III.

Proiectarea didactică în educaţia fizică şcolară

III.1. Proiectarea didactică
Activitatea de proiectare (planificare) didactică este un proces complex de importanţă vitală în
realizarea obiectivelor generale ale educaţiei fizice (obiective „cadru”). Scopul acestei activităţi este
acela de a crea condiţii pentru parcurgerea sistematică a conţinuturilor şi realizarea la un nivel
calitativ ridicat a obiectivelor de referinţă – a componentelor modelului de educaţie fizică al
elevului aflat pe diferite trepte în cadrul învăţământului şcolar.
Conceptul curricular pe care se fundamentează activitatea de proiectare didactică, presupune
interacţiunea obiectivelor, activităţilor de învăţare (elemente de tehnologie didactică), conţinuturilor
(obiective instructiv-educative) şi sistemului de evaluare (S.N.Ş.E.).
Planul cadru de învăţământ – document oficial – general valabil, programează disciplinele de
învăţământ încadrate în arii curriculare şi încărcătura acestora în programul săptămânal al elevului
tinzând spre decongestionarea acestuia.
El programează lecţii obligatorii, la nivel de curriculum nucleu dar şi de posibilităţi de creştere a
acestora – numeric – la decizia şcolii. Este prevăzută posibilitatea programării unui număr limitat de
ore opţionale sau ore în regim extracurricular.
Astfel, se lărgesc posibilităţile de opţiune pentru trasee individuale în pregătirea şcolară.
Planificarea procesului didactic solicită următoarele operaţiuni:
- Stabilirea modelului operaţional (tehnologic).
- Programarea conţinuturilor.
- Elaborarea (adoptarea) sistemului de evaluare.
Profesorului/învăţătorului îi revine obligaţia programării conţinuturilor conform condiţiilor
complexe, specifice, astfel că, indiferent de acestea, să conducă la îndeplinirea parametrilor
modelului de educaţie fizică al elevului.
Sistemul de evaluare este, de asemenea, realizat ca document oficial, general valabil – departe
de a fi simplu şi operaţional – dar aplicarea acestuia implcă elevii (opţiunile acestora) şi cadrele
didactice (oferta catedrelor).

III.2. Cerinţe generale ale proiectării didactice

a) Conţinutul programat este concordant cu programa de studii
Programa de studii este un document oficial general valabil pe teritoriul naţional. Se aplică însă
în funcţie de diversitatea condiţiilor concrete.
Caracteristicile programei de studii:
- Concepţia este originală, coerentă, iar conţinutul poate fi aplicat în condiţii diverse de ordin
material, climatic, geografic etc.
- Asigură cadrul instructiv-educativ unitar prin formularea de:
• Obiective cadru.
• Obiective de referinţă.
• Activităţi de învăţare.
• Conţinuturi detaliate pe obiective instructiv-educative (diferenţiat pe nivel de
posibilităţi).
• Standarde de performanţă.
- Reprezintă expresia unui sistem didactic continuu şi gradat. Noţiunile sunt reluate pe un plan
superior în sensul spiralei ascendente.
- Conţinutul este eşalonat corespunzător volumului de ore afectat în planul de învăţământ: 2
ore/săpt. cu posibilităţi de extindere pentru programe de 3 ore/săpt. (în programa de la
gimnaziu conţinuturile pentru extindere sunt marcate cu asterisc).
- Conţinutul opţional al programei de la gimnaziu prevede posibilitatea programării unor
discipline sportive alternative: jocuri sportive, gimnastică, ramuri de sezon etc., în funcţie de
 condiţiile locale. Pentru învăţământul primar programa prevede ca alternative practicarea
unor sporturi sezoniere, în funcţie de condiţiile locale.
- Programa pentru ciclul gimnazial realizează o anumită diferenţiere pe sexe, cantitativă sau
calitativă. Programa de educaţie fizică pentru ciclul primar nu face asemenea diferenţieri,
acestea nu se impun la această vârstă.
- Realizează orientările prioritare ale educaţiei fizice şcolare:
• funcţia formativă şi igienică a educaţiei fizice;
• perfecţionarea capacităţii motrice a elevilor;
• accent pe aplicativitatea elementelor de conţinut;
• formarea deprinderilor şi capacităţilor de practicare a probelor sau ramurilor
sportive;
• accentuarea relaţiei educaţie fizică-sport.
b) Adaptarea conţinutului programat la particularităţile biomotrice ale elevilor.
Pentru a realiza o proiectare eficientă.a conţinuturilor, în vederea parcurgerii sistematice a
acestora, se impune cunoaşterea temeinică a particularităţilor elevilor ca beneficiari ai procesului de
programare.
Profesorul/învăţătorul iniţiază investigaţii complexe asupra elevilor săi şi alcătuieşte „profilul
clasei”. Pe această bază selecţionează sistemele de acţionare corespunzătoare şi pe care le dozează
în concordanţă cu potenţialul elevilor.
c) Valorificarea condiţiilor materiale.
Se abordează acele conţinuturi şi tehnologii care beneficiază de condiţii materiale bune,
asigurând astfel calitate superioară derulării procesului procesului didactic la această disciplină.
Obiectivele pot fi realizate şi cu mijloace materiale restrânse sau improvizate, dar, pe cât
posibil, dorim eliminarea unor astfel de situaţii.
Se adoptă conţinuturi realizabile în condiţii concrete.
d) Adaptarea conţinutului la specificul climei şi zonei geografice.
Lecţiile de educaţie fizică trebuie să se desfăşoare pe cât posibil în aer liber pentru a beneficia
de influenţele benefice ale factorilor de mediu.
Cunoscând însă evoluţia climei din zona în care se află şcoala, se pot programa conţinuturi
adecvate în aer liber sau la interior. În perioada de iarnă, se pot adopta sporturi de sezon sau sisteme
de acţionare dozate corespunzător.
Structura anului şcolar pe două semestre presupune traversarea anotimpurilor, astfel că se
programează în mod necesar sisteme de acţionare în aer liber sau la interior. Se ţine seama de datele
(variabile) ale începerii anului şcolar, poziţia vacanţelor, mărimea lor, lucru ce etapizează
programarea.
Zona geografică poate dispune de condiţii de relief sau vegetaţie care pot constitui mijloace
materiale speciale, exploatabile în vederea îndeplinirii obiectivelor educaţiei fizice.
e) Concordanţa cu opţiunile elevilor (privind practicarea unor probe sau ramuri sportive).
Practicarea unor ramuri sportive la opţiunea elevilor asigură un nivel sporit de interes şi
participare din partea acestora. Se poate adopta o anumită pondere a opţiunilor elevilor, urmare a
ofertei profesorului/învăţătorului.
f) Respectarea tradiţiilor existente în şcoală.
Tradiţiile constituie premize favorabile exersării unor anumite ramuri sportive. Tradiţiile sunt
generate de specializarea profesorului (la gimnaziu), baza materială, opţiunile elevilor.
g) Programarea conţinutului în sisteme de lecţii.
Se motivează prin particularităţile metodice ale formării deprinderilor motrice, necesitatea
respectării principiilor didactice. Un sistem de lecţii (3-12 lecţii sau mai multe), poate rezolva o
temă, lecţiile componente având scopuri didactice diferite. Dificultatea temei determină mărimea
sistemului de lecţii care o poate rezolva. Un sistem de lecţii dispune de obiective-conţinut-sisteme
de acţionare-sistem de evaluare.
III.3. Documentele de proiectare ale profesorului/învăţătorului
Sistemul proiectării conţinuturilor (unităţi de învăţare) realizează o succesiune progresivă cu
scopul îndeplinirii integrale a obiectivelor cadru corespunzătoare.
Profesorul/învăţătorul concepe acest sistem de proiectare după însuşirea conţinutului programei
de Educaţie fizică, accentuând cunoaşterea obiectivelor (de diferite niveluri: generale, cadru, de
referinţă), acestea reprezentând ţeluri cărora se subordonează întreaga activitate a elevilor şi
profesorilor.
Au în vedere, de asemenea, cerinţele generale ale planificării, astfel reuşind să adapteze
programa de studii la multitudinea de condiţii particulare, concrete, în care se desfăşoară activitatea.
Faţă de condiţiile actuale din şcolile noastre şi în ideea realizării trecerii la noile exigenţe ale
curriculumului naţional, recomandăm următoarele documente pentru educaţie fizică din trunchiul
comun (două sau trei ore săptămânal):
1. Distribuirea numărului de lecţii pe unităţi de învăţare, în planul tematic anual;
2. Plan anual de eşalonare a unităţilor de învăţare (plan tematic anual, eşalonarea ciclurilor
tematice – sisteme de lecţii);
3. Plan calendaristic semestrial;
4. Proiectarea unităţilor de învăţare;
5. Proiect didactic (proiect de tehnologie didactică, plan de lecţie).
În situaţia adoptării de lecţii prin curriculum la decizia şcolii (ore opţionale) este necesară
realizarea unei proiectări specifice ca şi în cazul organizării ansamblului sportiv (pe ramură
sportivă).

