Etapele necesare apariţiei unui nou medicament pe piaţă

IND = Investigational new drugs

NDA = New drug application
FDA = Food and drug administration

1
 Faza preclinică compuşii sunt eliminaţi din trei motive:
Toxicitate acută
subacută
cronică
Eficacitate (absenţa)
Biodisponibilitate (redusă) Bd = Cpo / Cpiv unde

Cpo - concentratia plasmatică după administrarea orală

Cpiv- concentratia plasmatică după administrarea intravenoasa

Faza I utilizări pe oameni (20-80 subiecţi sănătoşi);

se fac studii farmacocinetice căi de administrare
studii de toleranţă
reglarea dozelor
-se urmareste aparitia unor eventuale fenomene toxice

Faza II/III se creşte numărul subiecţilor (până la 1000)

-se face evaluarea populatiei ţintă -studii de siguranţă şi eficacitate
-determinări de doze şi căi de administrare -studii asupra stabilitaţii medicamentelor
 SINTEZA CLASICĂ

Dezavantajele sintezelor clasice (tradiţionale) de medicamente

-Sinteze complexe şi consumatoare de timp
-Diversitate redusă (insuficiente pentru descoperirea noi)
-Productivitate prea mică
-Dezvoltarea lentă a relațiilor structură - activitate în cadrul unei o clase de compuşi
-Optimizare lentă
-Brevetări insuficiente
-Costurile ridicate (aproximativ 5.000 - 10.000 US-$ pe compus)

3
SINTEZA COMBINATORIALĂ

4
 Etapa 1 Etapa 2

Principiul chimiei combinatoriale ilustrat printr-o schema de sinteză a unei

biblioteci de 27 poliamide folosind 3 building blocks-uri, la fiecare etapă 5
6
 Bibliotecă de compuşi utilizaţi ca anestezice locale

Lidocaină

Lidofenină Bupivacaină Ropivacaină

Aptocaină Tocainidă Prilocaină

Aplicarea reacţiei multicomponent Ugi 7

Reacţia UGI

8
 Pirocaină Butanilicaină

Mepivacaină
Clodacaină

Tolicaină Trimecaină

9
 Designul sintezelor combinatoriale

a) atașarea secvențială a building blocks-urilor

b) atașarea non-secvențială a building blocks-urilor, utilizând B ca template

10
 Exemple de template

Cu reactivitate mascată

Cu centre reactive neechivalente

protejate

Ideea de a şablon (template) este de a utiliza o moleculă interesantă din punct de vedere farmacologic, sau pur şi
simplu din cauza structurii sale, şi se "decorează" cu familiile de monomeri utilizate pentru diversitatea lor

11
Reacțiile folosite în designul combinatorial trebuie sa satisfacă următoarele criterii:
1. Reacțiile să fie specifice, relativ ușor de realizat și să decurgă cu randamente ridicate
2. Reacțiile folosite în secvențe să țină cont de formarea unei game largi de structuri pentru produșii
finali, incluzând toți streoizomerii posibili.
3. Reacțiile ar trebui să fie adecvate pentru folosirea echipamentelor automatizate.
4. Building blocks-urile să fie ușor accesibile.
5. Building blocks-urile să fie cât mai variate (pe cât posibil), astfel produșii finali să includă
structuri care să utilizeze toate modalitățile de legare cu ținta.
6. Trebuie să fie posibil să se determine exact structurile produșilor finali.

In practică nu este totdeauna posibil să se selecteze reacțiile după aceste criterii. Cu toate acestea
condiția 6 trebuie satisfăcută, altfel sunt puține șanse de realizare a sintezei.
Gradul de informare asupra țintei dorite va influența de asemenea alegerea building blocks-urilor
folosite pentru a indentifica liderul.
Dacă este cunoscut un lider, building blocks-urile sunt selectate pentru a produce analogi

12
 Sinteza în amestec

Principiul metodei
-Se amestecă în același reactor 2 familii de monomeri, fiecare monomer fiind prezent în cantități stoechiometrice; se
speră obținerea tuturor combinațiilor posibile de dimeri într-un amestec omogen.

