mai
multe episoade, dovada este inconsistentă. Este cunoscut faptul că pacienții cu tulburare bipolară din
primul episod au o mai bună funcționare decât cei cu episod multiplu la urmărirea unui an (Rosa și
colab., 2012), dar determinanții rezultatului funcțional la pacienții cronici rămân în continuare neclari.
Obiectivul principal al prezentului studiu prospectiv a fost evaluarea valorilor de bază ale variabilelor
clinice și sociodemografice care au fost asociate semnificativ cu rezultatul funcțional la 6 luni de
monitorizare după un episod acut maniacal într-un eșantion de mai multe episoade de pacienți bipolari.

Sex difference in symptomatology of manic episode

Au fost raportate diferențele de sex în vârstă, cursul bolii, prezentarea simptomelor, ratele de
comorbiditate și răspunsul la tratament în aproape toate tulburările psihiatrice, inclusiv tulburarea
bipolară. Studiile epidemiologice sugerează că prevalența tulburării bipolare este aproape egală la
ambele sexe [1-3], în timp ce depresia unipolară este mai răspândită la femei. Debutul tulburării
bipolare tinde să apară mai târziu la femei [4]. În plus, primul episod în tulburarea bipolară este probabil
să fie maniacal pentru bărbați și depresiv pentru femei [5,6]. La femei, episoadele de depresie sau manie
disforică sunt mai frecvente decât mania pură [7,8], au episoade mai lungi de depresie [9], curs de
ciclism rapid [8,10,11] și o comorbiditate psihiatrică mai mare [12] , întrucât la bărbați au fost raportate
rate mai mari de consum de substanțe și probleme de conduită. Kumar et al [13] au descoperit că
rezolvarea maniei apare mai repede la bărbați dacă manifestă agresivitate și sexualitate, în timp ce la
femei, anxietatea și labilitatea întârzie rezolvarea simptomelor.

Simptomele clasice ale maniei, așa cum este descris în Clasificarea statistică internațională a bolilor, a
10-a revizuire (ICD-10) Criterii de diagnostic pentru cercetare (DCR) [14] include dispoziții ridicate,
expansive sau iritabile; activitate crescută sau neliniște fizică; sfătoșenie; respectul de sine sau
grandiozitatea; energia sexuală; gândurile curse; pierderea inhibițiilor sociale normale; scăderea nevoii
de somn; distractibilitate; și comportamente nechibzuite sau nesăbuite. Cu toate acestea, caracteristici
clinic atipice, cum ar fi depresia, anxietatea, iritabilitatea, agresiunea legată de psihoză, paranoia și
dezorganizarea se găsesc parțial sau chiar domină tabloul clinic.

Există puține studii care au examinat diferența de sex în prezentarea simptomelor a episodului maniacal.
S-a constatat că pacienții de sex feminin prezintă un număr mai mare de simptome depresive chiar și în
timpul episoadelor maniacale [8,15], în timp ce pacienții de sex masculin în timpul maniei au dificultăți în
a ține o conversație și prezintă probleme de comportament mai mari [16].

Paucitatea studiilor privind diferențele de sex în simptomele maniacale ne-a încurajat să planificăm un
astfel de studiu în populația noastră. Am întreprins o ipoteză nulă că nu va exista nicio diferență în
prezentarea simptomelor a episodului maniacal între sexe.
Multivariate analysis of bipolar mania: Retrospectively assessed structure of bipolar I manic and
mixed episodes in randomized clinical trial participants

Tulburarea bipolară are o prezentare complexă în care episoadele de regregare afectivă reapar de-a
lungul timpului. În timp ce episoadele depresive și maniacale au fost descrise de secole, există încă un
consens surprinzător de mic asupra structurii unui episod de tulburare bipolară. Care sunt elementele
esențiale ale unui episod și cum se pot combina?

În timp ce episoadele de tulburare bipolară sunt considerate a fi depresive sau maniacale (de aici
„bipolare”), a fost recunoscut de mult timp că componentele stărilor depresive și maniacale se pot
combina pentru a produce așa-numitele stări mixte. Definițiile statelor mixte sunt controversate:

(1) Nu se stabilește dacă depresia este o caracteristică dimensională a episoadelor maniacale sau dacă
stările mixte reprezintă o categorie distinctă de episoade depresive-maniacale.

(2) Stările mixte pot fi ele însele eterogene, cu forme diferite având caracteristici și rezultate clinice
diferite.

(3) Atât manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale - ediția a patra (DSM-IV), cât și
clasificarea internațională statistică a bolilor și problemelor de sănătate conexe - a zecea revizuire (ICD-
10) criterii de diagnostic au folosit o abordare categorică pentru mania mixtă, care în esență necesită
prezența depresiei sindromale complete și maniei; s-a sugerat că acest lucru este prea restrictiv și că
caracteristici clinice semnificative apar la niveluri subsindromale ale simptomelor depresive (Swann și
colab., 2009).

(4) Stările mixte sau caracteristicile mixte ar putea fi validate prin stabilirea relațiilor cu răspunsul la
tratamente, cursul bolii sau alte caracteristici clinice (Swann și colab., 2002).