III.4. Metodologia de realizare a documentelor proiectare didactică

III.4.1. Distribuirea numărului de lecţii pe unităţi de învăţare în planul tematic anual
Profesorul/învăţătorul are în vedere structura anului şcolar, respectiv numărul de săptămâni în
fiecare semestru, numărul de ore în fiecare săptămână şi nu în ultimul rând rangul clasei în cadrul
ciclului şcolar.
Pe aceste baze realizează programarea numerică a lecţiilor pentru fiecare unitate de învăţare pe
care programa de specialitate o recomandă.
Se reţine faptul că într-o lecţie de educaţie fizică se recomandă proiectarea a două teme (din
unităţi de învăţare diferite, de regulă) astfel încât acestea să beneficieze de timp suficient pentru
exersare şi pentru a realiza efecte benefice.

Tabel centralizator privind distribuirea numărului de lecţii pe unităţi de învăţare – clasa a II-a
Exemplu:
Număr de lecţii alocate
Semestrul

Număr de Număr Ca unitate de învăţare

Unitatea de învăţare
săptămâni de lecţii Total
Principală Secundară
Capacitatea de organizare - 3 3
Dezvoltarea fizică armonioasă 8 - 8
Dezvoltarea vitezei - 4 4
12 sept.- Dezvoltarea îndemânării - 4 4
23 dec. Dezvoltarea forţei - 10 10
2011 Dezvoltarea rezistenţei - 17 17
I 14 28 Deprinderea motrică de bază-săritura 6 - 6
săptămâni Deprinderea de aruncare-prindere 4 - 4
activitate Dprinderea de echilibru 4 - 4
didactică Deprinderea de escaladare 3 - 3
Alergare de viteză 7 - 7
Aruncarea mingii de oină 6 - 6
Minijoc sportiv 18 - 18
 Dezvoltarea vitezei 5 13 18
Dezvoltarea îndemânării 5 13 18
Dezvoltarea forţei - 9 9
Dezvoltarea rezistenţei - 11 11
Deprinderea motrică de bază-săritura 2 - 2
Deprinderea de aruncare-prindere 3 - 3
16 ian.- Deprinderea de echilibru 2 - 2
22 iunie Deprinderea de târâre 5 - 5
2012 Deprinderea de căţărare-coborâre 5 - 5
II 20 40 Deprinderea de escaladare 2 - 2
săptămâni Deprinderea de tracţiune 5 - 5
activitate Deprinderea de împingere 4 - 4
didactică Deprinderea de transport 4 - 4
Alergare de viteză 5 - 5
Aruncarea mingii de oină 3 - 3
Alergare de durată 5 - 5
Gimnastică acrobatică 14 - 14
Minijoc sportiv 11 2 13
Din cadrul unităţilor de învăţare principale se vor formula temele principale ale lecţiei. Dacă se
vor stabili câte două teme principale în cadrul fiecărei lecţii de educaţie fizică, rezultă că pentru cele
28 de lecţii (14 săptămâni) din semestrul I, vom avea un total de 56 teme principale, iar pentru cele
40 de lecţii (20 săptămâni) din cel de-al II-lea semestru şcolar, vom avea în total 80 de teme
principale. Aceasta este modalitatea de a verifica dacă s-a făcut corect distribuirea numărului de
lecţii pentru fiecare unitate de învăţare.
Tabelul este considerat ca bază pentru alcătuirea graficului anual de eşalonare a unităţilor de
învăţare.
Numărul de teme programate trebuie să fie în concordanţă cu nivelul de pregătire al elevilor
astfel încât să asigure însuşirea cunoştinţelor şi să se obţină efecte formative optime.
Pot fi programate în lecţii teme principale aflate în diferite stadii de asimilare (din deprinderi
motrice) dar şi teme secundare, din cicluri tematice care vizează dezvoltarea calităţilor motrice prin
sisteme de acţionare specifice.
De regulă, influenţarea calităţilor motrice se realizează prin efecte implicite ale structurilor
tehnico-tactice exersate pe parcursul lecţiei. Astfel, acestea constituie „teme secundare”.
Număr de lecţii acordate
Nr. Unitatea de învăţare Ca unitate de învăţare
crt. Total
Principală Secundară
1 Capacitatea de organizare - 3 3
2 Dezvoltarea fizică armonioasă 8 - 8
3 Dezvoltarea vitezei 5 17 22
4 Dezvoltarea îndemânării 5 17 22
5 Dezvoltarea forţei - 19 19
6 Dezvoltarea rezistenţei - 28 28
7 Deprinderea motrică de bază-săritura 8 - 8
8 Deprinderea de aruncare-prindere 7 - 7
9 Deprinderea de echilibru 6 - 6
10 Deprinderea de escaladare 5 - 5
11 Deprinderea de târâre 5 - 5
12 Deprinderea de căţărare-coborâre 5 - 5
13 Deprinderea de tracţiune 5 - 5
14 Deprinderea de împingere 4 - 4
15 Deprinderea de transport 4 - 4
16 Alergarea de viteză 12 - 12
17 Aruncarea mingii de oină 9 - 9
18 Alergare de durată 5 - 5
19 Gimnastică acrobatică 14 - 14
20 Minijoc sportiv 29 - 29
 Tabelul este ralizat pe baza experienţei didactice a profesorului/învăţătorului care apreciază
dimensiunea sistemelor de lecţii necesare îndeplinirii obiectivelor.
Pe parcursul întregului an şcolar, cumulând prevederile din cele două semestre, unităţile de
învăţare programate pentru clasa a II-a, din exemplul nostru, beneficiază de un volum de activitate
care este redat în tabelul de mai sus.