Obstacolul major al acestei tehnici: reactivitatea diferită a monomerilor

-Amestecul este supus la screening aşa cum este şi numai în cazul în care este activ, se caută să se identifice care termen
din amestecul de molecule este responsabil pentru activitatea biologică.
Procesul prin care se realizează această identificare a moleculei active biologic este numit Deconvoluție

13
 Deconvoluția

Există 3 metode de deconvoluție:

Sinteza bibliotecii de compuși
Deconvoluția iterativă

Când o activitate interesantă este detectată

într-un amestec, primul pas este de a crea din nou
biblioteca de compuși inițială, prin împărţirea
acesteia într-un set de sub-biblioteci, toate de
dimensiuni egale.
În fiecare dintre ele, un monomer este invariant.
Biblioteca prezinta activitate

14
2. Sinteza a n’’ sub-biblioteci de compuși
Numărul de sub-biblioteci este egal cu numărul
de monomeri introduși în poziţia de monomer
invariant .

Fiecare sub-bibliotecă de compuși chimici nu

Monomerul C este selectionat
conține nici un alt compus prezent în altă sub-
bibliotecă.

Acestea sunt testate separat, şi un răspuns pozitiv

la una din sub-biblioteci înseamnă că molecula
responsabilă pentru activitatea este găsită în ea.
Astfel, moleculă activă este cea care conţine
monomerul C în poziția a treia.

15
3. Sinteza a n’ sub-biblioteci de compuși
Monomerul B este selectionat
Mai multe sub-biblioteci de dimensiuni
mai mici au fost pregătite şi testate
pentru a determina monomerul
responsabil pentru activitate în poziţia a
doua (n 'sub-biblioteci pentru familie de
monomer într-a doua poziţie)
16
 4. Sinteza a n sub-biblioteci de compuși

Procesul iterativ continuă până la

identificarea completă a moleculei de
active.
Monomerul A este selectionat

Compusul activ va fi

Deconvoluția iterativă permite detectarea unei activități la fiecare pas, pentru că molecula activă este puţin câte
puțin diluată de alte, teoretic inactive

Dezavantaj: timp prea lung pentru pregătirea unui număr de sub-biblioteci egal cu numărul total de monomeri
introduși în orice poziţie (n + n '+ n'‘)

17
 Scanarea poziției

Scopul este de a pregăti o bibliotecă de produși chimici care să permită decodare imediată, fără a fi necesară
sinteza ulterioară ale sub-bibliotecilor.
Metoda constă în producerea de la începutul a unor sub-biblioteci în care un monomer ce se găsește într-o poziţie
fixă întâlnește toți ceilalţi monomeri în poziţiile rămase libere.
Avantajul este că procesul nu este iterativ; sub -bibliotecile au fost testate separat şi diferitele lor activităţi
detectate .
Se poate detrermina care din monomeri conferă în mod direct de activitate amestecului şi în ce poziţie.
Molecula activă este identificată imediat, evitînd etapele lungi ale procesului precedent.
este necesar ca testul să fie de încredere pentru a detecta activităţi foarte diluate, toate sub-bibliotecile testate
fiind de aceeaşi dimensiune.
18
 Biblioteca ortogonală

Deconvoluția presupune sintetiza unei biblioteci chimice în întregime de două ori.

Compușii sintetizați sunt aceeaşi, dar ei sunt aranjați în mod diferit în Biblioteca 1
(banca de compuși 1) și respectiv în cea dea doua bibliotecă .

Astfel, un produs care se va găsi în amestec cu alte produse în banca de compuși 1

va fi amestecat întotdeauna în banca de compuși 2 cu produse diferite.
O sub-biblioteca chimică din banca 1 nu va avea decât o moleculă în comun cu o sub-
biblioteca chimică din banca de compuși 2.

