Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
29 – II
2019
M UZE U L B A N ATU LU I M O NTA N REŞIŢA
B A N AT I C A
29
II
I S TO � I E
Banatica are calificativul ERIH PLUS (European Reference Index for Humanities)/
Banatica is ranked ERIH PLUS (European Reference Index for Humanities).
Banatica este indexată în baza de date EBSCO (Historical Abstracts with Full Text) /
Banatica is indexed in the EBSCO database (Historical Abstracts with Full Text).
ISSN 1222-0612
BANATICA
Orice corespondenţă se va adresa / Any mail will be sent to the following address:
STUDII ȘI ARTICOLE
Beatrix F. Romhányi
The Banat region as reflected in the mirror of the changing ecclesiastic network��������� 17
Regiunea Banatului reflectată în oglinda schimbărilor din rețeaua eccleziastică ������������� 29
Mihai Kovács
Un caz de numire a arhidiaconilor de Hunedoara în prima parte a secolului al XVI-lea��� 31
Designating the Archdeacons of Hunedoara in the first part of the 16th century.
A case-study������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 40
Edit Szegedi
Opţiuni teologice şi simpatii politice în Transilvania secolului al XVI-lea: cazul
antitrinitarienilor��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 41
Theological options and political likes in Transylvania in the 16th century: the case of
Antitrinitarians������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 53
Ligia Boldea
High dignity and property in the 16th–17th centuries in the Banat – “the nobles
Gârleșteanu of Rudăria’s wealth”������������������������������������������������������������������������������������������� 55
Dregătorie și prosperitate în Banatul secolelor XVI-XVII – “averea nobililor
Gârleșteanu de Rudăria”��������������������������������������������������������������������������������������������������������� 74
Petronel Zahariuc
Trei documente slavo-române din Arhivele de la Budapesta privitoare la istoria
Țării Românești ���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 75
Three slav-romanian charters in Budapest Archives concerning the history of Wallachia��� 90
Dragoş Lucian Ţigău
Fragmente biografice ale nobililor Flore în secolele XVI–XVII���������������������������������������� 91
Biographical sequences of nobles Flore in the 16th–17th centuries�������������������������������������� 102
Adrian Magina
Documente privind comitatul Timiș la finalul secolului al XVI-lea – începutul
secolului al XVII-lea�������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 103
Documents regarding Timiş County at the end of 16th century-early 17th century����������� 120
Livia Magina, Florin Nicolae Ardelean
Fortuna brevis: destine și averi în 1674 în comitatul Satu Mare�������������������������������������� 121
Fortuna brevis: Destinies and Warranties in 1674 in Satu Mare County������������������������ 143
Costin Feneșan
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea
(1784–1785)��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 145
“Provinzialnachrichten” – a journal from Vienna on Horea’s Uprising (1784–1785)����� 200
Paula Virag
Aspecte demografice ale plasei Baia Mare din comitatul Satu Mare, oglindite în
recensământul iosefin����������������������������������������������������������������������������������������������������������� 203
Demographic aspects in the census of Joseph II, concerning Baia Mare district, county
of Satu Mare �������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 214
Dorin-Ioan Rus
Les savants Benkő József et Johann Georg Kleinkauf sur l’environnement,
l’economie et la population de la Transylvanie à la fin du XVIIIeme siecle���������������������� 217
Savanții Benkő József și Johann Georg Kleinkauf despre mediul, economia și populația
Transilvaniei la sfârșitul secolului al XVIII-lea������������������������������������������������������������������� 239
Felicia Aneta Oarcea
Pe urmele generației Marii Uniri. Episoade din istoria familiei Ispravnic�������������������� 241
On the footsteps of the Great Union generation. Episodes from the history of the
Ispravnic’s�������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 250
Nicoleta Demian
Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger��������������������������������� 251
Portraits of Brediceanu family members from Lugoj by Anton Rudolf Weinberger��������� 269
Răzvan Mihai Neagu
Consideraţii privind viaţa şi activitatea unei mari personalităţi a Banatului: Cornel
Corneanu (1884–1960)��������������������������������������������������������������������������������������������������������� 287
Considerations regarding the life and activity of a great personality of the Banat:
Cornel Corneanu (1884–1960)��������������������������������������������������������������������������������������������� 301
Emanuil Ineoan
Prezențe clericale ortodoxe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din
parohiile eparhiei Caransebeșului rămase în afara granițelor României����������������������� 303
Orthodox clercks from Caransebeș diocese’ parishes outside of Romanian frontiers,
taking part in the Great National Assembly in Alba Julia�������������������������������������������������� 319
Andreea Dăncilă Ineoan
Parcursul istoriografic al revoluției transilvănene de la finele Primului Război
Mondial����������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 321
On the historiographical itinerary of the Transylvanian revolution from the end of
World War I���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 340
Minodora Damian
Produse de igienă și înfrumusețare în Timișoara interbelică������������������������������������������ 343
Hygiene and beauty products in interwar Timișoara��������������������������������������������������������� 370
Eusebiu Narai
Aspecte ale vieţii politice în judeţul Timiş-Torontal în a doua jumătate a anului
1946����������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 371
On the political life in Timiș-Torontal county in the second half of 1946������������������������� 407
Felician Velimirovici
Problema elaborării tratatelor de istorie națională în România. O analiză asupra
scrierii istoriei oficiale în timpul regimului comunist������������������������������������������������������ 409
On the national history treatises elaborating in Romania. An analysis concerning the
official history writting during the communist regime�������������������������������������������������������� 429
Liviu Sadowsky
Vizita preşedintelui Charles de Gaulle în România, 14–19 mai 1968 ��������������������������� 431
Visit of president Charles de Gaulle in Romania, May 14–19, 1968��������������������������������� 441
Vasile Rămneanţu
Controlul Partidului Comunist Român asupra mediei timişorene în anii ’70 ai
secolului al XX-lea����������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 443
Romanian Communist Party’s control of media in Timișoara, in the 1970s ������������������� 472
VARIA
Mihaela Vlăsceanu
Consideraţii teoretice privind barocul în artă – scop sau mijloc al persuasiunii?�������� 477
Theoretical considerations on the Baroque Art – aim or means of persuasion?��������������� 485
Mihaela Grancea
Fake news și “funeralii fericite” în La Belle Epoque. Moartea și înhumarea lui I. L.
Caragiale��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 487
Fake news and “Happy funerals” within La Belle Epoque. I. L. Caragiale’s death and
inhumation����������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 497
Ileana Simona Dabu
Space and Time within the Romanian Mentality�������������������������������������������������������������� 499
Spațiul și timpul în mentalitatea românească��������������������������������������������������������������������� 504
Delia Nadolu
Teren în Munții Orăștiei. Rituri de trecere în comuna Orăștioara de Sus��������������������� 507
In the Orăștie Mountains – a field research rites of passage at Orăștioara de Sus����������� 533
RECENZII, PREZENTĂRI DE CARTE
Zoltan Iusztin, Politică și administrație în Banatul medieval, Academia Română,
Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2018, 345 p. (Ligia Boldea)�������������������������� 537
Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goşu (editori), Istoria comunismului din
România, vol. III, Documente Nicolae Ceauşescu (1972–1975), Editura Polirom, Iași,
2016, 805 p. (Vasile Rămneanțu)���������������������������������������������������������������������������������������������� 540
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
10 | Muzeul la ceas aniversar
Colegiul de redacție
STUDII ȘI ARTICOLE
THE BANAT REGION AS REFLECTED
IN THE MIRROR OF THE CHANGING
ECCLESIASTIC NETWORK
Beatrix F. Romhányi*
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
18 | Beatrix F. Romhányi
possible to say that in many places, the well-known dungeons were certainly
used as a signpost in the past centuries, thus influencing the development of the
settlement network.
In fact, in the Middle Ages we are interested in, we are not abundant in
written sources. For the eleventh century, we only have data on the edge of the
Banat, the interior of the area first appeared in the written evidence as late as in
the twelfth century. Of the county’s headquarters, Cenad/Csanád was already
a centre before 1030, and Kovin/Keve appeared as an important ford in 1071.5
At the very end of the eleventh century, the county of Arad appeared when the
estates of the new collegiate chapter of Titel were confirmed. The fortress of Arad
itself was first mentioned in 1132 in a charter.6 The first mention of Timisoara/
Temesvár is found in the work of al-Idrisi in the middle of the 12th century,
with the first data on the county being known from 1177.7 Haram was first
mentioned in the 12th century in connection with the Byzantine-Hungarian
conflicts of 1128 and 1161; the count (Hung. ispán) of the castle was mentioned
in 1177.8 In addition to the fords of Kovin/Keve and Banatska Palanka/Haram,
the fords of Kaniža/Magyarkanizsa, Bačko Petrovo Selo/Péterréve, Bečej/
Óbecse and the Titel were all mentioned in eleventh- and twelfth-century docu-
ments. The harbour of Sâmbăteni/Szabadhely (medieval Szombat) near Arad
also appears early. Besides, monasteries and some church estates are mentioned
in the sources before the Mongol Invasion.
The situation is slightly better with the archaeological sources. Due to the
boundaries of the area since 1920, and the varying intensity and interest of
archaeological research over a long period of time, we have quite uneven data
on both the spatial and the temporal aspects of Banat. However, the situation
has improved somewhat in recent decades, new research has been launched,
and previously unpublished materials have been published. Although the
overall picture is incomplete, the patterns on the map help to interpret the
written sources – for example, to identify areas that were constantly or period-
ically empty.
Despite the shortcomings, one group of data connected to the medieval
settlement network can certainly be used as an indicator for the analysis of
demographic processes of a particular area. That group of data is the eccle-
siastic network, i.e. the rural churches, the parishes and the monasteries. Of
course, we cannot claim at all to know all of them. But institutions that need to
be included or, where appropriate, excluded, no longer have a significant effect
on the overall picture. After this brief, somewhat apologetic introduction, let us
see the point.
It is not a simple task to write about the diocese of Cenad/Csanád and the
monastic network of Banat/Temesköz. Most of the institutions are known only
from one single evidence, some of them cannot be even identified precisely.
As for the numerical data of the monastic network (Table 1), two things can
be immediately noticed: on the one hand, the number of institutions is small
compared to the size of the area, and on the other there are many short-lived
monasteries. The former is less unusual in the dioceses of the Great Hungarian
Plain (see Table 2 about the relative proportions of the monastic networks of the
dioceses), but the latter is clearly an outlier, even if considering that we know
neither the exact time of founding, nor of closing of many monasteries.
Looking at the data in a little more detail, it also turns out that the strong
presence of monastic orders throughout the Middle Ages in other parts of the
country, especially in the western regions, can be observed in this area only
until the middle of the thirteenth century. The number of abbeys fell by half
after the Mongol invasion. The financial conditions of the survivors have dete-
riorated significantly, and none of them has survived till the end of the Middle
Ages. They were dissolved at the latest in the 1490s, their estates having been
merged with those of the Csanád bishopric or with the Collegiate Chapter of
Arad. Only the Csanád Abbey continued to function as a monastic institution,
run by the Observant Franciscans who strictly rejected possessing landed prop-
erty. Similarly, in contrast to the northern and western parts of the country, the
Premonstratensians played only episodes in the diocese: the monastery of Sadio
(Szaggyú) – most probably identifiable with present-day Soca/Karátsonyiliget,
mentioned in various forms and repeatedly wrong diocese in the Order’s regis-
ters – was abandoned in the second half of the 14th century the latest. Meanwhile,
the dissolution of the abbeys was followed by the spreading of the mendicants
with a considerable delay. Certainly, the Dominicans settled shortly before
the Mongol invasion in Vršac/Érsomlyó (there is no data on the late medieval
existence of the friary), other friaries are documented rather late. The Austin
Hermits settled in the late thirteenth century in Şemlacu Mare/Mezősomlyó
The Banat region as reflected in the mirror of the changing ecclesiastic network | 21
and Lipova/Lippa, but the first one vanished before the end of the fourteenth
century. The Dominican friary of Timişoara/Temesvár is mentioned in the early
fourteenth century, like the Franciscan friaries of Timişoara/Temesvár and
Lipova/Lippa. Still, compared to the rest of the country, the establishing of the
mendicant network was much slower. The network became denser only in the
1360s when a large number of new Franciscan friaries were founded. However, it
should also be added that, unlike the general tendencies, these friaries were not
part of the Hungarian Franciscan province but of the Bosnian vicariate. Sacoşu
Turcesc/Cseri, Gherman/Ermény, Banatska Palanka/Haram, Kovin/Keve,
Bocşa Română/Kövesd, Caransebeş/Karánsebes and Orşova/Orsova belonged
to the Bulgarian custody comprising only Hungarian friaries, except for two
short-lived attempts in Vidin and Čiprovci. They were both on the territory
of the Bulgarian Banat founded by King Louis I. During this period, only the
monastery of Arača/Aracs near the Tisza River, established by Queen Elisabeth
the Elder, belonged to the Hungarian province of the Order. Most friaries of
the Bosnian vicariate disappeared around the middle of the fifteenth century,
only Sacoşu Turcesc/Cseri and Caransebeş/Karánsebes survived as part of the
Hungarian Observant vicariate established in 1445. Almost all these mendicant
friaries were founded for to promote the mission among the Orthodox popu-
lation of the North Balkans, and, besides the alms of the local population, their
presence was largely based on the direct royal support.9
The spatial distribution of the abbeys is also instructive. Most of them stood
along the Mureş/Maros River and its smaller arms that left the main course after
the river reached the plain. In the inner part of the Banat, there was only one
Benedictine abbey, mentioned under interesting circumstances: the monks of
the monastery of Ittebe (Srpski Itebej) were accused in 1219 of minting false
coins. Taking advantage of this, the Bishop of Cenad/Csanád transformed the
abbey into a collegiate chapter, which, however, probably fell victim to the
Tartars, at least by the fact that after the middle of the thirteenth century it
disappeared from written documents. The settlement itself is located next to
the Bega River. The road leading from Cenad/Csanád to Kovin/Keve passed
here. Since there were two settlements called Böszörmény (today Banatsko
Veliko Selo/Bánátnagyfalu and Jaša Tomić/Modos) close to the monastery, it is
9
According to the tradition of the Franciscan Order, the friaries of the Banat/Temesköz were
founded by King Louis I. Although that statement cannot be proven by contemporary written
evidence, the high interest of the ruler for the friaries of the region can be demonstrated by a
charter of King Sigismund of Luxembourg issued in 1428 (Acta Bosnae potissimum ecclesiastica
cum insertis editorum documentorum regestis: ab anno 925 usque ad annum 1752, ed. Eusebius
Fermendžin (Zagreb, 1892), 127–130, n. 679). The reason of the royal support is also given in
the text: the king took diverse measures for to convert the Orthodox population of the region.
22 | Beatrix F. Romhányi
possible that the abbey itself was in contact with the trade, and their unlawful
actions were also related to this. The fact that the bishop converted Ittebe into
a collegiate chapter refers to the need for pastoral care in the area, that could
not be undertaken by a monastery after the Council of Lateran IV prescribing a
stricter observance of Church ordinances.
In contrast to the overwhelming majority of abbeys, the Mendicant
friaries and the Pauline monasteries appeared in the Banat mainly along the
road to the south, connecting Arad to Haram. Outside this area, there were
a Pauline monastery and two friaries – one of the Austin Hermits, the other
of the Franciscans – in and around Lipova/Lippa, and the Franciscan friary
in Arača/Aracs, mentioned above. This pattern suggests that the number of
souls increased significantly in the south-eastern part of Banat after the Mongol
invasion. However, the established network could not survive permanently.
After the mid-fifteenth century, while most of the Observant Franciscans left,
orthodox monasteries appeared. Among them, Vojlovica, Partas (Mânăstire/
Monostorszentgyörgy) and Bodrogu Vechi/Hodos Bodrog already existed in
the last quarter of the 15th century, and by the 1580s the number of Orthodox
monasteries increased to 25.10 Until then, all the Latin monasteries and friaries
have been extinct, western Christianity was represented mainly by Protestant
preachers. The orthodox monasteries, as the earlier pattern, appear mainly in
the lane of the road connecting Arad to Haram. Thus, the change was not in the
number of souls or in the settlement area, but in the composition of the popu-
lation. The process began in the 1360s with the arrival of Bulgarian refugees.
King Sigismund’s above-mentioned 1428 charter (see footnote 9) was already
the result of the next Balkan refugee wave, and immigration was since essen-
tially continuous. In the relationship with the newcomers, the Florence Union,
signed in 1439, was a major change, since the conversion of the Orthodox
population was removed from the agenda. One of the consequences was the
departure of the Franciscans from the Banat, another the increasing number of
Orthodox monasteries from the last decades of the fifteenth century on.
Due to its small size, the monastic network can only give a very general
Reliable data on the early modern Orthodox monasteries can mainly be found in the
10
Ottoman defterler. They also give some information about the community of monks living in
them. In general, there were no more than two or three monks, i.e. they were hardly bigger
than the late medieval parishes. Thus, they can be considered as a transitional form between
Latin monasteries and parishes. In this context it is even more striking that there were hardly
any such institutions in the western part of the Banat, while they were completely absent in the
north-western corner. On the one hand, this suggests that the population density of the territory
was low, and on the other, it sheds new light on the presence and activity of the Franciscans in
Szeged who lived in their friary throughout the Ottoman period.
The Banat region as reflected in the mirror of the changing ecclesiastic network | 23
overview of the settlement network of the region. The first – and indeed the only
– source showing some sort of picture of the entire settlement network of Banat
is, similarly to many other parts of the country, the papal tithe register of 1332–
1337. Here I would not detail why the list can be considered complete in the
statistical sense. I have already described it elsewhere and I will only refer to the
relevant parts of that article11. Unlike some other areas of the Great Hungarian
Plain, such as the Danube-Tisza Interfluve, many parishes were registered in the
Banat: 218 in the entire area of the Cenad/Csanád diocese, about 80 per cent of
which was south of the Mureş/Maros River. Based on the pattern of the network,
the region can be divided into four parts. The densest parish network was in
the narrow strip along the Mureş/Maros. Another rather dense network can
be observed in the eastern part of the central band extending from the Mureş/
Maros River to Gherman/Ermény, while in the western part of the same band
towards the Tisza River, the network is rather loose. Furthermore, it was visibly
aligned with the fords (Senta/Zenta, Bečej/Óbecse, Zrenjanin/Nagybecskerek,
Titel). To the south of the Titel-Biniş/Bényes line, we can hardly find any parish.
The few ones follow the road leading to the ford at Banatska Palanka/Haram.
At the time of the compilation of the papal tithe register, the area reaching the
mountains was still almost empty.12
“Although the whole picture recorded by the tithe list reflects reality, there
are confusing shortcomings. Such is the missing parish of Kovin/Keve. Albeit
the settlement was the headquarters of one of the archdeaconries of the Cenad/
Csanád diocese, the parish of the town is not on the list, which may have several
reasons. The least likely is that there was no parish in the town, or it was simply
forgotten. It is possible that it was hiding behind one of the unidentified parishes
that are only referred to by their patron saints, or the parson did not pay the
tithe himself because of his status as archdeacon and member of the cathedral
chapter. Theoretically, it may also be that the page recording the parish disap-
peared for some reason. However, if we assumed this, it would mean that many
other parishes were “lost” besides Kovin/Keve, which is, however, unlikely,
since the parish network of the neighbouring Eastern Sirmium does not differ
11
Beatrix F. Romhány, “A középkori magyar plébániák és a 14. századi pápai tizedjegyzék,”
Történelmi Szemle 61 (2019), 339–360.
12
The distribution map of the tenth- and eleventh-century archaeological findings shows a
similar picture, see M. Takács, “A honfoglaló magyar szállásterület déli kiterjedése,” in A hon-
foglalás kor kutatásának legújabb eredményei – Tanulmányok Kovács László 70. Születésnapjára,
eds. L. Révész, M. Wolf (Szeged, 2013), 641–666; as well as the topographic works published
about the territory: E. Gáll, Az Erdélyi-medence, a Partium és a Bánság 10–11. századi teme-
tői, vol. I–II (Szeged, 2013); Археолошка топографија Баната, vol. I (Нови Кнежевац) – II
(Чока), ed. С. Трифуновић (Novi Sad, 2013–2016).
24 | Beatrix F. Romhányi
from the southern part of the Banat. Thus, in the first half of the fourteenth
century, there were two sub-regions with a dense parish network and a corre-
spondingly higher population density in the north and east of the Banat; there
was a sparsely populated area on the Tisza side and a barely populated part in
the south. The northern sub-region corresponds to the Maros salt transport
route, and the eastern strip corresponds to the north-south trade route along
the Devil’s Dyke, crossing the Danube at Banatska Palanka/Haram.
Apparently, in the twelfth–thirteenth century, the salt transport on the
Mureş/Maros determined the settlement network. During this period, the
Arad-Haram Road seems to be less busy. Instead the Cenad/Csanád–Timişoara/
Temesvár–Banatska Palanka/Haram road with an alternative towards Turnu
Severin/Szörényvár and the Cenad/Csanád–Kovin/Keve road that was also
marked by al-Idrisi, were more intensively used. The transport corridors crossed
relatively sparsely populated areas.
At the end of the thirteenth and the beginning of the fourteenth century,
the north-south band, which also passed through Timișoara/Temesvár, became
at least equal to the former, which reflected not only the growing intensity of
economic activities in the region, but also the increasing number of souls – as
it was reflected in the parish network and in the monastic network. One of the
driving forces was obviously the Balkan trade, but other factors could also have
played a role. One of these factors was mining, albeit we have no data on its
volume. Its importance is suggested by a few fourteenth and fifteenth century
charters. In 1351, the road leading from Ocna de Fier (Bánya, later Vaskő) to
Biniș (Bényes) appears in a charter13, in 1358 a royal mine is mentioned in
Dognacea (Székesbánya).14 A charter issued in 1395 about King Sigismund’s
exchange of land with the Csáki family highlighted the iron mine of the Bocșa
Română/Kövesd estate, today Bocșa Montană/Boksánbánya.15 Since iron
mines were usually not recorded, the fact alone that it was mentioned, refers
to its importance. In 1437 Ciclova Montană (Csiklóbánya) and in 1454 Gladna
(Galadnabánya) were mentioned.16 About 1400, four of the five mines, mentioned
above, were without any doubt in royal hands (besides Dognecea/Székesbánya
13
V. Achim, “Mutaţii în statutul unor sate cneziale din Banat în epoca angevină. Cazul Biniş,”
Banatica 12 (1993), 58.
14
F. Pesty, Krassó vármegye története, vol. III, Oklevéltár (Budapest, 1882), n. 29: cuiusdam
montane regalis Sekusbanya.
15
G. Wenzel, Magyarország bányászatának kritikai története (Budapest, 1880), 124: necnon
aliud castrum ipsorum Kevesd vocatum in comitatu de Crassow habitum, simul cum villis et mon-
tanaferri ad ipsum castrum spectantibus.
16
Pesty, Krassó, 274, n. 305. Both, iron and copper ore can be found in Ciclova Montană, any
of them could be produced in the Middle Ages.
The Banat region as reflected in the mirror of the changing ecclesiastic network | 25
the middle Ages. Only the coastal strip of the Mureş/Maros, parts of the trans-
port corridor between Arad and Haram and the narrower area of the Tisza
and Danube were inhabited permanently. The western part of the region had
a much weaker population than the east, and the south western part between
the Tisza and Deliblato Sands was almost uninhabited. Based on the evolu-
tion of the monastic network, the sustaining capacity of the area reached its
peak twice during the middle Ages: first just before the Mongol invasion and
secondly around 1400. Compared to the monastic network of other regions
of the country, the number of monasteries was clearly lower than the national
average. It could not even reach the proportion of fourteenth-century parishes,
even in pre-Ottoman peacetime periods. The reason for this can be found in
economic factors related to the natural environment.
Table 1: Development of the monastic network in Banat/Temesköz between 1100 and 1580
Order 1100 1200 1240 1300 1400 1500 1580
Eastern rite 1 1 0 5 25
Benedictine 1 6 11 4 3 0
Cistercian 1 1 1 1 0
Premonstratensian 1 0
Dominican 1 1 1 1 0
Franciscan 8 (1)* 3 0
Austin Hermits 2 1 1 0
Pauline 1 1 (2)* 1 0
Female communities 0 (2)*
Sum 2 8 13 10 15 (3)* 12 25 (2)*
*
(In brackets the number of monasteries destroyed in the 1390s and 1550s which were not inclu-
ded into the figure before.)
Table 2: The two church provinces, as well as the dioceses of Veszprém and Cenad/
Csanád compared on the basis of different data, expressed in per cent
Esztergom Kalocsa Veszprém Csanád
province province diocese diocese
1200 66,9 33,1 18,5 6,2
1300 81,6 18,4 23,8 4,1
monastic network
1400 74,2 25,8 23,9 4,8
1500 71,4 28,6 24,1 3,1
parishes (1332–1337) 61,1 38,9 12,0 5,1
1433 (draft of Siena) 59,8 40,2 3,6 3,6
art. XX of 1498 decree1 60,9 39,1 6,3 2,1
1
At the end of the fifteenth century, there was a difference in the conscription rate between
28 | Beatrix F. Romhányi
certain parts of the kingdom. The general rate was 36 tenant plots per light horseman, but in
eleven southern counties including the Banat/Temesköz the rate was 24 tenant plots per light
horseman. One of the possible explanations may be connected with the decrease of the income
of the Cenad/Csanád bishop. The Orthodox population was exempted from paying the tithe to
the bishop, limiting the military capacity of the bishopric. Still, the expected number of soldiers
could be granted by increasing the conscription rate. See art. XVI of the 1498 decree: Decreta
Regni Mediaevalis Hungariae. The Laws of the Medieval Kingdom of Hungary, vol. IV, 1490–
1526, eds. P. Banyó, M. Rady, J. Bak (Budapest, 2012), 96–98. About the comparison of the draft
of Siena and the articles of the decree of 1498 see B. F. Romhányi, “És ha mégis tudtak számolni?
Avagy: hány katona kell az ország védelmére?,” in Hadi és más nevezetes történetek: Tanulmányok
Veszprémy László tiszteletére, ed. K. M. Kincses (Budapest, 2018), 106–116.
Cenad Diocese, 1100-1580
Cenad Diocese, 1100-1580
30
30
25 Beguines
25 Beguines
Pauline
Pauline
20 Austin Hermits
20 Austin Hermits
Franciscan
15 Franciscan
15 Dominican
Dominican
Premonstratensian
10 Premonstratensian
10 Cistercian
Cistercian
5 Benedictine
5 Benedictine
Orthodox
Orthodox
0
0
10001050110011501200124012501300135014001450150015501580
10001050110011501200124012501300135014001450150015501580
Fig. 1a: The monasteries of the Cenad/Csanád diocese between 1000 and 1580
Veszprém Diocese
Veszprém Diocese
90
90
Beguines, nuns
80 Beguines, nuns
80 Pauline
Pauline
70 Carmelite
70 Carmelite
60 Austin Hermits
60 Austin Hermits
50 Franciscan
50 Franciscan
Dominican
40 Dominican
40 Carthusian
Carthusian
30
30 Austin Canons
Canons
Austin
20 Premonstratensian
Premonstratensian
20
Cistercian
Cistercian
10
10
Benedictine
Benedictine
00
Orthodox
Orthodox
10001050110011501200124012501300135014001450150015501580
10001050110011501200124012501300135014001450150015501580
Fig. 1b: The monasteries of the Veszprém diocese between 1000 and 1580
The Banat region as reflected in the mirror of the changing ecclesiastic network | 29
Although the number of the late medieval and early modern Orthodox
monasteries was considerably higher than the number of earlier, Latin monas-
teries in the region, the number of monks in each of those monasteries was in
general much lower, often not more than two or three. Therefore, and because
they participated in pastoral care, this monastic network was a sort of transition
between the Latin monastic network and the parish network.
Mihai Kovács*
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
32 | Mihai Kovács
20
Béla Cserni, “Alsófehér vármegye története a római korban,” in Károly Herepey, Béla Cserni,
eds., Alsófehér vármegye monográfiája, vol. II/2 (Nagyenyed, 1901), 400; Vekov, Locul de adeve-
rire, anexa 7.
21
Taurinus, Stauromachia, 4.
22
Ibid., 4.
23
DL 82477.
24
DL 23075.
25
Taurinus, Stauromachia, 4.
26
Cserni, “Alsófehér vármegye,” 400; Péter Forisek, “Humanista feliratgyűjtők a kora-újkori
Magyarországon,” in Peter Kónya, ed., Rekatolizáció, ellenreformáció és katolikus megújulás
Magyarországon (Prešov: Prešov Institut, 2013), 417.
27
V. Kovács, “A Dózsa-háború,” 459.
Un caz de numire a arhidiaconilor de Hunedoara în prima parte a secolului al XVI-lea | 35
Cert este că arhidiaconul de Hunedoara și-a încheiat opera în casa sa din Alba
Iulia, în anul 1519.28
În mai 1519, vicarul episcopal semna alături de mai mulți canonici ai
capitlului Transilvaniei o declarație de solidaritate într-un conflict cu prepo-
zitul Franciscus Szeremlyéni.29 Nu surprinde faptul că Buzlai nu făcea parte
din grupul semnatarilor, în condițiile în care el fusese îndepărtat din capitlu.
Urmașul său, Taurinus, se intitula doar vicar de Alba30 și canonic, semnând deja
cu mâna lâncedă (manu languida). El avea să se stingă în mai puțin de o lună,
pe 11 iunie 1519, la Sibiu.31
La doar opt zile după decesul lui Taurinus, Várdai emitea deja mandatul de
reinstalare a lui Wolfgangus Buzlai la insistențele palatinului Stephanus Bathori
de Ecsed32, care după cum am văzut, era înrudit cu familia Buzlai. Evident,
Buzlai nu i-a urmat lui Taurinus în funcția de vicar, pentru care nu avea nici
pregătirea juridică necesară, nici susținerea episcopului.
Buzlai și-a folosit venitul pentru a își completa studiile, astfel în 1521 el
primea un privilegiu din partea decemvirilor din Padova, în calitate de student.33
E posibil ca nerezidența la Alba Iulia să fi constituit pretextul unei noi demiteri,
însă nu e exclus nici ca Wolfgangus Buzlai să fi renunțat de bunăvoie la cariera
ecleziastică, în condițiile în care la jumătatea celui de-al treilea deceniu al seco-
lului XVI el rămăsese singurul descendent al familiei.34 Cert este că în septem-
brie 1524, funcția de arhidiacon de Hunedoara era deja ocupată de noul vicar,
Paulus de Turda.35
28
Taurinus, Stauromachia, 6.
29
DL 36360.
30
În regestul MOL apare lectura vicearchidiaconus, funcție mult prea modestă, pe care Taurinus
e imposibil să o fi ocupat la momentul respectiv, v. baza de date “Hungaricana,” ultima accesare
3.07.2017, https://archives.hungaricana.hu/en/charters/288476/?list=eyJxdWVyeSI6ICIzNjM-
2MCJ9.
31
V. Kovács, “A Dózsa-háború,” 460.
32
V. Anexa.
33
Vilmos Fraknói (Frankl), A hazai és külföldi iskoláztatás hazánkban (Budapest: Eggenberger
F., 1873), 270.
34
Ultima mențiune a fraților săi datează din 1524, v. Engel, Genealógia, Miskolc nem, 2. tábla:
Buzlai (buclói, gergelylaki)
35
Antal Beke, “Az erdélyi káptalan levéltára Gyulafehérvártt. A Gyulafehérvártt maradt okira-
tok. Első közlemény,” Magyar Történelmi Tár seria III, XV (1892), nr. 456 = DF 277786, în baza
de date ‘’Hungaricana’’ imaginea apare la DF 277787, iar regestul la DF 277786, https://archives.
hungaricana.hu/en/charters/302809/?list=eyJxdWVyeSI6ICIyNzc3ODYifQ, ultima accesare la
3.07.2017; Beke, “Az erdélyi”, nr. 462 = Antal Beke, “Kolozsvár városa okmánytárához,” Magyar
Történelmi Tár seria III, X (1887): 617−621 = DF 277791, în baza de date ‘’Hungaricana’’ imagi-
nea apare la DF 277792, v. https://archives.hungaricana.hu/en/charters/ 302876/?list=eyJxdW-
VyeSI6ICIyNzc3OTEifQ, ultima accesare 3.07.2017.
36 | Mihai Kovács
36
Emőke Gálfi, Az aradi káptalan jegyzőkönyv-töredéke (1504−1518) (Kolozsvár: Erdélyi
Múzeum Egyesület, 2011), 25; Péter Haraszti-Szabó, Borbála Kelényi, Magyarországi diákok
prágai és krakkói egyetemeken a középkorban. 1348–1525, vol. II, Budapest, 2017: nr. 3869.
37
Vilmos Fraknói, “II. Lajos és udvara,” Budapesti szemle X (1876), 394; József Fogel, II. Lajos
udvartartása (Budapest: Hornyánszky Viktor, 1917), 52−54.
38
Ferenc Erdős, “Lovasberény,” in Ferenc Erdős, ed., Fejér megyei történeti évkönyv 23
(Székesfehérvár, 1994), 10−11.
39
C. Tóth Norbert, Magyarország késő-középkori főpapi archontológiája (1458−1526)
(Budapest, 2014), 36−37; Biblioteca Documentară Batthyaneum, Arhiva capitlului din Alba
Iulia, ladula IV, nr. 125 = Beke, “Az erdélyi,” nr. 476.
40
Vekov, Locul de adeverire, anexa 7. Nu am reușit să identific până în prezent documentul care
îl atestă în acea funcție la data respectivă. Homorogdi ocupase arhidiaconatul de Hunedoara
la începutul celui de-al doilea deceniu, între 1516 și 1524 fusese prepozit de Oradea, astfel e
greu de crezut că a revenit la mult mai modesta demnitate anterioară. Vince V. Bunyitay, A
váradi püspökség története alapításától a jelenkorig, vol. II (Nagyvárad, 1883), http://mek.oszk.
hu/04700/04735/html/75.html, ultima accesare 10.07.2017.
Un caz de numire a arhidiaconilor de Hunedoara în prima parte a secolului al XVI-lea | 37
Sándor V. Kovács, “A humanista Lászai János,” Filológiai közlöny XVII (1971), 357−358;
42
Bálint Lakatos, “Tamás Pelei’s Glosses About the Personalities of the Transylvanian Chapter and
Episcopal Court (1515–c. 1535),” in Bárány Attila, Györkös Attila, eds., Matthias and his legacy.
38 | Mihai Kovács
Cultural and Political Encounters between East and West (Debrecen: University of Debrecen,
2009), 339–361; Ottó B. Kelényi, “Egy humanista glosszái Erasmus Adagiájához,” A Fővárosi
Könyvtár Évkönyve IX (1939), 43−139; Bálint Lakatos, “The Papacy’s Policy on Hungarian
Court Personnel 1523–1526: the Case of Imre Kálnai’s Appointments as Archdeacon and Royal
Secretary,” in Péter E. Kovács, Kornél Szovák, eds., Infima aetas Pannonica. Studies in Late
Medieval Hungarian History (Budapest: Corvina, 2009), 166−169.