III.4.2. Planul anual de eşalonare a unităţilor de învăţare (plan tematic anual)

Acest document de proiectare, care se realizează în formă grafică, eşalonează unităţile de
învăţare în cicluri, sisteme de lecţii ordonate şi cuplate corect, metodic, în funcţie de structura
anului şcolar şi de condiţiile de lucru (materiale, climatice etc.).
Pe acest plan grafic se evidenţiază pe orizontală, dimensiunile şi succesiunea sistemelor de lecţii
aferente unei unităţi de învăţare iar pe verticală, cuplarea metodică a temelor în lecţii precum şi
datele susţinerii probelor practice.
Pentru exemplificare, vom prezenta în continuare un exemplu de plan (grafic) anual de
eşalonare a unităţilor de învăţare pentru clasa a II-a. În exemplul nostru am eşalonat unităţile de
învăţare doar pentru semestrul I. Celelalte unităţi de învăţare prezente în macheta graficului anual
(în funcţie de conţinuturile cuprinse în programa şcolară) se vor eşalona după aceiaşi metodologie.
Pe lângă aceste unităţi de învăţare, vor fi eşalonate şi o parte dintre cele deja parcurse în semestrul I,
sub forma unui alt ciclu tematic.
Şcoala..............
Clasa a II-a
Profesor/învăţător
EŞALONAREA ANUALĂ A UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE
Sem.
Semestrul I II
Unităţi de învăţare SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE

Se vor eşalona şi celelalte unităţi de învăţare, prevăzute în programa

unităţi de învăţare din semestrul I sub forma unui alt ciclu tematic.
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XIV

şcolară, după aceiaşi metodologie şi continuarea eşalonării unor

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28
Capacitatea de organizare ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Dezvolt. fizică armonioasă ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

VACANŢA DE IARNĂ INTERSEMESTRIALĂ

Viteza
motrrice
Calităţi

Îndemânarea
Forţa
VACANŢĂ INTRASEMESTRIALĂ

Rezistenţa
Mers ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Atletism Utilitar-aplicative De bază

Alergare ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Deprinderi motrice

Săritură
Aruncare-prindere
Echilibru
Târâre
Căţărare-coborâre
Escaladare
Tracţiune
Împingere
Transport
Alergare de viteză
Deprinderi sportive

Aruncare minge
oină
elementare

Alergare de durată
Gimnastică acrobatică
sportiv

Minibaschet (F)
Joc

Minihandbal (B)
Susţinerea probelor de
evaluare
LEGENDĂ:
UNITATE DE ÎNVĂŢARE PRINCIPALĂ (teme principale)
UNITATE DE ÎNVĂŢARE SECUNDARĂ (teme secundare)
~ SE REALIZEAZĂ ÎN FIECARE LECŢIE, CA SITUAŢII DE INSTRUIRE STABILITE ÎN STRUCTURA LECŢIEI
x SE ABORDEAZĂ SIMULTAN ÎN PARCURSURI APLICATIVE
EVALUARE CU NOTARE
EVALUARE FĂRĂ NOTARE

Conţinuturile sunt abordate în funcţie de condiţiile materiale dar şi de opţiunile elevilor. Se pot
eşalona conţinuturi corespunzătoare opţiunilor elevilor, spre exemplu: în aceeaşi lecţie se lucrează
două sau chiar trei jocuri sportive în organizare pe grupe (ateliere constante).
 La gimnastică se pot programa conţinuturi din acrobatică pentru băieţi şi gimnastică aerobică
sau ritmică pentru fete, simultan, lucrând pe ateliere.
Săriturile cu sprijin se pot programa simultan pentru fete şi băieţi, lucrând pe două ateliere, la
aparate diferite sau pot fi programate la intervale de timp (între date) diferite pe sexe.
În acelaşi sens pot fi tratate probele atletice. Profesorul/învăţătorul alege variantele optime în
funcţie de capacitatea sa organizatorică şi de condiţiile de lucru.
Trebuie menţionat că structura anului şcolar comportă diferenţe de la un an la altul în funcţie de
poziţia în săptămână a datei de 15 septembrie, data începerii anului şcolar, de poziţia vacanţei din
interiorul semestrului I (ciclul primar) a vacanţei de Paşti, data acesteia fiind variabilă, eventual de
poziţia şi durata vacanţei de primăvară. Aceste elemente pot determina eşalonarea ciclurilor
tematice diferit de la un an şcolar la altul dar numărul de săptămâni pe semestre rămâne constant.
Planul anual de eşalonare a unităţilor de învăţare reprezintă sursa documentului următor care
realizează o relaţie directă între obiectivele de referinţă şi conţinuturi.
Ţinem să precizăm că graficul anual poate suferi unele modificări: pot apărea sau pot să dispară
unităţi de învăţare (în funcţie de prevederile programei şcolare); structura anului şcolar poate
modifica graficul prin numărul de săptămâni pe semestru, prin poziţia vacanţelor pe durata unui an
şcolar; de asemenea, graficul mai poate suferi modificări şi în funcţie de numărul de ore pe
săptămână alocate disciplinei educaţie fizică (planul de învăţământ).

III.4.3. Planul calendaristic semestrial (Plan semestrial de eşalonare a unităţilor de învăţare)

După cum se numeşte „planul calendaristic semestrial”, acest document este realizat după o
schemă calendaristică având extensie pe câte un semestru şcolar şi utilizează datele programate în
planul anual privind unităţile de învăţare propuse, mărimea ciclurilor tematice, poziţia acestora în
plan, datele probelor practice şi desigur, numărul de lecţii pe săptămână.
În plus, se realizează relaţia obiective de referinţă – unitate de învăţare – conţinuturi.
Forma de realizare a planului este descriptivă, oferind repere clare asupra conţinutului
sistemelor de lecţii.
Metodologia realizării:
Antetul conţine date minimale privind apartenenţa planului de şcoală, profesor (de educaţie
fizică) sau învăţător, semestrul, clasa, numărul ciclului tematic, dacă este cazul etc.:

Plan calendaristic semestrial

Clasa........Semestrul.......
Unitatea de Obiective de Număr teme
Conţinuturi Săptămâna Observaţii
învăţare referinţă alocate
Se trasează şase rubrici verticale care conţin următoarele repere:
• Unitatea de învăţare. Este precizată unitatea de învăţare ce constituie tema ciclului tematic. Ea
corespunde propunerilor din programă pentru clasa respectivă şi este preluată ca atare din planul
anual.
• Obiective de referinţă. Sunt formulate obiectivele de referinţă care pot fi realizate cu ajutorul
unităţii de învăţare (şi conţinuturile acesteia). Sunt prezentate integral la prima menţionare în planul
calendaristic; în cazul în care se repetă pentru alte unităţi de învăţare, se vor înscrie numai cifrele de
ordine cu care au fost ordonate în programă (se evită astfel încărcarea rubricii şi încărcări inutile).
În prezent, MECTS a elaborat o serie de documente de proiectare didactică, inclusiv pentru
disciplina educaţie fizică, care sunt postate pe site-ul acestuia www.edu.ro. La cele precizate mai
sus, ministerul recomandă consemnarea în această rubrică doar a cifrelor de ordine!
• Conţinuturi. Unitatea de învăţare este detaliată în componente care vor constitui obiective
operaţionale în lecţiile în care se alocă spaţiu pentru prelucrarea lor. Se pot preciza aici şi probele
practice corespunzătoare.
• Numărul de lecţii în care li se alocă timp pentru prelucrare (exprimat cifric), corespunzător
ciclului tematic din planul anual. Acest număr este înscris pe aliniamentul unităţii de învăţare.
Şcoala......................
Profesor/învăţător..................
Plan calendaristic semestrial
Clasa a II-a Semestrul I