Structura simptomatică a episoadelor maniacale a fost explorată prin aplicarea statisticilor multivariate
la scările de evaluare a simptomelor (Azorin și colab., 2008; Bertschy și colab., 2007; Cassidy și colab.,
1998; Dilsaver și colab., 1999; Harvey și colab. , 2008; Lipkovich și colab., 2008; Rossi și colab., 2001; Sato
și colab., 2002; Swann și colab., 2001). Aceste studii au confirmat eterogenitatea episoadelor maniacale
și mixte, dar au avut limitări (Cassidy și colab., 1998; Dilsaver și colab., 1999; Rossi și colab., 2001; Sato și
colab., 2002), inclusiv probe relativ mici și măsuri de simptome nestandardizate. O mai bună înțelegere a
structurii clinice a episoadelor maniacale ar fi utilă pentru a prezice răspunsul la tratament și cursul clinic
al bolii și pentru a răspunde la întrebări de bază despre episoadele de tulburare bipolară. Poate cel mai
important dintre acestea este dacă există o structură de bază comună care stă la baza heterogenității
aparente a episoadelor bipolare.

Utilizarea unei baze de date mari din studiile clinice în episoade maniacale și mixte (El Mallakh și colab.,
2010; Keck și colab., 2003, 2009; Sachs și colab., 2006; Vieta et al., 2005; Young și colab., 2009 ), am
investigat structura episoadelor maniacale și mixte.
Am efectuat o analiză de factor / cluster a Scalei de evaluare a Young Mania (YMRS) și a scorului de
evaluare a depresiei Montgomery – Asberg (MADRS), de la o populație comună de pacienți cu maniace
sau episoade mixte de tulburare bipolară I înscriși în șase studii clinice cu aripiprazol pentru a:

- identificarea structurii factorilor a simptomelor psihiatrice ale pacienților incluși în aceste studii;

- să stabilească dacă există grupuri distincte de tipuri de episod bazate pe acești factori;

- să stabilească dacă există aceeași structură a factorilor pentru episoadele clasificate ca fiind
amestecate sau care nu sunt amestecate pentru eșantion în ansamblu.

Aggression Protects Against the Onset of Major Depressive Episodes in Individuals With Bipolar
Spectrum Disorder

Impulsivity predicts the onset of DSM-IV-TR or RDC hypomanic

and
manic episodes in adolescents and young adults with high or
moderate
reward sensitivity
Ng, T.H., Stange, J.P., Black, C.L., Titone, M.K., Weiss, R.B., Abramson, L.Y., Alloy, L.B.,
(2016), Impulsivity predicts the onset of DSM-IV-TR or RDC hypomanic and manic episodes
in adolescents and young adults with high or moderate reward sensitivity, Journal of
Affective Disorders 198, p. 88–95, http://dx.doi.org/10.1016/j.jad.2016.03.045
Swann, A.C., Suppes, T., Ostacher, M.J., Eudicone, J.M., McQuade, R., Forbes, A., Carlson,
B.X., (2013), Multivariate analysis of bipolar mania: Retrospectively assessed structure of
bipolar I manic and mixed episodes in randomized clinical trial participants, Journal of
Affective Disorders 144, p. 59–64, http://dx.doi.org/10.1016/j.jad.2012.05.061
Ng, T.H., Freed, R.D., Titone, M.K., Stange, J.P., Weiss, R.B., Abramson, L.Y., Alloy, L.B.,
(2017), Aggression Protects Against the Onset of Major Depressive Episodes in Individuals
With Bipolar Spectrum Disorder, Behavior Therapy 48, p. 311–321
Bhattacharya, A., Khess, C.R.J., Munda, S.K., Bakhla, A.K., Praharaj, S.K., Kumar,M., (2011),
Sex difference in symptomatology of manic episode, Comprehensive Psychiatry 52, p. 288–
292, doi:10.1016/j.comppsych.2010.06.010
Kesebir,S., Erdinç, B., Tarhan, N., (2017), Predictors of metabolic syndrome in first manic
episode, Asian Journal of Psychiatry 25, p. 179–183,
http://dx.doi.org/10.1016/j.ajp.2016.10.014
Bonnín, C.M., Reinares,M., Hidalgo-Mazzei, D., Undurraga,J., Mur, M., Sáez, C., Nieto, E.,
Vázquez, G.H., Balanzá-Martínez, V., Tabarés-Seisdedos, R., Vieta, E., (2015), Predictors of
functional outcome after a manic episode, Journal of Affective Disorders 182, p. 121–125,
http://dx.doi.org/10.1016/j.jad.2015.04.043
APA, (2016), DSM-5Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, Ediția
a 5-a, text revizuit, Editura Medicală Callisto, București, ISBN 978-606-8043-14-2, p. 123-
132
Moșoiu, C., (2014), Bazele psihopatologiei, vol. II, Clinica, Editura Universității ”Lucian Blaga”
din Sibiu, ISBN 978-606-12-0915-5, p.141-149