43
Lakatos, “The Papacy’s Policy,” passim.
44
V. supra.
45
Ilona Kristóf, Egyházi középréteg a késő-középkori Váradon (1440−1526) (Pécs: Pécsi
Történettudományért Kulturális Egyesület, 2014), 53−55.
46
V. Kovács, “A Dózsa-háború,” 455−456.
Un caz de numire a arhidiaconilor de Hunedoara în prima parte a secolului al XVI-lea | 39
ANEXA
Original, hârtie, 29x23 cm; Sigiliu timbrat, întreg; Biblioteca Documentară Batthyaneum,
Arhiva Capitlului Transilvaniei, ladula IV, nr. 66; Regest: Beke, “Az erdélyi káptalan
levéltára Gyulafehérvártt. A Gyulafehérvártt maradt okiratok. 3 közlemény,“ Magyar
Történelmi Tár seria III, XVI (1893), nr. 827; DF 27776147
Sub textul documentului: Ștampila arhivei capitlului Transilvaniei și numărul de
inventar (sec. XIX): lada 6, nr. 827; Ștampila Bibliotecii Documentare Batthyaneum și
numărul de inventar (sec. XX): 592.
Pe verso: însemnare contemporană: Archidiaconatus Hwnyadiensis, anno 1519;
însemnările arhivarilor din secolul XVIII: cista 3tia, fol. 1 H.; Arhidiaconatum
Hunyadiensem per Franciscum Warda episcopum Transsilvanum Wolfgangi Buzlai
de Gergelylaka collatus anno 1519; Miscellanea; Însemnare cu creionul, din secolele
XIX−XX: 67 IV.
This paper aims to discuss the motives behind the dismissal and resettlement of
Wolfgang Buzlai as archdeacon of Hunedoara, starting from a document issued in 1519 by
the bishop of Transylvania, Franciscus Várdai. The initial dismissal of Buzlai was immedi-
ately followed by the appointment of the famous humanist Stephanus Taurinus. Thus, the
question arises, whether the appointment of Stephanus Taurinus should be seen as part of a
conscious effort to establish a humanist circle in Alba Iulia.
47
În baza de date ‘’Hungaricana’’ imaginea documentului este plasată în mod eronat la DF
277762, v. https://archives.hungaricana.hu/en/charters/view/267178/?pg=0&bbox=–413%2C–
2841%2C4190%2C–55, ultima accesare 11.07.2017.
OPŢIUNI TEOLOGICE ŞI SIMPATII POLITICE ÎN
TRANSILVANIA SECOLULUI AL XVI-LEA:
CAZUL ANTITRINITARIENILOR*
Edit Szegedi**
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
42 | Edit Szegedi
disidenţa religioasă licită (habanii), cât şi ilicită (sabatarienii). Din 1623 spec-
trul religios este îmbogăţit cu evreii aşezaţi de Gabriel Bethlen la Alba Iulia.
De regulă, când vorbim de situaţia religioasă a Transilvaniei secolului al
XVI-lea ne referim de fapt la situaţia de după 1595. Cu alte cuvinte, proiectăm
realităţile secolului al XVII-lea asupra unei epoci anterioare, confundăm rezul-
tatul cu premisele unui proces lung şi cu finalitate incertă. Astfel, articolele
dietale din 1568 şi 15713 sunt confundate cu cele din 1595 şi 1600.4
Dintre toate realizările Reformei ardelene antitrinitarismul este poate cel
mai fascinant: nu doar existenţa acestei expresii a Reformei radicale, ci şi statutul
său politico-juridic, cel de religie receptă. Problema cu antitrinitarismul este
însă că este foarte greu de desluşit în articolele dietale. Până la dieta din 1595
nici măcar nu are nume, iar numele cu care apare, îi este atribuit. Denumirea
este una polemică, denigratoare, legându-i pe antitrinitarieni de tradiţia rău
famată a uneia dintre marile erezii ale creştinismului timpuriu, împotriva căreia
au fost formulate simbolurile şi doctrinele fundamentale ale creştinismului.
De fapt, din articolele dietale este aproape imposibil să reconstituim
istoria antitrinitarismului din Transilvania. Astfel, nu există nici cea mai vagă
menţiune despre formarea unui curent teologic nou în cadrul Reformei, cu toate
că în protocoalele sinodale din 15665 ca şi în cele ale Sfatului clujean6 există
destule informaţii despre schimbările aduse de noua mişcare reformatorică ca
3
MCRT II, 377.
4
MCRT IV, 551–552; Julia Dücker, “Das Religionsedikt von Thorenburg (1568),” în J. Bahlcke,
St. Rohdewald, T. Wünsch, eds., Religiöse Erinnerungsorte in Ostmitteleuropa. Konstitution und
Konkurrenz im nationen-und epochenübergreifenden Zugriff (Berlin: Akademie Verlag, 2013),
874–882; Susan Ritchie, “The Pasha of Buda and the Edict of Thorda: Transylvanian Unitarian/
Islamic Ottoman Enmeshment and the Development of Religious Tolerance,” în Journal of
Universalist History 30 (2005): 36–45; Marta Fata, Ungarn, das Reich der Stephanskrone, im
Zeitalter der Reformation und Konfessionalisierung. Multiethnizität, Land und Konfession 1500–
1700 (Münster: Aschendorff, 2000), 98–109; Krista Zach, “Politische Ursachen und Motive der
Konfessionalisierung in Siebenbürgen,” în U. Wien, V. Leppin, eds., Konfessionsbildung und
Konfessionskultur in Siebenbürgen in der Frühen Neuzeit (Stuttgart: Steiner, 2005), 57–71; Gerald
Volkmer, Siebenbürgen zwischen Habsburgermonarchie und Osmanischem Reich. Völkerrechtliche
Stellung und Völkerrechtspraxis eines ostmitteleuropäischen Fürstentums 1541–1699 (München:
De Gruyter Oldenbourg, 2015), 98–99; Ludwig Binder, Grundlagen und Formen der Toleranz
in Siebenbürgen bis zur Mitte des 17. Jahrhunderts (Köln-Wien: Böhlau, 1976), 116–123;
Krista Zach, Orthodoxe Kirche und rumänisches Volksbewusstsein im 15. bis 18. Jahrhundert
(Wiesbaden: Harrassowitz, 1977), 159–160; István Keul, Early Modern Religious Communities in
East-Central Europe. Ethnic Diversity, Denominational Plurality, and Corporative Politics in the
Principality of Transylvania (1526–1691) (Leiden: Brill 2009), 246.
5
Áron Kiss, A XVI. században tartott magyar református zsinatok végzései (Budapest, 1882),
499–501.
6
Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Cluj (DJANC), Fond Primăria Municipiului Cluj-
Napoca, Protocoalele adunărilor generale, 14–1–85–143 (I/1 1566–1569; I/2 1556–1565; I/3
Opţiuni teologice şi simpatii politice în Transilvania secolului al XVI-lea | 43
1569), I/1 (1566–1569), filele 15b, 18; cf. Mihály Balázs, “Dávid Ferenc életútja,” în Reneszánsz
Kolozsvár (Kolozsvár: Gloria 2008), 176–211, 195.
7
MCRT II, 218.
8
DJANC, Protocoalele adunărilor generale, 14–1–85–143, I/1, fola 18; cf. Balázs, “Dávid
Ferenc,” 195.
9
MCRT II, 528
10
MCRT II, 227.
11
MCRT II, 303, 341.
12
M. Balázs, “Über den europäischen Kontext der siebenbürgischen Religionsgesetze des 16.
Jahrhunderts,” în Günter Frank, ed., Humanismus und europäische Identität (Ubstadt-Weiher
Heidelberg Neustadt a.W. Basel: Regionalkultur, 2009), 11–27, 20.
13
MCRT III, 122; cf. Ildikó Horn, Hit és hatalom. Az erdélyi unitárius nemesség 16. századi
története (Budapest: Balassi, 2009), 134.
14
MCRT III, 1588, 1591.
44 | Edit Szegedi
15
Horn, Hit és hatalom, 157–159.
16
Dávid Ferenc, Rövid magyarázat miképpen az Antichristus, az igaz Istenröl valo tudomant
meg homaliositotta. Es a Christus az ö hiveinec altala tanituan minket, mikeppen epitette meg az
ö menniei ßent Attiarol, es ö magarol, es a ßent Lelekröl bizonios értelmet aduan elönkbe (Albae
Iuliae, MDLXVII), 9, 44–53; Két könyv az egyedülvaló Atyaistennek, a Fiunak és a Szentléleknek
hamis és igaz ismeretéről, Gyulafehérvár 1568, ford. Péter Lajos, Az Erdélyi Unitárius Egyház
Gyűjtőlevéltárának és Nagykönyvtárának kiadványai 2 (Kolozsvár, 2002), 48, 115.
17
M. Balázs, “Közel az iszlámhoz? Újabb kutatások a kora újkori unitarizmus és a muszlim hit
viszonyáról,” în M. Balázs, Hítújítás és egyházalapítás között. Tanulmányok az erdélyi unitariz-
mus 16–17. századi történetéről (Kolozsvár: Magyar Unitárius Egyház, 2016), 157–174, 168–171.
Opţiuni teologice şi simpatii politice în Transilvania secolului al XVI-lea | 45
18
Horn, Hit és hatalom, 32.
19
Ibid., 27;
20
M. Balázs, “Megjegyzések János Zsigmond valláspolitikájáról,” în M. Balázs, Hitújítás és
egyházalapítás között. Tanulmányok az erdélyi unitarizmus 16.–17. századi történetéhez, 33–59,
40–41.
21
Horn, Hit és hatalom, 33
22
Ibid., 32
23
Ibid., 23–24
24
Ibid., 35–37
25
Balázs, “Megjegyzések János Zsigmond,” 34–54; Horn, Hit és hatalom, 41.
26
Horn, Hit és hatalom, 46–48.
46 | Edit Szegedi
Reformei radicale este susţinută de putere, mai mult, devine orientarea teolo-
gică preferată a elitelor politice.
Antitrinitarismul era atât un experiment intelectual radical de sorginte
umanistă cât şi o posibilitate de a recrea unitatea creştinismului şi a religiilor
abrahamitice prin eliminarea păcatului originar al creştinismului post-con-
stantinian şi anume dogma Sfintei Treimi, cea care nu fusese atinsă de celelalte
curente ale Reformei. O altă caracteristică a fost caracterul deschis al antitrini-
tarismului, şi anume, ideea conform căreia reflecţia teologică nu poate fi oprită
şi închisă în mărturisiri de credinţă. Acestea, deşi utile, nu reflectă decât o etapă
în căutarea adevărului divin – sunt deci mai degrabă nişte rapoarte interme-
diare, decât expresia unor adevăruri atemporale.27 Există, desigur, fundamente
ale credinţei, însă acestea trebuie gândite mai departe. Astfel, antitrinitarismul
nu se concepea ca o confesiune sau curent teologic nou, ci continuarea şi desă-
vărşirea Reformei prin eliminarea sciziunilor teologice pe calea dezbaterilor.
În Transilvania, aceste dezbateri aveau loc însă sub patronajul domnitorului.
Acest patronaj a asigurat succesul rapid al antitrinitarismului, făcându-l însă în
acelaşi timp vulnerabil.28
Susţinerea antitrinitarismului – care, desigur, nu se numea aşa şi nici nu
era numit astfel de contemporani – este în concordanţă cu schimbarea din
1566 în politica externă, când Ioan Sigismund joacă cartea otomană, respectiv a
ameninţării otomane.29 Imperiul Otoman nu era interesat de credinţa supuşilor,
dacă aceasta nu ducea la tulburarea păcii interne.30 Antitrinitarismul ardelean
corespundea doar în acest sens politic intereselor otomane.
Dar, chiar şi în această etapă, când domnitorul dispune organizarea dispu-
telor teologice31, Ioan Sigismund transmitea altă imagine decât cea pe care o
percepea Francisc David, care-l vedea drept patron al mişcării sale, mai ales
în condiţiile în care domnitorul refuza să susţină concepţia lui Péter Mélius,
episcopul calvin al Debreţinului, privind reunificarea violentă a Reformei prin
pedepsirea drastică a ereticilor.32
În acest context, articolele dietale privind politica religioasă din perioada
1566–1571 devin inteligibile. În 1565–1566 Ioan Sigismund şi stările, devenite
27
Mihály Balázs, Az erdélyi antitrinitarizmus az 1560-as évek végén (Budapest: Akadémiai
Kiadó, 1988), 40, 86; M. Balázs, Early Transylvanian Antitrinitarianism (1566–1571). From
Servet to Palaelogus (Baden-Baden & Bouxwiller, 1996), 44
28
Horn, Hit és hatalom, 53–59, 73, 80–81.
29
Ibid., 39
30
Ibid., 51
31
Ibid., 26–42; Balázs, “Megjegyzések János Zsigmond,” 34.
32
“Debreceni zsinat 1567-ik évben,” în A. Kiss, A XVI. században tartott magyar református
zsinatok, 598–601; cf. Balázs, “Megjegyzések János Zsigmond,” 48–50.
Opţiuni teologice şi simpatii politice în Transilvania secolului al XVI-lea | 47
“Aşa cum domnul nostru, Măria Sa, a hotărât înainte vreme împreună cu Dieta
în chestiunile privind religia, astfel întăreşte acum şi în această adunare ca predi-
catorii să predice Evanghelia în toate locurile, fiecare după înţelegerea sa, iar
dacă comunitatea/ adunarea acceptă, atunci e bine, iar dacă nu, atunci să nu fie
constrâns în niciun chip, căci sufletul nu îşi va găsi [astfel] liniştea, însă fiecare
să ţină un predicator al cărui propovăduire îi este pe plac. De aceea potrivit
constituţiilor de până acum niciunul dintre superintendenţi, nici alţii să nu le
aducă atingere sau să-i insulte pentru religia lor, iar nimănui nu îi este permis
să-i ameninţe cu închisoarea sau cu înlăturarea pentru învăţătura lor, pentru că
credinţa este darul lui Dumnezeu, iar aceasta vine din ascultare, iar ascultarea
este prin cuvântul lui Dumnezeu”.34
36
Horn, Hit és hatalom, 80.
37
Ibid., 81.
38
Ibid., 88.
39
Balázs, “Közel az iszlámhoz?,” 157–158.
Opţiuni teologice şi simpatii politice în Transilvania secolului al XVI-lea | 49
40
Horn, Hit és hatalom, 80.
41
Balázs, “Dávid Ferenc életútja,” 185.
42
Dávid Ferenc, Rövid magyarázat, 307 r–307v (paginaţie ulterioară); Balázs, “Megjegyzések
János Zsigmond,” 55–56.
50 | Edit Szegedi
“În ceea ce priveşte religia, am decis ca religiile recepte şi anume, catholica sive
romana, lutherana, calvinistica şi ariana să fie pretutindeni libere”.58
“Pe cei [preoţii] din religiile recepte să nu-i tulbure [nobilii catolici], nici în
venituri, nici în starea lor. [...] Iar în ceea ce priveşte starea parohiei, a şcolii
noastre precum şi a dascălilor, nimeni să nu le aducă atingere nici în persoană,
nici în venituri, nici în starea lor”.59
Concluzii
Naşterea şi răspândirea antitrinitarismului în Transilvania s-a împletit, s-a
identificat chiar, cu crearea noului stat. Deşi religiozitatea lui Ioan Sigismund
este greu de reconstituit, se poate presupune că antitrinitarismul l-a interesat
mai degrabă prin urmările sale politice – posibilitatea de a realiza unitatea şi
fundamentarea spirituală a noului stat prin transcenderea frontierelor confe-
siunilor în formare – decât pentru conţinutul propriu-zis al unei teologii care
se considera pluralistă, deschisă şi nicicând desăvârşită. Antitrinitarismul nu
56
Horn, Hit és hatalom, 157.
57
Balázs, “Über den europäischen Kontext,” 27.
58
MCRT III, 472.
59
MCRT III, 385.
Opţiuni teologice şi simpatii politice în Transilvania secolului al XVI-lea | 53
The paper deals with the relation between religion and politics in the case of the
Transylvanian Antitrinitarians. The main issue of the paper is: Did the Antitrinitarian theo-
logy affect in any way the policy of Transylvania? This question is answered in two steps: the
role of Antitrinitarianism in the consolidation of the new state and the political allegiances
of important personalities of the Antitrinitarian movement and nobility.
Horn, Hit és hatalom, 25, 121.
60
HIGH DIGNITY AND PROPERTY IN THE 16TH–17TH
CENTURIES IN THE BANAT – “THE NOBLES
GÂRLEȘTEANU OF RUDĂRIA’S WEALTH”
Ligia Boldea*
The family of nobles Gârleșteanu of Rudăria and Caransebeș was one of the
remarkable representatives of the Romanian elites in the mountainous Banat
in the medieval and pre-modern era. With a history that documentary can be
reconstitute for three centuries, from 1410 up to the end of the 17th century that
family wrote the names of o series of the members down the panoply of digni-
taries who were on the climb in the Banat of Severin, the Banat of Caransebeș
and Lugoj after. In the course of time, I have investigated the beginnings of that
family, its genealogic branches, and the family’s involvement in the county of
Severin and town of Caransebeș administrative system that certainly provided
them both the deserved prestige and a distinct welfare from the income they
got from such dignities, to complete their familial wealth.1 The present issue
aims to add a supplement of one century to the history of their familial prop-
erty, with a discussion on what we could name the case of the “Gârleștenis’
wealth”. It is difficult to reconstitute today from fragmentary documentary data
that family’s total mobile and real goods. As referring to some moments of the
family’ branches’ right of lands owning, the preserved court documents are
more generous somehow with data concerning the domanial field. Nothing is
*
Museum of the Highland Banat Reșița, b-dul Republicii, nr. 10, e-mail: lboldea.ist27@gmail.
com
1
Ligia Boldea, Nobilimea românească din Banat în secolele XIV-XVI (origine, statut, studiu
genealogic) (Reșița: Banatica, 2002); Ligia Boldea, “Tradiție și continuitate în lumea demnitarilor
români ai banatului de Caransebeș și Lugoj – Gârleștenii de Rudăria,” Analele Banatului, Serie
Nouă, Arheologie-Istorie XXII (2014): 275–291.
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
56 | Ligia Boldea
the same when speaking about their incomes or mobile goods, details which
were practically not available for those documents. I have considered in spite
of these objective impediments that a look on the development of the domanial
aggregate from the second part of the 16th century up to the end of the next one
would make the history of this family whole as far as possible now.
The Gârleștenis’ land patrimony was documentary reconstituted for the
15 century and the first half of the next one on the basis of some preserved
th
settlements were located on the Rudăria river, merged during the 16th century,
or the two toponyms for the village and the river there generated confusions
regarding the level of the offices of authentication; on the one hand, my suppo-
sition rely on the new donation from 14845 that Matthias Corvinus offered to
Jacob of Gârliște, that referred to Gerlysthe and Prodary among the reconfirmed
possessions and, on the other hand, on the paper emitted by John Sigismund
Zápolya to state the course of the Gârleștenis’ wealth, where Gerlisthye alias
Rwderia was explicitly noted down in 1569.6 As for the economic power of the
locality I may refer to the conscription of 1603 (I shall largely speak about in
the next pages) that shows us one of the largest possessions at that time. It is
possible that the family’s prosperity had come both from the current farming
at that time and other occupations corresponding to the geographic specific
features of the area. Rudăria/ Rudărica7 as a toponym speaks about mining
activities in the neighborhood; Francesco Griselini comes to confirm this by
underlining in his history the gold deposits exploiting along the rivers and rivu-
lets in Almăj Depression, at Rudăria and Bănia.8 Ground sluicing and panning
were in fact a well known practices along the rivers of Bistra and Timiș at that
time, an occupation of the county nobles then; a royal paper emitted in May 1,
1512 asked the people in that field, in the counties of Hunedoara, Hațeg and
Caransebeș to exchange gold only to the margrave’s people.9 Hardly to think
that the family who own the entire area should not have taken advantage of
such opportunities even if I have not succeeded to identify documentary notes
on. It is also possible that the water power of the Rudăria River constituted
another source for the Gârleștenis as even today one of the most complex
water milling system runs along the river – consisting in a series of the special
horizontal wheeled mill (moara cu ciutură/ horizontal bucket mill) in Eftimie
Murgu village (former Rudăria), the beginning of which is not quite defined for
center of a nobiliary domain. V. Sencu, I. Băcănaru, Judeţul Caraş-Severin (Bucureşti, 1976), 66;
Dumitru Ţeicu, Moara de apă din Banat (Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2012), 10.
5
Magyar Nemzeti Levéltár, Diplomatikai levéltár, Arkanum Adatbázis Kft., 30223 (forwards
DL).
6
Frigyes Pesty, A Szörényi bánság és Szörény vármegye története, vol. III (Budapest, 1878), 379.
7
From the Slavian “ruda” = ore and “reka” = river or “cavity to extract metals” up Vasile
Ioniță, Glosar toponimic Caraș-Severin (Reșița, 1972), 34.
8
Țeicu, Banatul montan, 370. A report of Koczian, a counselor of the Court, in 1769, who
went to Almăj to investigate the golden washers, noted that golden strata had been identified
also in the streams that passes the villages of Rudăria, Bănia and Dalboșeț. Francesco Griselini,
Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Introduction, translation and
notes by Costin Feneșan (Timișoara: Facla, 1984), 301.
9
Iosif Pataki, Domeniul Hunedoara la începutul secolului al XVI-lea. Studii și documente
(București, 1973), 156, doc. 33.
58 | Ligia Boldea
the Banat yet.10 The preserved documentary data show us that the Gârleștenis
had some mills in Caransebeș11 (river of Sebeș) and at Prisaca12 (river of Timiș).
We might suppose than the family should have valorized such a potential on
their own estate.
Since the middle of the 16th century the Gârleștenis’ patrimony were repeat-
edly submitted to law in order to clarify the right of owning after the branch of
male descendants of ban Jacob of Gârliște died; I believe, on the basis of the
data I have got, that that branch owned the main part of the family’s patrimony
up to the middle of the 16th century (firstly, the ancestors’ one and also what
they bought in time). It is one of the most eloquent cases of families where
the problems concerning lands owning and right of succession as well as the
way the litigations were solved are clearest reflected by papers. There were three
moments to be observed, all of them presented before the court of the princely
Curia during the second half of the 16th century; it is a proof of how virulently
that family had treated the landed property till the problems were irrevocably
resolved.
The first litigation concerning Nicholas of Gârliște’s inheritance was
solved before magister Albertus Zalonkemeney in Cluj, the proto-notary of
Transylvania; Nicholas died around 1535 without heirs. It seems that the strains
between Eufrosina, his widow (re-married to Andrew Barchay by that time)
and her sister Dorothea’s children were so strong that only the central sedria
could solved them, by the arbitration of 8 noble jurymen of Caransebeș. The
paper emitted on the 22nd of November 154413 notes down the agreement which
gad come after lots of litigious, scrambles and altercations (aliarum violen-
ciarum, plurimis rixis et altercationibus tandem eadem partes.....et gwerris inter
eos) between the representatives of the two parties: Andrew Barchay, Nicholas
Ombozi and George Bekews on the part of Eufrosina and her daughters, Sara and
Ana; Ladislav Pribek, together with Ladislav Pobora, in the name of deceased
Dorothea, Nicholas of Gârliște’s sister. It is interesting to observe that it was the
moment that regulated only the right of owning what Jacob and Nicholas of
Gârliște had bought in the first part of the 16th century14, the ancestors’ lands
having been omitted even if we know that the two had had an important share
on. So, those ones weren’t referred to during the negotiations of 1544.
10
Țeicu, Moara de apă, 379.
11
Pesty, A Szörényi bánság, III, 160.
12
Costin Feneșan, Documente medievale bănățene (1440–1653) (Timișoara: Facla, 1981), 107.
13
Pesty, A Szörényi bánság, III, 234; Boldea, Nobilimea, 214–215.
14
It was about the estates Zlathna, Kopach, Priscian, Bolvașnița and Plesywa, district of Sebeș,
Teregova, district of Mehadia, and other properties like the house, yard and garden in Caransebeș
or mills on the rivers of Sebeș and Bolvașnița
High dignity and property in the 16th–17th centuries in the Banat | 59
17
Adrian Magina, “Conscrierea porţilor districtului Caransebeş în anul 1603. Consideraţii pe
marginea unui document,” in I. A. Pop, S. Andea, eds., Pe urmele trecutului. Profesorului Nicolae
Edroiu la 70 de ani (Cluj-Napoca: Centrul de Studii Transilvane, 2009), 283–295.
18
Ibid., 284.
High dignity and property in the 16th–17th centuries in the Banat | 61
Whiles the last families’ properties were mainly around Caransebeș, along the
larger valleys of Timiș and Bistra, an area with a good economic potential, part
of the Gârleștenis’ ones were placed in Almăj depression and in the southern
side extremity of the Timiș-Cerna passage, a more isolated area between moun-
tainous frames. Yet, the demographic dynamics made that three of the greatest
villages in Caransebeș district enter the family’s patrimony; it is about Gârliște
and Mehadica (with 10 ports any), and Teregova (with 11 ports), registered in
1603, so a superior economic efficiency comparatively to other villages with a
smaller number of fiscal ports. It is also important to observe that the family
owned in part those possessions, sharing them with other families; probably the
Gârleștenis became related to those families in time, but they had the largest
number of ports in any of those villages19, so they probably had got a certain
pre-eminence within those domains.
Another item we have to observe in the document refers to different shares
nominal belonging to. Only two are the localities where the family was registered
for its wealth entity: Bolvașnița with 3 ports, as the family’s exclusive property,
respectively, Petnic, with ¼ of a port, together with the families of Fiat, Pribek,
Bakocz, Zakan, and Lățug. It is interesting to note that only two of castellan
Gabriel Gârleșteanu’s direct descendants were nominally registered, George
Gârleșteanu and his son, John Gârleșteanu, even if eight such descendants were
alive at that time at list. As in the above mentioned study was already noted,
George Gârleșteanu was, if we really credit the conscript, the wealthiest owner
in the district at that time, with possessions in 9 localities and 28 ¼ registered
households. The villages of Pleseo (2 ports) and Prilipeț (6 ports) are referred as
his personal properties, while for Mehadia (5 ports), Cebniac (4 ports), Gârliște
(7 ports), and Crușovăț (1 ¼ port), Armeniș (1 port), Sadova (1 port), and Feneș
(1 port), he was registered as a co-owner alive with other nobles belonging to
different families. Gârliște, Prilipeț, Mehadica, Crușovăț, Cebniac, and Pleseo of
his ancestors, and Armeniș, Sadova, and Feneș belonged to the family of Fiat’s
old possessions. He might be supposed to own those shares in the last villages
for having been married to Catherine, one of the Fiats’ heiresses.
His son John Gârleșteanu was registered with 2 ports in the village of
Prisaca, together with Toma Nyakazo; I believe that that possession didn’t
belong to the family’s common wealth; it was a personal purchase.
I believe finally that George Ombozi must be included into my analysis,
the one who had 6 ports at Teregova (alive with members of the families Vaida
and Banfi), one of the largest villages registered in 1603. I might not enclose but
19
They were registered with 7 ports at Gârliște (together with the families of Trawa, Zabo, and
Nagi), 5 ports at Mehadica (together with the families of Rada, Borţun, Zabo and Frusa); George
Ombozi had 6 ports (together with the members of the families Vaida and Banfi) at Teregova.
62 | Ligia Boldea
20
Nicholas of Gârliște, the alone one of the five sons of ban Jacob who had had heirs, was his
grand-father; that one had two daughters only, Ana and Sara, an impediment in their genealogy
and patrimonial continuity. The last one married to Nicholas Ombozi of Suatu (Zowat, Zovath),
a noble whose family originated in the county of Cluj [see: Dezső Csánki, Magyarorszag tőrté-
nelmi főldrajza a hunyadiak korában, vol. V, CD; Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor
din Transilvania, vol. II (Bucureşti, 1968), 148; Az Erdélyi Káptalan jegyzökönyvei (1222–1599),
Zs. Bogdándi, E. Gálfi, eds. (Kolozsvár: Az Erdély Múzeum-Egyesület Kiodása, 2006), 575], but
that family had possessions in Hunedoara county, where the families of Nicholas Gârleșteanu of
Arany and Măcicaș of Rapolt had possessions too; he would married to Sara, their female des-
cendant. During the second half of the 16th century, Nicholas Ombozi and George, his son would
dispute the right of owning both on some possessions in Severin county, with the Gârleștenis’
descendants, and in Hunedoara county, with the family of Măcicaș of Rapolt’s descendants.
21
In 1559 George and Peter, his brother were registered as Gârleşteni of Bolvaşniţa (Pesty, A
Szörényi bánság, 278). What is more important is that at the end of the 16th century the whole
male branch of the family disputing the shares of their patrimony used the same patronym,
beginning with George Gârleșteanu, George and Peter, his sons, and Nicholas, John and Stephen,
his grand-sons (Feneșan, Documente, 102). Finally, for a late registering, another Nicholas
Gârleșteanu added the same toponym to his surname while he was a refugee in the county of
Hunedoara, in 1662. Costin Feneşan, “Caransebeş după Caransebeş – Note cu privire la destinul
nobilimii şi orăşenimii din Banatul Caransebeşului şi Lugojului după anexarea de către Poartă
(1658),” Patrimonium Banaticum III (2004): 92–93.
22
Boldea, “Tradiție și continuitate,” 291.
High dignity and property in the 16th–17th centuries in the Banat | 63
had profitably married to one of the right heiresses of the Fiats, who had been
admitted so by the princely authority; she owned shares in lots of the villages
the family Fiat of Armeniș possessed.
The next times nothing spectacular happened in the Gârleștenis’ wealth
dynamics, the second half of the 16th century generally setting its proportions.
Two aspects I have to refer to in my present analysis: other properties of the
family in the context of litigates, borders delimiting or purchases before urban
or county courts – to complete the image of that familial patrimony on the one
hand, and in the other hand, women’s owning right to, much better drawn in
that case.
Other properties. Since the end of the 15th century, the most important
immobile properties of the family were concentrated in Caransebeș undoubt-
edly; as a political-administrative center of Severin County, that town offered
a proper environment to lots of the family’s members rising local hierarchy
and occupying ones of the most urban and county local dignities. We might
suppose that each of the family’s members had one or more properties in the
town on the Sebeș River, part of them being aleatory recorded. So, in May 1601,
the nobiliary yards and houses of John Gârleșteanu and his wife are registered23
in the context of a prohibition that the family of George Găman set against
Francisc Fodor’s intention to get hold of a house he didn’t have any right on; in
January 12, 160424, Nicholas Gârleșteanu and Ana Peica, his wife, bought from
Andrew Birta, for 50 forints, a vacant land located southward of Nicholas’s house
wall, to extend their dwelling probably. Before the local sedria of Caransebeș a
transaction between egregius nobilis John Gârleșteanu and providus Nicholas
Pancionovici was also set in April 10, 158225: Pancionovici sold for 18 forints a
fallowed and clean hayfield on Srem Street, for a former duty he had no possi-
bility to pay off. Other Gabriel Gârleșteanu’s lands in Caransebeș countryside
were registered in March 10, 163826 when they bordered a tilled land that two
nobles in the county of Hunedoara had sold to Nicholas Măcicășanu and his
wife, for 40 forints.
When speaking about Crușovăț, the first record dated in 158827; as it is well
known, the possession there had belonged to the family of Deș of Timișel in the
23
Costin Feneșan, Diplomatarivm Banaticvm, vol. II (Cluj-Napoca: Mega, 2017), 209–212.
24
Feneșan, Documente, 129; Ionuț Costea, Solam virtutem et nomen bonum. Nobilitate, Etnie,
Regionalism în Transilvania Princiară (Cluj-Napoca: Argonaut, 2005), 93.
25
Feneșan, Documente, 64.
26
Ibid., 168.
27
Pesty, A Szörényi bánság, vol. II (Budapest, 1878), 290. It is placed in the Depression of
Domașnea-Mehadia, at the Mehadica and Luncavița rivulets ’confluence.
64 | Ligia Boldea
15th century28, and in the first half of the next century, it was registered among
the nobles Lazăr of Almăj’s possessions29, ones of the Gârleștenis’ neighbors in
the district of Mehadia. Even if we do not know how the possession entered
the Gârleștenis’ patrimony, what is sure is that that one was registered among
George Gârleșteanu’s possessions in the conscript of 1603.
Prisaca is another estate mentioned only in the beginning of the 17th
century30, with the families of Gârleșteanu and Nyakazo as co-owners. It was not
a peaceful community if we remember the conflict between John Gârleșteanu,
a vice-count of Severin at that time, and Stephen Nyakazo, in 1599.31 The water
canal and sluice for both the Gârleștenis’ mill and that downstream one of
the Nyakazos began the apple of discord. A mutual agreement between John
Gârleșteanu and Toma Nyakazo, Stephen’s father, seems to have been set so that
if the canal and sluice would have been destroyed by the Timiș River’s whirling,
the parts should have had a common purse. In the spring of 1599, that was the
situation, and John Gârleșteanu repaired the installation on his own account
waiting for Thomas’s son, the heir of the mill after his father’s death, to pay his
part. As that one refused to comply with that clause, the litigate arrived before
the county court, where a substitute vice-count named Nicholas Toth took the
place of John Gârleșteanu (a vice-count at that moment, so to say, involved in
a conflict of interest). For repeatedly refusing to give full swing to the co-own-
er’s requests, Stephen Nyakazo was prohibited to rebuild his mill and use the
installation. In 160432, a new turn within the two families’ relations: given his
personal wants, Stephen Nyakazo hypothecated all his shares (house, lands,
forests, hayfields, and the mill) in the favor of Ladislav Gârleșteanu and his
wife, for 90 forints for 7 years. As all his lands were uninhabited the possibility
that noble Gârleșteanu set there his own bounds in order to bring those lands
into cultivation was stipulated. Later data show that the hypothecated effects
remained in the buyer’s property who would bequeath them in his daughters’
favor.
A reminiscence of Gârleștenis’ owning is to be found at Vălișoara, coming
yet from the second half of the 15th century, through co-owning and becoming
related later to the family of nobles Fiat of Armeniș. In 1627, more of the
Gârleșteanu’s family (Gabriel Gârleșteanu Sr., George Gârleșteanu, and Gabriel
28
Boldea, Nobilimea, 197.
29
Ligia Boldea, “Noi date asupra elitelor românești bănățene: familia Lazăr de Almăj (secolele
XV-XVI),” Banatica 17 (2005): 319.
30
Placed in the southern side of the Timiș Valley, near the Hills of Zăgujeni. Țeicu, Banatul
montan, 363.
31
Feneșan, Documente, 107; Țeicu, Moara de apă, 378.