Număr teme

Săptămâna

Observaţii
alocate
Unitatea de
Obiective de referinţă Conţinuturi
învăţare

Dezvoltarea 1,1 să aplice măsuri adecvate • viteză de reacţie la stimuli vizuali şi 4 1-2
vitezei şi pentru menţinerea stării de auditivi;
îndemânării sănătate • viteză de execuţie în manevrarea unor
3,3 să execute exerciţiile fizice obiecte;
însuşite potrivit posibilităţilor
individuale, în condiţii complexe • viteză de deplasare;
4,1 să selecteze diferite exerciţii • îndemânare în acţiuni motrice desfăşurate în
fizice, pentru practicarea lor perechi;
independentă • ştafete sub formă de întrecere.
Deprinderea 1.1 • aruncarea azvârlită cu o mână pe deasupra 4 1-2
de aruncare- 1.3 să evite principalele umărului, la ţintă şi la distanţă;
prindere accidente care pot să apară pe • prinderea cu două mâini din autoaruncări:
parcursul desfăşurării diferitelor - în sus;
tipuri de activităţi sportive
3,1 să aplice în activităţile - în podea;
practice deprinderile motrice de - la perete;
bază şi pe cele utilitar-aplicative • jocuri dinamice şi ştafete.
Alergare de 1.2 să respecte regulile de igienă • alergare de viteză cu start din picioare; 7 3-6
viteză personală şi colectivă şi pe cele • startul de sus;
specifice efortului • alergare accelerată;
3.1 • pasul lansat de viteză;
3.3
• întreceri.
Minijoc 3.2 să aplice deprinderile motrice • pasarea şi prinderea mingii cu două mâini 18 3-11
sportiv sportive însuşite de pe loc;
5.1 să recunoască regulile simple • pasarea cu o mână şi prinderea cu două
stabilite pentru organizarea şi mâini de pe loc;
desfăşurarea activităţilor practice
5.2 să manifeste iniţiativă în • ştafete şi jocuri cuprinzând procedeele
colaborarea cucolegii, pe învăţate.
parcursul activităţilor practice
Aruncarea 3,1 • aruncarea mingii de oină de pe loc, la 6 6-8

exersează arun-
nefavorabil se
3,2

carea la ţintă
mingii de oină distanţă;

Pe timp
de pe loc la 3,3 • priza şi poziţia iniţială:
distanţă 4,1 - elanul (avântarea);
5,1
- aruncarea azvârlită;
• întreceri de aruncare la distanţă.
Dezvoltarea 2.1 Toate obiectivele de • complex de dezvoltare fizică, alcătuit de 6 9-11
fizică 2.2 referinţă de la obiectivul profesor/învăţător, cuprinzând exerciţii
armonioasă 2.3 cadru nr. 2 libere.
2.4
Deprinderea 3,1 • săritura la coardă: 6 9-11
motrică de 3,2 - pe loc şi cu deplasare;
bază-săritura 3,3 - cu desprindere de pe unul şi ambele
4,1 picioare;
5,1
• jocuri dinamice şi ştafete.
Deprinderea 3,1 • deplasări în echilibru pe suprafeţe înguste şi 3 12-13
de echilibru 3,3 înălţate;
4,1 • ştafete sub formă de întrecere.
Deprinderea 3,1 • escaladare cu apucarea şi încălecarea 3 12-13
de escaladare 3,3 obstacolului;
4,1 • ştafete.
• Săptămâna. Pe această rubrică se înscrie numărul de săptămâni (conţinând una sau două lecţii
pe săptămână) corespunzător mărimii ciclului tematic, încadrat între cifrele calendaristice ale
acestuia.
Cunoscut fiind că se recomandă programarea a câte două teme principale din categoria
deprinderilor motrice în fiecare lecţie, putem regăsi aceleaşi cifre (sau cu anumite decalaje) şi în
dreptul celei de-a doua unităţi de învăţare.
• Observaţii. Spaţiul este folosit pentru efectuarea de însemnări referitoare la programarea
efectuată şi concordanţele acesteia cu realitatea. Observaţiile se fac în urma aplicării planului şi
constatării eventualelor corecturi necesare pentru etapa următoare. Aceste însemnări pot conduce la
perfecţionarea documentelor de proiectare şi la creşterea eficienţei activităţii. Pentru o utilizare mai
raţională a spaţiului alocat am menţionat proba practică şi caracterul ei în această rubrică.
Mai sus am oferit un exemplu de plan calendaristic semestrial pentru semestrul I la clasa a II-a.

III.4.4. Proiectarea unităţilor de învăţare

O „unitate de învăţare” este un conţinut tematic specializat propus de programa şcolară, care
este tratat în mod coerent şi algoritmic, într-un sistem de lecţii (ciclu tematic) corespunzător
scopurilor didactice, în vederea îndeplinirii obiectivelor de referinţă. Unitatea de învăţare este
distribuită în ciclul tematic sub formă de teme de lecţii şi se finalizează printr-o formă de evaluare.
Exemple de „unităţi de învăţare”: „alergare de viteză”, „săritura în lungime cu 1 şi 1/2 paşi în
aer”, „aruncarea mingii de oină”, „fotbal”, „baschet”, „gimnastică acrobatică”, „sărituri cu sprijin”
etc.
Proiectarea unităţilor de învăţare presupune un demers didactico-metodic responsabil din partea
profesorului/învăţătorului, în baza cunoştinţelor sale metodice, demers centrat pe îndeplinirea
obiectivelor, nu a conţinuturilor.
Aşa cum s-a mai afirmat, conţinuturile, din care se constituie unităţi de învăţare reprezintă
numai mijloace cu ajutorul cărora se îndeplinesc obiectivele, nu scopuri în sine!
Proiectarea oricărei unităţi de învăţare impune respectarea unei succesiuni logice (un model
logic) în derularea demersului de esenţă metodică:

identificarea selectarea analiza elaborarea

obiectivelor conţinuturilor resurselor strategiei EVALUARE

DE CE CE CU CE CUM CUM voi şti

DACĂ, CE şi CÂT
voi face? voi face? voi face? voi face? am realizat?

Standarde curriculare
Activităţi de învăţare
Resurse manageriale
Detalieri de conţinut
obiectivelor cadru şi

unităţi de învăţare

Resurse materiale
Resurse umane
Constituirea în
Recunoaşterea

Descriptori de
competenţelor
de referinţă, a

Elemente de

performanţă
Probe-teste
tehnologie

O asemenea formă de tratare a unităţii de învăţare poate permite în final o analiză a