Testarea activității celor două banci permite identificarea imediată a moleculei

responsabil pentru activitatea.

19
 Sub-biblioteca 1 Sub-biblioteca 2 Sub-biblioteca 3

A1 B1 C1 A1 B1 C2
Banca 1
A1 B2 C2 A2 B1 C1 A1 B2 C1

A2 B2 C1 A2 B2 C2 A2 B1 C2

Banca 2
A1 B1 C1

Sub-biblioteca 1 A1 B1 C2

A2 B2 C1

Singura molecula comună

A1 B2 C2
Sub-biblioteca 2 A2 B1 C1
A2 B1 C1

A2 B1 C2

A2 B2 C1
Sub-biblioteca 3
A2 B2 C2

Biblioteca ortogonală, pe un eşantion de 8 trimeri 20

 Avantajul acestei strategii este de a face o partiţie raţională a produselor în sub-biblioteci prin exploatarea
diversităţii de monomeri implicați, astfel încât fiecare sub-bibliotecă conţine molecule foarte diferite. Acest lucru va
preveni o activitate globală a amestecului datorată unor combinaţii de mici activități ale unor molecule similare, şi,
prin urmare, va limita răspunsurile fals pozitive.

Dezavantajele sintezei în amestec

• mult timp alocat procesului de deconvoluție

•testele realizate pe amestecuri de mii de produse pentru a găsi o moleculă activă au fost de multe ori lipsite de
fiabilitate.

•în unele cazuri, activitatea biologică a fost din cauza un cumul de activitate, ca urmare a structurii asemănătoare a
moleculelor din acelaşi amestec.

•în alte cazuri, complexitatea reacţiei a promovat reacţii secundare imprevizibile, făcând imposibilă identificarea
moleculei active.

•controlul calităţii bibliotecii de compuși (analiza miilor de compuși sintetizați) au determinat companiile să se
orienteze către amestecuri mai mici (10 - 100 molecule) sau să apeleze la sinteza paralelă.

21
 Sinteza paralelă

Păstrează ideea de a sintetiza toate combinaţiile posibile din

familii de monomeri, dar fiecare reacţie individuală are loc într-
un mic reactor distinct.

Aceste tuburi pot fi independente sau de obicei sub forma de plăci

de microtitrări cu 96 de canale, care permit sinteza direct într-un
format compatibil cu cel al screening-ului.

Istoria fiecărui reactor este urmărită, în general, în scopul de a

găsi informaţii despre compusul conţinut.
Există, de asemenea microreactoare echipate cu mici emiţătoare
de radiofrecvență, care să permită urmărirea prin semnale
electrice a istoricului sintezei

22
 Se plasează primele building blocks-uri, cei 8 După deprotejarea AA, se adaugă cei 12 isocianați Y1-Y12
aminoacizi X1-X12 protejați cu BOC peste rășină

Hidantoine
Z1-Z96

Se formează derivații de uree, la încălzire cu sol.

6M de HCl se desprinde de pe rășină și se
ciclizează formând hidantoinele Z1-Z96

23
 Sinteza pe suport solid

Principiul metodei

Un monomer este covalent ataşat (opţional, printr-un braţ de legătură), pe site-urile reactive ale unui material
insolubil, suport solid.