32
Frigyes Pesty, Krassó vármegye története, vol. IV (Budapest,1883), 233–234.
High dignity and property in the 16th–17th centuries in the Banat | 65
Gârleșteanu Jr.’s wife) obstructed a new division of the estate, ordered by prince
Gabriel Bethlen, for not complying with the old agreement.33
Finally, we have other data on the Gârleștenis’ domain in documents
that mention their bonds with sessiones (plots of land) within different estates
apparently out of the ancestors’ patrimony. There are various cases, from testi-
fying, to re-bordering or litigates concerning the right of owning. So, in 1624,
Peter Marcu, a bond of Nicholas Gârleșteanu in the village of Jena (Dsena) was
present as a witness at noble Francisc Groza’s seizing of Sacu estate.34 Another
bond, Peter Gheorghe in Ohaba Mâtnic is also mentioned as a witness of
Gabriel Gârleșteanu’s wife, to traverse that the family of Csulai had had posses-
sions at Obreja and Glimboca.35 The sessio of John Gerban (Gârboni), a bond
of John Gârleșteanu, was registered at Felseomachkas, caused by a correction
of the borders of Caransebeș, ordered by prince Sigismund Báthory between
September 11 and October 11, 158836, the moment of setting vicinities, with
nobiliary possessions and bonds’ sessiones, parceled out on localities. A more
interesting but not a novel one is registered in a paper of 161837, with two plots
in the village of Cernota, that Ladislav Gârleșteanu bought for 72 forints in
1608 from his aunt Elisabeth Gârleșteanu. To bring them into cultivation the
nobleman populated them with bonds. But, to his surprise, his right of owning
was contested in 1617 by noble Gabriel Mâtniceanu; that one took by force those
lands for the reason that they had been once part of the Mâtnicenis’s patri-
mony; even hypothecated long ago, his father would have bought them back
and bequeathed them to him. The case would be brought before the princely
court after the noblemen hadn’t come to an understanding in the local courts,
in front of which the parties came with their witnesses, but the paper ends there
and we do not know the final sentence.
Women’s right on land and real properties shows another interesting side
in that family’s development: I have had the opportunity to find a larger open-
minded understanding in the case of the family’s noblemen to let women get or
inherit s series of familial lands, more visible that in the case of other noble fami-
lies almost exclusively dominated by the male line inheriting (the Mâtnicenis,
for instance). Analyzing the evolution of familial structures during the 16th–17th
centuries I have rather clear found the proportion between the male and the
female, respectively, right of succession; two are the major aspects that induced
configuration and re-configuration of way the patrimony passed from a
33
Pesty, A Szörényi bánság, II, 562.
34
Pesty, Krassó, II/2 (Budapest, 1884), 302.
35
Feneșan, Diplomatarivm, 451–459.
36
Erdélyi káptalan, 218.
37
Pesty, Krassó, IV, 270.
66 | Ligia Boldea
generation to another. The first and deepest change, as we have seen above, took
place by the middle of the 16th century when the male line in the main family’s
branch (descendant of ban Jacob of Gîrliște) who had owned the main part of
the family’s wealth, passed away in defiance of the fact that Jacob of Gârliște
and Margaret, his wife, had seven children (5 boys and 2 girls). Temporary, the
whole construction of the familial patrimony owning was broken up; only in
the second half of that century it will be restored through the collateral branch
of the family, descendant from castellan Gabriel Gârleșteanu.
The second aspect consisted in the matrimonial alliances within the fami-
lies, a true matrimonial strategy in the course of time that made the Gârleștenis
consolidate their wealth and local power. Obviously, the men in the family
contracted mainly marriages to female members of some rich families of local
dignitaries who were able to offer substantial dowry to their daughters. The
Gârleștenis’ female successors were also privileged to a certain extent of the
heiress’ right on familial shares, following their fathers’ requests before the
central power or clauses of will.
a. Documentary, the women in that family are visible only in the middle of
the 16th century, once with Nicholas’s death, the last son of Jacob of Gârliște; after
his death, the two daughters Sara and Ana and the financial problems he had
let would make difficulties in his successors’ life. His female descendants – his
widow, daughters, sisters, and grand-daughters, but also his grand-sons – had
to confront before the princely court; the properties that Jacob and Nicholas
of Gârliște had bought would be given their female successors, and the ances-
tors’ properties mainly to the male branch of the family, descendants of Gabriel
Gârleșteanu, except for the quarter the females had the right on, according to
the sentences from 1544 and 1569 (as I have shown above).
In 1575, Elisabeth, Gabriel Gârleșteanu’s daughter, assumed an interesting
attitude by summoning his own brother in the county of Severin/ Caransebeș
district court for her shares from the estates at Teregova, Bucoșnița, Pleșiva,
Mehadica, Pârvova, Cebniac (Mehadia district), and Gârliște and Prilipeț
(Almăj district). It is an interesting summoning in my opinion just because the
familial patrimony had been finally partitioned 5 years before, in 1569, and
Elisabeth’s brothers had become the main holders of the Gârleștenis’ “wealth”,
on the one hand. On the other hand, at that moment she was Bona Vaida’s wife,
the noble vice-count/ castellan on foot and the man who had to lead the court
in principle. It is possible that such a special social position of her husband
(or his ambitions, maybe) made her take action against her brothers George
and Peter Gârleșteanu, in order to get a more consistent share of the recently
confirmed familial properties. It rests unclear whether she asked the daugh-
ters’ right quarter (her brothers went slowly about it anyway) or tried to force
High dignity and property in the 16th–17th centuries in the Banat | 67
an equal sharing of the familial wealth, at one third/ any successor. The ulte-
rior evolution of facts seems inclining towards the second variant. The reasons
for such an opinion consist in: the first court the cause was presented before
was the county court under John Tivadar’s command as that one substituted
her husband, Bona Vaida who was obviously involved in a conflict of interest.
The sentence, also sanctioned after by ban Stephen Tompa, asked the two
accused brothers to present the diplomas of privileges to prove their rights on
the respective estates. The accused brothers applied to the superior court of
prince Stephen Báthory; that one confirmed in fact the old princely sentence
from 1569, that the female part had already got the proper rights. Elisabeth, the
claimant there, certainly together with her husband or represented by that one,
displeased with the sentence, tried in turn to go in persona before the prince
within the Dieta of Mediaș that was to take place in January 1576. As prince
Stephen Báthory abdicated during the dieta, the sentence would arrive to the
parties only in 1578; it was the moment the new prince Christopher Báthory
confirmed also the previous sentences and the cause was extinguished.38 But
the sense of that action rests to be investigated: did Elisabeth and Bona Vaida
try to take advantage of his function in order to increase her share from the
Gârleștenis’ wealth even if they had no successors to leave them that legacy?
In 1576 on the other hand, George Gârleșteanu, Elisabeth’s brother and one
of the litigants, succeeded to Bona Vaida in the function of a vice-count; the
question in that case is to what extent did that fact alter the prince’s sentence or
it came only to equilibrate the sphere of influence within the family? As for me,
I believe that that intra-familial conflict was generated by Elisabeth’s unreason-
able pretentions as long as she had always a god social and material situation for
being a daughter of a castellan in Caransebeș, a sister and wife of Severin vice-
counts after; such a situation became probably the support of her ambitions out
of the legal rights of succession.
Fifteen years after, in 1591, Elisabeth’s combative nature and wish to
preserve her shares came again into light: together with her husband’s relatives
opposed to prescription of their possessions at Bozovici, Găvoșdia, Dombrovics,
Teregova, and Iabalsena in charge of the princely fisc.39 It was a situation gener-
ated by Bona Vaida’s death, and it could dramatically modify the family’s wealth.
The princely fisc seems to have insisted on taking advantage from the fact that
Elisabeth and her husband had no children, without taking into account the
law that stipulated the inheritance right of ascendants (as the second succes-
soral class) or of the collateral relatives up to the fourth degree. It is but true
that since the second part of the 16th century the central power manifested
tendencies to profit about any uncertainty concerning the collateral relatives’
right of succession or the co-owners’ right of protimisis after a nobleman’s death.
Only by written proofs concerning their properties the different families could
be excluded from the princely retract and their properties registering in the
princely fiscal system.40 As we have no final sentence in the case I have focused
on, we cannot say how that conflict ended.
Barbara Gârleșteanu, Elisabeth’s sister passed through a similar situation
after her husband Francisc Ciorciuc’s death as the couple had had no chil-
dren. She decided around 1608 to bequeath her wealth (including the lands
at Cernota) to her sister Elisabeth and her nephews, Stephen Gârleșteanu and
Nicholas Gârleșteanu.41 The women’s right to bequeath is ever stronger reflected
in papers beginning with the second half of the 16th century and during the
next one, both for the inherited and procured goods, a concluding proof of
the role they played within the familial administrative system, far from being a
marginal one.42
From such a perspective what happened to Ladislav Gârleșteanu’s daugh-
ters (Ana and Catherine) after his death before 1635, is also suggestive. Former
vice-count of Severin and substituted ban of Caransebeș and Lugoj, one of the
prominent family’s members, Ladislav died without heirs, so his heritage was
certainly brought forward for discussion. I might suppose that his shares from
the familial patrimony were given to his collateral relatives; there is no data on
their prescription on princely treasure. What is of interest is the story of the
estate Prisaca that he and Magdalene Toth, his wife, bought in 1604. Having
entered the princely fisc, it was redeemed for 200 imperial thalers by Francisc
Josika in the name of his wife Ana Gârleșteanu, her minor sister Catherine, and
other two women of the noble family of Peica of Caransebeș, as the princely
sentence was noted down in a paper issued in June 1, 1635.43 All the five bene-
ficiaries were credited with the estate as a new donation with perpetual and
irrevocable right on; it is a fact to confirm that the noble women had an easier
40
Ligia Boldea, “Asupra unor controverse fiscale în Caransebeșul primei jumătăți a secolului
al XVII-lea,” Analele Banatului, Serie Nouă, Arheologie-Istorie XX (2012): 229–243.
41
Pesty, Krassó, IV, 270–273.
42
Georgeta Fodor, Destine comune: viaţa femeilor între public şi privat. Ţara Românească,
Moldova şi Transilvania. Secolele XV-XVII (Cluj-Napoca: Argonaut, 2011), 146–153; Livia
Magina, “Un destin feminin în Banatul sfârşitului de secol XVI: Barbara Moise,” Analele
Banatului, Serie Nouă, Arheologie-Istorie XIX (2011): 286; Ligia Boldea, “Examining the Status
of the Noble Women in 16th–17th Century Banat,” Brukenthalia. Romanian Cultural History
Review, Supplement of Brukenthalia. Acta Musei, no. 3 (2013): 31–32.
43
Pesty, Krassó, IV, 302.
High dignity and property in the 16th–17th centuries in the Banat | 69
access to the parents’ legacy in the case of what those ones had bought, than to
ancestors’ goods which regularly remained to the male descendants.
b. Another level of discussion refers to the goods the Gârleștenis’ wives
came with and obviously increased their consorts’ weal. On the basis of the
documentary data I have had the opportunity to find that those wives belonged,
almost without exception, to families of note in the Banat of Caransebeș
and Lugoj – Fiat, Peica, Marga, Josika, Toth, and Lățug – any of them with
important local dignitaries. It is but certain that those women with their dowry
and wedding gifts essentially contributed to the familial wealth. Unfortunately,
the preserved papers up today do not contain any list of the goods which those
women subjoined to the Gârleștenis. Only aleatory information have been
preserved, referring to possessions in dispute on the basis of which we could
make a relative reconstitution of the weal of the family they joined by marriage.
George Gârleșteanu’s wife, Catherine Fiat’s situation is a revealing one: she
was a woman to prove in the course of time a distinct tenacity in protecting her
inheriting rights. In December 10, 1578, she and Ana Bakoczy (John Simon’s
wife) were carrying on a lawsuit with their nephew Ludovic who had contested
their owning right on a large number of villages and hamlets, part of the ances-
tors’ patrimony of the family of Fiat of Armeniș.44 The case took a complicate
turn in August 158145 with Nicholas Florea involving in the suit by pretending
shares of Fiat’s wealth that belonged both to the two noble ladies and to
Ludovic Fiat and his brothers. It is in fact a dispute that came after a long series
of lawsuits within that family, between the female branch and the male one,
respectively, beginning with 1530 around46; even it seems a similar case with
the Gârleștenis’ one, the reality shows in fact a totally different situation, within
which the inheritance right was equally admitted for both the sexes. How did
such a sensible difference in the matter of succession within the two related
families appear? One of the noblemen of the Fiats, Ladislav, had requested king
Vladislav II, in the beginning of the 16th century, the right to bequeath his goods
both to the male and female descendants, as he had a son (John) and three
daughters. His son, John Fiat did the same think, asking king Louis II, in 152547
44
Pesty, A Szörényi bánság, III, 421–426. It was both about shares from the possessions of
Buchin, Poiana, Poienița, Petroșnița, Vălișoara, Goleț, Cerneț, Pădureț, Miraya, Criva, Bolvașnița,
Poreca de Sus and de Jos, Simonolț, Armeniș, Feneș, Sadova, Slatina, and Zarazpatak, and the
hamlets of Chywro, Nagypatak and Zekas.
45
Erdélyi káptalan, 118, no. 294, 296. Nicholas Florea wasn’t in fact a member of the family of Fiat;
one of his female ancestors, his grand-mother probably, had been married to Francisc Fiat in the
first half of the 16th century, but they divorced and that lady was married to noble John Florea later.
46
Boldea, Nobilimea, 238–242.
47
Hurmuzaki, Documente, II/3 (București, 1892), 508, no. 356. It was about the possessions of
Buchin, Cerneț, Goleț, Bolvașnița and Petroșnița.
70 | Ligia Boldea
the right of male succession on the ancestors’ estates for his unique daughter:
he obtained it for Catherine (wife of George Gârleșteanu some years later).
John Fiat’s early death without male successors made, like in the case of the
Gârleștenis, the different branches of the family initiate a merciless dispute on
the familial goods, the males being largely represented within one of them. But
it is a case with royal papers of praefectio and so the female descendants’ right
of property was recognized in equal shares with the males’ right. That was also
Sigismund Bátyhory’s final decision in 1578. The question is that the conscript
of 1603 registered for Armeniș and Sadova (the Fiats’ traditional properties)
some members of the families of Florea, Bakocz and Gârleșteanu as co-own-
ers.48 So George Gârleșteanu’s behavior is quite a paradox: as a representative
of the male branch of his family and the main beneficiary of the legal partition
of the familial fortune he backed his wife, a representative of the female branch
of her own family, against the male representatives of the Fiats. The result was
his registering in the conscript of 1603 with properties at Armeniș, Sadova, and
Feneș.
Another interesting situation refers to 1597, the year Ana Peica, Nicholas
Gârleșteanu’s wife and other noble ladies (widows, wives and young daughters)
in the families of Bucur, Căstruț, and Peica asked the prince “the male right of
inheritance” for 12 possessions in the former district of Izvoarele Carașului.49
Francisc Fiat opposed to them in his own name and in the name of his relatives
from the Peicas and the Vaidas, for the male right. He was claiming surprisingly
on the basis of his maternal not paternal ascendency, as a son of Magdalene
Peica and John Fiat. In consequence of that above his claims didn’t totally corre-
spond to the classic male succession. What we know is that during the first half
of the 16th century the family of Bucoșnița and that one of Peica50 had co-owned
those estates for a while and later the Peicas succeeded somehow to exclude
the nobles of Bucoșnița from those possessions. We might note that at the end
of the century those estates were placed at the confluence between the Banat
of Caransebeș and Lugoj and the former county of Caraș that had been occu-
pied by the Ottomans from almost half a century; so, the nobiliary owing in
that area was but relative and fluctuant between the two centers of political
and administrative power. Unfortunately the paper from May 28, 1597 doesn’t
contain the princely sentence and we cannot find the winner in that dispute; the
48
Magina, “Conscripția porților,” 290.
49
Feneșan, Documente, 98. It was about the possessions of Carașova, Gârliște, Ciudanovița,
Jitin, Agadici, Maidan, Răchitova, Goruia, Greoni, Petrowecz, Zpenczuracz and Gorwicza, in dis-
trictu de Crasso.
50
Pesty, Krassó, IV, 23.
High dignity and property in the 16th–17th centuries in the Banat | 71
case remain a singular one due to how the both parties claimed their right on
the basis of their maternal ascendency.
A series of properties of Barabara Raja and Sara Marga, another Nicholas
Gârleșteanu’s wives are registered in other papers. The first lady seems to have
had Czerna estate that she willed to her husband. But prince Gabriel Bethlen
donated the estate in 161951 to John Kornis (tricesimator of Vărădia crossing)
and his wife, probably on the basis of the princely retract on a free land. I
couldn’t say if Nicholas Gârleșteanu’s opposition was a successful one and he
had the documents to prove that his wife had willed the estate to him. For his
second wife Sara Marga we might find in a document emitted in March 20,
163552 that she (as a widow at that time) and Nicholas Gârleșteanu’s sons owned
haf of Jena (Dsena) estate of 400 forints, by inheritance probably; the other half
belonged to Sigismund Fiat of Caransebeș. The paper I have referred to is in
fact the princely sentence sent to the local authorities to attest that the whole
estate was donated to Sigismund Fiat for his loyal services and the 1,000 forints
he had lent to the prince. Whether and how the family of Nicholas Gârleșteanu
was redeemed doesn’t clearly result from the document.
Magdalene Toth, Ladislav Gârleșteanu’s wife seems to have had parts of the
family of Măcicaș of Tincova’s lands which had been mortgaged to Gașpar and
Michael Toth in 1572, by Peter and Michael Măcicășanu. Nicholas, a descen-
dant of the Măcicășenis started an action to recuperate those possessions in
1642–164353, by paying 600 forints to the Toths, including Margaret, Ladislav
Gârleșteanu’s widow at that time.
Caransebeș court confirmed in 1651 that George Gârleșteanu’s wife had
donated a hayfield to Peter Ivul, at Racovița, for his services in some specific
circumstances.54
1658 was the moment that made the Gârleștenis leave the Banat for the
neighbor county of Hunedoara where they seem to have had properties since
the 16th century55; their departure was similar to the other noble families in
51
Pesty, A Szörényi bánság, II, 50.
52
Pesty, Krassó, IV, 299; Boldea, “Mărganii,” 171.
53
Pesty, Krassó, II/2, 246; Feneșan, Documente, 181. It was about the possessions of Tincova,
Zăgujeni, Jupa, Măcicașul de Jos and de Sus, Ruginos, Dumbrăvița, Delar, Valea, Secaș and
Grădiște.
54
Pesty, A Szörényi bánság, II, 241.
55
The first entry of the Gârleștenis in the district of Hunedoara took place in the beginning
of the 16th century, by Nicholas of Gârliște (ban Jacob’s son) marriage with Eufrosina Tárnok,
a daughter of ban Peter Tárnok of Măcicaș (originate in the district of Caransebeș). The cou-
ple, together with their sisters-in-law confronted yet in 1526 with the male successors of Peter
Tárnok, for the estate of Rapolt (DL 36401). Nicholas of Gârliște got in unknown circumstances
the estate of Arany/ Binținți, at the same time; a paper emitted by Alba-Iulia Chapter mentioned
72 | Ligia Boldea
the mountainous and piedmont area of the Banat. The couple of Nicholas
Gârleșteanu and Varvara Lățug set at Peștișu Mic, in 1662 tried so to put in order
their goods and wealth. Varvara Lățug’s will wrote in September 6, 166256, in a
house at Peștișu Mic, before the priest of Giosani and more refugee noblemen
from the Banat (Jacob Fiat, Stephen Kun, John Deak, and Peter Makrai) let us
understand that the noble lady experienced the illusion of a temporary trek and
of return to Caransebeș. Varvara willed at the moment when “helpless she is
standing in that foreign country”, after “the pagan Turks sent us away from our
town and from our wealth in Caransebeș”; she bequeathed a series of properties
in Caransebeș, of 1,000 forints, to two of her daughters, Anunța and Tinca, and
to her Michael Giurma, her son-in-law, the elder daughter being disinherited. I
sincerely doubt that such a will was put in use as it requested the new authority
of the Ottomans’ recognition. Ten days later, in September 16, 1662, Nicholas
Gârleșteanu, her husband signed manu propria the paper through which his
son-in-law Michael Giurma (Anuța’s husband) and John Deak, Giurma’s brother
equally shared the estates in Hunedoara County. That crossing of land inter-
ests at the boundary between the county of Hunedoara and the former Banat
of Caransebeș and Lugoj made historian Costin Feneșan to raise the question
of a possible Ottoman-Transylvanian condominium within the countryside of
Caransebeș that had been occupied by the Sublime Port.57
A late coming back of the nobles in the native land made them meet a total
changed situation they hardly could have anticipated three decades before when
leaving for Transylvania. The Gârleștenis, like others former refugees, had enter-
tained hopes to recuperate their properties in all. What the Gârleștenis asserted
is summarily offered by the conscript that Iakob Wenczel von Sternbach, the
military commissar of the county of Severin ordered in the mid of August
1688, for houses and other real goods. Starting from the former owners or their
successors’ assertions the conscript was made by a commission, on the basis of
the witnesses of 8 noblemen in Caransebeș, 6 jurymen in the new town council
and of the suburb judge; 170 buildings, places for houses, and other immobile
him as Nicholas Gârleșteanu of Arany (Erdélyi káptalan, 68). New disputes between the heiresses
of Peter Tárnok are recorded in 1535–1536 and the male descendants, and so we have also in this
case: “practice concerning the female succession was so deeply rooted that the family’s descen-
dants claimed for their rights of succession related to estates in Hunedoara county, during the
16th–17th century, not to enter the fall in foreign hands”. Adrian Magina, “Constituirea și evoluția
domeniului familiei nobiliare Măcicaș de Rapolt (1478–1520),” Banatica 20/II (2010): 119.
56
Feneşan, “Caransebeş după Caransebeş,” 92–93. Villages of Ruieni and Zorlenț in the for-
mer district of Caransebeș, and the mill in front of Caransebeș fortress’ walls, and the garden in
front of it were parts of the that legacy.
57
Ibid., 94.
High dignity and property in the 16th–17th centuries in the Banat | 73
gods were registered then inside the fortification of Caransebeș.58 Nicholas and
John Gârleșteanu asserted Nicholas Bucur’s house, George Gârleșteanu asserted
Francisc Peica’s house with related places near the mill; John Gârleșteanu
together with Francisc Peica asserted Gregory Tivadar’s house (but that one was
bought by Samuel Keresztesi with the approval of general Veterani); a named
Maria Gârleșteanu asserted George Gârleșteanu’s house and the related places,
and a mill; Nicholas Măcicaș’ daughter asserted Gabriel Gârleșteanu’s house.
Members of other families asserted also the house of Stephen Gârleșteanu Sr.
and Stephen Gârleșteanu Jr., probably transferred before 1658 by their owners.
A temporary coming back of the Ottomans in 1699 and, after, the total inte-
gration of the Banat in the Hapsburg Empire in 1718 put an end on the history
of the noble class in their native land, the Banat. The Gârleștenis retired in the
county of Hunedoara, on their properties; Peter Gârleșteanu of Gârliște (Peter
Gerlistei de Gerlest) is referred to in a late paper from August 29, 171859, as a
witness together with John Macskási of Tincova, at the last count of Severin,
Peter Macskási of Tincova’s wealth share between his son and his daughter.
Both the witnesses signed manu propria that paper.
***
The present research aimed to add another century to the history of land
patrimony belonging to one of the most representative noble Romanian family
in the Banat during the Middle Age and the pre-modern era – the Gârleștenis of
Rudăria, Bolvașnița, and Caransebeș. I have mainly focused on the last changes
within that family’s domanial system in the 17th century, after the delimitations
of succession during the previous century. I have taken the conscript of plots of
land in 1603 as an eloquent one for accurately registering, I believe, the whole
system of lands the family owned after two centuries of an ascending evolution
within the political and administrative field of the county. The family’s weal was
equally completed through the new acquisitions some of the members of the
family did during the first half of the 17th century, even if we might consider
that they contributed more to their personal prosperity, not to that of the whole
family. It is also interesting the role the women played within the land owning
system of the family whether they were the family’s descendants or joined the
family due to matrimonial alliances, well planned probably. Even if they hadn’t
ever obtained the right of property through praefectio, I have found that women
hadn’t been totally excluded from inheritance; in contrary, they might have and
58
Costin Feneșan, “Caransebeşul la începutul celei de-a doua stăpâniri habsburgice (1688),”
Revista istorică 1–2 (1996): 80–83.
59
Pesty, Krassó, IV, 365.
74 | Ligia Boldea
decide on important shares of the family’s land patrimony and add their own
acquisition using their own incomes. So we have a well enough image of the
domanial aggregate of the one of the best placed families in the medieval and
pre-modern mountainous Banat, including all the questions of male and female
right of succession, legacies or transactions the family’s members operated, or
of the inherent litigates before the courts of that time.
Petronel Zahariuc*
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
76 | Petronel Zahariuc
domnii Țării Românești, un alt element comun este faptul că toate trei prezintă
urme puternice de arsură, dovadă că au fost salvate în urma unui incendiu al
clădirii unde erau păstrate, de ce nu chiar al cetății Șinteu.
Primul document, în ordine cronologică dintre cele trei, îl are drept emitent
pe Alexandru al II-lea Mircea, fiul lui Mircea III (1509–1510) și nepotul lui
Mihnea cel Rău, iar ca destinatari pe frații Trif, Ștefan, Ion și Micul, care au
primit întărire domnească pentru o parte dintr-un sat, însă din păcate chiar
locul din act unde era scris numele satului este rupt și ars. Astfel, importanța
istorică a acestei cărți domnești scade, rămânând doar să o adăugăm la zestrea
documentară păstrată din cea dintâi domnie a lui Alexandru al II-lea Mircea în
Țara Românească (1568–1574). De altminteri, chiar în aceeași zi, 26 mai 1571,
Alexandru vodă Mircea a mai emis un document, prin care a întărit lui Condrea
logofăt și soției lui, Anca, stăpânirea peste o parte de ocină din Purcăreni, din
județul Mușcel.2 Între cele două documente nu sunt mari deosebiri în ceea ce
privește formularul diplomatic, și mă refer aici, în principal, la Sfatul domnesc,
unde actul, pe care îl publicăm acum, îl cuprinde și pe paharnicul Gonța3, și la
scriitorul actului, care este grămăticul Mircea.4
Cel de-al doilea act, mai bine păstrat, însă și acesta cu urme de arsură, din
4 iunie 1592, cuprinde și informații istorice de certă importanță. Emitentul
actului este un domn efemer al Țării Românești, Ștefan Surdul, fiul lui Ioan
vodă cel Viteaz, iar boierul căruia i-a fost încredințat este Vlad logofătul din
Olănești. “Cartea” de întărire domnească a rezultat în urma unei judecăți
pentru stăpânirea unei jumătăți din satul Bujorani (Bojorani), din județul
Vâlcea, între Vlad logofătul din Olănești, cu “cetașii” săi: Pribil, Stan, Stoica și
Sarchez, fiii lui Carabăț, și Stroe, cu “ceata” sa, câștigători fiind cei dintâi. Cei
12 boieri judecători au aflat că “moșii” lor, “Albul, moșul lui Vlad logofăt, și
Stoica5, moșul lui Pribil”, au stăpânit jumătate de sat, “așa cum arată și cartea
monografică a domeniului cetății Șinteu),” Crisia VII (1977): 97–131. Vezi și Liviu Borcea,
Bihorul medieval. Oameni, așezări, instituții (Oradea, 2005), 257–276; Nicolae Stoicescu,
Constantin Șerban (București, 1990), 87–89; Petronel Zahariuc, Ţara Moldovei în vremea lui
Gheorghe Ştefan voievod (1653–1658) (Iaşi, 2003), 381, 514–519.
2
Documenta Romaniae Historica, B. Țara Românească (în continuare DRH), VII, eds. Ștefan
Ștefănescu, Olimpia Diaconescu (București, 1988), 42–44, doc. 31 (cu edițiile anterioare).
3
Paharnicul Gonța este prezent în Sfatul domnesc al actului din 24 mai 1571 (Ibid., 41–42,
doc. 30).
4
Același grămătic (diac) a scris, printre altele, și actul din 10 iulie 1571 (Ibid., 64–65, doc. 49).
5
Acesta este Stoica mare paharnic în vremea lui Radu Paisie, care a stăpânit părți din satul
Bujorani în Ibid., IV, vol. întocmit în cadrul Seminarului de paleografie slavă, condus de
Damaschin Mioc, (București, 1981), 127–129, doc. 99; 13 octombrie 1540). Vezi și Nicolae
Stoicescu, “Lista dregătorilor din Sfatul domnesc al Țării Românești,” Studii și Materiale de
Istorie Medie IV (1960): 578.
Trei documente slavo-române din Arhivele de la Budapesta privitoare la istoria Țării Românești | 77
bătrână a lui Vlad voievod cel bătrân”.6 Vlad logofătul din Olănești și Pribil din
Bujorani s-au mai judecat înaintea lui Ștefan Surdul, la 4 februarie 1592, pentru
satul Olteni, cu egumenul Teodosie de la mănăstirea Olteni și cu Stanciul și
Stroe, însă au pierdut procesul și au “fost rușinați foarte rău”.7 Acești stăpâni de
pământ și mici dregători nu s-au judecat în permanență, ci uneori s-au mai aflat
unii lângă alții la hotărnicirea unor părți de moșie. În această postură îi găsim
în cartea de blestem a patriarhului Ieremia al Constantinopolului, din 7 martie
1592, prin care acesta le poruncește lui Vlad logofăt din Olănești, lui Pribil și
Carabeteștilor, “anume lui Stoica și cu ceata lui”, să cerceteze după dreptate și în
frica lui Dumnezeu părțile din satele Olteni și Bujoreni, care erau ale mănăstirii
Olteni, fiind cumpărate de răposatul vlădică Mihail.8
Vlad logofătul din Olănești are o biografie mai bine reliefată, însă legătura
sa cu familia boierească Olănescu, încă nu a fost clar stabilită.9 Abia acum, prin
descoperirea acestui document, a apărut un fir care îl leagă de antecesorii săi, și
anume de Albul10, bunicul său pe linie paternă. Nu este exclus ca Vlad logofătul
să fi fost frate cu Stanciul logofătul din Olănești11, începătorul cunoscut al fami-
liei Olănescu. Și unii dintre ceilalți “cetași”, amintiți în documentul din 4 iunie
1592, Pribil și Sarchez (Sarchiz), chiar dacă nu au ocupat dregătorii, mai sunt
6
Sfatul domnesc din acest document este identic cu acela cuprins în documentul din 2 iunie
1592 (Documente privind istoria României, B. Țara Românească, XVI/6 (în continuare DIR)
(București, 1953), 49, doc. 56.
7
Ibid., 36–37, doc. 43. În aceeași zi, Ștefan voievod a întărit lui Duca stăpânirea peste o altă
parte din satul Olteni (Ibid., 34–36, doc. 42).
8
Ibid., 41–42, doc. 49.
9
Dumitru Bălașa, “Oameni și fapte din istoria localității Olănești,” Buridava. Studii și Materiale
IV (1982): 102–103. Un prim document, în care apare logofătul Vlad din Olănești, care însă nu a
fost folosit de Dumitru Bălașa, este înțelegerea prin care jupâneasa Neacșa logofeteasa și nepotul
ei, Radul postelnicul Bidiviul, îi vând marelui ban Dobromir satul Voinigești de pe Jiu, cu 60.000
de aspri, la care logofătul a fost atât martor, cât și cel care a numărat banii și i-a dus “în mâna
logofetesei la Drăgoiști”, DRH, VII, 10, doc. 9; documentul are data de an 1575, însă a fost publi-
cat sub anul 1571; I. Ionașcu l-a publicat sub data de an 1569 în “Documente privitoare la Oltenia
și la jud. Olt,” Arhivele Olteniei XIV, 77–78 (1935): 107–108, nr. 9). Vezi și Ion Radu-Mircea, “Un
neam de ctitori olteni: boierii Drăgoiești,” Revista de istorie Bisericească I, 3 (1943): 86.
10
Să fie vorba oare despre Albul, fratele lui Goran spătar, care au fost întăriți stăpâni în
Iaroslăvești, la 19 iulie 1527, de Radu de la Afumați? (DRH, IV, 65–66, doc. 40).
11
Dumitru Bălașa, “Oameni și fapte,” 103–105. Logofătul Stanciu este tatăl lui Goran logofătul
Olănescu (Ibid., 106–107). Pentru descendența acestuia, vezi și Gheorghe Lazăr, “Familie și sen-
timent în vechiul regim românesc. Note pe marginea testamentului lui Radu Goran Olănescu,”
Studii și Materiale de Istorie Medie XXI (2003): 57–66. Aproximativ contemporan cu logofătul
Goran a fost un alt logofăt cu același nume, despre care Ștefan Andreescu s-a întrebat dacă nu
a fost amestecat în redactarea unei variante a cronicii Țării Românești (“Goran logofătul din
Olănești și «Letopisețul cantacuzinesc»”, Ștefan Andreescu, Istoria românilor: cronicari, misio-
nari, ctitori (sec. XV-XVII) (București, 1997), 95–108).
78 | Petronel Zahariuc
și-au păstrat mai bine arhivele.19 De asemenea, și faptul că cealaltă partea a satului
s-a aflat în stăpânirea unor însemnate familii boierești, Olănescu și Bujoreanu20,
a dus la creșterea numărului de documente pentru acest sat, deoarece membri
ai acestor familii, aflați în slujba și în preajma domnilor Țării Românești, au
primit repetate reconfirmări ale stăpânirii asupra ocinilor din Bujoreni, iar unele
dintre actele purtătoare ale acestor drepturi au supraviețuit până astăzi. Totodată,
numărul de documente despre Bujoreni este mai mare, pentru că nu a fost un sat
obișnuit, ci un sat pe dealul căruia (“dealul Bujoranilor”) s-a aflat o însemnată
podgorie, unde au avut vii atât Episcopia de Râmnic și mănăstirea Olteni, cât și
diferiți boieri.21
Cel de-al treilea document din acest mic grupaj, destul de bine păstrat, însă
și acesta ars, scoate la lumină o mică parte din istoria unui sat din județul Gorj,
Orbi, astăzi dispărut, care a fost situat în apropierea satului Cartiu, nu departe
de Târgu Jiu, înspre munte.22 Prin acest act, din 31 mai 1620, scris la Târgoviște
de logofătul Șerban, Gavril Movilă întărește fraților Vâlsan, Stanciul și Micul
stăpânirea peste mai multe părți din satul Orbi, pe care aceștia le cumpăraseră
de la alți stăpâni din Orbi sau din satul din preajmă (Turcenești). Satul Orbi
este atestat pentru prima oară în 1514–1515, atunci când Neagoe Basarab le
întărește lui Slănilă, lui Dragomir și altora stăpânirea asupra unor ogoare din
acest sat.23 La începutul secolului al XVII-lea mai este atestat un sat cu acest
19
Câteva zeci de documente se păstrează în fondul documentar al Episcopiei de Râmnic, păs-
trat la Arhivele Naționale București, Actele Serviciului Documente istorice. Episcopia Râmnicului
Noului Severin, ed. Ion I. Șucu (București, 1954), dintre care cele care sunt cuprinse în peri-
oada de dinainte de 1659 au fost publicate în colecția DRH și în Catalogul documentelor Țării
Românești din Arhivele Statului București (în continuare CDȚR).