randamentului activităţii şi prin consecinţă (aferentaţie inversă) perfecţionarea proiectului iniţial.
Fiecare profesor/învăţător îşi elaborează documentul corespunzător, valorificând cunoştinţele
personale, (manualul) şi prevederile programei şcolare. Considerăm că documentul poate deveni
mai operativ, mai valoros dacă este ralizat de întreaga catedră de specialitate, în ciclul gimnazial,
sau de toate cadrele didactice din ciclul primar ce predau la clase paralele (unde este cazul).
Acest document cu deosebită încărcătură metodică se alcătuieşte (descriptiv) pe o rubricaţie,
după cum urmează:
Proiectarea unităţilor de învăţare
Clasa.....
Unitatea de învăţare.................
Număr de lecţii alocate............
Numărul Obiective de Detalieri de Activităţi de
Resurse Evaluare
lecţiei referinţă conţinut învăţare
Pe antet se înscrie denumirea documentului: „Proiectarea unităţilor de învăţare”, clasa,
denumirea unităţii de învăţare care urmează a fi detaliată şi numărul de lecţii alocat acesteia. De
asemenea, în cazul parcurgerii unei unităţi de învăţare în mai multe semestre consecutive,
proiectarea se va realiza pe cicluri tematice, fiecare ciclu tematic corespunzând unui semestru, iar
numărul acestuia se va preciza în antet.
În prima rubrică se înscrie numărul corespunzător al lecţiei, cel precizat în planul tematic anual,
în succesiune continuă până se epuizează ciclul tematic proiectat.
Rubrica „Obiective de referinţă” conţine formularea integrală a obiectivelor corespunzătoare
unităţii de învăţare, la prima apariţie în plan. În cazul repetării obiectivelor de referinţă pentru alte
unităţi de învăţare, acestea sunt menţionate numai prin cifrele lor de ordine din programă.
În cea de-a treia rubrică, unitatea de învăţare este detaliată în componente (etape, faze ale
învăţării motrice corespunzător metodologiei specifice).
În cazul alocării unui singur ciclu tematic, activitatea de însuşire-predare a unităţii de învăţare
trebuie să parcurgă metodologia adecvată până la nivelul cerut pentru clasa respectivă. Acest nivel
poate fi constituit din însuşirea bazelor tehnicii, de pregătire a calităţilor motrice implicate, sau de
realizarea capacităţii de practicare globală.
Un al doilea ciclu tematic (posibil chiar în semestrul următor) poate relua structuri prevăzute în
primul ciclu, pentru consolidare şi continuă procesul de însuşire până la îndeplinirea obiectivului
anual.
Rubrica „Activităţi de învăţare” (patru) conţine elemente de tehnologie didactică, metode,
procedee metodice, sisteme de acţionare cu ajutorul cărora sunt asimilate conţinuturile specifice.
Aceste „activităţi de învăţare” vizează formarea capacităţilor fizice, învăţarea propriu-zisă,
consolidarea, formarea capacităţii de aplicare în condiţie de competiţie, în condiţii inedite etc.
În acest sens, conţinutul rubricii este nuanţat de la o lecţie la alta, în funcţie de obiectivele
operaţionale şi de scopul didactic al acestora.
Volumul acestor activităţi trebuie să poată fi încadrat în timpul alocat temei în fiecare lecţie.
(Amintim că în fiecare lecţie urmează să fie proiectată o a doua temă de bază, care beneficiază la
rândul ei de timp alocat în situaţia de instruire de bază).
Conţinutul rubricii trebuie să asigure acoperirea optimă a timpului afectat în lecţie pentru
unitatea de învăţare în lucru, proiectând (mental în acest moment) elementele de dozare ce vor fi
practicate în lecţie.
Pe de altă parte, profesorul/învăţătorul are permanent în atenţie numărul de lecţii proiectat în
planurile anterioare pentru unităţile de învăţare şi numărul de cicluri tematice proiectate în planul
tematic anual pentru aceiaşi unitate de învăţare.
În acest sens, o unitate de învăţare poate fi parcursă integral (de la nivel de iniţiere tehnică la
formarea capacităţii de practicare globală sau chiar în condiţii de întrecere) într-un ciclu tematic sau
este tratată până la un anumit nivel, urmând să continue procesul în alt ciclu tematic sau chiar în alt
an şcolar.
În asemenea situaţii se pot afla unităţi de învăţare ca: alergarea de viteză, aruncarea mingii de
oină, respectiv baschet, fotbal, gimnastica acrobatică.
Rubrica rezervată „Resurselor” conţine precizări privind organizarea materială, mijloacele de
învăţământ, materiale auxiliare necesare bunei desfăşurări a lecţiei (număr de mingi, jaloane,
garduri, obiecte portative, dotări indispensabile, în funcţie de posibilităţile concrete din şcoală).
Pentru profesorii/învăţătorii începători, rubrica reprezintă un memento al materialelor de utilizat
pentru a asigura eficienţă ridicată şi atractivitate lecţiei.
Rubrica „Evaluare” prezintă momentul şi forma de evaluare practicată: evaluare predictivă,
sondaj, evaluarea nivelului de însuşire a elementelor tehnico-tactice separate sau capacitatea de
practicare globală, evaluarea probelor opţionale, susţinerea probelor diferenţiat pe sexe etc.
Evaluările finale, cu caracter sumativ se vor programa la sfârşitul sistemelor de lecţii, aşa cum
sunt proiectate în planul tematic anual.
Proiectarea unităţilor de învăţare reprezintă un document metodic, operaţional, care, pentru
cadrele didactice cu experienţă, poate suplini proiectul de tehnologie didactică (planul de lecţie,
proiectul didactic).
 Considerăm că, cel puţin pentru profesorii/învăţătorii cu experienţă didactică redusă, proiectul
didactic este un document obligatoriu care favorizează organizarea şi desfăşurarea calitativă a
lecţiei de educaţie fizică, eliminând improvizaţiile care, în multe situaţii, pot fi neinspirate.
Revenind la proiectarea unităţilor de învăţare, se apreciază că, odată eşalonate, conţinuturile
(detaliate) şi activităţile de învăţare adecvate, acestea îşi păstrează valabilitatea minim patru ani,
permiţând evaluarea efectelor formative. Mai clar, putem utiliza documentele corect alcătuite, în
aceeaşi formă atâta timp cât se păstrează condiţiile pentru care au fost alcătuite.
Se acceptă micile corecturi impuse de tendinţa firească de adecvare optimă a elementelor de
tehnologie didactică, de perfecţionare a mijloacelor.
Conţinutul acestui document aminteşte de „Anexa planului calendaristic”, document metodic,
algoritmic în cadrul metodologiei anterioare de proiectare didactică având aceleaşi funcţii.
Trebuie precizat că, în clasele de liceu, sistemul de proiectare a demersului didactic este realizat
în baza formulării iniţiale de „competenţe generale”, „competenţe specifice”, „atitudini şi valori”
lucru ce nuanţează conţinutul documentelor.
Se accentuează prezenţa activităţilor de învăţare globală, exersarea capacităţii de aplicare, de
practicare globală în condiţii regulamentare, de autoconducere şi autoorganizare. Se programează
frecvent forme de întrecere, competiţii, concursuri. Se accentuează aspectele opţionale în activitatea
de educaţie fizică. Un exemplu de proiectare a unei unităţi de învăţare pentru clasa a II-a este
prezentat în continuare.
Proiectarea unităţil de învăţare
Clasa a II-a
Unitatea de învăţare: Alergare de viteză cu start din picioare (de sus)
Număr de lecţii alocate: 7
Numărul
lecţiei

