Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REPUBLICII MOLDOVA
Gimnaziul nr.53
ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ
TVC
,,Alpiniști suntem
Spre noi culmi visăm!,,
Chișinău, 2020
Tema: ,,Alpiniști suntem - Spre noi culmi visăm!,,
Obiective:
1.Să determine căile pentru a atinge piscul Erudiției
AGERIMEA: V-am pregătit o surpriză! În sac se află niște obiecte, pe care trebuie să le asociați
cu un alt obiect din natură. Să vină un participant din fiecare echipă .
(Burete , foaie albă, pungă de plastic,mcerc, piatră, oglindă)
PREZENTATORUL 1: Încet ajungem spre piscul Erudiției. Dar mai e nevoie să depășim
câteva obstacole. Acestea vor fi niște nori, dar nu grei ci ușori și vioi. Oricum, trebuie ocoliți. În
fiecare nor e ascunsă o noțiune geografică care trebuie explicată succint și corect. Deci, urmează
popasul ,,LABIRINTUL NORILOR,,
Veți lua câte un balon pe rând.
( atmosferă, depresiune, curent oceanic, câmpie, tornadă, parc natural, morene, albie)
PREZENTATORUL 2: Geografia ne ajută să descoperim locuri misterioase de pe Terra. Cum
se formează gheizerele sau cum se formează ceața? De ce se schimbă ziua cu noaptea și de ce
apare pe cer curcubeul? Geografia este știința îndrăgită și care ascunde taine.
AGERIMEA: Eu cred, că echipele au ajuns unde și-au dorit- la piscul Erudiției. Au demonstrat
nu doar cunoștințe, dar și talent, și imaginație.
DIBĂCIA: Și nu numai atât! Au demonstrat curaj, pentru că s-au hotărât să pornească la drum,
creativitate-pentru că fără ea nu se puteau urca ,
răbdare- pentru că drumul a gost greu, cu obstacole și nu fiecare are răbdare să ajungă până la
capăt.
PROFESORUL: Și prietenia a fost alături, pentru că unde-s mulți e unire și putere. Fără
susținerea spectatorilor nu se prindea la curaj.
( cuvânt elevilor)
Echipele vor scrie pe flori câte o măsură de protecție a Terrei și o alipesc pe tablă.
Îngerul și Ghiocelul de Iulia Hașdeu
Într-o zi, un înger zbura în văzduhul limpede legănându-se printre stelele strălucitoare. La
fiecare stea se oprea şi culegea o floare la întâmplare. Şi după ce adunase câte una din fiecare
lume a universului, făcând astfel în braţe un buchet ceresc, s-a pogorât pe Pământ şi a cules şi de
aici o floare la întâmplare.
Apoi, urcă din nou la cer şi dispăru sub bolta de azur. Florile de pe Pământ, care îl zăriseră pe
îngerul strălucitor, fără a vedea însă şi floarea ce o luase, se întrebau geloase care dintre ele era
fericita surioară pe care o alesese îngerul şi o luase cu sine.
– Este un trandafir, spuneau trandafirii.
– Este un crin alb ca şi el, spuneau superbii crini.
– Nu, este o floare de portocal cu parfum divin,încercau
să convingă portocalii.
– Vă spun eu, suratelor, că nu poate fi decât o lalea,strigă
fălindu-se o lalea splendidă.
Chiar şi violeta, atât de modestă de obicei, aspira la cinstea de a avea o soră în Rai şi susţinea cu
blândeţe că îngerul luase cu el o violetă.
Singur, ghiocelul stătea deoparte, în tăcere. Celelalte flori
uitaseră de el.
Deodată, din înaltul cerului o lacrimă ca o perlă căzu şi prinse a străluci pe ghiocelul cu tulpiniţa
frântă.
Îngerul nu mai apăru; însă o voce divină străbătu văzduhul înmiresmat, ca o rugă blândă şi
necontenită.
– Biată floare, zise , floare cu adevărat modestă;
pentru că te-am vătămat, cere-mi o răsplată; spune-mi, ce doreşti?
– Mai nimic, răspunse ghiocelul.
– Vrei parfumul trandafirului?
– Nu.
– Strălucirea lalelei?
– Nu.
– Albastrul brebenelului?
– Nu.
– Frunza parfumată a lămâiului?
– Nu.
– Atunci, ce doreşti?
– Pentru că îţi face plăcere să-mi oferi un
dar,Stăpâne, dă-mi voie să mă nasc şi să înfloresc iarna, sub zăpadă şi promoroacă şi fă ca la
mireasma mea îmbătătoare, la apariţia mea binecuvântată, oamenii înăspriţi şi înfriguraţi de vânt
şi de ger să se simtă încălziţi şi întăriţi de speranţa apropiatei primăveri, a soarelui de foc cu raze
divine.
Din ziua aceea, ghiocelul este totdeauna prima floare care ne zâmbeşte după urâcioasa iarnă, alb
ca şi cum ar mai purta încă urma lacrimii sfinte.