20
Alexandru Al. Fălcoianu, Arborele genealogic al familiei Bujoreanu (originară din județul
Vâlcea) și anexe de arbori ai descendenței din partea femeiască cu note și acte asupra acestei familii
(București, 1928).
21
Vezi, spre exemplu, documentele din 25 mai 1543 în CDȚR, I, ed. Ion-Radu Mircea
(București, 1947), 82, doc. 527; 9 septembrie 1564 (Ibid., 117–118, doc.795), 12 ianuarie 1587
(Ibid., 213, doc. 1476) etc.
22
Pentru satul Orbi, din județul Gorj, vezi și Nicolae Stoicescu, Bibliografia localităților și
monumentelor feudale din România, II (M-Z), 464.
23
DRH, II, ed. Ștefan Ștefănescu, Olimpia Diaconescu (București, 1972), 256–257, doc. 129.
Editorii documentului au localizat satul, “lângă Cartiu, județul Gorj” (Ibid., 528), pornind de
la identificarea topografică făcută în Documente privind istoria României, B. Țara Românească,
veacul XVII (1601–1625), Indicele numelor de locuri, eds. Ion Donat (responsabil), S. Caracaș,
Gh. Cioran, N. Ghinea, M. Kandel, Gr. Popescu, Th. Rădulescu (București, 1960), 90, pe teme-
iul documentului din 5 iunie 1624, prin care Alexandru vodă Coconul i-a întărit lui Buzea din
Curte stăpânirea peste mai multe părți din satul Turcinești, unde printre martori s-au aflat:
Dadiul din Orbi, bătrânul Stoica din Carteu, Stanciul Șușescu, Leca și Ghiuoca din Turcinești
în DIR, XVII/4 (București, 1954), 424–425, doc. 434. Localizarea a fost preluată de Melentina
Bâzgan, Judeţele Ţării Româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea (Bucureşti, 2004), 1227,
80 | Petronel Zahariuc
nume24, dispărut și el între timp, situat cel mai probabil în județul Prahova25, iar
în domnia lui Matei Basarab, un altul, localizat în județul Dâmbovița.26
După documentul din 31 mai 1620, următorul act păstrat și identificat
privitor la satul Orbi, din județul Gorj, este abia din 6 februarie 1647, când
Lupul, fiul lui Grozea din Orbi, împreună cu Cârstea, nepotul lui Dobromir,
vând lui Vintilă logofăt din Târgul Jiu o parte din satul Turcinești, cu 1.500
de aspri, iar la vânzare, printre martori, s-a aflat și Stănilă Ciorăi, cu fiul său,
Radul, din Orbi.27 După care, alți moșneni din Orbi, Stănilă (poate același cu
Stănilă Ciorăi) și Opre Vlăgeu, apar ca martori, în toamna anului 1654, atunci
când Iane, fiul lui Marco din Curte, vinde lui Radul, fiul lui Lazar din Târgul
Jiu, două delnițe din Curte, cu 2.000 de aspri.28 Și tot în domnia lui Constantin
doc. 204; vezi și Melentina Bâzgan, Indicatorul localităţilor medievale din Ţara Românească până
la 1831 (Bucureşti, 2004), 72, nr. 3508.
24
DIR, XVII/1 (București, 1951), 366, doc. 333 (Ivan din Orbi și rudele sale vând o vie din
dealul Trestianilor, la Valea Largă, în apropiere de Gherghița, lui Rate din Gherghița; 20 februa-
rie 1609). Peste câțiva ani, la 16 iulie 1617, Bodea din Orbi a fost martor la o vânzare din satul
Căpățânești, în județul Buzău. Ibid., XVII/3 (București, 1951), 163–164, doc. 133.
25
Pornind de la actul din 20 februarie 1609, Melentina Bâzgan a localizat satul în jude-
țul Prahova (Judeţele Ţării Româneşti, 192, nr. 78; Indicatorul localităţilor, 72. nr. 3509). În
Documente privind istoria României, B. Țara Românească, veacul XVII (1601–1625), Indicele
numelor de locuri, 90, satul nu a fost localizat, și la fel s-a întâmplat și în CDȚR, II, eds. Maria
Soveja, Doina Duca-Tinculescu, Reghina Dragomir (București, 1974), 153–154, nr. 284, unde
documentul din 20 februarie 1609 a fost publicat în rezumat. O parte din acest sat a fost stăpâ-
nită de Staico paharnicul Rudeanu, care i-a vândut-o lui Buzinca mare clucer, DRH, XXIII, ed.
Damaschin Mioc (București, 1969), 382–389, doc. 241; 15 mai 1631. Pentru acest sat, vezi și
documentul din 27 <februarie> 1637, unde Stanciu Barău din Orbi dă mărturie în CDȚR, IV,
eds. Marcel-Dumitru Ciucă, Doina Duca-Tinculescu, Silvia Vătafu-Găitan (Bucureşti, 1981),
423–424, doc. 926.
26
DRH, XXX, eds. Violeta Barbu, Marieta Chiper, Gheorghe Lazăr (București, 1998), 25,
doc. 19 (16 ianuarie 1645; Paraschiva ceauș din Orbi dă mărturie la vânzarea unui rumân din
Bărbătești). Același Paraschiva din Orbi, de data aceasta cu dregătoria de logofăt, dă mărturie și
la vânzarea unui vad de moară din Bărbătești, Ibid., XXXII, eds. Violeta Barbu, Gheorghe Lazăr,
Oana Rizescu (București, 2001), 17, doc. 12; 10 ianuarie 1647.
27
Ibid., XXXII, 48, doc. 44 (localizat în Gorj); CDȚR, VI, eds. Marcel Dumitru Ciucă, Silvia
Vătafu-Găitan (Bucureşti, 1993), 283–284, doc. 740 (localizat în Mehedinți sau Gorj). Mai îna-
inte cu doi ani, la 17 august 1645, este atestat un preot Șteful din Orbi, care scrie un act de vân-
zare a unui rumân către ceaușul Lupu din Strehaia, însă localizarea satului ridică probleme, astfel
că a fost așezat fie în “Gorj?” (Ibid., 226, doc. 582; rezumat, cu data de la Hristos calculată gre-
șit: “1645”), fie în Dâmbovița (DRH, XXXI, eds. Violeta Barbu, Constanţa Ghiţulescu, Andreea
Iancu, Gheorghe Lazăr, Oana Rizescu (Bucureşti, 2003), 273–274, doc. 247.
28
DRH, XXXIX, eds. Violeta Barbu, Gheorghe Lazăr, Florina Manuela Constantin, Constanţa
Ghiţulescu, Oana Mădălina Popescu (Bucureşti, 2010), 515–516, nr. 431 (13 octombrie 1654);
CDȚR, VIII, eds. Marcel-Dumitru Ciucă, Silvia Vătafu-Găitan, Dragoş Şesan, Mirela Comănescu
(Bucureşti, 2006), 199, nr. 404.
Trei documente slavo-române din Arhivele de la Budapesta privitoare la istoria Țării Românești | 81
Șerban, la 13 și 14 mai 1656, mai sunt pomeniți o seamă de megieși din Orbi,
mulți de această dată, datorită faptului că au ieșit, la 13 mai, înaintea domnului
pentru a se judeca cu Iorga Țongănescu și cu cumnata acestuia, Gherghina, din
pricina unor datorii29, iar a doua zi pentru a se judeca cu Barbu Poenaru mare
clucer, care cumpărase mai multe ocini din sat, cu vânzători cu tot, iar megieșii
rămași stăpâni peste ocinile lor, “temându-se de rumânie, să nu-i împresoare
Barbul mare clucer, au venit la Divan, înaintea domnului, jăluindu-se că le este
teamă să nu-i rumânească Barbul mare clucer, iar acesta a mărturisit înaintea
domnului, a dregătorilor și a tot Divanul că nu are nici o treabă cu acești megiași
sau cu ocinile lor”.30 Cu toate aceste asigurări, la 2 decembrie 1657, trei frați din
Orbi s-au vândut rumâni lui Dragotă postelnic, fiul Barbu vornicul Poenaru,
“cu toate moșiile noastre de în partea megieșască, câte ni se va alege părțile
noastre de preste tot hotarul megieșesc”31, însă la 4 februarie 1660, rumânii
sunt eliberați, împreună cu ocinile lor, pentru suma de “23 de ughi”, iar printre
martori s-au aflat, din nou, Oprea Vlăgiu și Stănilă Ciorăi.32 Cu toate acestea,
procesul de rumânire al megieșilor din Orbi a continuat, pentru că la 15 martie
1685, un alt megieș s-a vândut rumân postelnicului Cornea Brăiloiul.33 Această
parte de moșie a trecut, prin moștenire, de la marele ban Cornea Brăiloiul la
fiul său, Vlăduț, împreună cu o parte din moșia Jupânești34, iar acesta, după ce
se va călugări la mănăstirea Tismana, sub numele monahal Vasile, o va dărui
noii sale “case”, însă fără rumâni, la 17 noiembrie 1714.35 După un deceniu,
Dumitrașco, fratele monahului Vasile și fiul banului Cornea Brăiloiul, călugărit
și el sub numele Dosithei, a cumpărat de la Nicodim egumenul Tismanei această
parte din Orbi, care se afla lângă moșia Vădeni, “temeiul” familiei Brăiloiul.
Egumenul și tot “soborul de obște s-a sfătuit, fiind și sfânta mănăstire lipsită
29
CDȚR, VIII, 414, nr. 921; N. Iorga, Studii și documente privitoare la istoria românilor, V
(București, 1903), 121, nr. 20.
30
Ibid., 414, nr. 922.
31
Constantin Giurescu, Studii de istorie socială. Vechimea rumâniei în Țara Românească și
legătura lui Mihai Viteazul. Despre rumâni. Despre boieri, ediția a II-a revăzută și adăugită de
C. C. Giurescu (București, 1943), 289; Gheorghe Ghibănescu, Surete și izvoade. Documente sla-
vo-române din colecțiunea lui Alex. Ștefulescu, VI (Iași, 1909), 76–77, nr. LXXVII; Alexandru
Ștefulescu, Gorjul istoric și pitoresc (Târgu-Jiului, 1904), XV, 84; N. Iorga, Studii și documente, VI
(București, 1904), 478, nr. 115; Istoriile domnilor Țării Românești, cuprinzând istoria munteană
de la început până la 1688, compilate și alcătuite de Constantin căpitanul Filipescu, publicate de
N. Iorga (București, 1902), 139, nota 1.
32
Gheorghe Ghibănescu, Surete și izvoade, 81–82, nr. LXXXII; N. Iorga, Studii și documente,
VI, 479, nr. 118.
33
N. Iorga, Studii și documente, V, 318, nota 1 (mențiune).
34
Aici, ieromonahul Vasile va ctitori un schit, vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor
dregători din Țara Românească și Moldova (sec. XIV-XVII) (București, 1971), 121–122).
35
N. Iorga, Studii și documente, V, 137–138, nr. 73.
82 | Petronel Zahariuc
36
Ibid., 143–144, nr. 82 (17 august 1724); Alexandru Ștefulescu, Gorjul istoric și pitoresc, LXVI
(rezumatul are veleatul greșit: “<7231>”).
37
Actele Secției Bunuri Publice-București. Mănăstirile Tismana și Trivalea, ed. Ileana Leonte
(București, 1951).
Trei documente slavo-române din Arhivele de la Budapesta privitoare la istoria Țării Românești | 83
ANEXĂ
Magyar Nemzeti Levéltár Oszágos Levéltára, R 287, 1571. Sólyom Fekete Ferenc gyűjtemény
maradéka (Arhiva Naţională Maghiară, R 287, 1571. Rămăşiţe din colecţia Sólyom Fekete
Ferenc). Original slav, pergament, cerneală cafenie, monograma cu cerneală roșie (decolorată),
rupt la îndoituri, ars și pătat, sigiliul domnesc timbrat, păstrat, cusut cu mătase roșie, din care se
observă puțin din legendă și nova plantatio.
1
Ars, rupt și șters.
2
Lectură probabilă, pentru că numele este foarte șters.
3
Urmează o treime de rând ruptă și arsă, din care se pot citi doar câteva litere disparate.
spătar, și Radu comis, și Dima stolnic, și Duca paharnic și jupan Iane mare
postelnic. Ispravnic Iane mare ban.
Și Manole a scris, în cetatea București, luna iunie, 4 zile, în anul 7100
<1592>.
† Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
Magyar Nemzeti Levéltár Oszágos Levéltára, R 287, 1592. Sólyom Fekete Ferenc gyűjtemény
maradéka (Arhiva Naţională Maghiară, R 287, 1592. Rămăşiţe din colecţia Sólyom Fekete
Ferenc). Original slav, pergament, cerneală cafenie, rupt la îndoituri, ars și pătat, sigiliul dom-
nesc timbrat, păstrat, cusut cu mătase roșie, din care se observă puțin din legendă și nova plan-
tatio.
1
Așa în textul slav.
2
Rupt.
3
Urmează aproximativ o treime din penultimul rând ruptă.
† Din mila lui Dumnezeu, Io Gavriil Movilă voievod și domn a toată Țara
Ungrovlahiei, fiul marelui și preabunului Simeon Movilă voievod. Dăm domnia
mea această poruncă a domniei mele lui Vâlsan din Orbi și fiilor săi, câți
Dumnezeu îi va da, ca să-i fie ocină din Orbi, însă la Lac, pentru că a cumpărat
Vâlsan acest loc de ocină de la unchiul său, de la Neag, pentru 901 de aspri, și
iar a cumpărat Vâlsan un loc de ocină din Orbi de la unchiul său, de la Neag,
pentru 300 de aspri.
Și iar a cumpărat Vâlsan un loc de ocină de la Stana a lui Bărbuțul, pentru
180 de aspri, și de la Trihoiul, pentru 80 de aspri, și de la Mușa un loc la Vârtop,
pentru 140 de aspri, și iar de la Mușa a lui Stănișorul un loc la Vârtop, pentru 140
de aspri, și de la fiul lui Stănișorul un loc, lână Mejdenu2, pentru 250 de aspri.
Și iar a cumpărat Vâlsan un plai pentru vie, la Séci, de la unchiul său Văia,
pentru 500 de aspri, și de la Lupul al lui Bârcă un loc la câmp, la Perișor, pentru
800 de aspri.
Și iar a cumpărat Vâlsan un loc, la Preloage, de la Stoica din Turcenești,
pentru 400 de aspri, și iar un loc, la Unghiul Bălții, de la Stoica din Turcenești,
pentru 250 de aspri.
Și iar să fie lui Vâlsan ocină la Orbi, însă toată partea soacrei sale, a Vladei,
pentru că această parte de ocină a cumpărat-o Vlada, soacra lui Vâlsan,
împreună cu bărbatul ei ...3 nu a făcut Vlada și cu Oprea, copiii Nedé...3 ...3
moartea lor, a rămas Vâlsan, nepotul Vladei, și fratele ...3 lui Oprea, bărbatul
Vladei. De asemenea, a împărțit Vâlsan cu fratele ...3 și a luat Vâlsan partea
soacrei sale, a Vladei, ...3 nu a luat partea unchiului ei, a lui Oprea.
Și iar a cumpărat Stanciul, fratele lui Vâlsan un loc de ocină, de lângă O...3,
de la unchiul lui, Drăgoiu, pentru 300 de aspri, și alt loc de la Trihoiul, pentru o
vacă, și alt loc, iar de la Drăgoiu, pentru 100 de aspri.
Trei documente slavo-române din Arhivele de la Budapesta privitoare la istoria Țării Românești | 89
Iată și martori am pus domnia mea: jupan Enache mare ban al Craiovei,
și jupan Ivașco mare8 vornic, și jupan Papa mare logofăt, și jupan Hiera mare
vistier, și Miho mare spătar, și Mihalache mare stolnic8, și Buzinca comis, și
Vladu paharnic. Și ispravnic Papa mare logofăt.
Și eu, Șerban logofăt, am scris, la Târgoviște, luna8 mai, 31 zile, anul 7128
<1620>.
† Io Gavril voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
Magyar Nemzeti Levéltár Oszágos Levéltára, R 287, 1620. Sólyom Fekete Ferenc gyűjtemény
maradéka (Arhiva Naţională Maghiară, R 287, 1620. Rămăşiţe din colecţia Sólyom Fekete
Ferenc). Original slav, hârtie, cerneală cafenie, rupt la îndoituri, ars și pătat, sigiliul domnesc
timbrat, deteriorat, cusut cu mătase roșie, din care se observă legenda și o parte din stema Țării
Românești și stema familiei Movilă.
1
Cifra se citește cu greutate, pentru că se află pe un loc pătat de arsură.
2
Cuvântul este pe îndoitură, într-un loc ars, astfel că lectura este probabilă.
3
Rupt.
4
Modificat din: s∂ (200).
5
Micÿl ed∂o m1sto, încercuit de aceeași mână, cu aceeași cerneală.
6
Omis.
7
Acoperit cu timbrul sigiliului.
8
Rupt; completat după documentul din 1 iunie 1620, CDȚR, III, vol. întocmit de Doina Duca-
Tinculescu, Marcel-Dumitru Ciucă (București, 1978), 559–560, nr. 1119.
There are still unpublished papers written in the Slav language within the National
Archives of Hungary in Budapest, concerning the history of Wallachia and Moldavia.
Some time ago dr. Adrian Magina (Museum of the Mountainous Banat) discovered three
Slav papers in Sólyom Fekete Ferenc Collection in the Magyar National Archives (Magyar
Nemzeti Levéltár Oszágos Levéltára), and kindly put them at my disposal. All my gratitude
here inserted too. Two of those papers belong to the 16th century (May 26, 1571, and June
4, 1592), and the other one to the 17th century (May 31, 1620), emitted in Bucharest and
Târgoviște: all of them cast light both upon the history of some localities in Wallachia, still
existing (Bujoreni, Vâlcea County), or lost (Orbi, Gorj County) and the history of some
families of boyards (Olănescu), and the general history of Wallachia through completing
and improving our knowledge on some of the 16th century’s voievodes (Alexandru II
Mircea, Ștefan Surdul) and the 17th (Gavril Movilă).
FRAGMENTE BIOGRAFICE ALE NOBILILOR
FLORE ÎN SECOLELE XVI–XVII
* Şcoala Superioară Comercială “Nicolae Kretzulescu” București, b-dul Hristo Botev, nr. 17,
e-mail: dragoslucian68@yahoo.com
1
Aprecierile misionarilor iezuiți despre Caransebeș: residenza di nobili (1583), est enim ibi
magna nobilitas (1586), în Călători străini despre Țările Române, vol. II (București, 1970), 557;
III (1971), 121. Comunitatea nobiliară era nu doar numeroasă, ci și înzestrată cu privilegii puter-
nice, așa cum se remarcă într-un raport către principe, din 1561: habere ipsam universitatem
nobilium efficacia privilegia (Frigyes Pesty, A szörényi bánság és Szörény vármegye története, vol.
III (Budapest, 1878), 300, nr. 221).
2
Cristian Ionescu, Dicționar de onomastică (București, 2001), 179.
3
Documenta Romaniae Historica, seria B: Țara Românească, vol. I (1247–1500) (București,
1966), 140, 173, nr. 77, 98.
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
92 | Dragoş Lucian Ţigău
Sălaj), la 14494; Flore Tofana, iobag din Velchest (zona Făgetului) în 15885; chib-
zuitul Demetrius Flore din Bocșa Vasiovei (1597)6 etc.
Floreștii fac parte din grupul familiilor (Bucoșnița, Fodor, Ivul, Josika,
Lățug, Moise, Peica, Simon, Tivadar și Vaida) care s-au afirmat mai târziu în
societatea medievală bănățeană, mai precis, începând cu primele decenii ale
veacului XVI. Primul reprezentant cunoscut al familiei este Petru Flore. La 17
noiembrie 1528, el figurează ca proprietar al unei curți din apropierea zidului
de incintă al Caransebeșului.7 După multe decenii (30 ianuarie 1566), numele
revine în acte, dar fără a oferi garanția că se referă, chiar și indirect, la amintitul
proprietar (Flore Pether ffyaval).8
Contemporani cu Petru au fost Toma și Ioan Flore. Cei doi intră simultan
în lumina documentelor, figurând ca martori în procesul de proprietate dintre
nobilii Fodor și Vaida (10 octombrie 1539).9 Pentru Thomas Flore de Sebes, audi-
erea din 1539 rămâne singura dovadă a existenței sale. În schimb, viața lui Ioannes
Flore de Sebes, nobilis se poate reconstitui acceptabil, pe baza unor consemnări
mai generoase.10 El a fost însurat cu Ana, fiica lui Nicolae Nowcha/ Nopche,
amănunt dezvăluit foarte târziu, când toți erau demult decedați (20 august 1581).11
Căsătoria s-a încheiat după 6 noiembrie 1535, dată la care sunt amintite Caterina
și Ana – văduva, respectiv fiica (nemăritată) lui Nicolae Nowcha.12 Mariajul a fost
binecuvântat cu doi copii, dar s-a destrămat după 10–12 ani, prin moartea Anei.
La 15 noiembrie 1548, Ioan era deja văduv și se confrunta în instanță cu soacra
sa, Caterina Nowcha, pentru dreptul de a-și crește și educa băieții. Cei doi fii (duo
fily) erau destul de mari, pentru că instanța districtului Caransebeș și tribunalul
comitatului Timiș, prezidat de comitele Petru Petrovici, au luat în seamă și au
aprobat preferința minorilor de a rămâne cu tatăl lor.13 Viața nobilului Ioan Flore
poate fi urmărită până la începutul anilor ’60 ai secolului. În august 1561, el se
afla în litigiu cu nobilul Ioan Fiat, dar în februarie 1566, era amintit ca decedat,
procesul fiind continuat de urmașul său, Nicolae Flore.14
4
Magyar Nemzeti Levéltár, Diplomatikai Levéltár, DL 36391 (registru p. 68, nr. 1).
5
Az Erdélyi Káptalan jegyzőkönyvei 1222–1599, Zs. Bogdándi, E. Gálfi, eds. (Kolozsvár: Az
Erdély Múzeum-Egyesület Kiodása, 2006), 222, nr. 584 (în continuare: EK).
6
Fr. Pesty, Krassó vármegye története, vol. IV (Budapest, 1883), 193, nr. 490.
7
Pesty, Szörényi, III, 180, nr. 151.
8
Ibid., 336, nr. 238.
9
Adrian Magina, “O ascultare de martori și realități bănățene într-un document din 1539,” în
Analele Banatului, Serie Nouă, Arheologie-Istorie XXII (2014): 274, nr. I.
10
Pesty, Szörényi, III, 233, 259, 265–268, nr. 183, 194, 200–202.
11
EK, 117–118, nr. 293–294.
12
Pesty, Szörényi, III, 200, nr. 162.
13
Ibid., 257–259, nr. 194.
14
Ibid., 349–351, nr. 246.
Fragmente biografice ale nobililor Flore în secolele XVI–XVII | 93
Din cei doi fii menționați la 1548, doar unul, anume Nicolae Flore, s-a bucurat
de atenția documentelor și de considerația societății severinene, în a doua jumă-
tate a secolului XVI. Sursele referitoare la el se concentrează în intervalul februarie
1566–aprilie 1594. Ascendența sa este arătată în mărturiile anilor 1566–1567
(Nicolaus filius quondam Joannis Flore de Karansebes), sursele ulterioare oferind
precizări suplimentare: Néhai Floreh Ioannak, néhai Nophchie Miklós leányától:
néhai Annától született fia: Nicolae... (1581).15 Nicolae apare căsătorit în momentul
deplinei sale maturități, partenera sa de viață fiind nobila (generosa) Sofia Pribeg,
fiica alesului răposat Ioan Pribeg (decembrie 1590).16 Viața lui Nicolae s-a terminat,
foarte probabil, la începutul secolului al XVII-lea, la aproape zece ani după ultima
menționare directă. Conscrierea fiscală realizată la ordinul autorităților imperiale
în anul 1603, îl arată ca proprietar nominal în câteva sate bănățene. Pe de altă
parte, el nu figurează în lista numeroșilor nobili care și-au declarat adeziunea la
tabăra habsburgică (februarie 1603), fapt ce poate sugera nu doar opțiunea poli-
tică, ci și dispariția sa fizică.17 Posteritatea acestui nobil rămâne necunoscută.18
Ultimii doi reprezentanți ai familiei din secolul al XVI-lea au fost Ștefan
și Barbara Flore, fiecare din ei fiind cunoscuți prin intermediul unei singure
mărturii. Existența lui Ștefan Flore se întrevede din sentința princiară emisă
la 6 februarie 1566, prin care i s-au confiscat toate bunurile funciare și mobile,
pe motivul uciderii fratelui său (prefatus Stephanus Flore, contra manifestum
dei preceptum, et fraternam charitatem ac dilectionem proximi, fratrem eius
sibi sanguine junctum, more sicario interemerit).19 Amănuntele din document
sunt importante din perspectivă genealogică, mai ales dacă sunt coroborate cu
detalii din înscrisurile anterioare. Pornind de la realitatea că Nicolae și Ștefan
au avut fiecare câte un frate, se poate admite posibilitatea ca ei să fi fost veri. Nu
este exclus ca Ștefan să fie urmașul acelui Toma Flore din 1539. Totodată, există
o identitate frapantă între denumirile părților posesionare confiscate lui Ștefan
și numele trupurilor de moșii stăpânite odinioară (august 1534) de pomenitul
Nicolae Nowcha, socrul lui Ioan și bunicul lui Nicolae Flore.20 Această coinci-
dență sporește convingerea înrudirii apropiate dintre Nicolae și Ștefan Flore.
15
Ibid., 352, nr. 246; EK, 117–118, nr. 293–294.
16
EK, 296, 298, nr. 798, 801.
17
Costin Feneșan, Diplomatarium Banaticum, vol. II (Cluj-Napoca: Mega, 2017), 279–280,
nr. 103; Monumenta Comitialia Regni Transsylvaniae, ed. Szilágyi Sándor, vol. XVII (1679–1682)
(Budapest, 1894), 405–410, nr. 8–9 (în continuare: MCRT).
18
A se compara schemele genealogice contradictorii publicate în 1877 de Pesty, Szörényi, I,
474 și II, 475. În realitate, la 1590, numele Sofia era purtat de două doamne înrudite: Sofia Flore
era fata lui Ioan Pribeg, acesta fiind văr primar cu Sofia Pribeg, măritată cu Ladislau Lățug din
Delinești (EK, 296–298, nr. 798, 801).
19
Pesty, Szörényi, III, 341–342, nr. 239.
20
Ibid., 197, nr. 162.
94 | Dragoş Lucian Ţigău
Barbara Flore este menționată la deplina maturitate, fiind deja văduvă după
alesul nobil Mihai Fodor din Var (12 aprilie 1586).21 Se pare că nu a avut copii,
întrucât clauzele răscumpărării unui zălog cu scadența la opt ani nu fac referire
la niciun urmaș.
Pentru secolul al XVII-lea, nu se cunosc decât doi reprezentanți ai familiei,
anume nobilii Sigismund și Ioan Flore. Prima informație despre Sigismund, din
1628, este oarecum indirectă, atunci fiind menționat unul din iobagii săi din
satul Iaz.22 Următoarele știri sunt foarte distanțate în timp (1642, 1654–1656),
ultima arătându-l căsătorit cu Sara Naláczi.23
Despre Ioan Flore se poate afirma doar că a fost de origine bănățeană pentru
că majoritatea mărturiilor îl surprind departe de locul străbunilor. O ascultare
de martori realizată la Făgăraș, pe 25 februarie 1685, începe chiar cu: nobilis
Joannes Flore de Karan-Sebes, pronunc servitor spectabilis ac generosi domini
Stephani Naláczi de eadem annorum circiter 25. citatus, juratus, examinatus
fatetur ...24 Așadar, Ioan s-a născut pe la 1660, în refugiul transilvan al familiei
sale. În august 1688, după alungarea otomanilor din Caransebeș, nobilul Florea
s-a alăturat nobilimii severinene care și-a revendicat bunurile imobiliare stră-
moșești. El a solicitat nu doar restituirea propriei averi, ci și bunurile nobilului
Grigore Tivadar, pe temeiul înrudirii mai îndepărtate (Joannes Flore et Joannes
Gellestei, legitimi successores per genealogiam Castrucz).25 Informațiile anteri-
oare confirmă alianțele matrimoniale cu familiile bănățene Tivadar (stinsă spre
sfârșitul secolului) și Căstruț/ Kastrucz, dar și înrudirea cu influentul neam
Nalácz din Nălați-Hațeg care i-a oferit protecție. Scrisorile din 9 iunie și 22 iulie
1695 sunt ultimele mărturii despre existența nobilului Ioan Flore și a familiei
sale.26
Aspectele patrimoniale permit înțelegerea afirmării sociale și aprecierea
locului familiei Flore în elita Banatului montan. În primele decenii ale seco-
lului al XVI-lea, neamul nu s-a remarcat printr-o situație materială deosebită,
fiind ignorat documentar. Primii doi membri cunoscuți, Petru și Toma Flore
de Caransebeș, nu și-au depășit condiția de orășeni cu ceva avere. Semnalul
ascensiunii a venit de la Ioan Flore care, în octombrie 1539, avea deja rang
21
Pesty, Krassó, IV, 117–118, nr. 451.
22
Pesty, Szörényi, II, 99, 501–502.
23
Ibid., 268, 303, 387.
24
MCRT, XVIII (1683–1686) (Budapest, 1895), 306.
25
C. Feneșan, “Caransebeșul la începutul celei de-a doua stăpâniri habsburgice (1688),” în
Revista Istorică, Serie Nouă VII, nr. 1–2 (1996): 80, 82. Grigore Tivadar fusese soțul Anei Căstruț
(Kastrucz) în 1640 (Pesty, Szörényi, I, 476; Krassó, II/2 (1884), 111).
26
C. Feneşan, “Comitatul Severinului la sfârşitul secolului al XVII-lea,” în Tibiscum VII
(1988): 211, nr. IX; C. Feneșan, “Stăpâni şi supuşi în comitatul Severinului în timpul celei de-a
doua ocupaţii habsburgice (1688–1699),” în Banatica 14 (1996): 178–179.
Fragmente biografice ale nobililor Flore în secolele XVI–XVII | 95
nobiliar, moștenit de la părintele său ori câștigat prin merite proprii. De acum,
toți membrii familiei apar cu titlul nobiliar (generosus, -a, nobilis), consistența
sa fiind dată de avere și/ sau de funcțiile deținute. Mai mult, doi bărbați s-au
ridicat la rangul de “ales” (egregius): Ioan Flore (11 iulie 1552) și Nicolae Flore
(20 august 1581, 8 mai 1586, 2 mai 1590, 11 februarie 1594).27
Prima informație edificatoare despre proprietățile funciare ale familiei
provine din 6 februarie 1566, când nobilul Ștefan Flore, condamnat pentru
fratricid, a fost deposedat de toată averea sa: părțile posesionare deținute în
satele Armeniș, Feneș, Sadova, Slatina, Dalci, Zarazpatak, prediile Gyuro de Sus
și de Jos, Nagypatak și Zekes, casa din Caransebeș, piese din aur și argint, bani
și alte bunuri.28 Tot pe atunci, era în plină desfășurare procesul dintre nobilii
Ioan Fiat (fiul lui Francisc) și Nicolae Flore (fiul lui Ioan) pentru actele pose-
siilor Armeniș și Slatina, stăpânite în comun.29 O scurtă analiză retrospectivă
devoalează modalitatea prin care familia Florea a ajuns co-proprietară în satele
amintite. La începutul secolului, nobilul Ladislau Fiat a reușit să recupereze
părțile de moșie ale fratelui său, Ludovic, confiscate de regele Vladislav II tot pe
motivul unei crime. Printre numeroasele posesii enumerate atunci se aflau toate
cele care aveau să fie menționate și în 1566, cu excepția satului Dalci. Animat de
dragostea frățească, Ladislau i-a restituit lui Ludovic averea pierdută, a obținut
acordul banilor de Severin și pe cel al suveranului (22 iulie–28 august 1501)
pentru această donație, dar i-a pus fratelui său condiția să accepte ca la moște-
nirea proprietăților să aibă dreptul nu doar băieții ci și fetele lor. Printre cei
desemnați să asiste la punerea în posesie s-a aflat și Nicolae Nowcha din Slatina-
Timiș.30 Peste ani, la 24 iulie 1534, cu ocazia unui proces între membrii familiei
Fiat, o martoră a declarat că, în 1501, Ladislau Fiat îl rugase pe Nicolae Nowcha
să-și dea acordul ca posesiile să fie moștenite inclusiv de fete (ut Ladislaus Fiath
rogavit tempore prandy nobilem Nicolaum Nowtha ut filias faceret liberas in
hereditate ipse enim Nicolaus Niowtha eo tunc noluit).31 Această solicitare arată
că Nicolae Nowcha nu era un simplu vecin, ci co-proprietar alături de familia
Fiat. Înțelegerea ca dreptul de succesiune asupra pământurilor să aparțină și
fetelor a fost contestată energic de Francisc, fiul lui Ludovic Fiat. După anul
1530, Francisc a încercat să-și îndepărteze verișoarele de la moștenirea patri-
moniului imobiliar32 și, mai mult, să-i elimine pe ceilalți coproprietari. Într-o
27
Pesty, Szörényi, III, 265, nr. 200; Pesty, Krassó, IV, 119, 151, nr. 452, 464; EK, 117–118, nr.
293–294; Feneșan, Diplomatarium, II, 178–179, nr. 58.
28
Pesty, Szörényi, III, 341–342, nr. 239.
29
Ibid., 349–352, nr. 247.
30
Ibid., 137–143, nr. 124–125.
31
Ibid., 191, nr. 158.
32
Ibid., 182–192, 195–197, nr. 153–155, 157–158, 161.
96 | Dragoş Lucian Ţigău
36
EK, 117–118, nr. 293–296.
37
Feneșan, Diplomatarium, II, 279–280, nr. 103.
38
Pesty, Szörényi, II, 99, 387; Feneșan, Diplomatarium, II, 456, nr. 182.
39
Pesty, Szörényi, III, 140, nr. 125: Nicolaus Nowcha de Zlatina (1501); EK, 118, nr. 295:
Nicolaus Flore de Zlatina (1581).
40
Pesty, Szörényi, III, 265–268, nr. 200–202. Referiri la zălogire se făceau chiar și la 6 ianuarie
1574, cu ocazia unui proces de proprietate (Ibid., 395–398, nr. 263).