Obiective de Detalieri de Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

referinţă conţinut

3,1 să aplice în - şcoala alergării - exersarea alergării uşoare, cu poziţia - repere Observare
activităţile practice corectă a corpului şi lucrul braţelor, (fanioane, sistematică
deprinderile motrice explicare-demonstrare; corectări; linii trasate
de bază şi pe cele - exersarea alternării mersului cu alergarea pe sol);
utilitar-aplicative uşoară; corectări; - fluier,
3.2 să aplice - exersarea alergării cu joc de gleznă pe loc; culoare
deprinderile motrice explicare-demonstrare; corectări; trasate sau
sportive însuşite - exersarea aleergării cu joc de gleznă cu repere de
deplasare; explicare-demonstrare; direcţionare
corectări; a alergării
1 - exersarea aleergării cu joc de gleznă cu
accelerare; explicare-demonstrare;
corectări;
- exersarea alergării cu genunchii sus pe
loc; explicare-demonstrare; corectări;
- exersarea alergării cu genunchii sus cu
accelerare; explicare-demonstrare;
corectări;
- exersarea alergării cu pendularea
gambelor înapoi; explicare-demonstrare;
corectări.
3,1 - pasul alergător - explicare-demonstrare;
3,2 de accelerare - exersarea alergării accelerate în linie
dreaptă până la un reper situat la 7-8 m:
o individual;
o pe perechi;
o în linie de câte 4-6 elevi;
- corectări
 3,3 să execute - exersarea alergării de viteză în tempo
exerciţiile fizice variat (alergarea accelerată până la un
însuşite potrivit reper, reducerea vitezei până la al 2-lea
posibilităţilor reper, accelerare până la al 3-lea reper);
individuale, în
condiţii complexe - întrecere de alergare de viteză pe 20 m.,
cu plecare din picioare, pe linii de câte 4
elevi, respectând cerinţele: trunchiul drept,
lucrul corect al braţelor, contact cu solul
numai pe pingea, păstrarea direcţiei
3,1 - şcoala alergării - exersarea exerciţiilor din prima lecţie idem lecţia 1 Observarea
3,2 sistematică
3,1 - pasul alergător - reluarea exerciţiilor din prima lecţie
3,2 de accelerare
3,3 - pasul alergător - explicare-demonstrare;
lansat de viteză - exersarea alergării cu accelerare, cu
atingerea vitezei maxime la sfârşitul
2 accelerării (reper), urmată de alergare
liberă;
- exersarea alergării cu accelerare (7-8 m.)
cu atingerea vitezei maxime şi menţinerea
ei pe distanţa de 8-10 m., urmată de
încetinirea vitezei şi oprire; corectări;
- întreceri de alergare de viteză pe 20 m. cu
plecare din picioare, pe linii de câte 4-5
elevi, marcând zona de accelerare.
3,1 - şcoala alergării - idem lecţiile 1-2 idem lecţia 2 Observarea
3,2 - pasul alergător - idemlecţiile 1-2 sistematică.
de accelerare Atribuire de
- pasul alergător - idem lecţiile 1-2 puncte
lansat de viteză conform
3,1 - startul din - explicare-demonstrare; locului
3,2 picioare 8de - exersarea poziţiilor specifice fiecărei ocupat (4-3-
sus) comenzi; 2-1)
- exersarea startului şi lansării din start pe
3-4 m.;
3 - exersarea startului, lansării şi alergării
accelerate pe 7-8 m;
- exersarea startului, lansării, alergării
accelerate şi menţinerea vitezei maxime
pe 10-12 m.
5.1 să recunoască - regulile de - întreceri de alergare de viteză pe 25 m., cu
regulile simple concurs: start la start de sus, pe grupe de câte 4 elevi (se
stabilite pentru semnal sonor, marchează zona de accelerare).
organizarea şi păstrarea
desfăşurarea
activităţilor practice culoarului
4 Idem lecţia 3
3,1 - şcoala alergării - reluarea exerciţiilor din lecţiile 1-4 idem lecţiile
3,2 - pasul alergător - exersarea alergării accelerate pe 7-8 m., cu anterioare
de accelerare şi atingerea vitezei maxime şi menţinerea
pasul lansat de acesteia pe 12-15 m.;
viteză - exersarea alergării de viteză în tempo
variat (8 m. accelerare – 5-6 m. reducerea
vitezei – 8 m. accelerare – 8-10 m.
5 menţinerea vitezei maxime.
3,1 - startul de sus - exersarea startului de sus, a accelerării şi
3,2 menţinerea vitezei maxime
5.1 - regulile de - întreceri de alergare de viteză cu start de Atribuire de
concurs: start la sus, pe distanţa de 25 m. puncte
semnal sonor, conform
păstrarea locului
culoarului ocupat.
6 Idem lecţia 5
7
3,1 - startul de sus - exersarea startului de sus şi a alergării Idem lecţiile Atribuire de
3,2 accelerate pe distanţa de 8-10 m. anterioare puncte
- pasul alergător - exersarea alergării accelerate şi conform
de accelerare menţinerea vitezei maxime pe distanţa de locului
10-12 m. ocupat.
3,1 - pasul lansat de - exersarea alergării de viteză pe 20 m. cu
3,2 viteză start de sus, cu zonă de accelerare marcată
 5,1 - reguli de - întrecere de alergare de viteză pe 25 m.,
concurs: start cu start de sus, pe linii alcătuite din 4
greşit, depăşirea elevi.
culoarului

III.4.5. Proiectul didactic (proiect de tehnologie didactică, plan de lecţie).

Este un proiect de tehnologie didactică, personalizat, care valorifică pregătirea metodică a
profesorului/învăţătorului şi reflectă în plan practic orientările conţinute în documentele prezentate
anterior.
Proiectul didactic este un instrument operaţional şi este conceput pentru a fi transpus întocmai în
practică; în acest sens, conţinutul său este în relaţie directă cu nivelul de pregătire al profesorului
sau învăţătorului care îl concepe şi cu capacitatea acestuia de a-l concretiza. În alcătuirea proiectului
didactic profesorul/învăţătorul prestează o muncă de creaţie, având drept ghid schema metodologiei
generale de proiectare a lecţiei prezentată în pagina următoare.
Concepţia şi elaborarea proiectului didactic reprezintă principala preocupare a profesorului sau
învăţătorului pentru pregătirea lecţiei. Cu această ocazie, el face dovada creativităţii, cunoştinţelor
profesionale, capacităţii de a proiecta un conţinut atractiv, eficient, în concordanţă cu
particularităţile psiho-fizice ale elevilor etc.
Acest document este premergător unei alte probe de maximă importanţă, căreia trebuie să-i facă
faţă: aplicarea practică, realizarea proiectului, conducerea efectivă a procesului.
Un proiect de lecţie eficient trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie simplu şi operaţional;
- să fie realizabil (în limitele de timp şi în spaţiul disponibil);
- plasticitatea proiectului reprezintă o garanţie a adaptabilităţii (la situaţii neprevăzute...);
- să ofere o perspectivă globală asupra lecţiei;
- conţinutul lecţiei să fie bine precizat (formularea temelor, scopul didactic, obiectivelor
operaţionale);
- să beneficieze de cele mai eficiente metode, procedee metodice şi sisteme de acţionare.
Antetul proiectului didactic include date referitoare la colectivul de elevi, locul de desfăşurare,
materialele nacesare. Se înscrie, astfel, în partea din stânga-sus a paginii:
- Data exactă la care se desfăşoară lecţia;
- Clasa: datele de identificare a clasei;
- Efectivul clasei (total şi pe sexe);
- Locul de defăşurare: în sală, pe terenul de sport, pe culoar, în clasă, în afara şcolii etc.;
- Materialele necesare. Se precizează obiectele sau aparatele ajutătoare şi numărul acestora,
care asigură buna desfăşurare a lecţiei, în conformitate cu sistemele de acţionare şi
procedeele de organizare proiectate.
În partea dreapta-sus a paginii, este prezentat conţinutul de bază al lecţiei prin formularea
temelor lecţiei (de regulă, câte două pentru fiecare lecţie). La fiecare temă se vor preciza trei
elemente: unitatea de învăţare căreia îi aparţine; apoi se formulează tema din care să rezulte şi
scopul didactic al acesteia (învăţare, consolidare, perfecţionare, verificare...); iar în final, ca al
treilea element, se vor formula obiectivele operaţionale.
Aceste elemente, extrase din planul calendaristic semestrial sau din proiectarea unităţilor de
învăţare, au o importanţă deosebită asupra conţinutului lecţiei (unitate în cadrul sistemului de lecţii),
determinând alegerea metodelor, mijloacelor, formelor de organizare şi altor măsuri de ordin
didactic şi organizatoric.
Formularea trebuie să aibă un caracter concret, raportat la conţinutul obiectivelor instructiv-
educative ale ciclului de învăţământ corespunzător. Trebuie să reflecte fidel ceea ce urmează să se
realizeze în lecţie în funcţie de etapa în care se află la un moment dat procesul de învăţare.
De cele mai multe ori, o temă nu poate fi rezolvată într-o singură lecţie; ea se extinde pe
parcursul unui sistem de lecţii. În fiecare lecţie poate fi îndeplinit un obiectiv instructiv, defalcat din
„temă”, sau se extinde la rândul său pe parcursul unui număr de lecţii. În această (din urmă) situaţie,
obiectivul instructiv suportă un proces evolutiv pe plan didactic. În lecţii succesive el este însuşit de
către elevi în mod progresiv. Astfel, exersarea sistemelor de acţionare urmăreşte îndeplinirea unor
scopuri didactice diferite: învăţare (în primele lecţii) – consolidare (în lecţiile următoare) –
perfecţionare (în ultimele lecţii ale sistemului) şi evaluare.