Suportul solid poate fi o sticlă sau un polimer, dar cel mai adesea este vorba de un set de granule insolubile de câteva zeci de
micrometri în diametru confecţionate dintr-un non-polimer reactiv, numit răşină. Acest polimer este functionalizat cu grupe
de reactive care să permită ancorarea de diferite molecule.
Definim grad de încărcare, care cuantifică numărul de moli de produs care poate fi fixat pe gram de polimer (de obicei de
ordinul a câteva sute de micromoli pe gram).
Reactivii şi alţi monomeri se adaugă în soluţie, iar reacţia are loc pe polimer, sub rezerva de a găsi un solvent adecvat care
intră granule de rasina și astfel site-urile reactive sunt accesibile (se spune că Solventul a "gonflat" rasina). Produsul de
reacţie este legat de granule si este apoi desprins de rasina prin etapa de clivare. O filtrare permite apoi recuperarea
produsului eliberat de pe suport. 24
Marele avantaj al sintezei pe suport solid este că permite (în cazul în care costul materiilor prime
este acceptabil), utilizarea reactivilor în exces la fiecare pas pentru a duce reacţiile la capăt excesul
de reactivi (monomeri şi catalizatori) vor fi eliminați prin etape de spălare şi de filtrare;
numeroase reacţii multi-etape sunt astfel disponibile, fără a trebui să vă faceţi griji cu privire la
compatibilitatea de solvenţi sau de produși secundari generați în paşii anteriori.

25
Sinteze de peptoide

26
 Exemple de oligomeri

peptide oligocarbamați
peptoide

Peptide viniloge
polipirolinone poliisoxazoline

27
 Sinteza benzodiazepinelor

CH2 NH2
Ac O C
Ac O
C Cl NH NH2 CH2 CH2NH2
+ N
NH F
H2N
O H2O/HO- P2O5
C O CH2
Cl C Cl 0
Cl AlCl3 t Cl N
F F
F
Ac2O

CH3
O C
H3C N
CH2NH
N N

Cl N Cl N

F F

Midazolam

28
 Sinteza benzodiazepinelor

R2

NH2 R2 N N
Cl
+ Cl H R3
O O
R1 NH N
R1
H R3
O O
TFA

R2

N N
R3
R1
O

29
 H O
N

OH
Cl N
H O
Cl

Lorazepam

NHCH3
N

Cl N
O

Clordiazepoxid

30
 Limitari ale sintezei pe suport solid

• produsul care trebuie să fie fixat pe suport insolubil, limiteaza grav diversitatea de monomeri disponibili implicați
în sinteza (pentru că aceștia trebuie să fie de cel puţin bifuncţionali)

Rășină Merrifield

• etapele de desprindere (de clivare) de rășină sunt adesea etape chimice foarte dure, care pot afecta funcţii sensibile
• clivarea produselor la sfârșitul protocolului, lasă în general o funcţiune invariantă restul de la legătura covalentă cu
rășina

31
 Imbunătățiri ale metodei
• prin utilizarea unei ciclizări concomitent cu desprinderea de rășină, prin urmare, de a scoate funcţiunea reziduală.
• utilizarea unor noi generaţii de răşini, care implică noi metode de clivare

De exemplu, linkerul de tip sililat oferă o funcţie de alchil după clivare sau un linker de tip sulfonamidă când
desprinderea se face prin reacţie cu diferiți nucleofili, mărind astfel diversitatea bibliotecii chimice.

32
 Sinteza în fază omogenă

• poate folosi orice tip de reacţie chimică, fără griji de compatibilitate cu suportul solid, dar cu dezavantajul de a
avea la sfârşitul sintezei, reziduuri de reactivi utilizați, şi, uneori, resturi de monomeri intrați în reacţie.

•nu utilizează reactivi exces, cu excepţia cazului în care pot fi eliminati prin procese simple (de ex., evaporare).

• dezvoltarea protocolului chimic poate fi destul de greoaie (cere condiţii de optimizare), precum şi selecţia
monomerului care va depinde în primul rând pe reactivitatea lui.

• există o diversitate mult mai mare de monomeri, deoarece nu mai este nevoie ca acestea să fie legate de un
suport solid prin intermediul unei a doua funcţiuni.

• dacă considerăm compuşii non-oligomerici, sinteza în faza de omogenă, conduce în general la biblioteci de
dimensiuni mai mari decât cele din sinteza în fază solidă, de multe ori etape mai scurte, deoarece nu se pierde
mult timp cu etapele de spălare, care lungesc mult procesul de sinteză.

33