41
Pesty, Krassó, IV, 117–118, nr. 451.
98 | Dragoş Lucian Ţigău
46
Pesty, Krassó, IV, 119, nr. 452.
47
Budapest Főváros Levéltára, Közjegyzői, VII.200.a – 1879 – 0545, 8.
48
Magyarország iparosainak és kereskedőinek czím- és lakjegyzéke, red. Jekelfalussy József
(Budapest, 1892), 1042.
100 | Dragoş Lucian Ţigău
ANEXE
Patrimoniul imobiliar al familiei Flore în secolele XVI–XVII
(satele dispărute sunt însemnate cu * iar prediile cu **)
The family of Flore is documentary attested in 1528. The preserved documents do not
allow us to reconstitute a coherent and complete genealogy, but come with information on
anthroponyms, the way they were related to other families, their fortune and functions in
the course of time. The existence of the eight individuals is unequally put in light by papers
and their relationship is rarely specified. The family lived and integrated in a preponderant
Romanian milieu.
The family’s real patrimony consists in shares of villages, houses, and mills in the
district and town of Caransebeș. The family got gold of those share through matrimonial
alliances (wives’ dowry) or by holding them as security. The Flores and the strong family of
Fiath of Armeniș were co-owners in 10–15 villages, a reason of lots of conflicts concerning
the papers and right of owning. The family was deprived of the possession in the Banat in
1658 with the Ottoman conquest.
The family’s members’ access to local dignities confirms the social ascension of the
family: castellan of the district of Caransebeș and mayor of the homonymous town. The
series of testimonies concerning the family of Flore’s presence in the Banat ends in 1700.
DOCUMENTE PRIVIND COMITATUL TIMIȘ
LA FINALUL SECOLULUI AL XVI-LEA –
ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA
Adrian Magina*
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
104 | Adrian Magina
2
Pentru evenimentele din anii 1594–1595 în Banat rămâne util studiul lui R. Păiușan, C. Sav,
“Lupta antiotomană din Banat și Mihai Viteazul,” Studii de Istorie a Banatului IX (1983): 29–42.
Din istoriografia sârbă mai nouă este de folos Јован Пејин, “Банат под Турком окупацјиом,”
în М. Матицки, В. Јовић, ed., Банат кроз векове (Belgrad, 2010), 145–152; Pentru rolul epi-
scopului Teodor în răscoală: Пера Николић, “Владика Теодор Несторовић,” în Матицки,
Јовић, ed., Банат кроз векове, 123–131.
3
Erdély Története, vol. I, A Kezdetektől 1606-ig, eds. L. Makkai, A. Mócsy (Budapest, 1986),
526–527; P. Drăgălina, Din istoria Banatului Severin, vol. II (Caransebeș, 1900), 47–51.
4
A. Magina, “Lipova at the beginning of the 17 century. Documentary contributions,” în D.
Țeicu, R. Gräf, eds., Itinerarii Istoriografice. Studii în onoarea istoricului Costin Feneşan (Cluj-
Napoca, 2011), 297–321; Pentru rolul sârbilor și donațiile primite: Ј. Радонић, Прилoзи за
историју Срба Srba У Угарској у XVI, XVII, i XVIII, веку (Novi Sad, 1909), 1–15; А. Ивић,
Историја Срба у Угарској (Zagreb, 1914), 210–228.
Documente privind comitatul Timiș la finalul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea | 105
domenii deținute anterior instaurării stăpânirii Semilunii. Este cazul mai multor
nobili mărunți din Lugoj, care în virtutea înrudirii prin căsătorie cu urmași
ai familiei Besan din Belinţ sunt dăruiți de către principe cu fostul domeniu
ce aparținea Besanilor (prefatorum Besanensium praefuissent), grupat în jurul
satelor Ohaba și Belinţ, areal care a fost eliberat de sub stăpânirea turcească
(a iugo et servitute eorundem hostium per nos liberatae).10 Mihai Viteazul, la
rîndul său, le dăruia la doi mici nobili, Mihail Balota și Francisc Török, posesiu-
nile din satele Susani, Jupani, Paulest (dispărut) și Cliciova din comitatul Timiș.
Domnitorul răsplătea astfel slujbele credincioase ale celor doi dar, în același
timp, repunea în drepturi pe adevărații moștenitori ai satelor respective, Mihail
Balota și Francisc Török fiind urmașii de drept ai lui Iacob Török de Cliciova,
nobil ce deținuse domeniul anterior ocupației otomane.11 Tot în categoria micii
nobilimi, care s-a bucurat de donaţii în teritoriile recuperate de la otomani, se
numără și George Terbusula din Lugoj, care a primit mai multe posesiuni din
comitatul Timiș prin mărinimia principelului Sigismund Báthory. Este vorba
de satele Chevereșu Mare, Uliuc, Bote (dispărut), Dragșina și Sârbova, toate
situate între Buziaș și Timișoara. Aflat în necaz şi lipsă de bani, acesta a trebuit
să vândă o parte din moșii rudei sale sale Ioan Pribek din Lipova, iar o parte a
lăsat-o prin testament soției sale Ana Lacza, nobila doamnă urmând a recupera
și banii ce-i dăduse cu împrumut.12 În plus, testamentul nobilului din Lugoj
ne oferă indicii asupra relațiilor sociale, de rudenie și economice existente în
rândul micii nobilimi bănățene la începutul secolului al XVII-lea.
Nu doar localnicii au beneficiat de recuperarea unor teritorii din mânile
turcilor. Este cazul lui Ioan Váradi și Petru Széplaki, cărora principele Gabriel
Báthory le-a dăruit în anul 1610 mai multe sate din comitatul Timiș printre care
Beregsăul Mic, Bobda, Parța sau Jimbolia.13 Documentul lasă să se întrevadă că
Ioan Váradi provine din Chimindia (jud. Hunedoara) și că era la acel moment
provisor al curții princiare din Alba Iulia. Un personaj cu același nume era
menţionat în 1594–1595 ca membru al cancelariei princiare14, fără să știm dacă
e identic cu nobilul donat cu moşii bănăţene în anul 1610. Celălalt beneficiar
al donației, Petru Széplaki, ar putea proveni după nume dintr-unul din nume-
roasele sate ardelene ce purtau denumirea de Széplak aflate în diverse comi-
tate ale principatului. Satele dăruite celor doi erau în proximitatea Timișoarei,
o parte dintre localităţile respective fiind amintite ca parte a domeniului cetății
Timișoarei înainte de anul 1552. Tocmai pentru că se aflau în vecinătatea
10
F. Pesty, Krassó vármegye története, vol. IV (Budapest, 1883), 199–201.
11
Anexa 2.
12
Anexele 4, 6, 7.
13
Anexa 3.
14
Z. Trócsányi, Erdély központi kormányzata 1540–1690 (Budapest 1980), 197.
Documente privind comitatul Timiș la finalul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea | 107
15
Pentru înțelegrea condominium-ul fiscal osmano-transilvan esențial rămâne studiul
Cristinei Feneșan, “Quelques aspectes du condominium osmano-transylvain au XVIIe siècle,”
Osmali Araștirmalari/Journal of Ottoman Studies XI (1991): 111–121.
108 | Adrian Magina
ANEXE
1
1596, 24 iulie, Nitra
Magyar Nemzeti Levéltár Országos Levéltára, Magyar Kamara Archivuma, E 148 Neo
Regestrata Acta, fasc. 18, nr. 10, pecete aplicată pe verso.
Capitlul bisericii din Nitra consemnează că Ștefan Zelemeri a zălogit lui Ioan Ujfalussi,
pentru suma de 1000 de florini, mai multe posesiuni ale sale, printre acestea numărân-
du-se și fortificația Nădlac din comitatul Timiș.
2
1599, 16 decembrie, Alba Iulia
Magyar Nemzeti Levéltár Országos Levéltára, Erdélyi Országos Kormányhatósági
Levéltárak, Gyulafehérvári káptalan országos levéltára, F 4 Cista comitatuum, Comita-
tus Thordensis, fasc. 7, nr. 5, original, hârtie, pecete aplicată.
Mihai Viteazul, pentru slujbe credincioase, donează lui Mihail Balota și Francisc Török
posesiunile din satele Susani, Jupani, Paulest și Cliciova din comitatul Timiș.
Michael m. p.
Ioannes Jacobinus secretarius m.p.
Documente privind comitatul Timiș la finalul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea | 111
3
1610, 24 februarie, Alba Iulia
Original neidentificat.
Copie: Magyar Tudományos Akadémia Könyvtára, Kézirattár, Pesty Frigyes gyűjtemé-
nye.
Principele Gabriel Báthory, pentru servicii credincioase, donează lui Ioan Váradi și
Petru Széplaki posesiunile Vaia, Beregsăul Mic, Bobda, Szilas, Parța, Sásvár, Kis Erdö,
Bozy, Vámtelek, Buziaş, Jimbolia şi Csóka din comitatul Timiș.
nostra Alba Iulia, vigesima quarta mensis Februarii, anno Domini millesimo
sexcentesimo decimo.
4
1610, 2 noiembrie, Lugoj
Transumpt în doc. nr. 9 din 5 mai 1613.
George Terbusula, nobil din Lugoj, vinde posesiunea sa din satul Sârbova lui Ioan Pri-
bek din Șoimoș pentru suma de 50 de florini. Ca martori la tranzacție au fost prezenți
vice banul Francisc Borbely, Simon Stanișa, Valentin Ilosvay, notarul Lugojului și Ște-
fan Matei.
5
1611, 26 aprilie, Sibiu
Magyar Nemzeti Levéltár Országos Levéltára, Erdélyi Országos Kormányhatósági
Levéltárak, Kolozsmonostori Konvent Országos Levéltára, F 17 Cista comitatuum,
Comitatus Tömösiensis, nr. 5, original, hârtie, pecete aplicată.
Principele Gabriel Báthory, pentru servicii credincioase, donează lui Janko și Marko
Racz posesiunile Berliște și Rusova din comitatul Timiș, împreună cu toate drepturile
și utilitățile ce țin de acestea.
6
1611, 5 iunie, Sibiu
Transumpt în doc. nr. 7 din 30 mai 1612.
Principele Gabriel Báthory, pentru servicii credincioase, donează lui Manoilo Egri din
Arad posesiunile părăsite Bechye, Akacz și Simogy din comitatul Timiș, predii ce apar-
ținuseră lui Radu Egri, fratele celui donat, mort fără urmași.
7
1612, 30 mai, Arad
Magyar Nemzeti Levéltár Országos Levéltára, Erdélyi Országos Kormányhatósági
Levéltárak, Kolozsmonostori Konvent Országos Levéltára, F 17 Cista comitatuum,
Comitatus Tömösiensis, nr. 14, copie de epocă.
Scris de altă mână: 1613. Apertae per magistrum Ioannem Angyalos protono-
tarium.
8
1612, 30 septembrie, Lugoj
Transumpt în doc. nr. 9 din 5 mai 1613.
Testamentul nobilului George Terbusula din Lugoj, încheiat în fața a șapte martori, prin
care lasă bunurile sale soției sale Ana Lacza, iar posesiunile avute în satele Chevereș,
Dragșina, Bote și Uliuc le împarte între soție și ruda sa, Ioan Pribek. De asemenea, soția
sa sa urma să primească sumele ce reveneau de la diverși debitori.
9
1613, 5 mai, Sibiu
Magyar Nemzeti Levéltár Országos Levéltára, Erdélyi országos kormányhatósági levél-
tárak, Kolozsmonostori Konvent Országos Levéltára, F 17 Cista comitatuum, Tömös,
nr. 10, original, hârtie, pecete aplicată.
At the end of the 16th century, in the context of the Long War between the Ottomans
and Habsburgs, the territory of Timiş County (nowadays Banat) was the subject of disputes
between Christian and Turkish troops. The Transylvanian armies occupied a number
of territories on the Mureş valley and nearby Timişoara, areas where nobles from the
Principality received various donations. The territorial impact of Christian recoveries can
be noticed by following these donations of Transylvanian princes. The Mureş Valley, a
strategic route for the Transylvanian Principality, was almost entirely recovered. Although
Timişoara could not be conquered, the Transylvanians imposed themselves on the west,
south and north of the city by occupying some villages only a few kilometres from the
city gates. The documents published in this study offer us the opportunity to investigate
the social, military, political and economical framework of the province between Mureş,
Danube and Tisza Rivers in the early modern times.
FORTUNA BREVIS: DESTINE ȘI AVERI ÎN
1674 ÎN COMITATUL SATU MARE
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
122 | Livia Magina, Florin Nicolae Ardelean
Confiscări de proprietăți
16
14
12
10
0
1670 1671 1672 1673 1674
În alambicul evenimentelor
În anul 1664, odată cu semnarea tratatului de pace de la Vasvár în data de
10 august, se încheia conflictul turco-habsburgic ce a culminat cu bătălia de la
Saint-Gotthard (Szentgotthárd). Deşi Habsburgii au obţinut victoria, acest lucru
nu s-a reflectat şi în prevederile tratatului de pace. Cele două tabere au ajuns la
un compromis ce restabilea un echilibrul fragil la frontiera turco-habsburgică
din Ungaria.3 Atât elita politică transilvăneană cât şi o mare parte a nobilimii
din Ungaria şi-au manifestat nemulţumirea faţă de deznodământul stabilit la
Vasvár şi doreau continuarea luptei cu turcii. O parte din reprezentanţii acestui
grup s-au întâlnit la mijlocul lunii noiembrie (1664), la Csáktornya, una din
reşedinţele lui Nicolae Zrinyi. Reprezentantul Transilvaniei la această întâlnire
a fost Nicolae Bethlen.4 Legăturile s-au menţinut şi în anii următori chiar dacă,
după moartea lui Zrinyi, liderul partidei nobiliare a devenit palatinul Francisc
Wesselényi. În aprilie 1666, Mihail Teleki şi Nicolae Bethlen au avut o întreve-
dere cu Wesselényi, în reşedinţa acestuia de la Murány, pentru a stabili condi-
țiile implicării principatului într-un eventual conflict cu Viena. Transilvania
avea însă nevoie de acordul și sprijinul Porții, care refuza să rişte un nou conflict
cu Habsburgii atâta timp cât lupta împotriva Veneţiei.5 În acest timp, în comita-
tele Bihor și Satu Mare s-au intensificat acțiunile ostile ale soldaților din cetățile
de margine aflate sub controlul Habsburgilor. Garnizoanele din Kálló, Tokaj,
Ibrány, Săcuieni și Satu Mare întreprindeau adesea mici incursiuni de jaf în
teritoriile noului pașalâc de la Oradea.6
Negocierile dintre transilvăneni şi nobilimea din Ungaria au intrat într-o
nouă fază după moartea lui Wesselényi în primăvara anului 1667. Francisc
Rákóczi, pretendent la tronul transilvănean, şi socrul acestuia, Petru Zrinyi,
au devenit noii lideri ai partidei nobiliare maghiare a cărei orientare poli-
tică se schimba treptat de la lupta anti-otomană la lupta anti-habsburgică.
Un context favorabil pentru această reorientare politică s-a ivit în septembrie
1669 când s-a încheiat războiul turco-veneţian. Mihail Apafi l-a trimis pe solul
David Rozsnayi pentru a solicita sprijinul Porţii în vederea susţinerii militare
3
Istoria Transilvaniei, vol. II, eds. Ioan Aurel Pop, Thomas Nägler, András Magyari (Cluj
Napoca, 2005), 137; History of Transylvania, vol. II, eds. László Makkai, Zoltán Szász (New York,
2002), 259–260; Jean Beranger, “La Hongrie des Habsbourgs au XVII e siècle. République nobili-
aire ou monarchie limitée,” Revue Historique, T. 238, fasc. 1 (1967): 44; Florin Nicolae Ardelean,
Organizarea militară în principatul Transilvaniei: Comitate și domenii fiscale (1541–1691) (Cluj-
Napoca, 2019), 353–354.
4
Pop, History of Transylvania, 262.
5
Ibid., 330–331.
6
Liviu Borcea, “Contribuții la cunoașterea mișcărilor țărănimii bihorene în a doua jumătate
a secolului al XVII-lea,” Crisia VII (1977): 439–449.
Fortuna brevis: destine și averi în 1674 în comitatul Satu Mare | 125
a dizidenţilor din Ungaria.7 Răspunsul marelui vizir a fost însă unul negativ, iar
principele Transilvaniei nu a îndrăznit să intervină direct în sprijinul aliaţilor
săi din Ungaria ce au început opoziţia armată în primăvara anului 1670.8
Cunoscând planurile rebelilor maghiari, Habsburgii au intervenit în forță
și au înăbușit cu ușurință mișcarea acestora. Francisc Nadásdy, Petru Zrinyi
(fratele mai tânăr al contelui Nicolae Zriniy) și Francisc Frangepan au fost
închiși, judecați și executați. Francisc Rákóczi I a fost iertat de împărat dato-
rită intervenției mamei sale, Sofia Báthory.9 Astfel, s-a sfârșit în mod tragic
“conspirația Wesselényi”, ce a avut însă consecințe importante în deceniile ce
au urmat. Mici focare ale rebeliunii s-au menținut și în anii următori, provo-
când o stare de instabilitate în zona frontierei. O parte din rebeli s-au refu-
giat în Transilvania. Nobili şi soldaţi maghiari din garnizoanele de frontieră
au căutat azil şi susţinere la curtea principelui Apafi. Garnizoana habsburgică
din Satu Mare a organizat mai multe incursiuni în Transilvania în urmărirea
acestor fugari. În 1672, profitând de războiul dintre turci şi Polonia, rebelii
maghiari din Transilvania, sprijiniţi de căpitanul de Chioar, Mihail Teleki, au
organizat o campanie militară în Ungaria. Acţiunile rebelilor au fost susţinute
iniţial de marele vizir Ahmed Köprülü, ce avea nevoie de o diversiune în terito-
riile Habsburgilor, aliaţi ai Poloniei. Principele Apafi a avut o atitudine şovăiel-
nică. După ce iniţial a promis sprijin militar şi susţinere făţişă rebelilor, poziţia
lui s-a schimbat în momentul în care stările au refuzat să accepte mobilizarea
oştirii. Teleki a continuat să participe la acţiunile insurgenţilor, fără permisi-
unea oficială a principelui, însă după înfrângerea de la Botiz, din 20 septembrie,
a revenit în ţară.10
Cetatea și comitatul Satu Mare au jucat un rol important în evenimentele
anilor 1664–1674. În această perioadă, Satu Mare era o fortificație modernă
(de tip italian nou), ce reprezenta un punct strategic de importanță majoră la
frontiera Habsburgilor cu turcii și cu Transilvania.11 În același timp, Sătmarul
7
Solul transilvănean a călătorit în insula Creta unde a avut o întrevedere cu marele vizir, Ioan
Bethlen, Historia Rerum Transylvanicarum ab a. 1662 ad a. 1673, Pars Posterior (Viena, 1783),
14–16.
8
History of Transylvania, 334–335.
9
Domokos Brenner, Histoire des Révolutions de Hongrie, ou l’on donne Une idée juste de
son légitime Gouvernement (La Haye, 1739), 84–86; Imre Lukinich, A History of Hungary in
Biographical Sketches (Budapest, 1937), 169.
10
Pop, History of Transylvania, 340.
11
După 1565 Satu Mare a devenit centrul celui mai estic sector al frontierei turco-habsbur-
gice, iar comandantul cetății îndeplinea funcția de căpitan general al “părților de dincolo de
Tisa.” Acest căpitan general avea în subordine cetățile Satu Mare, Ecsed, Kisvárda, Kálló, precum
și alte fortificații din comitatele Satu Mare, Bereg, Szabolcs și Ugocsea, Géza Pálffy, The Kingdom
of Hungary and the Habsburg Monarchy in the Sixteenth Century (New York, 2009), 102.
126 | Livia Magina, Florin Nicolae Ardelean
În roata Fortunei
În acest context politic, mulți dintre nobilii implicați în eveniment au intrat
în roata Fortunei. Consecințele au fost pentru unii la nivel economic doar
temporare, fiind mai târziu amnistiați: Balthasar Mikolai, Michael Uray, Georgy
Kemetsey, Georgy Korossy, Martin Kende, Francisc Debreczeny, Francisc Galfy,
Ladislau Gyulaffy, Georgi Toldy, Benedict Seredj iar pentru alții, definitive.
În perioada 1670–1681, până la dieta de la Sopron, Habsburgii au dus o
politică autoritară în Ungaria, politică ce a afectat libertățile tradiționale ale
nobilimii.16 În multe situații s-a făcut uz de forță pentru a reprima tendin-
țele divergente ale nobilimii, iar confiscările de proprietăți au reprezentat o
măsură obișnuită împotriva celor bănuiți de trădare. În acest context au avut
loc și confiscările din comitatul Satu Mare, menționate în documentul reprodus
12
Adalbert Burai, “Despre cetatea de tip italian din Satu Mare,” Studii şi Comunicări Satu Mare
(1969): 144, nota 30.
13
Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Cluj, Fond Primăria Municipiului Satu Mare, C.
I, nr. 70/1673.
14
Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae (în continuare MCRT), ed. Szilágyi Sándor, vol.
16 (Budapest, 1893), 147.
15
Ibid., 188.
16
J. Beranger, La Hongrie des Habsbourgs, 49–50.
Fortuna brevis: destine și averi în 1674 în comitatul Satu Mare | 127
Concluzie
Documentul anexat, pretext al analizei noastre, prezintă o importanță
deosebită atât pentru istoria economică cât și pentru istoria politică a Ungariei
dar și a Transilvaniei în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Această sursă
istorică reflectă politica, din ce în ce mai agresivă, a Casei de Habsburg în regiune,
o politică ce va duce în deceniile următoare la cucerirea Transilvaniei. Măsurile
represive de acest gen aveau un dublu rol. Confiscările de proprietăți reduceau
în mod eficient tendințele de insubordonare ale nobilimii, sporind în același
timp resursele materiale aflate sub controlul direct al autorităților habsburgice.
Acest document evidențiază însă și legăturile puternice dintre familiile nobilare
din Ungaria dar și din Transilvania, ale căror interese materiale și politice erau
convergente. O elită socială și politică marcată de strânse relații de familiaritate,
consolidate pe parcursul mai multor generații prin alianțe matrimoniale. Pe de
altă parte, documentul este încă un exemplu al modului în care, prin interme-
diul scrisului cu caracter economic, pragmatic, pot fi analizate secvențe care,
la prima vedere, n-ar fi avut nicio legătură cu anumite evenimente. De altfel,
scrisul cu caracter pragmatic, este adesea consecință a unor astfel de acțiuni
politice, indicând momente de trecere, de schimbare, căci schimbarea este
singura statornică în istorie.
45
Ibid., vol. 6, doc. 207, 305–306.
46
Ibid., vol. 6, doc. 226, 334–337.
47
Nagy, Magyarország családai, vol. 6, 190.
Fortuna brevis: destine și averi în 1674 în comitatul Satu Mare | 131
ANEXĂ
Anno 1670
Balthasaris Mikolai + Amnistiatis
In possessione Mikola curia nobilitaris cum pertinentiis et molendino trium
rotarum.
Subditi in dicta possessione integra sessionis sunt numero 15, dimidie sessionis
numero 37, desertis numero 10.
In possessione Szarozberegh integra sessionis numero 2, dimidie numero 8, deserte
numero 3
In possessione Szinyervaralya medio sessio numero 3, quarta numero 1, deserta
numero 5. Ibidem una sessio conversa in allodium vinee hic habentur numero 3
vasorum vini numero 24.
In possessione Josephhaza dimidie sessionis numero 1.
In possessione Sima integra sessionis numero 6, medio numero 16, inquilini
numero 1, deserte numero 5.
In civitate Nagy Banya domus lapidea dimidietas ad quam vinea numero 4, vasum
vini numero 6.
In possesione Fernezer valachi subditi numero 9.
In possessione Terebes saros vinea exigua numero 1.
Anno 1670
Michaelis Uray +Amnistiatis
In possessione Szinyervaralya curia nobilitaris cum pertinentiis et agris cubulos
204, pratis numero 80 currum foeni. Vineae sunt in promonthorio dicta posses-
sionis numero 3, vasorum vini circiter numero 50, molendinum duarum rotarum
cuius frumentum proventus cubulos 100, subditi in predicta possessione dimidie
sessionis numero 3, inquilini numero 8, deserte numero 7
In possessione Vamfalva integre sessionis numero 1, dimidie sessionis numero
14, quartam numero 2, deserte numero 7. In hac possesione est telonium cuius
proventus quarta pars cedit pro fisco Suae Majestatis.
Sylva cum aliis compossessoribus communis molendini duarum rotarum similiter
quarta pars. Pratum etiam unum, 4 currum foeni.
In oppido Ujváros media sessionis numero 7, quartam numero 2, deserte numero
1, inquilini numero 6.
In possessione Szamos media sessionis numero 1, deserte numero 1
132 | Livia Magina, Florin Nicolae Ardelean
Anno 1672
Principissa Kemenianae bona confiscata
Arcis Medgyes tres partes partes una cum pertinentiis allodio uno telonio 1
communi Stephani Csaky, pro cuius parte nisi quarta pars, tres autem suae Majestati
cedunt. Agri sunt 393 cubulos, 300, prata currus 200 foeni
Subditi in possessione Medgyes integre sessionis numero 19 medie numero 48,
inscriptus 12, deserte 57, vineae in promonthorio eodem numero 4
Molendinum in fluvio Szamos unius rotae cuius proventus annuum tritici cubulos
50
In possessione Krasso integre sessionis 2, mediae 6, deserte 14, telonii tres partes
proventus
Fortuna brevis: destine și averi în 1674 în comitatul Satu Mare | 133
Anno 1672
Sigismundi Csomakozy
In possessione Tatarfalva curia nobilitaris cum appertinentiis omnibus agris et
pratis subditi ibidem integre sessionis colonis numero 11, dimidie sessionis 18,
libertini numero 2
In possessione Lazar colonis sessionis numero 4, deserte numero 3, allodium
simplex cum agris cubulos 73, pratis 1 curris foeni.
In possessione Darocz subditi numero 3.
In possessione Homok colonis numero 1, inquilini numero 1
In possessione Kokenyesd medie sessionis numero 5, deserte numero 3
In possessione Turcz valachi colonis numero 1
In possessione Halmi inquilini numero 2
In possessione Lipo coloni numero 25, inquilini 3, deserte 9
In possessione Borhida colonos 5, inquilini 6, deserte 6
In Kocz colonos dimidie 1, inquilini 2
In Iloba colonos dimidie 2, inquilini 5, deserte 4
In Sebes Patak colonos 2, inquilini 3, deserte 3, vineae numero 2
Anno 1672
Balthasaris Ujvarii
In Egri bona cum curia et appertinentiis
In Kis Remethe colonos numero 1
In possessione Kanyahaza inquilini 4
In possessione Batar dimidie colonos numero 1
Georgii Bigye
In possessione Kote domus nobilitaris cum suis requisitis agro cubulos 1, integro
uno et medio colonos deserte 1
In possessione Cseke colonos sessione medio 2
In Szinyervarallya vineola una vasis numero 1
Anno 1672
Georgy Kemetsey Amnistiatis
In possessione Cseke domus nobilitaris simplex cum allodio agris cubulos 30,
pratis 12 currus foeni. Subditi medio sessionis 7 inquilinarae numero 3
In possessione Vasvary allodium cum suis pertinentiis
Fortuna brevis: destine și averi în 1674 în comitatul Satu Mare | 135
Anno 1672
Gabrielis Kende
In possesione Cseke domus nobilitaris lignea bene accomoda cum pertinentiis et
agris cubulos 226, pratis numero 60 curris foeni, vinea dantur numero 4 pro cubulos
(?) vini 162. Subditi in dicta possessione Cseke dimidie sessionis 30, quartam 2,
inquilini numero 1, libertini 3, deserte 3.
In possessione Rehtelek integra colonos 8, dimidie 9
In possessione Nagy Szekeres integra colonos numero 13, dimidie numero 3,
deserte 17, insimul 33, curia eiusdem nobilitaris cum pertinentiis et agris cubulos
112, pratis 60 currus foeni
In possessione Korod integrae sessionis 1, media 20, deserta numero 2
In possessione Csecse sessionis medie 2, inquilini 1, deserte 2
In possessione Kolebe sessiones integra numero 1
In possessione Milota dimidie colonos 1, deserte 2
In possessionis Nagy Musay sessionis medie 1, vineae cultae numero 5, deserte
numero 2
In possessione Hadasz curia cum suis pertinentiis inqua habitat dimiduis colonus
In possessione Encsencs colonos integra sessionis numero 11, inquilini 1, deserta 8,
agri domini terrestris dantur cubulos 40
In possessione Filesd colonos integra 2, medie 3, deserte 1
Anno 1670
Martini Kende Amnistiati
In possessione Fulpes domus nobilitaris cum suis pertinentiis et agris cubulos 66
coloni habebantur dimidii numero 4, inquilini numero 2
In possessione Csecse dimidii colonos numero 8
In possessione Tunyogh dimidie colonos numero 5, deserte sessionis integre
numero 2
In possessione Nagyar dimidia sessione numero 3 ½
In Eokoritti colonos numero 2
136 | Livia Magina, Florin Nicolae Ardelean
Anno 1670+
Francisci Debreczeny Amnistiati
In possessione Lazar domus nobilitaris cum suis requisitis et agris cubulos 95,
coloni integra sessionis numero 3, dimidie 3, deserte 3
In puszta Darocz integrae sessiones numero 3, deserte integrae numero 1, dimidie
numero 2
In possessione Homok integra colonos numero 2, dimidie numero 1, deserte
integre 3, dimidie numero 1
In possessione Ombod sessionis integrae numero 30, dimidie numero 2, deserte
numero 2
In possessione Amacz integre colonos 19, dimidie 2, deserte integre 21, dimidie 2
In praedio Palfalva domus nobilitaris lignea cum universis suis pertinentiis
In fluvio Szamos una mola unius rotae
In oppido Szathmar una domus habetur cum vinea una sed deserte
Anno 1672
Francisci Galfy+Amnistiatis
In possessione Attya curia nobilitaris cum suis pertinentiis terrae et pratis coloni
ibidem integris sessionis 1, dimidie numero 5, deserte numero 1.
In Botpalad una dimidie inquilini 1, quartalia 1
In puszta Darocz dimidie colonis numero 1
In Parlagh sessiones dimidie 1
In Ujvaros sessiones integres numero 1, inquilini numero 1
In Rakos sessionis dimidie 1
In Kanyahaza inquilini numero 1
In possessione Tartocz quartalia sessiones 2
Anno 1670
Francisci Darvay
In possesione Krasso curia nobilitaris cum agris et pratis et vineis 2 in promon-
thorio Appajensis pro vasis vini numero 7, coloni ibidem integres sessionis numero
2, dimidie 9, deserte numero 13.
In Nagy Kocs sessiones medie numero 3
In Kis Kocs sessiones medie numero 1
In Berencze sessiones medie numero 2
Anno 1672
Ladislai Gyulaffy+Amnistiati
In castello Rosaly certa portio domus itidem duae extra castellum cum horto uno.
Subditi in possessione Rosaly integre sessione numero 2, dimidie numero 2
Fortuna brevis: destine și averi în 1674 în comitatul Satu Mare | 137
Anno 1672
Ioannis Decsey
In possessione Keresztur sessiones quartalia 2
In possessiones Mattyfalva sessiones tertiarum 1
Anno 1672
Danielis Pap+
In oppido Szathmar domus nobilitaris lignea ad quam pertinent vineae in promon-
thorio Erdodiensis numero 13, pro ferentes tempores fertili cubulos vini numero
800.
f. 7
In possessione Hirip integra sessionis numero 3, dimidie 6, deserte 3, prata curris
foeni numero 10.
In possessione Kisnameny sessiones integre numero 3
In possessione Majteny sessiones colonis numero 1, deserte 4.
138 | Livia Magina, Florin Nicolae Ardelean
Ladislai Bagossy
In possessione Bagos curia nobilitaris cum suis appertinentiis subditi in dicta
possessione Bagos seu medie 19, tertiarum 1, deserte 6
In possessione Krasso integre sessiones 1, medie 3, inquilini numero 1, deserte 2.
Vinea in promonthorio Appajensis 1, cubulos vini numero 50.
Anno 1672
Francisci Sandorhazy
In possessione Danyad curia nobilitaris cum suis pertinentiis subditi ibidem integre
sessione 2, deserte numero 1
In possessione Eokorito sessiones integre 2, deserte 2
In possessione Kisnameny sessiones integre 2
Anno 1672
Georgii Toldy Amnistiatis
In possessione Remete Mezo allodium cum suis pertinentiis agris cubulos 170,
pratis 40 currum foeni, subditi ibidem integre sessiones 2, medie 4, quartalia 69,
deserte numero 25.
In possessione Kis Beleske curia nobilitaris cum allodio, agris cubulos 112, pratis,
hortis 24. Ibidem sunt coloni integre sessiones 1, dimidie 1, deserte 1
In possessione Balatafalva sessiones quartalia numero 29, inquilini numero 1,
colonis numero 1.
In possessione Mehtelek dimidie colonis 2, quartalia 2.
In possessione Feketepatak colonis 1, dimidie numero 3
In Gacsaty integre sessiones numero 1, dimidie numero 1
In Attya sessiones dimidie numero 2.
In Kis Nameny coloni dimidie 2
f.8
In Kis Szekeres integre sessiones 1, dimidie 2
In Kis Gocz integre sessiones 1, deserte 1.
In Nagy Gocz colonos dimidie 2, deserte 2.
In Szaros Beregh sessiones quartalia numero 1
In Nagy Hodos dimidie colonos numero 1
In Vamos Oroszy sessiones quartalia numero 1
In Csakolcz unus dimido colonos et libertini numero 1
In Nagy Balad dimidie sessiones numero 2, inquilini numero 1
In Zajta dimidie colonos numero 1
Fortuna brevis: destine și averi în 1674 în comitatul Satu Mare | 139
Anno 1670
Francisci Ispan
In possesione Penighe curia nobilitaris cum omnibus pertinentiis, allodio, stabulis,
horreo, hortis, agris numero 152 pro cubulos 230, pratis numero 6 pro curris foeni.
Horto vitifero 12 vasum vini, coloni sunt integre sessiones numero 35, dimidie
numero 8, deserte integre numero 14, dimidie numero 9, zingari numero 3.
In possessione Komoro dimidie sessiones colonis numero 1, et mola duarum
rotarum in fluvio Thur.
Praedium Szakoly ubi agri cubulos 60, prata curris foeni numero 16.
f.9
Anno 1673+
Benedicti Seredj+Amnistiatis
In possessione Sarkoz Ujlak allodium cum agris 240 in 60 agris horreis seminari ....
cubulos 140, pratis 30 curruum foeni, colonis integre sessiones numero 9, inquilini
numero 8.
In possessione Adorjan inquilini 2, molendinum unius rotae.