METODOLOGIA PROIECTĂRII LECŢIEI

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

sistem de lecţii
poziţia
manual lecţiei Plan
programă calendaristic

analiza sarcinilor analiza situaţiei iniţiale,

de învăţare estimare a posibilităţilor clasei

enunţarea temei
criterii de scopului şi obiectivelor
eficienţă

elaborarea conţinutului P
R
I
N
examinarea decizie C
alternativelor strategică
I
P
I
alegerea variantei
I
optime a lecţiei

organizarea organizarea clasei

metode mijloace
materială organizarea exersării

instrumente de
măsură şi evaluare
 Este evident că formularea scopurilor didactice este utilă, deoarece ele presupun sisteme de
acţionare şi chiar forme organizatorice specifice.
Temele lecţiei determină conţinutul verigii a V-a şi constau în realizarea obiectivelor instructiv-
educative (cu caracter tehnic) care vizează învăţarea, consolidarea sau perfecţionarea cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor motrice. Acestea sunt considerate teme de bază (principale) şi ele sunt
cele care se înscriu în antetul proiectului didactic (planului de lecţie).
Dezvoltarea calităţilor motrice cu ajutorul sistemelor de acţionare specifice, constituie
conţinutul verigilor special destinate acestora: veriga a IV-a sau a VI-a. Ele constituie teme
secundare ale lecţiei şi nu se înscriu în antetul proiectului didactic. Acestea vor fi precizate, ca teme
secundare, în cadrul verigii a IV-a, respectiv a VI-a.
Obiectivele din categoria dezvoltării calităţilor motrice, formulate în conţinutul proiectului
didactic, trebuie să indice şi formele de manifestare ale acestora, localizarea (dacă este cazul) sau
chiar metoda folosită: „dezvoltarea forţei generale” (sau segmentare, abdomen, spate, picioare etc.)
prin metoda „în circuit”, „dezvoltarea rezistenţei generale prin alergare de durată”, „dezvoltarea
mobilităţii şi supleţei prin exerciţii cu bastoane” etc.
Revenind la formularea temelor lecţiei, prezentăm în continuare câteva exemple din diferite
ramuri sportive (în aceste exemple nu sunt formulate obiectivele operaţionale):
• Alergare de viteză (unitate de învăţare U.I.)
Învăţarea pasului de accelerare.
• Alergare de viteză (U.I.)
Consolidarea pasului de accelerare.
• Alergare de viteză (U.I.)
Învăţarea startului de jos şi lansării din start.
• Aruncarea mingii de oină (U.I.)
Învăţarea aruncării azvârlite de pe loc. Accent pe tehnica biciuirii braţului.
• Săritura în lungime cu 1 şi 1/2 paşi în aer (U.I.)
Perfecţionarea săriturii în condiţii de concurs.
• Săritură lungă cu rostogolire (de pe loc) (U.I.)
Învăţarea amortizării urmată de rostogolire (de pe loc).
• Roata laterală (U.I.)
Consolidarea stândului pe mâini din lateral, cu elan.
• Roata laterală (U.I.)
Consolidarea tehnicii integrale prin execuţii pe plan înclinat.
• Baschet (U.I.)
Consolidarea driblingului şi aruncării la coş de pe loc.
• Baschet (U.I.)
Învăţarea aruncării la coş din săritură.
• Handbal (U.I.)
Consolidarea prinderii şi pasării mingii în deplasare (mers şi alergare câte doi).
• Handbal (U.I.)
Învăţarea aruncării la poartă din alergare.
Câte două asemenea teme de lecţie, cuplate după criterii metodice, alcătuiesc conţinutul verigii
pentru „realizarea temelor lecţiei” (a V-a). Observaţiile anterioare privind temele lecţiilor rămân în
atenţia profesorului/învăţătorului.
Liniatura verticală
Proiectul didactic are o liniatură verticală simplă formată din cinci rubrici, după cum urmează:
- Denumirea verigii şi durata preconizată;
- Conţinutul lecţiei;
- Dozare;
- Formaţii şi indicaţii metodice;
- Observaţii.
Veriga-
durata Conţinutul lecţiei Dozare
Formaţii şi indicaţii
Observaţii
metodice