In possesione Darach curia nobilitaris cum allodiis hortis, pratis numero 2, agris
cubulos 116, aliisque appertinentiis molendinum est duarum rotarum coloni
integre sessiones 24, inquilini 12, deserte 18
In possessione Csaszlo integre sessiones 2, inquilini 3
In Ures inquilini numero 2, agri allodiales numero 17.
In Kazar inquilini numero 1
140 | Livia Magina, Florin Nicolae Ardelean
Anno 1673
Sophiae Segnyey uxoris Ladislai Farkas
In possessione Rosaly curria nobilitaris cum susi pertinentiis et agris cubulos
numero 82, pratis numero 40 currus foeni coloni me pertinentes sunt:
In dicta Rosaly integre sessiones numero 1
f.10
In Zajta integre sessiones numero deserte medio numero 1
In Mihtelek dimidie sessiones numero 1
In Gaczaly integre sessiones numero 1, quartalium numero 2, trium quartalium
numero 1, deserte 2
In fluvio Tur molae una pars 3 lapidum
In Kisszekeres integre sessionis numero 1, desertum numero 1
In Gyarmath sessiones integres numero 1, deserte numero 3
In Vamos Orosy dimidio colonos numero 2
In Kis Gocz sessiones integras 1, deserte dimidio numero 1
In Dacso dimidie sessiones numero 1
In Tiha Becz integre sessiones numero dimidio 3, inquilini 2
In Nagy Palad dimidie sessiones numero 1
In Nagyhodos integre sessiones numero 1, dimidie numero 1
Fortuna brevis: destine și averi în 1674 în comitatul Satu Mare | 141
Anno 1673
Uxoris Francisci Kende
In possessione Kale curia nobilitaris lignea scandularis cum agris 42, pratis et aliis
pertinentiis coloni sunt ibidem integra sessiones numero 3
In Szent Márton integra sessionis 4, dimide 4
In Udvary integra sessiones 5, dimidie numero 1
In Oroszfalu integra sessiones 3, dimidie numero 2
f. 11
In Veres Marth integra sessiones 2, dimidie numero 2
In Geres integra sessiones numero 9
In Remethe dimidie sessiones 17, quartalia numero 1
In Lekencze dimidie sessiones 2
In Komorzan sessiones dimidie 2
In Tartocz sessiones dimidie 1
In Bujahaza integra sessiones deserte numero 2
In Ujvaros deserte sessiones integre numero 2
In Kanyahaza deserte sessiones integre numero 1
In Piskaros inquilini sessiones numero 3
In promonthorio Szathmar vinea 1, sed valde inculta
In colle Remetensi 3 vineae, in Sarkozyensi colle una magna vinea
142 | Livia Magina, Florin Nicolae Ardelean
Anno 1673
Samuelis Ieney
In possessione Vasvary curia nobilitaris deserta cum agris 12 cubulos, pratis 17
currus foeni
In Ujvaros integre sessionis 1, dimidie 1
In Borhida dimidie sessiones numero 2
Anno 1672
Ioannis Sulyok
In possessione Csenger curia nobilitaris cum suis requisitis, agris cubulos 45, pratis
25 currus foeni, coloni ibidem dimidie sessionis numero 9, deserte numero 2
In possessione Ujfalu integre sessionis 1, medie 1, deserte numero 1
In possessione Nyirmedgyes dimidie sessiones 2, deserte etiam 2.
In possessione Janosy dimidie sessionis numero 2, deserte numero 1.
In possessione Somkut curia nobilitaris cum agris cubulos 66, pratis 50 currus
foeni in promonthorio eodem vinea 1, vasorum vini numero 3
Molendini in fluvio Thur pars media
f. 12
In possessione Padpalad dimidie sessiones numero 3
In possessione Kispalad dimidie sessionis 1, deserte numero 1
In possessione Oroszi dimidie sessionis 2.
In possessione Relete sessionis colonorum populose numero 4.
Anno 1673
Andrea Kende
In possessione Filpes curia nobilitaris cum praedio 1 et aliis appertinentiis terrarum
arabilium sunt jugera circiter numero 45. Prata pro currubus foeni circiter numero
100 coloni huc pertinentes sunt in dicta possessione Filpes dimidie sessiones
numero 5, deserte dimidie 3
In possessione Darocz dimidie sessiones numero 2
In possessione Gyarmath integra sessione numero 1, dimidie numero 3, deserte
dimidie numero 4
In possessione Istvandi curia nobilitaris bona cum mola 4 lapidarum habebatur
colonis integre sessionis 2, dimidie numero 12
In possessione Korod integre sessionis numero 1, dimidie 13, deserte numero3.
Fortuna brevis: destine și averi în 1674 în comitatul Satu Mare | 143
Anno 1674
Possessio Berencze olim per magnificem Franciscum Redej ad scholam
Szhatmariensis collata ubi sunt coloni integre sessionis 19 trium quartalia 4,
dimidie 25.
Mola Annae Samusy cuius census annualis florenis 9.
This article is built around the analysis of a document, Conscriptio bonorum in comi-
tatu Sathmari annis 1670, 71, 72, 73, 74 confiscatorum, which contains detailed information
on the confiscated proprieties of various noble families from Satu Mare County. It is an inter-
esting and valuable historical sources that reflects the events that followed the signing of the
peace treaty of Vasvár in 1664, between the Habsburgs and the Ottomans. The rebellion of
the Hungarian nobility, supported to a certain extent by the ruling prince of Transylvania,
led to a series of repressive measures taken by Habsburg authorities, including confisca-
tion of land proprieties. This document shows the extent of this repressive measures in the
particular case of Satu Mare County, bringing thus valuable information on the economic,
social and political history of Transylvania and Royal Hungary in the second half of the
17th century.
“PROVINZIALNACHRICHTEN” –
RELATĂRILE UNUI ZIAR VIENEZ DESPRE
RĂSCOALA LUI HOREA (1784–1785)
Costin Feneșan*
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
146 | Costin Feneșan
Emil Sigerus, Vom alten Hermannstadt, vol. 2 (Sibiu: Krafft & Drotleff, 1923), 39–40.
7
148 | Costin Feneșan
8
Am avut posibilitatea să consultăm ziarul datorită copiei digitalizate (ANNO/AustriaN
Newspapers Online) realizate de Österreichische Nationalbibliothek din Viena, unde se
păstrează colecția completă a “Pronvinzialnachrichten”. În istoriografia română doar Michael
Auner, Zur Geschichte des rumänischen Bauernaufstandes in Siebenbürgen 1784 (Sibiu: Krafft &
Drotleff, 1935), 28 și 33–34 a menționat știrile despre sinuciderea lui Crișan, respectiv informații
despre persoana lui Horea, pe care le-a preluat din două numere (cele din 9 februarie și 12 martie
1785) ale “Provinzialnachrichten”.
9
Cu privire la viața și activitatea lui Trattner, vezi Hermine Cloeter, Johann Thomas Trattner.
Ein Großunternehmer im Theresianischen Wien (Wien – Graz: Böhlau, 1952) și Peter R. Frank,
Johannes Frimmel, Buchwesen in Wien 1750–1850. Kommentiertes Verzeichnis der Buchdrucker,
Buchhändler und Verleger (Wiesbaden, Harrrassowitz, 2008), 198–200.
10
În legătură cu “Provinzialnachrichten”, vezi Österreichische retrospektive Bibliographie,
H. W. Lang, ed., Reihe 3: Österreichische Zeitschriften 1704–1945, Band 2: Helmut W. Lang,
Ladislau Lang, Wilma Buchinger, Bibliographie der österreichischen Zeitschriften 1704–1850
M–Z (München: K.G.Saur Verlag, 2006), 235–236. Despre Johann Friedrich Schmidt se știe că
a devenit în 1780 conducătorul tipografiei aulice și a librăriei Trattner, fiind până în noiembrie
1783 și redactor la “Wiener Zeitung”, după care a trecut la “Provinzialnachrichten”, vezi Kurt
Strasser, Die Wiener Presse in der Josephinischen Zeit (Viena: Verlag Notring der wissenschaftli-
chen Verbände Österreichs, 1962), 37 și 144. Schmidt a fost și mason, fiind membru al Ordinului
Iluminaților, vezi Hermann Schüttler, Die Mitglieder des Illuminatenordens 1776–1787/93
(München: Ars Una, 1991).
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 149
caz o sursă mai bogată de informații decât “Wiener Zeitung”, în care au apărut
doar nouă relatări despre răscoală. Oricum, vienezii au avut posibilitatea de a-și
întregi în mod substanțial informațiile despre ridicarea antinobiliară a româ-
nilor din Transilvania prin citirea ziarului sibian “Siebenbürger Zeitung” și a
celui german din Bratislava (“Pressburger Nachrichten”), surse din care – așa
cum se va putea constata – în “Provinzialnachrichten” s-a preluat copios, cuvânt
cu cuvânt. Cât privește decalajul de timp între știrile publicate de ziarul vienez
după preluarea acestora din “Siebenbürger Zeitung”, acesta se explică atât prin
durata drumului de la Sibiu la Viena (cam 5–6 zile), cât și datorită răgazului
necesar pregătirii pentru tipar. Chiar dacă redactorul Johann Friedrich Schmidt
era mason, având prin urmare o viziune evoluată asupra societății din Imperiu
și a problemelor ei, totuși “Provinzialnachrichten” s-a aliniat cuminte la atitu-
dinea fals-neutră, de prezentare seacă a știrilor referitoare la răscoala româ-
nească, fără a-și face cunoscută opinia în mod deschis, la fel cum au procedat de
altfel “Wiener Zeitung” și celelalte ziare de limbă germană din monarhia habs-
burgică. Așa cum am amintit, “Provinzialnachrichten” n-a publicat știri obți-
nute din surse proprii, ci a reprodus, cuvânt cu cuvânt, relatări apărute mai ales
în “Siebenbürger Zeitung”. În cele ce urmează prezentăm situația surselor din
care a preluat “Provinzialnachrichten” știrile referitoare la răscoala lui Horea.
știrea a fost completată cu o relatare din “Pressburger Zeitung”), alte patru rela-
tări, adică 16%, au fost reproduse din “Wiener Zeitung”, în vreme ce pentru șapte
știri, adică 28%, nu s-a putut stabili sursa de proveniență. În cele ce urmează
nu vom purcede la comentarea știrilor preluate de “Provinzialnachrichten” din
“Siebenbürger Zeitung” sau din “Wiener Zeitung”, o exegeză a acestora fiind
deja făcută.12 Ne vom opri doar la unele elemente care socotim că se cuvin rele-
vate. Astfel, preluând știrea ziarului sibian despre cuvântarea ținută credincio-
șilor săi la jumătatea lunii noiembrie 1784 de către Martin Arz, pastorul luteran
din Sebeș, credem că “Provinzialnachrichten” a reprodus-o tocmai datorită
mesajului acesteia, de luminare a poporului, cu referire specială la români,
prin educație și religie, ideal promovat cu toată convingerea de împăratul
Iosif al II-lea.13 Deloc întâmplătoare socotim că este și știrea preluată tot din
“Siebenbürger Zeitung”, din care un cititor vienez atent putea deduce caracterul
național al răscoalei românești din Transilvania, prin sugerarea destul de trans-
parentă a identității între nobili și unguri.14 “Provinzialnachrichten” n-a preluat
însă întotdeauna în întregime știrile publicate de “Siebenbürger Zeitung”.
Astfel, în ediția sa din 1 ianuarie 1785 ziarul vienez a publicat doar prima
parte din relatarea ziarului sibian referitoare la măsurile luate la Timișoara
de comisarul regal, contele Anton Jankovich, pentru a preveni extinderea
răscoalei românești în Banat și pentru combaterea acțiunilor tot mai îndrăz-
nețe ale lotrilor. În continuarea știrii, “Provinzialnachrichten” a publicat un
comentariu extrem de acid și o caracterizare nimicitoare a românilor, preluată
parcă din diatribele antiromânești ale lui “A Magyar Hirmondó”. Situația este
cu atât mai surprinzătoare cu cât până atunci ziarul vienez păstrase o certă
decență și se ferise de astfel de ieșiri. În ediția sa din 8 ianuarie 1785, după ce
a reprodus știrea preluată din “Siebenbürger Zeitung” cu privire la calmarea
situației din Transilvania, ziarul vienez a socotit totuși că era bine să ignore
fraza de încheiere: “Probabil că este primul semn, că aceștia [românii – n.n.]
se vor liniști într-adevăr încetul cu încetul”. Oare eliminarea acestei fraze nu
s-a datorat cumva faptului că “Provinzialnachrichten”, care apărea în capitala
Imperiului, împărtășea temerile persistând încă acolo cu privire la restabilirea
liniștii depline în Transilvania? În schimb în momentul în care a aflat prin
intermediul “Siebenbürger Zeitung” de încetarea completă a “tulburărilor” din
Transilvania odată cu prinderea lui Horea și Cloșca, ziarul vienez a socotit de
cuviință să adauge acestei știri propriul comentariu în ediția sa din 5 februarie
1785: “În urma prinderii lui Horea, tulburările din patria noastră au luat sfârșit
și, deși le-am putea relata abonaților noștri încă multe știri importante despre
12
Edroiu, Răsunetul european, 50–70.
13
“Provinzialnachrichten,” nr. 97 din 4 decembrie 1784.
14
“Provinzialnachrichten,” nr. 99 din 11 decembrie 1784.
152 | Costin Feneșan
de diferite gazete din afară sunt redate atât de contradictoriu, de cu totul eronat
și de ridicol, încât pentru a restabili adevărul trebuie să le sancționăm cu atât
mai mult, cu cât istoricului îi va fi și mai greu să aleagă din aceste știri contra-
dictorii, de cele mai multe ori inventate, faptele care s-au întâmplat cu adevărat.
Astfel, toate aceste gazete sunt pentru el cea mai proastă sursă. Ni se pare cu
totul de prisos să amintim toate știrile absurde care au fost tipărite. Ne-am atins
însă scopul dacă afirmăm, că abia a șasea parte a relatărilor despre răscoala
românilor are vreun temei, ba chiar și adevărul pe care îl cuprind este pus în
umbră de lucruri colaterale și de perifraze”.17 La fel de tranșant este și ziarul de
limbă slovacă “Presspurské Nowiny”, care afirmă următoarele în ediția sa din 1
ianuarie 1785: “Ceea ce scriu jurnaliștii provinciali despre această rebeliune a
românilor este doar o legendă zămislită, plină de diverse povești false și cara-
ghioase. Considerăm că este inutil să le comunicăm publicului, presupunând
că nici a șasea parte despre răscoala românilor din acele povești răspândite
nu se bazează pe adevăr, iar ceea ce ar părea în ele adevărat, fiind preluat în
atâtea rânduri și adăugând probleme laterale, se amestecă și își pierde sensul”.18
Judecata cea mai aspră și mai pertinentă i se datorează însă lui Jacques Pierre
Brissot (1754–1793), fruntașul girondin din timpul Revoluției Franceze, în
binecunoscuta sa filipică adresată în 1785 împăratului Iosif al II-lea (Seconde
lettre d’un défenseur du peuple à l’Empereur Joseph II sur son règlement concer-
nant l’émigration et principalement sur son révolte des Valaques, où l’on discute
à fond le droit de révolte du peuple): “Chiar și atunci când [gazetele] vorbesc
[despre răscoală] trebuie, oare, crezute? Nu sunt, oare, aceste gazete niște surse
corupte? Nu sunt, oare, în fiecare guvern vândute șefilor acestora, miniștrilor
lor? Nu au, oare, redactorii lor îmboldiți ordinul să treacă sub tăcere adevăru-
rile favorabile popoarelor, la fel și greșelile administrației? În fine, nu este asta,
oare, o nouă conspirație pentru a înșela posteritatea cu privire la evenimentele
din secolul prezent? ... Prin urmare, nu trebuie dată nici o crezare relatărilor
cel puțin suspecte ale gazetarilor cu privire la răscoala românilor. Greșelile lor,
nevolnicia lor au fost exagerate, rezistența le-a fost denaturată ca fiind un atac,
iar apărarea ca fiind un asasinat. Totul a fost bine calculat, totul a fost bine
17
Izvoarele răscoalei lui Horea, 88: Die in verschiedenen auswärtigen Blättern von dem
Wallachen-Aufstand verbreiteten Gerüchte sind so widersprechend, grundfalsch und lächerlich
angeführt worden, daß wir sie zur Steuer der Wahrheit hier umsomehr ahnden müssen, je schwerer
es dem Historiker wäre aus diesen widersprechenden, meistentheils erdichteten Nachrichten wahr-
haft geschehene Tatsachen zu sammeln, so wie überhaupt alle die Blätter die schlechteste Quelle für
ihn wären. Uns scheinet es hier ganz überflüssig alle ungreimte gedruckte Nachricht anzuführen.
Wir haben unsere Absicht erreicht wenn wir sagen, daß kaum der sechste Theil in jenen Berichten
vom Wallachen-Aufstande seinen Grund habe, selbst das Wahre in selben ist schon mit vielen
Nebendingen und Periphrasen verdunkelt worden.
18
Izvoarele răscoalei lui Horea, 53.
154 | Costin Feneșan
1
Siebenbürgen.
c) Bezähmung der gegen ihre Grundherren empörten Wallachen
Die rohen Wallachen, welche sich im Hunyader Komitate seit dem 1ten
vorigen Monats zusammengerottet und mehrere Gewaltthätigkeiten und
Verheerungen gegen die Edelleute, ihre Grundherren, und alles Eigenthum
derselben verübet, auch in die benachbarten ungarischen Gespannschaften
selbst Einfälle gewagt hatten, sind den neuesten Nachrichten zufolge durch die
k.k. Truppen, welche gegen sie angerückt sind, bereits zu Paaren getrieben und
zur Ruhe gebracht worden. Des Kaisers Majestät haben den Grafen Jankowitz
und den General Papilla als Bevollmächtigte dahin gesandt, um über das
Vergangene eine genaue Untersuchung anzustellen, die Schuldigen bestraffen
und alles Nöthige zu verfügen um Ruhe, Ordnung und Sicherheit auf einen
dauerhaften Fuß herzustellen.
“Provinzialnachrichten“, nr. 96 din 1 decembrie 1784, 696.
Traducere
Transilvania.
c) Înfrânarea românilor care s-au revoltat împotriva stăpânilor lor de pământ
Potrivit cu știrile cele mai recente, românii neciopliți care s-au înhăitat în
comitatul Hunedoara începând cu ziua de întâi ale lunii trecute [noiembrie] și
au comis mai multe acte de violență și jafuri împotriva nobililor, stăpânii lor
de pământ, precum și împotriva a tot ceea ce le aparține acestora, ba încume-
tându-se să atace și în comitatele învecinate din Ungaria, au fost deja puși pe
19
Izvoarele răscoalei lui Horea, 416: Et quand elles en parleroient, devroient-elles etre crus? Ces
gazettes ne sont-elles pas des sources corrompues? Ne sont-elles pas dans chaque gouvernement
vendues à ces chefs, à ses Ministres? Leurs redacteurs coudoiés, n’ont-ils pas ordre de taire les verités
favorables aux peuples, comme les fautes de l’administration? N’est-ce pas, enfin, une nouvelle con-
spiration pour tromper la postérité sur les événemens du siècle présent?… On ne doit donc ajouter
aucune foi aux récits au moins suspects des gazetiers dans l’insurrection des Valaques. On aura
exagéré leur fautes, leur misère, travesti leur résistance en attaque, leur défense en assassinats. On
aura donc tout calculé, tout bien combiné pour les rendre criminels et pour justifier ces illustres
«nobles» qui les tyrannisoient et l’administration qui se pretoit à leurs vexations.
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 155
2
Siebenbürgen. Nähere Nachrichten von den gegen ihre Grundherren empörten
Wallachen
Zu Anfang vorigen Monats haben in dem vorigen Zarander Komitat
einige zu der fiskalischen Bergherrschaft Topanfalwa gehörige wallachische
Unterthanen einen plötzlichen Aufruhr erreget. Dieser breitete sich bald auf
mehrere Dörfer aus und das Volk ging in seiner Verblendung so weit, daß es,
ehe noch Gegenanstalten gemacht werden konnten, viele Edelleute getödtet und
mißhandelt und ihre Sitze und Habschaften ausgeplündert und verheeret hat.
Doch ist, sobald einige Soldaten herbeyrücken konnten und die benachbarte
Edelleute sich von ihrem ersten Schrecken erholet, ihren Ausschweifungen,
wozu besonders Ziel und Maaß gesetzet worden, die Ermahnung der sie eines
besser belehrenden Popen und die von deren hohen Landesstelle erlassenen
Patentalien vieles beygetragen haben, so daß sich die mehresten wieder zu
ihrem Geschäfte und Arbeit begeben haben. Die wenige aber, die sich in unzu-
dringliche Gebürge geflüchtet, sind bereits von allen Seiten so eingeschlossen,
daß sie ebenfalls bald auf den nämlichen Wegen wieder zur Ruhe gebracht
werden.
Müllbach, vom 14ten November. Ihnen (schreibt der Herr Korrespondent
in einem Tone voll Bewegung), Ihnen werden die traurigen Scenen, welche die
Empörung in den westlichen Theilen von Siebenbürgen bis itzt allenthalben
eröffnet hat, nicht unbekannt seyn. Ich will sie dahero nicht mit Wiederholung
der schröcklichen Auftritte, für welchen die Natur schaudert, aufs neue beun-
ruhigen. Allein dafür melde ich ihnen eine der schönsten Handlungen, welche
sie allen Biedermännern bekannt zu machen die Güte haben wollen.
Heute trat der evangelische Pfarrer in Müllbach, Herr Arz, ein Mann
dessen herrlicher Karakter und dessen schöne Seele sich die Hochachtung
und Liebe aller Rechtschaffenen erwirbt, als Redner auf und hielt, nach einer
kurzen Uebersicht der traurigen Lage Siebenbürgens in welcher sich dasselbe
jetzt befindet, eine Rede voll Salbung über die Pflichtmäßigkeit getreuer
Unterthanen Josephs, sich durch einen männlichen Karakter, durch Treue
gegen ihren rechtmäßigen Fürsten, besonders bey der jetzigen schrecklichen
Empörung auszuzeichnen. Der vortreffliche Mann hatte seine Absicht nicht
verfehlt. Alles war bey dieser schönen Rede voll Gefühl und man sahe deutlich
156 | Costin Feneșan
auf den Gesichtern aller Zuhörer Muth und Bereitwilligkeit dem geliebten
Lehrer zu folgen. Man konnte leicht abnehmen wie viele Bewegungsgründe
hergenommen aus der Geschichte ihrer den Fürsten getreuen Vorfahren, aus
dem Verhältnisse des Unterthanen gegen den Landesfürsten, aus dem allge-
meinen daraus erwachsenden Wohl, aus den vortrefflichen Vorschriften der
Religion ausrichten können. Man sah Entschlossenheit alles zu wagen, alles zu
opfern, nur den Namen getreuer Sachsen nicht. Diesem allen fügte der würdige
Mann eine nöthige Warnung bey, diese Rebellen nicht so sehr zu hassen als viel-
mehr zu bedauren, indem sie, von Bösewichtern verführt, nur Werkzeuge des
ausgebreiteten Verderbens wären. Ein Volk, das beynahe ohne Unterricht, ohne
Schulen, ohne Religion lebt und sich vom Vieh oft nur durch die Organisation
unterscheidet, vermindert die Moralität der entsetzlichen Handlung. Man muß
sie zu Menschen machen, um sie als Menschen behandeln zu können.
“Provinzialnachrichten“, nr. 97 din 4 decembrie 1784, 710-711.
Traducere
Transilvania. Știri mai amănunțite despre românii care s-au revoltat împo-
triva stăpânilor lor de pământ
La începutul lunii trecute [noiembrie] mai mulți supuși români, care țin de
domeniul fiscal minier Câmpeni din fostul comitat al Zărandului, au dezlăn-
țuit pe neașteptate o răscoală. Aceasta s-a extins curând în mai multe sate, iar
poporul a purces atât de departe cu orbirea sa încât, înainte de a se fi putut lua
măsuri împotriva lui, a ucis și a maltratat numeroși nobili, le-a jefuit și pustiit
casele și bunurile. Numai că, îndată ce s-au putut apropia mai mulți soldați, iar
nobilii din vecinătate și-au venit în fire din frica pe care au tras-o la început,
exceselor li s-a pus capăt, lucru la care au contribuit mai ales apelurile popilor,
care îi îndemnau [pe răsculați] la liniște, și patentele emise de înalta autoritate
a țării [Guberniul], acestea determinând cea mai mare parte a lor [a răscula-
ților] să revină iarăși la treburile și la munca lor. Cei puțini, care s-au refugiat în
munții de nepătruns, sunt însă încercuiți din toate părțile în așa fel, încât vor fi
readuși la liniște, la rândul lor, pe aceeași cale.
Sebeș, la 14 noiembrie. Dumneavoastră (scrie domnul corespondent pe
un ton plin de de emoție), Dumneavoastră nu vă vor fi rămas neștiute scenele
triste prin care s-a manifestat până acum revolta, peste tot în părțile de apus ale
Transilvaniei. De aceea nu doresc să vă răscolesc din nou și să repet prezentarea
episoadelor cumplite, de care firea omenească se cutremură. Din acest motiv
vreau să vă înfățișez una dintre acțiunile cele mai frumoase, cu rugămintea să o
faceți cunoscută tuturor oamenilor de bine.
Astăzi domnul Arz, preotul evaghelic din Sebeș1, un bărbat care și-a câștigat
stima și afecțiunea tuturor oamenilor onești datorită caracterului său minunat și
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 157
sufletului său ales, a ținut o cuvântare [în biserică]. După ce a trecut în revistă pe
scurt situația tragică în care se găsește în prezent Transilvania, el a evidențiat în
cuvântarea sa plină de semnificație îndatoririle unui supus credincios al [împă-
ratului] Iosif, atitudine care trebuie să se remarce mai ales în timpul revoltei
înspământătoare de acum, printr-o atitudine bărbătească și prin credință față
de principele legitim. Excepționalul bărbat nu a greșit defel ținta vorbelor sale.
Auzindu-i cuvintele, toți cei de față au fost cuprinși de o emoție puternică. Pe
fețele tuturor ascultătorilor se putea citi cu limpezime curajul și voința de a-și
urma dascălul iubit. Din această atitudine se poate deduce cu ușurință faptul,
cât de mult se poate obține prin înfățișarea pildelor culese din istoria înainta-
șilor credincioși principelui lor, din raporturile supușilor cu domnul țării, din
binele de obște născut din acestea, din preceptele minunate ale credinței. S-a
văzut hotărârea tuturor [celor prezenți] de a cuteza la orice, de a jertfi totul,
cu excepția renumelui de sas credincios. Respectabilul bărbat le-a mai adăugat
vorbelor sale un avertisment necesar: nu se cădea, ca acești rebeli să fie atât de
mult urâți, ci mai cu seamă compătimiți, deoarece fuseseră induși în eroare de
niște nelegiuiți, ei fiind doar unelte ale nenorocirii care se întinsese. Un popor
care trăiește aproape fără de învățământ, fără de școli, fără de religie și se deose-
bește de vite doar prin organizare, duce moralitatea într-un abis cumplit. Toți
trebuie transformați în oameni, pentru a putea fi tratați ca niște oameni.
1
Martin Arz (1738–1805), preot evanghelic (luteran) și profesor; după studii de teologie la
Universitatea din Tübingen (1759–1763) revine în Transilvania, fiind timp de opt ani vicerector,
apoi rector (1772–1776) al Gimnaziului evanghelic din Sibiu. Între 1776 și 1781 a fost preot
evanghelic la Gârbova, apoi, până la moarte (1805), preot evanghelic al orașului Sebeș. Autor
al mai multor scrieri teologice și didactic. Pentru viața și activitatea sa, vezi necrologul publicat
în“Siebenbürgische Provinzial-Blätter”, 2, nr. 3 (Sibiu, 1807): 254–270.
3
Siebenbürgen. Trauriger Auftritt der gegen ihre Grundherren empörten
Wallachen
Hermannstadt, den 25ten November. Folgendes Tagebuch aus Dewa
erhalten wir nicht nur von einem Manne der alle Begebenheiten mit angesehn
und alle Verlegenheiten der armen Dewenser mitgefühlt, sondern noch über,
das von einem Manne, der in Schrift und Ausdruck zwar ungelehrt aber das
ehrlichste und wärmste Herz verräth. Wir wollen daraus nur die Begebenheiten
ausheben, um den Leser, der der Weitläufigkeit Feind ist, mit allem Überflusse
zu verschonen. Nach einem kleinen Eingang, worinnen der Verfasser alle jene
tragischen Auftritte berührt, davon man im ganzen Lande spricht und wo er
unter andern berichtet, daß sich die Empörer gleich anfangs in fünf Partheyen
158 | Costin Feneșan
getheilet, fährt er also fort: “In Dewa haben wir es (die Unruhen) vernommen
am 3ten November, da sich diese Aufwiegler Abends förmlich melden ließen.
Die Furcht vor denselben war so groß, daß sich das Schrecken allgemein
verbreitete und den folgenden Morgen, den 4ten November, flüchteten schon
alle Edelleute mit ihrem Besten, was sie fortbringen konnten, nach Hunyad ins
Schloß. Viele begaben sich auch in das Dewaer Bergschloß und eine ansehn-
liche Zahl nahm ihre Zuflucht mit Weibern und Kindern auf Hermannstadt
und in andere haltbare Plätze. Aermere Leute vergruben ihr Bischen Armuth
in die Erde. Den nämlichen Tag rückten zwo Kompagnien Gränizer an, nebst
50 Husaren, welchen man das Pulver auf Wägen nachführte. Um 2 Uhr in der
Nacht schlugen die Tambours Lärm in allen Gassen und man sahe ohnge-
fähr eine Stunde weit von Dewa einen Edelhof im Feuer stehen. Die Husaren
postirten sich an den Maros, kupirten die Schiffe und verhinderten dadurch,
daß die Bande, welche jenseits des Flusses hausete, die Verwegenheit unterließ
in der ersten Konsternazion Dewa selbst anzufallen. Am folgenden Morgen
sahe man das Gesindel in unzähliger Menge an dem entgegengesetzten Ufer.
Sie eilten aber bald fort und schlugen sich gegen Osten. Diesen Tag (den 5ten)
sahe man demohnerachtet noch 2 Dörfer im Feuer, und zween Spione von
dieser Rotte ertappte man in Dewa selbst, welche gleich festgesetzt wurden.
Die Anzahl der Soldaten vermehrte sich auf 300 und noch andere 50 Husaren.
Den 6ten, als Sonnabend, verbreitete sich die Nachricht, daß sie wieder zu
den obigen Dörfern umgekehrt wären, um den Rest vollends zu verderben.
Man sahe wirklich bis Sonntag frühe eins derselben an drey Orten brennen.
Sonnabend noch wurde jeder Soldat mit 40 Patronen versehen. Zur Zeit
war die Anstalt getroffen, denn die Räuber hatten es gewagt mit Holzflössen
herüber zu schwimmen, und gegen 5 Uhr Abends war eine große Parthey
diesseits des Stroms. Das Schrecken war entsetzlich. Die Leute verliefen sich
in Weinberge und Wälder. In der Festung und in der Stadt wurde mit den
Glocken gestürmet und die Edelleute giengen schaarenweise bekümmert auf
den Mauren des Bergschlosses herum, voll Furcht daß alle Augenblicke ihre
Häuser im Feuer aufgehen würden. Die Tambours schlugen indessen Lerm
und die Soldaten rückten vor die Stadt aus. Viele Ungarn und Bürger beglei-
teten sie mit ihrem Gewehre. Ehe man sich aber noch recht besinnen konnte,
stund schon eine Scheune im Brand und ein grässliches Geschrey: Feuer her,
steckt an! erfüllte die Luft. Man konnte sie anders ohnmöglich abwehren als
daß die Soldaten selbst Feuer unter sie gaben, wodurch etliche blessirt und
die übrigen zum Ausreissen genöthigt wurden. Ohngefähr 40 blieben todt
auf der Wahlstadt. Dier Husaren sprengten den Flüchtigen nach, und weil der
Vorfall gegen 8 Uhr Abends geschah, so blieben sie die ganze Nacht durch
vorm Stadtthor im Gewehre. Einige Gefangene brachte man ein. Diesen Tag
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 159
wurde von den Kalvinern keine Glocke gezogen, keine Kirche geöffnet. Die
katholischen Religionsverwandten feyerten zwar ihren Gottesdienst, allein
um 8 Uhr war schon wieder alles in Konsternazion. Das jetzige Schrecken
verursachten 8 Wallachen, welche aber mit sichern Pässen aus der Wallachey
versehen waren, und passirten. Gleich darauf rapportirten aber die Husaren,
daß jenseits des Flusses ein starker Theil in einem Wirthshause säße, andere
aber in der Gegend herum plünderten. Gleich wurden einige Husaren beordert,
zu denen sich eine Anzahl Edelleute fügte, und vom diesseitigen Ufer sie um
die Ursache ihrer Raserey befragten. Sie erhielten keine andere Antwort, als
daß sie gesonnen wären nicht eher zu ruhen, bis sie nicht alle Ungarn umge-
bracht hätten. Und gleich machten sie Miene, noch einmal über den Strom zu
kommen. Und wenn Gott nicht selbst den Streich abgewandt hätte, so hätten
sie um Mittag ein fürchterliches Unglück über Dewa gebracht. Die Husaren
hielten zwar in dem gewöhnlichen Wege strenge Wacht, allein sie fanden eine
Stunde oberhalb des Marktes bey einem Dorf Gelegenheit einige zu liefern,
welche dem ganzen Trupp, den man hier auf 400 Köpfe rechnete, die Schiffe
hinüber schaffen sollten. Sie thaten es mit so gutem Erfolg, daß man sie aus der
Festung nicht eher gewahr ward, als bis sie nur noch eine Viertelstunde weit
von Dewa waren. Die Sturmglocke ward gezogen, Lerm geschlagen und die
Soldaten rückten ihnen 350 Mann stark entgegen. Wer nur von den Ungarn ein
Pferd hatte, setzte sich darauf. Die übrigen giengen zu Fuß nach, Bürger und
Pöbel mit Heugabeln, Sensen etc. etc. bewaffnet, ein wunderbarer Klumpen.
Sie umringten also die Aufrührer ohne sonderbare Mühe und trieben sie den
Infanteristen in die Hände. Indessen hatte sich ein neuer Schwarm an dem
Ufer des Maros versammlet, welche zueilten um ihren Kameraden zu Hülfe
zu kommen. Die Husaren kupirten aber die Schiffe, welche das erste Komplot
herüber gebracht hatten, und bey dieser Gelegenheit geschah es, daß die Räuber
Feuer vom andern Ufer gaben und 3 Husaren blessirten. Das Feuer wurde aber
ganz natürlich mit mehr Force erwiedert. Sie hielten es auch nicht lange aus,
sondern, nachdem einige ins Gras gebissen hatten, nahmen die anderen unter
fürchterlichen Drohungen die Flucht. Da sich aber die Gefangenen in der
Klemme und allein sahen, so wandten sie auch noch ihr bischen Ohnmacht an,
um sich aus dem Gedränge zu wickeln. Man tummelte sich eine Weile über-
einander und sahe sich endlich genöthigt alle Schonung auf die Seite zu thun.
Hundert und vierzig Mann gestümmelt oder todt blieben auf dem Platze. Eine
beträchtliche Anzahl hatte sich durchgeschlagen und suchte durch Schwimmen
über den Maros zu kommen. Sie blieben aber im Wasser. Die sich freywillig
ergaben, wurden eingefangen und auf Dewa gebracht. Darunter waren 11, 14,
20 bis 30jährige Leute, Weiber und Jungfern und Mädchen durcheinander.
Dieser Rummel fiel also Sonntags Nachmittag zwischen 2 und 3 Uhr vor. Die
160 | Costin Feneșan
Gefangenen blieben die Nacht, mit Stricken zusammen gekoppelt, in dem von
Hallerischen Hause. Am folgenden Morgen brachte man sie in die Vestung
hinauf. Jeder Edelmann kannte hier seinen Unterthanen. Sie wurden bis aufs
Hemd entkleidet und ihr Anzug den Soldaten ausgetheilt. Drauf kamen sie ins
Verhör und 20zigen wurde der Proceß gemacht. Unter diesen befanden sich
auch vier deutsche Bergknappen, welche aussagten, daß sehr viele andere aus
den Bergwerken fortgelofen und sich unter die Bande befänden. Sie beschrieben
den Anzug des Anführers und gaben seine Rotte auf etliche unbestimmte 1
000 an. Um 3 Uhr Nachmittags gieng die Exekution vor sich. Der Kopf wurde
ihnen nach der Reihe herabgeschlagen und der Körper in eine Schanz geworfen
und eingescharrt. Dienstags wurden noch 14 hingerichtet, die man neben die
Landstraße begraben hat. Zwey Weiber und ein Bube von 12 Jahren wurden
pardonirt und nur durch den Henker mit Ruthen gezüchtiget. Soviel, schließt
der Verfasser, hat sich vom 3ten bis 9ten November in unserer Dewaer Gegend
ereignet”.
“Provinzialnachrichten”, nr. 99 din 11 decembrie 1785, 742-745.
Traducere
Transilvania. Acțiunea tragică a românilor revoltați împotriva stăpânilor lor
de pământ
Sibiu, 25 noiembrie. Din Deva primim nu numai jurnalului unui bărbat
care a fost martor ocular la toate evenimentele, resimțind în același mod toate
năpastele îndurate de bieții oameni din Deva, ci deopotrivă mărturia unui om
care, chiar dacă nu este iscusit în ale scrisului și exprimării, ni se dezvăluie ca
un suflet cât se poate de cinstit și de cald. Din această relatare vom extrage doar
cele întâmplate, pentru a-l scuti pe cititorul, adversar al prolixității, de orice este
de prisos. După o mică introducere, în care autorul se referă la toate evenimen-
tele tragice despre care se vorbește în întreaga țară, amintind printre altele că
răzvrătiții s-au împărțit încă de la bun început în cinci cete, el continuă astfel:
“La Deva am aflat (despre tulburări) la 3 noiembrie, atunci când, în cursul serii,
răsculații s-au arătat în carne și oase. Frica de ei era așa de mare, încât groaza s-a
răspândit pretutindeni. În dimineața zilei următoare, 4 noiembrie, toți nobilii
s-au refugiat în castelul de la Hunedoara, luând cu sine ceea ce aveau mai de
preț. Mulți s-au adăpostit și în cetatea de pe dealul de la Deva, iar un număr
însemnat a fugit spre Sibiu și spre alte locuri sigure. Oamenii mai săraci și-au
îngropat în pământ agoniseala lor puțină. În aceeași zi au sosit două companii de
grăniceri și 50 de husari. Praful de pușcă era transportat cu căruțele în urma lor.
La ora 2 din noapte toboșarii au bătut alarma prin toate ulițele. La o depărtare
cam de o oră de Deva se putea zări o curte nobiliară cuprinsă de flăcări. Husarii
au ocupat poziții la Mureș și au tăiat legăturile vaselor. Astfel au împiedicat
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 161
tentativa adunăturii [de răsculați] aflată dincolo de râu să atace Deva, aflată
în stare de consternare. În dimineața următoare, adunătura, într-un număr
parcă fără de sfârșit, a fost zărită pe malul opus [al Mureșului]. Peste puțin timp
aceasta a plecat de acolo și s-a îndreptat spre răsărit. Cu toate acestea, în acea
zi (de 5 noiembrie) au fost zărite două sate care erau cuprinse de flăcări. La
Deva au fost prinse două iscoade ale acestei gloate; au fost aruncate deîndată
în închisoare. Numărul soldaților a crescut la 300; acestora li s-au alăturat alți
50 de husari. Sâmbătă, în ziua de 6 [noiembrie], s-a răspândit știrea, că răzvră-
tiții s-ar fi întors iarăși în satele amintite mai sus, pentru a distruge tot ceea
ce mai rămăsese întreg. Într-adevăr, până în dimineața zilei de duminică unul
din aceste sate mai ardea în trei locuri. Încă de sâmbătă seara fiecare soldat
primise 40 de cartușe. Măsura fusese luată la timp, deoarece tâlharii încercaseră
să treacă dincoace [de Mureș], folosindu-se de plute. Spre ora 5 seara o ceată
mare apucase să trecă deja dincolo de fluviu. Groaza a sporit la culme. Oamenii
se ascundeau prin vii și păduri. În cetate și în oraș clopotele au dat alarma.
Pâlcuri de nobili se plimbau îngrijorați pe zidurile cetății de pe deal, cuprinși de
teama că în orice moment casele le-ar putea pieri în flăcări. Între timp toboșarii
au început să bată tobele, iar soldații au ieșit în fața orașului. Erau însoțiți de
numeroși unguri și cetățeni înzestrați cu puști. Înainte de a-și putea da seama
cineva, o șură fusese deja cuprinsă de flăcări, fiind auzite strigăte cumplite:
Puneți foc, aprindeți totul!, răsuna cu putere pretutindeni. Răzvrătiții nu mai
puteau fi respinși decât dacă soldații deschideau focul asupra lor, lucru care s-a
și întâmplat. Câțiva au fost răniți, iar ceilalți au fost nevoiți să o ia la fugă. În
jur de 40 de răzvrătiți au rămas morți. Husarii s-au luat după fugari. Deoarece
incidentul a avut loc spre ora 8 seara, husarii au rămas la datorie pe tot timpul
nopții în fața porților orașului. Au fost luați și câțiva prizonieri. În această zi
calvinii n-au tras clopotele și nici o biserică a lor n-a fost deschisă. Credincioșii
catolici și-au ținut, ce-i drept, slujba, dar la ora 8 groaza îi cuprinsese din nou
pe toți. Teama de acum le fusese produsă de opt români, care veniseră însă
din Țara Românească având însă pașapoarte valabile. La puțin timp după aceea
husarii au raportat că, dincolo de râu, un grup mare de răzvrătiți s-ar afla într-o
cârciumă, iar alții ar jefui prin împrejurimi. Deîndată au fost trimiși câțiva
husari, cărora li s-au alăturat mai mulți nobili, pentru a-i întreba pe răzvrătiții
de pe celălalt mal, cu privire la motivul faptelor lor necugetate. Li s-a răspuns
doar atât: că nu aveau de gând să se potolească până când nu i-ar fi omorât pe
toți ungurii. De altfel au dat imediat de înțeles, că aveau de gând să treacă încă
o dată peste fluviu. Dacă însăși Dumnezeu nu ar fi îndepărtat acea lovitură,
atunci la amiază asupra Devei s-ar fi abătut o nenorocire cumplită. Ce-i drept,
husarii țineau sub supraveghere strictă calea de acces, dar răsculații au găsit
ocazia potrivită într-un sat aflat mai în sus [pe Mureș], la o oră depărtare de
162 | Costin Feneșan
târg, pentru a trece câțiva dincolo de râu. Apoi ar fi urmat să treacă întrega
ceată cu vasele. Aici, ea este evaluată la 400 de oameni. Acțiunea le-a reușit
răsculaților atât de bine, încât au fost zăriți din cetate abia pe când se aflau la o
depărtare de un sfert de oră de Deva. A fost tras clopotul de alarmă, s-a bătut
toba, iar soldații în număr de 350 au pornit împotriva răsculaților. Ungurii care
aveau un cal s-au aruncat în șea. Ceilalți i-au urmat pe jos împreună cu cetățenii
[târgului] și cu plebea, fiind înarmați cu furci, coase etc. etc. – o adunătură cât
se poate de pestriță. I-au înconjurat pe răzvrătiți fără mare efort și i-au mânat
spre infanteriști. Între timp, pe malul Mureșului se adunase o nouă ceată, care
se grăbea să vină în ajutorul camarazilor ei. Husarii au pus însă mâna pe vasele
cu care trecuse primul grup. Atunci tâlharii au tras de pe celălalt mal, rănindu-i
pe trei dintre husari. Focurilor de armă i s-a răspuns însă cât se poate de firește
cu vigoare și mai mare. Răzvrătiții n-au rezistat mult, ci, după ce câțiva dintre
ei au dat ortul popii, ceilalți au luat-o la fugă, proferând amenințări cumplite.
Cei înconjurați, văzându-se la strâmtoare și singuri, s-au folosit de bruma lor de
minte pentru a încerca să scape din învălmășeală. Preț de câteva minute a avut
loc o încăierare, iar atacatorii s-au văzut până la urmă siliți să renunțe la orice
milă. La locul ciocnirii au rămas răniți sau morți 140 de oameni. Un număr
mare [dintre răsculați] a reușit să scape, încercând apoi să treacă Mureșul înot,
numai că s-au înecat. Cei care s-au predat de bună-voie au fost luați prizonieri
și aduși la Deva. Printre ei se aflau de-a valma bărbați, femei, tinere și fete de 11,
14, 20 și 30 de ani. Această ciocnire a avut loc duminică după amiază între orele
2 și 3. Pe timpul nopții prizonierii legați cu funii au rămas în casa [familiei] von
Haller. În dimineața următoare aceștia au fost duși sus, în cetate. Acolo, fiecare
nobil își cunoștea supușii. Prizonierii au fost dezbrăcați până la cămașă, iar
hainele lor au fost împărțite soldaților. Apoi au fost interogați, iar la 20 dintre ei
li s-a făcut proces. Între aceștia se aflau și patru mineri germani, care au declarat
că mulți alții dintre ei fugiseră de la mine și s-ar afla în ceata [răzvrătiților]. Ei
au descris îmbrăcămintea conducătorului și au evaluat ceata lui la câteva mii de
oameni. La ora 3 după-amiază a avut loc execuția. Capetele le-au fost retezate
unul după altul, iar trupurile aruncate unele peste altele într-un șanț și acoperite
cu pământ. Marți au fost executați încă 14 [răzvrătiți], care au fost înmormân-
tați lângă șosea. Două femei și un băiat de 12 ani au fost grațiați, fiind pedepsiți
la bătaia cu vergile aplicată de călău. Asta s-a întâmplat – încheie autorul rela-
tării – de la 3 la 9 noiembrie în ținutul nostru al Devei”.
4
Siebenbürgen. Von den tumultuirenden Wallachen
a) Hermannstadt, den 6ten December. Die enormen Ausschweifungen der
Rebellen im vereinigten Hunyader und Zarander Kreise haben, wie billig, den
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 163
Arm der Gerechtigkeit und ihr Schwerd zur Ahndung aufgefordert. Es sind
also den 25ten November von den hier zu Lande tumultuirenden Wallachen
folgende eingefangen und als befundene Aufrührer und Aufwiegler des Pöbels
exequiret worden. In Karlsburg ist der Uibar Urs, als ein aufgenommener Sohn
des Horä, lebendig an Spieß gezogen worden; dann sind Szingetyan Thoma,
Muntyan Waszilie und Muntyan Szav enthauptet und ihre Köpfe auf Pfähle
gesteckt und die Rümpfe aufs Rad gelegt worden; Muntyan Jakob und Martin
Iremie sind gerädert. In Müllbach ist ein gewisser Mihok geköpft, dann in vier
Theile zerhauen und ausgesteckt worden.
b) Klausenburg, vom 19ten November. Ganz Klausenburg ist in Bewegung.
Die Rebellen haben unter andern neuerdings das Landgut des Grafen Sigmund
Thorozkai, St. György, geplündert und vor mehr als 120000 fl. an Mobilien,
Juwelen u.d.gl. zu Grunde gerichtet. Tag und Nacht werden starke Wachen ausge-
schickt. Unsre Zigeuner müssen die verlohrne Wache ausmachen. Alle Gewehre
werden ausgesucht. Die Stücke oder Hacken sollen je eher je besser probirt
werden. Der ganze Adel ist etwa am 17ten diese Monats den Rebellen entgegen
gerückt. Ein und zwanzig hat man schon bey uns eingeführt und jetzt eben bringt
man abermal 39 von Torda herzu. Drey hat man in unseren Weingärten herein
gebracht, davon aber einer entwischt ist. Sie haben dort einem Arbeiter die Arme
und den Kopf entzwey geschlagen. Sein Geschrey lockte mehrere herbey, die sich
dann der Mörder bemächtigten. In der Stadt leben wir aber zur Zeit noch ruhig.
c) Neuarad. Auch in unsrer Gegend sind die Wallachen, durch die
Siebenbürger Aufrührer verleitet, Mordbrenner geworden und haben gegen
15 Edelhöfe eingeäschert, wenn sie gleich keine eigentliche Mordthat gewagt
haben. In Otwos wollten sich auch die wenigen dort angesiedelten Deutschen
in den seltsamen kaiserlichen Befehl fügen. Ihr Pastor aber, ein kluger evange-
lischer Prediger, ermahnte sie, sich den Befehl zeigen zu lassen, und da kam ein
Kalender von anno 1782 zum Vorschein, welches die Aufrührer mit allem Ernst
als kaiserlichen Befehl vorzeigten. Man hat auch hier von diesen bedaurungs-
würdigen Unglücklichen gegen 30 eingezogen. Sie waren so äußerst dumm, daß
sie selbst ihre Mitschuldigen auf Befehl des gegen sie vorgerückten Rittmeisters
in Arrest brachten. Ich erfreue mich, daß sie keine Kanonen haben, obschon ich
sehr zweifle, daß man Gebrauch davon machen wird, denn diese gehören nur
für Feinde, nicht für die von einigen Betrügern verführten Unterthanen, die
bey ihrem Unsinn, durch einen Kalender mit rothen Buchstaben verleitet, den
Befehl des Fürsten zu befolgen glauben.
Der Herr Graf von Jankowitsch und der Herr General Papilla sind von
allerhöchsten Orten zu Kommissären ernannt, welche unmittelbar aus Wien
heraufkommen um die wahren Umstände dieser Rebellion zu untersuchen.
164 | Costin Feneșan
Zugleich wird Se. Excellenz der Herr General-Feldzeugmeister von Fabris als
kommandirender General in unsrem Großfürstenthum erwartet.
Vorläufig ist aber von der Landesmiliz an der südlichen Gränze ein Kordon,
damit man den Aufrührern den Weg zum Ausreißen versperre.
“Provinzialnachrichten“, nr. 102 din 22 decembrie 1784, 791-792.
Traducere
Transilvania. Despre românii răsculați
a) Sibiu, la 6 decembrie. Excesele cumplite ale rebelilor în cercurile unite
ale Hunedoarei și Zărandului au reclamat drept pedeapsă, așa cum se cuvenea,
intervenția brațului justiției și a sabiei acesteia. Prin urmare, la 25 noiembrie
din rândul românilor răsculați de aici din țară au fost prinși și executați cei
socotiți drept căpetenii și instigatori ai gloatei. La Alba Iulia a fost tras de viu în
țeapă Uibar Urs, un fiu adoptiv al lui Horea; au fost decapitați Sânghetean Toma,
Muntean Vasile și Muntean Sav, iar capetele le-au fost înfipte în pari și trupurile
puse pe roată; Muntean Iacob și Martin Irimie au fost frânți cu roata. La Sebeș a
fost decapitat un anume Mihoc; apoi a fost tăiat în patru, iar părțile trupului său
au fost expuse public.
b) Cluj, la 19 noiembrie. Întreg Clujul este în fierbere. Recent, rebelii au
jefuit printre altele moșia Sângeorzul Trăscăului1, care îi aparține contelui
Sigismund Thoroczkai. Paguba în bunuri distruse, mobile, bijuterii și altele
asemenea este mai mare de 120000 de florini. Zi și noapte sunt trimise patrule
puternice. Țiganii noștri trebuie să țină loc gărzilor plecate în patrulare. Sunt
căutate toate puștile. Tunurile și armele de foc urmează să fie folosite cât de
curând, ceea ce este cu atât mai bine. În jurul zilei de 17 al acestei luni [noiem-
brie] întreaga nobilime a pornit împotriva rebelilor. La noi au fost deja închiși
21 dintre ei. Tocmai acum sunt aduși de la Turda alți 39. Trei [răsculați] au fost
prinși în viile noastre, dar unul dintre ei a reușit să scape. I-au tăiat unui lucrător
mâinile și i-au crăpat capul. La strigătele acestuia au alergat mai mulți oameni,
care i-au prins pe ucigași. În oraș încă trăim liniștiți.
c) Aradul Nou. Și în părțile noastre românii au fost amăgiți de răsculații din
Transilvania și au devenit incendiatori. Au dat foc la în jur de 15 curți nobiliare,
dar nu s-au încumetat să comită vreun act propriu-zis de omor. La Odvoș chiar
și puținii germani colonizați acolo au vrut să dea ascultare ciudatei porunci
imperiale. Pastorul lor, un înțelept predicator evanghelic, le-a spus să ceară să li
se arate acea poruncă. Atunci s-a constatat că era vorba de un calendar din anul
1782, pe care răsculații îl prezentau cu toată seriozitatea drept o poruncă impe-
rială. Și pe aici au fost arestați 30 dintre acești nefericiți, vrednici de compa-
siune. Au fost fie extrem de proști, fie extrem de onești când i-au predat ei înșiși
pe complicii lor căpitanului de cavalerie trimis împotriva lor. Mă bucur însă că
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 165
5
Siebenbürgen.
a) Aenderung des Militärgeneralkommando daselbst
Hermannstadt, den 13ten December. Der Herr Feldzeugmeister und
Kommendant von Siebenbürgen, Freyherr von Preiß, ist in Ansehung seines
hohen Alters und bereits 50jährigen Dienstleistung in den Ruhestand versetzt
worden. Wir haben dessen Nachfolger als General-Befehlshaber der sieben-
bürgischen Truppen schon in unserm 98. Blatte genannt. Es ist derselbe der
Herr Feldmarschallieutenant Comte de Fabris, welcher untern heutigen Dato
in Herrmannstadt eingetroffen.
b) Nachrichten von den dortigen Tumultuanten
Karlsburg, den 4ten December. Blutig fieng der Monat November an und
war tragisch beschlossen. Die Rebellen sind zu hunderten theils gefallen, theils
gefangen, denn was machen ihre Heugabeln gegen aufgepflanzte Gewehre. Der
30ste November oder der St. Andreas-Tag war dieser Bluttag. Man konnte ihnen
jedoch in ihren Löchern um Halmagy her den Rest nicht geben. Im Gegentheil
haben sie noch selbst an diesem Tage die schauderhaftesten Grausamkeiten
ausgeübt. Der Herr Grenadier-Hauptmann von Vitalis, von Orosz, soll, wie
man sagt, ebenfalls sehr gefährlich in der Klemme gewesen seyn, und ein
Korporal der mit 3 Mann zwischen sie gerieth hat der Gutherzigkeit eines
Poppen sein und seiner Kameraden ihr Leben zu danken. Sie verurtheilten sie
zum Tode und ließen ihnen nur solange Zeit, bis der Pfaff einige Gebete ihnen
vorbeten konnte. Der Pfaff aber besaß die Politik und soviele Menschlichkeit,
unter dem Vorwand, er müsse eine Weile allein mit ihnen seyn, selbst mit ihnen
zu entweichen und sie zu ihrem Kommando zu bringen. Aber solche Poppen
166 | Costin Feneșan
giebts nicht viel. Noch wissen wir nicht was der General-Pardon, den man vom
Kaiser verkündigt hat, ausgeben werde.
c) Klausenburg. Bey uns sind die Thore gesperrt und alle was unter den
Bürgern Waffen tragen kann hat Befehl im Nothfalle auszurücken. Am 14ten
November noch mußte sich das bürgerliche Korps vor die Stadt versammeln
um ihre Anzahl zu erfahren und sie in einigen Manövren zu unterrichten. Auf
4 000 Mann kann man sichere Rechnung machen. Auf allen Zugängen zu der
Stadt befinden sich Tag und Nacht starke Posten. Man hat auch eine ziemliche
Quantität Kugeln gegossen, die samt dem Pulver unter die Bürgerschaft, die ihr
Gewehr geladen halten muß, ausgetheilt werden. Auch sind ihnen 500 Mann
Szekler zu Hülfe geschickt worden, welche mitsammt der Bürgerschaft die
Rebellen ganz leichtlich zurückhalten werden.
“Provinzialnachrichten”, nr. 104 din 29 decembrie 1784, 823-824.
Traducere
Transilvania
a) Schimbare la Comandamentul Militar General de acolo
Sibiu, la 13 decembrie. Domnul general de artilerie și comandant al
Transilvaniei, baronul von Preiß, a fost trecut în retragere avându-se în vedere
vârsta sa înaintată și cei 50 de ani de serviciu de până acum. Încă în numărul 98
al foii noastre l-am numit pe succesorul său ca general-comandant al trupelor
din Transilvania. Este domnul feldmareșal-locotenent conte de Fabris, care a
sosit la Sibiu în data de azi.
b) Știri despre răsculații de acolo
Alba Iulia, 4 decembrie. Luna noiembrie a început sângeros și s-a încheiat
tragic. În parte, rebelii au căzut cu sutele, în parte au fost luați prizonieri, deoa-
rece furcile nu se pot împotrivi unor puști cu baioneta pusă. 30 noiembrie, ziua
de Sf. Andrei, a fost ziua cea sângeroasă. Numai că răsculaților, aflați în ascunzi-
șurile lor din jurul Hălmagiului, nu li s-a putut veni definitiv de hac. Din contră,
încă în aceeași zi aceștia au comis cruzimile cele mai înfiorătoare. După cum
se zvonește, domnul căpitan de grenadieri von Vitalis din regimentul Orosz
s-ar fi aflat la mare strâmtoare, iar un caporal cu trei oameni, care au ajuns în
mijlocul răsculaților, își datorează viața lui și a camarazilor săi bunătății unui
popă. Răsculații îi condamnaseră la moarte, lăsându-le doar timpul ca popa să
rostească niște rugăciuni. Popa a fost însă atât de abil și de omenos încât, sub
pretextul că dorea să fie câteva clipe singur cu ei, a șters-o împreună cu aceștia
și i-a condus la detașamentul lor. Numai că astfel de popi nu sunt mulți. Încă nu
știm efectul pe care îl va avea amnistia generală proclamată de împărat.
c) Cluj. La noi, porțile orașului sunt închise, iar toți cetățenii în stare să
poarte arme au ordin să pornească în marș atunci când va fi nevoie. Încă la 14
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 167
6
Siebenbürgen
a) Nachrichten von den tumultuanten Wallachen
Karlsburg, vom 2ten December. Noch ist die Ruhe in unserer Gegend so
wenig hergestellt, daß sich vielmehr die Anzahl der tumultuanten Rotte seit
der Publikation des Ediktes vom 18ten November, welches in Ansehung der
Aufwiegler und Volksverführer ergangen ist, beynahe täglich zu vermehren
scheint. Sie haben die Ebene verlassen und sich in unzugängliche Gebürge
zurückgezogen, wo sie in den dort befindlichen Dorfschaften Parthey, Zuflucht
und Unterhalt finden. Nicht nur die Edelleute, sondern selbst die Soldaten,
die sie dahin verfolgen oder auch nur von ohngefähr zwischen sie kommen,
werden nicht mehr geschont. In der Gegend von Offenbanya kamen 20 Mann
sosehr in die Klemme, daß ihnen der Herr Lieutenant Meschterhazi mit andern
10 Mann zu Hülfe eilen mußte. Allein auf dem Marsch ward er umringt und
mit 8 Mann erschossen. Ein Ueberreiter, der mit einer Husaren-Bedeckung von
Herrmannstadt auf Abrudbanya kam, hat mitsammt seinem Gefolge umkehren
müssen. So lauft die Nachricht ein, daß der Herr Oberstlieutenant von Schulz
in der Gegend von Thorozko in die Gebürge eingeklemmt, sich mit genauer
Noth durchgehauen und 11 Mann Husaren verlohren hat.
P.S. Eben indem ich schließe kommt eine Freudenbote, daß der Herr Major
von Stoanich sich nur um Verstärkung zurücke gezogen und seinen Angriff mit
soviel Force und Klugheit erneuert habe, daß ihrer 5000, unter der Bedingung
eines General-Pardons, das Gewehr gestreckt haben. Heil ihm dem wackern
Manne, wenn er das gethan hat. Seine Anstalten sind alle so trefflich, daß sie
durchaus gelobt werden – allein 5000! Wie wenig sind das noch. Nur in der
Gegend von Thorda und Thorozko schwärmen noch 9000 dieser Unholden
umher.
Ein Kurier, der in der vorigen Woche aus der Residenz in Herrmannstadt
eingetroffen ist, hat dem Vernehmen nach vor alle und jede Rebellen, die sich
zur Ruhe begeben und sich in ihre Häuser verfügen wollen, die kaiserliche
168 | Costin Feneșan
Gnade und General-Pardon mitgebracht. Man glaubt, dies sey das wirksamste
Mittel die Ruhe wieder herzustellen.
Bannat. Anstalten gegen die tumultuanten Wallachen
Temeswar. Es werden hier alle mögliche Anstalten vorgekehrt,die Räuber
in den Gebürgen von Lugos und Caransebes, wo die vielen Schlupfwinkel die
Vermehrung dieser Unholden befördern, entweder ganz auszurotten oder
wenigstenszu verhüten, daß sie nicht soviele Gelegenheit zu ihrer Nahrung
finden mögen. In dieser Absicht haben die vom Temeswarer, Torontaler
und Karaschowaer und von allen übrigen nahe gelegenen Gespannschaften,
wie auch die von Militärkommando und der Kameralbehörde abgeordnete
Herren Deputirte, unter dem Vorsitz Sr. Excellenz des hierwesenden könnig-
lichen Kommissärs Herrn Grafen von Jankowiz, eine Zusammentretung
gehalten, davon das Resultat seyn soll: erstens, in den altgläubigen
Dorfschaften solche Geistliche anzustellen, welche die Fähigkeit besitzen,
ihren Pfarrkindern bessere Begriffe von der Religion und der Nächstenliebe
beyzubringen und sie zu belehren, daß die schlimmen Folgen von Bosheit,
Rachgierde und Menschenmord immer unausbleiblich sind; dann aber die
in den Wäldern und Gebürgen zerstreut liegenden Häuser in ordentliche
Gassen zusammen zu ziehen, endlich in den Ortschaften, nach Verhältnis
ihrer Größe, Militär einzuqzartiren, um die Räuber hierdurch zu verscheu-
chen.
Solche Anstalten fehlen auch in dem jetzt unruhigen Theil unsers Landes.
Der Wallach, dessen roher Karakter immer Wälder und Einöden zu seinen
Wohnungen sucht und sich damit oft in die höchsten Gebürge versteigt, ist
meistentheils auch zu friedlichen Zeiten derjenige Theil, der den Räuber macht.
Im Bannat untermengen sie sich oft mit türkischen Unterthanen, die über die
Grenzen herüberschleichen und zu den unmenschlichsten Grausamkeiten
fähig sind. Insonderheit hat der Wallach so wenig Gefühl für Menschheit,
daß er seinen Nächsten oft um etliche Kreutzer, oft um noch weniger das
Leben nimmt und noch wohl ehe er an einen Straßen-Mord gehet sich mit
dem heiligen Kreuze segnet. Fast unempfindlich gegen jede Strafe steht er
unter den Galgen, steht der Pein des Malefikanten zu und erwartet kaum den
Abend um einen neuen Frevel zu begehen. Am 27ten September wurden in
Temeswar während des Jahrmarktes auf allerhöchsten Befehl sechs Räuber,
welche zum Rade verurtheilt wurden, auf dem öffentlichen Platze jeder mit 50
Stockstreichen belegt, alsdenn in dem Gesichte auf den Wangen mit Galgen
und Rad gebrandmarkt und lebenslänglich zur öffentlichen Arbeit verdammt.
Dieser Anblick, so schauderhaft er war, wirkte so wenig, daß vielmehr am
nämlichen Abend wieder 8 Kerl in einem unweit entlegenen Dorfe einbrachen,
wo sie die vermöglichsten Einwohner aufs grausamste mißhandelten und alles
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 169
was sie von eingen Werthe fanden mit sich nahmen. Noch 50 Beyspiele dürften
wir nicht weit suchen wenn es der Raum litte. Es ist (wer weis es nicht ?) zum
Spruchwort geworden: Der Wallach stiehlt unter dem Galgen. Bald ein Sekulum
haben wir unter Oesterreichs freundlichen Szepter vor äusseren Feinden Ruhe,
aber kein Jahr stak das Schwerdt der Gerechtigkeit gegen diese inneren Feinde
in der Scheide.
“Provinzialnachrichten”, nr. 1 din 1 ianuarie 1785, 1–2 și 4-5.
Traducere
Transilvania
a) Știri despre românii răsculați
Alba Iulia, la 2 decembrie. Liniștea în ținutul nostru este încă atât de puțin
restabilită, că – în pofida edictului din 18 noiembrie dat cu privire la instigatorii
și seducătorii poporului – numărul gloatei de răsculați pare să sporească mai
mult cu aproape fiecare zi. Răsculații au părăsit câmpia și s-au retras în munții
inaccesibili, unde găsesc aderenți, refugiu și subzistență prin satele de acolo. Nu
numai nobilii, ba chiar și soldații care îi urmăresc sau ajung în mijlocul lor, nu
mai sunt cruțați. În părțile Băii de Arieș 20 de soldați au ajuns într-o asemenea
strâmtoare, încât domnul locotenent Mesterházi a trebuit să le vină în ajutor
cu alți zece soldați. Numai că, în timpul marșului, a fost înconjurat și împușcat
împreună cu opt soldați. Un controlor fiscal, care se îndrepta de la Sibiu spre
Abrud cu o escortă de husari, s-a văzut nevoit ca, împreună cu însoțitorii săi,
să se întoarcă din drum. S-a primit știrea, că domnul locotenent-colonel von
Schulz, prins la strâmtoare în munții din zona Rimetea Trăscăului, și-a croit
cale liberă doar cu mare efort, pierzând 11 husari.
P.S. Tocmai pe când să închei, primesc vestea cea bună, anume că domnul
maior von Stojanich s-ar fi retras doar pentru a primi întăriri și că și-ar fi reluat
atacul cu atâta vigoare și înțelepciune, încât 5000 de răsculați s-ar fi predat cu
condiția obținerii unei amnistii generale. Laudă bravului bărbat, dacă i-a reuși
așa ceva! Toate măsurile pe care le-a luat sunt așa de bune, că sunt lăudate pretu-
tindeni. 5000 de oameni dintr-o lovitură! Dar cât de puțini sunt încă. Numai în
zona Turdei și Trăscăului mai bântuie cam 9000 dintre acești monștri.
Un curier venit săptămâna trecută din orașul de reședință Sibiu a adus cu
sine – așa cum s-a aflat – milostivirea imperială și amnistia generală pentru toți
și pentru fiecare dintre rebelii care se potolesc și se duc la casele lor. Se crede, că
acesta este modul cel mai eficient pentru a fi restabilită ordinea.
Banat
Măsuri împotriva românilor răsculați
Timișoara. Aici se iau toate măsurile posibile fie pentru a-i elimina complet
pe lotrii din munții de la Lugoj și Caransebeș, acolo unde ascunzișurile
170 | Costin Feneșan
7
Siebenbürgen.
a) Fernere Nachrichten von den tumultuanten Wallachen
Szaszwaros, vom 8ten December. Von hier aus ist es, weil sich dermalen
viele Miliz bey uns befindet und die Rebellen sich theils bey Körös, Brad und
daherum aufhalten, so ziemlich stille gewesen, und man glaubt daß dadurch,
besonders seitdem einige Soldaten, als Gränitzer Infanterie, Leopold Toskana,
Oroszische Grenadiers und Szekler Husarn, über den Maros hinüber sind
und über Zalathna sich desgleichen Oroszische, Gyulaische, Toskanische
und Szekler befinden, welche 4 Feldstücke mit sich führen und Remete,
Ponor nebst der ganzen Gegend, wo sich Hore mit vielen Tausenden seiner
Spießgesellen befindet, umzogen haben, man glaubt, sage ich, daß der Beschluß
bald mit ihnen gemacht werden dürfte, besonders da man weiß, daß sie nicht
nur keinen Kriegsvorrath haben, sondern selbst an den nothwendigsten
Lebensbedürfnissen Mangel zu leiden anfangen.
Am 7ten marschirten zwo Kompagnien Gyulai und 1 Eskadre von
Toskana und Szekler von Broß gegen Zalathna ab und es sind nicht mehr als
70 MannToskanischer Husaren zur Bedeckung dieser offenen Stadt zurückge-
bleiben, allein die aufmerksame Bürgerschaft samt dem hier befindlichen Adel
werden um ihres eigenen Bestens willen keine Vorsicht vernachläßigen, die zu
ihrer Sicherheit dient.
Unter die verunglückte Familien gehören von den vorzüglichen folgende:
titl. Herr Baron von Josika hatte nur eine viertel Stunde vor ihrer Ankunft in
Rapold zu entfliehen Zeit. Sie verheerten auf seinem Prädio alles, daß beynahe
kein Stein auf dem andern gelassen ward. Der Herr Baron Nalazi hat in Babolna
gleiches Schicksal gehabt, ebenso der Herr Graf Bethlen zu Foldt und Benzenz.
Sein erlittener Schaden war unaussprechlich. Eben hier litte der Herr Baron
Orban einen gräßlichen Verlust. Am 6ten November, an eben dem Tage als
Dewa das Unglück hatte von einer Parthey dieser Rotte heimgesucht zu werden,
wagten sich einige bis nach Szaszwaros. Es wurden die Glocken gestürmt!
Die hier befindlichen Gränizer rückten ihnen entgegen. 20 Mann aus ihrer
Rotte wurden niedergemacht und 41 eingebracht. Seitdem ist Szaszwaros von
ihren Anfällen verschont geblieben. Sie wollten vordem immer den gräflichen
Brodischen Hof verheeren, haben sich aber die Gedanken dazu vergehen lassen.