În cadrul acestei liniaturi verticale, fiecare rubrică poate fi dimensionată, în cazul utilizării
formatului de hârtie A4 pe verticală, ca în exemplul de mai sus.
În prima rubrică este necesară înscrierea denumirii verigilor (situaţiilor de instruire). După cum
am amintit, lecţia de educaţie fizică este structurată pe opt verigi. În succesiunea lor, verigile sunt
numerotate strict (prin cifre romane) de la I la VIII, fiecărei verigi revenindu-i un număr de ordine
care rămâne acelaşi în orice situaţie, acest număr putând substitui denumirea verigii respective. De
exemplu, Organizarea colectivului de elevi sau veriga I, Dezvoltarea calităţilor motrice viteza sau/şi
îndemânarea sau veriga a IV-a, etc. Pentru simplificare, în locul precizării integrale a denumirii
fiecărei verigi a lecţiei, se poate preciza doar numărul (prin cifre romane) care îi corespunde. O
lecţie poate avea toate cele opt verigi prezente şi, în acest caz, ele vor fi numerotate succesiv de la I
la VIII. Verigile destinate dezvoltării calităţilor motrice sunt singurele care pot lipsi, numai în
condiţiile care au fost deja prezentate. În această situaţie, în numeroatrea verigilor, se sare peste
cifra care corespunde verigii sau verigilor lipsă (adică IV şi VI). De exemplu, în situaţia lipsei
verigii a IV-a, numerotarea verigilor este: I, II, III, V, VI, VII, VIII. La fel se procedează şi în cazul
lipsei verigii a VI-a sau a ambelor verigi destinate dezvoltării calităţilor motrice.
Durata lor este variabilă cu conţinutul lecţiei, numărul de teme etc. Durata totală a verigii
rezultă din însumarea duratelor parţiale ale sistemelor de acţionare corespunzătoare acesteia, prcum
şi a măsurilor didactico-organizatorice aferente.
„Conţinutul lecţiei” cuprinde descrierea detaliată a sistemelor de acţionare, a structurilor,
exerciţiilor şi jocurilor folosite în lecţie, pentru fiecare verigă în parte, în ordinea abordării.
Succesiunea metodică a mijloacelor este statuată pe baza principiilor fiziologice, didactice sau
metodologice cunoscute şi este respectată întocmai.
Conţinutul verigii de bază (a V-a) poate să difere în funcţie de „cuplarea” metodică a temelor.
Astfel, nu este obligatoriu ca prima temă să fie cea de învăţare, deoarece o temă de consolidare sau
perfecţionare poate, în anumite condiţii, să favorizeze învăţarea unor structuri noi (mai ales în cazul
lecţiei de tip „monosport”). Pe de altă parte, pentru învăţarea unor structuri mai dificile, elevii
trebuie să se afle în cea mai bună dispoziţie (nivel de excitabilitate, prelucrare a segmentelor şi
marilor funcţiuni), pentru a recepţiona şi a reţine în cele mai bune condiţii materialul predat.
Sistemele de acţionare sunt descrise terminologic, folosind sau nu procedeele de prescurtare a
termenilor.
Acolo unde este necesară sporirea clarităţii descrierilor, se execută desene sau schiţe. În unele
situaţii, desenele sunt mai sugestive, mai uşor de înţeles decât un text încărcat. Exemple în acest
sens considerăm exerciţiile analitice, structuri tehnico-tactice, conţinutul unor parcursuri aplicative
sau circuite.
Profesorul/învăţătorul hotărăşte în acest sens, iar dacă are puţină îndemânare, va ilustra cu
uşurinţă şi cele mai complicate mişcări.
Sistemele de acţionare care se repetă întocmai în cadrul unui sistem de lecţii (sau mai multe)
sunt descrise amănunţit în primul proiect de lecţie, după care el este numai menţionat sau se adaugă
structuri ori indicaţii metodice şi dozări. Este cazul complexelor de exerciţii de „încălzire”, de
dezvoltare a calităţilor motrice, structuri care se repetă.
Cea de-a treia rubrică, „Dozare”, conţine cuantificarea prin unităţi de măsură obiective,
specifice, a tuturor sistemelor de acţionare folosite. Unităţile de măsură uzuale sunt:
- Numărul de repetări (4 ori, 8 ori, 4x4t, 2x8t etc.) pentru structurile simple: aruncări la
poartă, la coş, servicii peste fileu, ştafete, jocuri, exerciţii analitice (la acestea din urmă este precizat
numărul de repetări al timpilor care compun acţiunile – măsurile muzicale corespunzătoare 2/4, 3/4,
mai frecvent 4/4). La precizarea numărului de repetări semnul „x” înlocuieşte cuvântul „ori” (adică
de câte ori), ca de exemplu: 4x, 8x etc.
- Distanţele pe care se execută anumite acţiuni. Pentru distanţele scurte se notează în metri,
pentru cele lungi, în metri sau „ture”, elevii şi profesorul sau învăţătorul cunoscând lungimea unei
„ture”... Această dozare este folosită pentru variante de mers şi alergare, alergări atletice, ştafete sau
parcursuri aplicative.
- Tempoul execuţiilor notat cu proporţii: 2/4, 3/4, 4/4 sau procente din posibilităţile
executanţilor: 50%, 75%, 100%.
- Durata acţiunilor (timpul afectat acestora), exprimată în minute sau secunde pentru acţiuni
ca: alergare de rezistenţă (4’30”, 5’, 8’ etc.), joc bilateral, durata circuitului pentru dezvoltarea forţei
etc.
Durata reprezintă un factor important în reglarea efortului, în diferenţierea acestuia pe sexe şi
nivel de posibilităţi. Din acest motiv, trebuie precizată dozarea pe aceste criterii ca un aspect al
tratării diferenţiate în lecţie.
- Încărcătura, greutatea materialelor folosite ca mijloace de îngreuiere, exprimată în kg.
(mingi medicale, haltere, bastoane metalice). O formă mai puţin precisă de dozare a încărcăturii, dar
utilă în lecţie, este poziţia elevilor faţă de aparate: pentru flotări, execuţia lor din sprijin culcat
facial pe sol sau acelaşi, cu sprijin pe bancă sau pe două bănci suprapuse; pentru tracţiuni, execuţii
din atârnat la bară sau atârnat culcat la bara joasă etc.
În ansamblu, dozarea este exprimată la un nivel de posibilităţi mediu, pe sexe.
În rubrica „Formaţii şi indicaţii metodice” se notează pentru fiecare verigă în parte şi pentru
fiecare sistem de acţionare, dacă este cazul, formaţia (forme de organizare a colectivului de elevi)
adecvată cerinţelor procesului didactic şi condiţiilor materiale (spaţiul de lucru).
Formaţiile (de adunare, de deplasare, de lucru) pot fi precizate terminologic sau schiţate simplu.
Se precizează dacă formaţiile de lucru se execută din mers, de pe loc, de pe centrul sălii
(terenului) sau de o latură, din şir, din linie etc.
Dacă se recurge la procedee de organizare diferite, se specifică de fiecare dată acest lucru:
„frontal”, „pe grupe”, „în perechi”.
Se precizează sau se schiţează numărul de ateliere şi componenţa lor (numărul unităţilor
organizatorice): „4 grupe”, „6 echipe”, „2 ateliere” etc.
Indicaţiile metodice au un dublu scop: de a aminti profesorului ce anume trebuie să accentueze
în mometul respectiv, dar şi ceea ce trebuie să transmită elevului ca indicaţie pentru dirijarea
influenţelor asupra unui anumit segment sau pentru a obţine un anumit nivel de corectitudine.
Exemple: pentru exerciţii de mobilitate la umeri, stând depărtat aplecat cu mâinile pe scara fixă,
se execută arcuiri. De regulă este nevoie să amintim „braţele întinse” (ca să localizeze la nivelul
umerilor acţiunea), „capul sus”, „privirea la şipcă” (pentru a păstra spatele drept). Pentru aruncarea
azvârlită: „cotul lateral”. Pentru rostogolire înainte: „bărbia în piept”, „rotunjeşte spatele”, „apucă
genunchii”, indicaţii ce conduc la execuţii corecte.
Indicaţiile nu trebuie să aglomereze spaţiul rezervat în proiectul didactic; pentru aceasta vom
înscrie numai indicaţiile de maximă utilitate, evitând formalismul.
Rubrica „Observaţii” conţine corectări aduse proiectului, ca urmare a transpunerii lui în
practică, menite să conducă la perfecţionarea activităţii ulterioare, prin valorificarea experienţei
acumulate. Observaţiile se pot referi la dozare, formaţii, indicaţii metodice, valoarea structurilor de
exerciţii folosite, eficienţa unor sisteme de acţionare sau forme de organizare etc.
Se notează, de asemenea, observaţiile privitoare la modul cum au răspuns elevii la efortul
propus şi măsurile care se impun.
Completarea rubricii se face ca urmare a unui proces de analiză a lecţiei, de comparare a
proiectului cu problematica realizării sale efective, în ideea corectării eventualelor deficienţe.
 Aplicaţie:
Stabiliţi temele principale pentru un număr de cinci lecţii de educaţie fizică, clasă la alegere, cu
precizarea tuturor elementelor (cele trei) care sunt necesare pentru formularea cu precizie a unei
teme principale de lecţie.