Eben läuft die Nachricht ein, daß der Herr Obristlieutenant von Gray ihnen
bey Kristsor den angebotenen kaiserlichen General-Pardon vorgelegt habe. Sie
trauten demselben aber so wenig, daß sie sich vielmehr neue Beleidigungen
erlaubten und den Herrn Obristlieutenant nöthigten Feuer unter sie zu geben.
Sie zogen sich in das Dorf zurück, man verfolgte sie dahin und ohngefähr 80
Rebellen sind zwischen den Häusern gefallen und gegen 30 eingebracht worden.
172 | Costin Feneșan
Traducere
Transilvania
a) Alte știri despre românii răsculați
Orăștie, la 8 decembrie. Pe aici situația a fost destul de liniștită, deoarece la
noi se află acum mulți soldații, iar rebelii se găsesc fie la Baia de Criș, fie la Brad
și prin împrejurimi. Se crede că astfel, mai cu seamă de când mai mulți soldați,
anume cei din infanteria de graniță, din regimentele de grenadieri Leopold
Toscana și Orosz și din cel secuiesc de husari au trecut dincolo de Mureș,
mărșăluind apoi prin Zlatna și luând poziții la Rimetea Trăscăului, la Ponor și
în întreaga zonă, acolo unde se găsește Horea cu mai multe mii dintre ortacii
săi ticăloși – soldații din regimentele Orosz, Gyulai, Toscana și cei secui având
cu ei și patru tunuri de câmp – se crede, zic, că socotelile ar putea fi încheiate
cât de curând cu rebelii, mai ales știindu-se faptul că nu dispun de provizii de
rezervă, ba mai mult, încep să le lipsească și cele mai stringente mijloace de
trai. La 7 [noiembrie] au mărșăluit de la Orăștie la Zlatna două companii din
regimentul Gyulai, un escadron din regimentul Toscana și husarii secui. Pentru
apărarea acestui oraș deschis [Orăștie] n-au rămas mai mult de 70 de oameni
din regimental Toscana. Numai că, cetățenii vigilenți împreună cu nobilii aflați
aici nu vor neglija nici o măsură care să fie în folosul siguranței lor.
Printre familiile mai de vază care au fost afectate de răscoală se numără
următoarele: onoratul domn baron Jósika a avut timp doar un sfert de oră să
fugă înainte ca răsculații să ajungă la Rapolt. Prediul de acolo, care îi aparținea,
a fost pustiit cu totul de răsculați, încât aproape că n-a mai rămas piatră pe
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 173
piatră. Domnul baron Naláczi a avut la Bobâlna aceeași soartă. La fel a pățit-o
domnul conte Bethlen la Folt și la Binținți. Paguba sa nu poate fi exprimată în
cuvinte. Tot aici domnul baron Orbán a suferit pierderi grozave.
La 6 noiembrie, chiar în ziua în care peste Deva s-a abătut nenoricirea
atacării de către o ceată de răsculați, câțiva din rândurile acesteia au cutezat
să se îndrepte spre Orăștie. Acolo au fost trase clopotele de alarmă, iar grăni-
cerii postați au pornit împotriva răsculaților. 20 de oameni din această ceată au
fost uciși, iar 41 au fost luați prizonieri. De atunci Orăștia a rămas cruțată de
atacurile răsculaților. Anterior, aceștia intenționaseră să dea pierzaniei curtea
conților Brodi, dar au renunțat în cele din urmă.
Tocmai primim știrea că, la Crișcior, domnul locotenent-colonel von Kray
le-a adus răsculaților la cunoștință amnistia imperială care le fusese acordată.
Aceștia i-au dat însă foarte puțină crezare. Mai mult, și-au permis noi acte de
violență, silindu-l pe domnul locotenent-colonel să deschidă focul asupra lor.
Răsculații s-au retras în sat, fiind urmăriți [de soldații imperiali]. Cu acest
prilej, în jur de 80 de rebeli au fost omorâți printre case, iar alți 30 au fost luați
prizonieri.
b) Anunțarea aministriei generale pentru răsculați
Sibiu, la 20 decembrie. La 15 decembrie au sosit la Deva cei doi domni comi-
sari cezaro-crăiești, onoratul domn conte von Jankovich și generalul Papilla,
aducând cu sine anumite plenipotențe în vederea cercetărilor [care le-au fost
încredințate]. Și noul nostru general-comandant, contele de Fabris, urma să
plece la Alba Iulia, plecarea sa din Sibiu fiind stabilită pentru ziua de 18 ale
acestei luni.
În același timp, când domnul locotenent-colonel von Kray le-a adus răscu-
laților la cunoștință, la Crișcior, amnistia generală, domnul episcop Nichitici a
vrut să facă același lucru la Brad. Primirea care i s-a făcut a fost însă la fel de
puțin plăcută. Un om din ceata răsculaților, venit în față pentru a asculta ceea
ce urma să le spună episcopul, a fost atât de îndrăzneț, încât l-a acuzat de-a
dreptul, în fața tuturor celorlalți, că prezenta niște lucruri neadevărate. Potrivit
altor relatări, se pare însă că multe sate au dat deja curs acestui apel [la liniștire].
8
Siebenbürgen
b) Nachricht von den tumultuanten Wallachen
Gottlob! Einmal ist es uns erlaubt frey aufzusehen und Luft zu schöpfen.
Alle Nachrichten von dem wütenden Unternehmen empörter Unterthanen
schweigen vor heute.
“Provinzialnachrichten”, nr. 3 din 8 ianuarie 1785, 34.
174 | Costin Feneșan
Traducere
Transilvania
b) Știre despre românii răsculați
Har Domnului! În fine ne este îngăduit să ne înălțăm privirile liber și să
răsuflăm ușurați. Toate știrile din ziua de azi păstrează tăcerea cu privire la acți-
unile violente ale supușilor răsculați.
9
Siebenbürgen. Nachricht von den tumultuanten Wallachen
a) Karlsburg, den 27ten December. Nunmehr höret man endlich, daß alle
Rotten der Rebellen in den Gebürgen zerstreuet worden, daß die Tumultuanten
in ihre Dörfer zurückkehren, die Aufwiegler ausliefern, ihre Waffen heraus-
geben und vieles von geraubten Vieh und anderen Mobilien zurücksenden.
Das Oberhaupt der Rotte, Hore selbst, soll blos mit 40 Mann und seinem
Gehülf Kloska sich in den Gebürgen versteckt halten. Man hofft aber, daß der
Herr General-Major Freyherr von Pfefferkorn, dessen weisen Anstalten man
die bisherige Bezwingung der Tumultuanten zu verdanken hat, auch diese
letzten Ueberbleibsel des Unheils in die Hände der Gerechtigkeit liefern werde.
Dennoch sind wichtige Ursachen da, fürs künftige Frühjahr einen neuen
und heftigen Ausbruch der Tumultuanten zu befürchten, wofern nicht gute
Vorkehrungen getroffen werden, selbe bey Zeiten zu ersticken.
b) Hermannstadt, den 30ten December. In der vorigen Woche sind 8
Kompagnien und 2 Eskadrons Reuter aus Ungarn ins Land gerückt und haben
sich in die Gegend von Dewa gezogen, vermuthlich um den Untersuchungen
der beyden k.k. Kommissäre in der Sache unserer Rebellen mehr Gewicht zu
geben. Die Szekler haben sich zugleich auf Klausenburg hinauf gezogen, denn,
gottlob, in ihrer vorigen Station haben sie nichts mehr zu thun, da sich die
Rebellen, bis auf eine sehr geringe Anzahl, auf General-Pardon zum Ziele gelegt
haben. Hore, ihr Anführer selbst, soll sich sichern Nachrichten zu Folge aus dem
Staube gemacht haben und weggeflüchtet seyn. Man vermuthet aber, daß er
irgend in einer Höhle verborgen stecke und von seinen noch übrigen Getreuen
versorgt werde. Das ist ja dann doch vor so viel Böses als die Leute angerichtet
haben eine gute Nachricht. Kuriere kommen manche in Hermannstadt an
und gehen wieder ab, ohne daß wir die Ursache ihrer schleunigen Aufträge
so genau erfahren können. Einer, der noch in der vorigen Woche anlangte,
soll Seiner Excellenz dem kommandierenden General die gemessene Weisung
vom allerhöchsten Hofe eingebracht haben, allenthalben nach Befinden der
Umstände zu verfahren ohne lange anzufragen: Strenge dem Strenge verdient
und Gelindigkeit wo man damit durchlangen kann!
c) In Klausenburg war der 8te December ein schrecklicher Tag. Die
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 175
ganze Stadt war in Bewegung. Alles, was Gewehr tragen konnte, war auf und
versammlete sich bey seinem Befehlshaber. Selbst die Studenten aus dem aria-
nischen Kollegio sahe man unter Gewehr, und das Weibervolk lief verworren,
jammernd, weinend, ihre kleinen Kinder im Arme, umher und suchten diesen
erschrockenen Geschöpfchen nebst dem besten Theile des Vermögens in
Sicherheit zu bringen. Ein allgemeines Geschrey: Der Feind ist da! Nur eine
halbe Stunde vor dem Stadtthor ist er! scholl in allen Straßen wieder. Der
Stadtrichter schickte endlich Boten ab um gewisse Nachrichten einzuholen,
und diese kamen bald zurück und sagten an, daß im benachbarten Dorfe Fenes
ein Zaun abgebrannt wäre.
d) Am 30ten November wurde ein Wallach, der sich als Spion verdächtig
gemacht und schon etlichemal aus dem Arrest entsprungen, wo er des
Diebstahls wegen saß, auf unsern Fellek, vor seiner Hütte, hoch wie Haman,
gehangen. Seine Nachbarn müssen ihn bewachen, damit seine Freunde nicht
kommen, und stehlen ihn ... und wäre dann der letzte Betrug ärger als der erste.
“Provinzialnachrichten”, nr. 5 din 15 ianuarie 1785, p. 67-68.
Traducere
Transilvania. Știri despre românii răsculați
a) Alba Iulia, la 27 decembrie. Acum se aude, în fine, că toate cetele rebe-
lilor au fost împrăștiate prin munți, că răsculații se întorc în satele lor, îi predau
pe instigatori, își predau armele și restituie multe din vitele și celalalte bunuri
furate. Se spune că Horea, căpetenia supremă a gloatei, și ajutorul său Cloșca
s-au ascuns prin munți, avându-i alături doar pe vreo 40 de oameni. Totodată
se speră că domnul general-maior baron von Pfefferkorn, ale cărui măsuri înțe-
lepte au dus până acum la înfrângerea răsculaților, va reuși să dea pe mâna
justiției și aceste rămășițe de pe urmă ale nenorocirii care a avut loc. Cu toate
acestea, există motive serioase să ne temem, că în primăvara viitoare va avea loc
o izbucnire nouă și violentă a răsculaților dacă nu vor fi luate măsuri corespun-
zătoare pentru a o înăbuși din timp.
b) Sibiu, le 30 decembrie. În cursul săptămânii trecute, aici în țară au venit
din Ungaria opt companii [de infanterie] și două escadroane de cavalerie.
Acestea s-au oprit în zona Devei, probabil pentru a oferi mai multă susținere
cercetărilor pe care cei doi comisari cezaro-regești le întreprind în problema
rebelilor. În același timp, secuii s-au tras înspre Cluj, deoarece în locul în care
staționaseră până atunci nu mai aveau, har Domnului, nimic de făcut, asta
fiindcă rebelii, cu excepția unui număr foarte mic din rândul lor, au dat ascul-
tare aministiei generale. După cum susțin știri sigure, Horea, conducătorul lor,
a fugit și a dispărut. Se bănuiește că s-ar ascunde prin vreo peșteră, fiind aprovi-
zionat de oamenii credincioși care au mai rămas alături de el. Cu toate acestea,
176 | Costin Feneșan
după multele rele comise de acești oameni, asta este o veste bună. La Sibiu vin
și pleacă necontenit curieri, dar nu putem afla cu exactitate obiectul misiunilor
lor urgente. Unul dintre acești curieri, care a venit încă în cursul săptămânii
trecute, pare să-i fi adus Excelenței Sale domnului general-comandant instruc-
țiunea potrivită de la preaînalta Curte, anume de a proceda peste tot după cum
se prezintă starea de fapt, fără a mai pune multe întrebări, tratând cu asprime
pe cel care o merită și folosind blândețea, dacă astfel se poate ajunge la vreun
rezultat.
c) La Cluj, ziua de 8 decembrie a fost una groaznică. Întreg orașul era în
fierbere. S-au mobilizat toți cei în stare să țină o armă, fiecare alăturându-se
comandantului său. Chiar și studenții Colegiului arian [unitarian – n.n.] au
putut fi zăriți sub arme. Femeile, cu copilași în brațe, alergau zăpăcite, văitân-
du-se și plângând, încercând să pună în siguranță micile ființe precum și ceea ce
era mai de valoare din avuția lor. Pe toate străzile răsuna strigătul: “Dușmanul a
ajuns aici! E doar la o jumătate de oră de porțile orașului!” În fine, judele orășe-
nesc a trimis iscoade, care să aducă știri sigure. Acestea au revenit curând și au
relatat că în satul învecinat Feneș ar fi ars un gard.
d) La 30 noiembrie, în fața colibei sale de pe [dealul] Feleacului, a fost spân-
zurat, la fel de sus ca Aman1, un român bănuit că era iscoadă [a răsculaților].
Acesta fugise deja de mai multe ori din închisoare, unde fusese închis pentru
furt. Vecinii lui trebuie să îl păzească, pentru a-i împiedica pe prietenii lui să
vină și să-l fure, ...deoarece atunci ultima înșelătorie ar fi mai rea decât prima.
1
Aman, personaj din Vechiul Testament; ca sfetnic al împăratului Ahașveros a obținut de la acesta
ordinul de exterminare a tuturor iudeilor din Imperiul persan; în urma intervenției împărătesei
Estera a fost condamnat la moarte și spânzurat tocmai în spânzurătoarea pe care o destinase lui
Mardoheu, cel care salvase odinioară viața împăratului (Estera, 7, 10).
10
Siebenbürgen. Horia ist gefangen
Die neuesten Berichte aus Hermannstadt hinterbringen die Nachricht,
daß der berüchtigte Horia mit einem seiner Gefährten, Namens Gloska, durch
Veranstaltung des Oberstlieutenants Kray vom zweyten Szeklerregimente in der
Radacker Waldung gefangen genommen worden sey. Es sind hierbey vorzüglich
2 wallachische Unterthanen gebraucht worden, welche Horias Aufenthaltsort
beyläuffig wußten und, als ob sie auf der Jagd wären sich anstellten, das Glück
hatten die beyden Verbrecher beym Feuer sitzend zu überfallen und mit Hilfe
des in der Nähe befindlichen Militärs einzufangen. Sie sind hierauf nach
Karlsburg in Arrest gebracht worden.
“Provinzialnachrichten”, nr. 6 din 19 ianuarie 1785, 84.
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 177
Traducere
Transilvania. Horea a fost prins
Cele mai recente relatări din Sibiu aduc știrea, că faimosul Horea împreună
cu Cloșca, unul din tovarășii săi, a fost prins în pădurea Radac [Arada – n.n.]
datorită măsurilor luate de locotenent-colonelul Kray din al doilea regiment
secuiesc [de graniță]. La această acțiune au fost folosiți mai cu seamă doi supuși
români, care cunoșteau cu aproximație locul în care se afla Horea. Aceștia,
prefăcându-se că sunt la vânătoare, au avut șansa să-i surprindă pe cei doi
criminali șezând în jurul focului. I-au prins cu ajutorul soldaților aflați în apro-
piere. După aceea au fost duși în arest la Alba Iulia.
11
Siebenbürgen. Einlieferung des Rebellenführers Horia
Karlsburg, den 3ten Jänner 1785. Der am 27ten verflossenen Monats
December auf seiner Flucht nach Ungarn im Radecker Walde von 7 Mann
seiner eignen Leute gefangengenommene Rebellenanführer Horia ist mittelst
einer Militärbedeckung den 3ten dieses in Karlsburg eingebracht worden.
Die kaiserlich-königlichen Herrn Kommissäre Grafen von Jankowich
und der Herr General Papilla werden allstündlich erwartet, um über diesen
Hauptrebellen das Endurtheil zu sprechen.
“Provinzialnachrichten”, nr. 7 din 22 ianuarie 1785, 101.
Traducere
Transilvania. Arestarea lui Horea, conducătorul rebelilor
Alba Iulia, la 3 ianuarie 1785. Horea, conducătorul rebelilor, care a fost
prins în ziua de 27 ale trecutei luni decembrie în pădurea de la Radac [Arada
– n.n.] de către șapte dintre proprii săi oameni în timp ce fugea spre Ungaria, a
fost adus în ziua de 3 ale acestei luni la Alba Iulia, sub escortă militară.
Domnii comisari cezaro-regești contele von Jankovich și generalul Papilla
sunt așteptați aici clipă de clipă pentru a pronunța sentința definitivă împotriva
acestor rebeli principali.
12
Siebenbürgen
a) Beschreibung der Staturbeschaffenheit des Rebellenanführers Horia
Hermannstadt, den 9ten Jänner. Ich wollt’ er wäre fetter, sprach Cäsar, zwar
fürcht ich ihn nicht, aber doch, wenn sich Cäsar fürchten könnte, so kenne ich
keinen andern vor dem ich mich so sehr hüten würde als vor diesem magern
Cassius. Der Cassius dort hat ein hageres, hungriges Gesicht. Er denkt zu viel.
178 | Costin Feneșan
Dergleichen Leute sind gefährlich! Diese Anmerkung, die der große Cäsar so
gerne machte, wenn wir dem guten Vater Plutarh trauen, daß er sich nur für1
blassen, hagern Leuten fürchte, kommt uns bey dem Porträte unseres berüch-
tigten Horia sehr zu statten, indemn wir ihn beynahe ganz geschildert zu haben
glauben, wenn wir wünschen daß er fetter wäre. Dunkel und schwermüthig
aber scharf und durchdringend ist sein Auge. Beständiger Ernst hat in seinen
Wangen mehr Falten gezogen als in seine Stirne. Ein dünner schwarzer Bart
trägt zur Schattirung oder Verfinsterung der Miene noch mehr bey. Doch wir
hoffen ja bald sein Bild und in ihm den Schattenriß dieses schlaflosen Empörers
in Kupfer zu sehen, da Herr Neuhauser dem Publico das Vergnügen machen
will, seinen und seines Kollegen Kopf in Karlsburg selber aufzunehmen.
b) Horias Kriegskanzley und sein Feldprediger sind nach Klausenburg2
gefangen eingebracht worden
Die Bauern aus der Offenbanyer Herrschaft haben die k.k. Gnade fußfällig
angenommen und 40 Lanzen und 23 Gewehr abgeliefert. Horia und Gloska sind
wirklich heute (die Nachricht ist datirt, Müllbach den 3ten Jänner) gefangen
nach Karlsburg gebracht worden. Die Wallachen aus Alback spielten selbige
zusammt der Kanzley, wo ein Ungar aus Klausenburg gebürtig Sekretär war,
den Gränzmilitären in die Hände. Diese brachten die schöne Bande den 1ten
durch Zalathna und von dannen nach ihren eigentlichen Arrest.
P.S. Eben indem ich schließe erhalte ich die Nachricht, daß auch der
Oberpfaff oder Popa, der ihnen als Feldprediger diente, eingebracht ist. Dieser
Protopopp unterschriebe, weil Horia nicht schreiben gelernet, alle Befehle und
Pässe. Ein Fraziskaner, der über das Gebürg zu reisen hatte, hielt bey Horia
um einen Paßbrief an. Man gab ihn ihm und er war unterzeichnet Soffroni
Protopopp.
N.B. Der Herr Korrespondent war so gütig auch uns zugleich ein neues
glaubwürdiges Unglücksregister der Verheerungen und des Mordens ohne
Beyspiel mit einzusenden. Weil uns der Raum aber gegenwärtig mangelt, so
sind wir genöthigt dasselbe dem nächsten Blatte vorzubehalten.
c) Begräbnis des von den Wallachen erstochenen Herrn Oberlieutenants
Mesterhazi
Ein Beytrag zur Mordgeschichte des erschlagenen Oberlieutenants
Mesterhazi. “Sein Grab, spricht der Herr Korrespondent, ist gefunden und sein
Körper beerdigt worden! ... Den 23ten December des jüngst verflossenen Jahres
wurde der Oberlieutenant von dem ersten wallachischen Gräzregiment, Herr
von Fronius, ein braver Landsmann und edler Freund, von seinem Kommando
beordert, in der Gegend von Offenbanya zu patroulliren, um den Leichnam des
unglücklichen Oberlieutenants auszusuchen. Nach lang vergeblichen Suchen
zeigte ein wallachischer Müller in Vallja Vinzi, nicht ohne Bedrohung, die Gegend
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 179
an in welcher der Unglückliche sey erschlagen worden. Man suchte und fand
ihn unter einem klafterhohen Steinhaufen vergraben, noch in seiner Uniform,
von welcher alle Knöpfe und die Hosenschnallen weggeschnitten waren, ohne
Hut und Stiefeln. Nur an dem kleinen Finger der linken Hand, welcher einge-
bogen war, fand mein Freund noch einen goldenen Ring mit den Buchstaben
C.v.O., welcher abgenommen und der ehemaligen edlen Besitzerin (ein trau-
riges Andenken) geschickt wurde. Aber welch ein Anblick! Wie war der Leib
des Entseelten behandelt. Das Gesicht und der Körper voll Blut. Auf der rechten
Seite des Gesichts, aus den Schläfen bis an die Schlüsselbeine an den Hals herab,
eine 5 Zoll lange und 2 Zoll tiefe Wunde. Von hinten zween Lanzenstiche, der
eine durch das Rückrad bis durch den Leib, der andere von der Seite durchs
Herz und auf der Brust hinaus, entsetzlich mißhandelt. Mein Freund ließ ihn,
seinem Befehl gemäß, in eine Decke einnähen, auf ein Pferd binden und nach
Offenbanya bringen. Den folgenden Tag darauf, als den 24ten, wurde er mit
allen seiner Charge angemessenen militärischen Ehrenbezeugungen durch
Franz Gyulaische Grenadiers unter der Begleitung des ganzen Offizierkorps,
des daselbst kommandirenden titl. Herrn Obristlieutenants von Ott und des
dasigen k.k. Bergwerkspersonale beerdigt. Dieses sey ein Tröpfchen Balsam
für die, die um ihn weinen. Er fiel im Dienste seines Vaterlandes, auf einem
ebenso rühmlichen Bette der Ehre als jene, die da fallen, wo Tausende ein Grab
verschlingt. In dem nämlichen Thale Vallja Vinzi wurden den folgenden Tag
noch 5 Mann, ein Tambour, ein Fourierschütz und 3 Gemeine von der Seite der
Verunglückten an drey verschiedenen Orten zwischen Lupsa und Muntschel
gefunden. Der Tambour mit zween Gemeinen lag am Ufer des Bachs mit Sand
bedeckt, der Fourierschütz unter einem Steinhaufen, und eine Viertelstunde
davon ein Gemeiner in einem Felsenloch. Alle hatten noch ihre Kleidungen
an, nur daß auch ihnen die Knöpfe von der Uniform abgeschnitten Waren. Sie
wurden der Erde da anvertraut, wo man sie fand.”
“Provinzialnachrichten”, nr. 8 din 26 ianuarie 1785, 115–118.
1
Corect: vor.
2
Corect: Karlsburg.
Traducere
Transilvania
a) Descrierea personală a lui Horea, conucătorul rebelilor
Sibiu, la 9 ianuarie. “Îmi doresc să fi fost mai gras!, spunea Caesar, și, ce-i
drept, nu mă tem de el, dar dacă Caesar s-ar putea teme cumva, atunci nu este
decât de acest slăbănog de Cassius, de care trebuie să mă feresc cât se poate
de mult. Acest Cassius are o față uscățivă și marcată de foame. Gândește prea
180 | Costin Feneșan
mult. Astfel de oameni sunt periculoși!” Dacă e să-i dai crezare bunului părinte
Plutarh, această remarcă, făcută adesea de marele Caesar, cum că nu s-ar teme
decât de oamenii palizi și uscățivi, aceasta ne-ar fi de mare folos la creionarea
portretului faimosului nostru Horea, în cazul în care am socoti că l-am înfățișa
aproape complet, dacă ne-am dori să fie mai gras. Privirea lui Horea este întu-
necată și melancolică, dar ageră și pătrunzătoare. Gravitatea neîncetată i-a lăsat
mai multe brazde pe față decât pe frunte. Mustața subțire și neagră contribuie
și mai mult la nuanțele estompate și la înfățișarea întunecată. Sperăm să vedem
cât de curând gravura care îl înfățișează, iar odată cu aceasta și fantoma răzvră-
titului fără de odihnă și turbulent. Asta se va întâmpla curând, fiindcă domnul
Neuhauser vrea să-i facă pe plac publicului, desenând personal, la Alba Iulia,
capul lui Horea și a tovarășului său Cloșca.
b) Cancelaria militară și preotul de campanie al lui Horea capturați și aduși
la Cluj1
Țăranii din domeniul Băii de Arieș au primit cu supunere milostivirea
cezaro-crăiască și au predat 40 de lăncii și 23 de puști. Hora și Cloșca au fost
aduși astăzi (știrea este datată Sebeș, 3 ianuarie) ca prizonieri la Alba Iulia.
Românii din Albac i-au dat pe aceștia pe mâna soldaților de graniță, la un loc
cu cancelaria. Secretarul acesteia era un ungur născut la Cluj. Grănicerii au
trecut cu banda faimoasă prin Zlatna la 1 [ianuarie 1785], iar de acolo i-au dus
în locul stabilit ca arest.
P.S. Tocmai când sunt pe cale să închei, primesc știrea că prim-preotul sau
popa care i-a slujit ca preot de campanie [lui Horea] a fost prins și el. Acest
protopop a iscălit toate ordinele și pașapoartele, deoarece Horea nu știa să scrie.
Un franciscan, nevoit să călătorească prin munți, i-a cerut lui Horea un pașa-
port. Acesta i-a și fost dat, fiind semnat de protopopul Sofronie.
N.B. Domnul corespondent a fost atât de amabil încât ne-a trimis o nouă
listă veridică a nenorocirilor, pustiirilor și omorurilor fără de egal [comise în
timpul răscoalei]. Deoarece pe moment ne lipsește spațiul, ne vedem nevoiți să
amânăm publicarea acesteia în numărul următor al ziarului.
c) Înmormântarea domnului locotenent-major Mesterházi, ucis de români
Iată următoarea contribuție la istoria locotenentului-major Mesterházi, ucis
de români. “Mormântul său – ne scrie domnul corespondent – a fost găsit, iar
trupul său a fost îngropat! ... La 23 decembrie din anul tocmai încheiat, domnul
Fronius, locotenent-major în Regimentul I românesc de graniță, un consătean
de-al meu de nădejde și nobil prieten, a primit de la comandantul său ordinul
să patruleze în zona Băii de Arieș și să caute trupul neînsuflețit al nefericitului
locotenent-major. După căutări îndelungate dar zadarnice, un morar român
din Valea Vinții i-a arătat, după ce a fost amenințat, locul în care fusese ucis
nefericitul. S-a mai căutat un timp, iar trupul a fost descoperit sub o grămadă
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 181
13
Siebenbürgen
b) Von der Gefangennehmung des Horja und Gloska
Von der letzthin erwähnten Gefangennehmung des wallachischen
Rottenanführers Nikola Ursz unter dem bekannten Spitznamen Horja*, sammt
seinem Hauptspießgesellen, dem Erzräuber Gloska Ivan**, die nun beede
wirklich in Karlsburg sitzen, können wir heut aus einem den 5ten Jenner in
Hermannstadt datirten Schreiben, ausführlichen Bericht erstatten. Die Sache
verhält sich so: Er hielt sich, nachdem er sich von seinem großen Anhange
verlassen sah, in der Radaker Waldung hinter den großen Gebirgen auf, wo
man auch nicht einmal mit Gewalt wider ihn etwas hätte anfangen können
ohne sich dabey großer Gefahr und vielem Verluste auszusetzen. Man sann auf
182 | Costin Feneșan
List, und sie gelang glücklich. Hiezu trug sich ein gewisser Oberlieutenant vom
Toskanischen Husarenregiment Namens Tielk an. Er suchte aus 2 Divisionen
gegen 40 Mann vertrauter Wallachen aus. Mit diesen begab er sich unter dem
Vorwande als wären sie sämmtlich Deserteurs zu dem Horja und wußte ihn so
treuherzig zu machen, daß Horja jedem 6 Dukaten Handgeld auszahlte. So ein
vierzehn Tage scherwenzirten sie mit ihm herum und betrugen sich ganz auf
den Fuß gegen ihn, wie er es zum Besten seines Dienstes von ihnen forderte.
Inzwischen aber erstattete der Oberlieutenant, wo nicht täglich, doch so oft
als es sich thun ließ, durch einen oder den andern von seinen Vertrauten dem
Kommandanten des Korps, Herrn Oberstlieutenant von Kray des 2ten Szekler
Infanterieregiments, von den jedesmaligen Umständen treulich Bericht.
Während dem näherte sich der Zeitpunkt der auszuführenden List seinem
Ende. Horja und Gloska saßen eben bey dem im Walde zum Wärmen ange-
machten Feuer mit 4 Gränzbauern ganz vertraut beysammen, welch letztere
zur Ausführung der Sache von dem Herrn Oberstlieutenant vorausgeschickt
wurden. Plötzlich wurde das abgeredete Signal gegeben und diese 4 Bauern
faßten jeder seinen Mann, entwaffneten sie und durch die schon bestellte und
herbeygerittene Miliz wurden demnach diese beyden Hauptrebellen glücklich
gefangen. Kaum hatte Horja noch soviel Zeit und Gegenwart des Geistes, daß er
seine in der Tasche gehabten Schriften sogleich ins Feuer warf und sich dabey
verlauten ließ, daß man ihn gewiss nicht lebendig würde bekommen haben,
wenn er es nur eine Minute vorher beobachtet hätte.
Waren zuvor schon die Unruhen durch die Zerstreuung der Aufrührer
ziemlich gedämpft, so glaubt man nun, daß der Landfriede umso eher völlig
werde hergestellet werden, da das Haupt der Rebellen Horja gefangen ist. Denn
das Feuer fieng allgemach an weiter um sich zu fressen und im Utvarhelier
Komitat würden die glimmenden Funken bald in helle Flammen ausgebro-
chen seyn, weil daselbst sogar 18 Popen einen quasi Synodum gehalten und
der Proto-Pop davon, der dazu ein unirter ist, an Horja einen Brief fragweise
geschrieben habe, ob sie auf ihn warten oder aber ohne seiner anfangen sollten.
Indessen wurde dieser Brief glücklicherweise aufgefangen und Proto-Pop wird
(heißt es zu Ende diese Briefes) seinen Lohn wohl am Spieße erhalten sobald
er degradiret seyn wird, welche Funkzion durch den Bischof von Blasendorf
verrichtet werden soll. Da es aber wegen der erfolgen könnenden größeren
Gefahren immer bedenklich ist solche menschliche Ungeheuer zu transpor-
tiren, so soll das Gubernium resolvirt haben, wenn der Bischof seine Sache nicht
in loco vornehmen will, soll die Gerechtigkeit den Missethäter ohne weiters in
loco exequiren.
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 183
*
Horja, Hora (Nikola Ursz) ist gegen 50 Jahre alt, aus Nagy Aranyos, zur dasigen Kirche gehörig,
Albakuti genannt, hatte kein Eigenthum, sondern hielt sich daselbst bey seinen Befreundten auf.
**
Gloska Ivan ist in einem Alter von 40 Jahren, von Kerperiks1 und gehört zum Szaladner
Dominium.
“Provinzialnachrichten”, nr. 10 din 2 februarie 1785, 146–148.
1
Astfel în text.
Traducere
Transilvania
b) Despre prinderea lui Horea și Cloșca
Dintr-o scrisoare din 5 ianuarie primită de la Sibiu putem prezenta acum
mai pe larg amintita prindere a lui Nicola Urs, conducătorul gloatei românești
cunoscut sub porecla Horea*, și a complicelui său principal, arhitâlharul Ioan
Cloșca**, care se află arestați la Alba Iulia. Lucrurile s-au petrecut în modul
următor. După ce s-a despărțit de gloata mare care îl însoțea, Horea s-a retras în
pădurea Radac [Arada – n.n.], în munții înalți. În acele locuri împotriva sa nu
s-ar fi putut întreprinde ceva nici chiar cu forța, fără să te expui unui primejdii
mari și unor pierderi considerabile. De aceea s-a recurs la vicleșug, iar treaba
a reușit cât se poate de bine. Pentru această întreprindere și-a oferit concursul
Tiller, un locotenent-major din regimentul de husari Toscana. Din două divi-
zioane [de cavalerie] el a ales cam 40 de români de încredere. Cu aceștia s-a
dus la Horea, pretextând că ar fi cu toții dezertori. A știut să-i câștige atât de
bine încrederea, încât Horea i-a dat fiecăruia câte șase ducați arvună. Împreună
cu Horea au hălăduit cam 14 zile, urmându-i întru totul ordinele, așa cum
acesta le-o pretindea spre binele său. Între timp, locotenentul-major îi raporta
cu exactitate tot ceea ce se întâmpla comandantului de corp, domnului locote-
nent-colonel von Kray din Regimentul II secuiesc de infanterie, folosindu-se de
unul sau de altul dintre oamenii lui de încredere. Dacă nu făcea asta în fiecare
zi, atunci măcar atunci când îi era cu putință. Momentul punerii în aplicare a
vicleșugului se apropia cu fiecare zi. Împreună cu patru țărani-grăniceri (trimiși
înainte de domnul locotenent-colonel pentru a îndeplini misiunea), Horea și
Cloșca ședeau tocmai în tihnă la căldura focului făcut în pădure. Subit a fost
dat semnalul convenit, iar cei patru țărani au înșfăcat fiecare pe omul său și
l-au dezarmat. Soldații, care fuseseră deja avertizați, au venit în grabă, legân-
du-i bine pe cei doi rebeli de frunte. Horea a mai avut doar răgazul și prezența
de spirit să arunce îndată în foc hârtiile scrise pe care le avea în buzunar. Le-a
spus apoi, că nu l-ar fi prins cu siguranță în viață, dacă ar fi avut timp măcar un
minut până să-i zărească.
Dacă tulburările s-au calmat destul de mult încă înainte [de prinderea lui
184 | Costin Feneșan
14
Siebenbürgen
a) Großmüthige That eines siebenbürgischen Gubernialrathes zum Troste
verunglückter Personen von Adel
Der Gubernialrath Baron Daniel nimmt thätigen Antheil an dem Elend
so vieler adelichen Personen im Hunyader und dem nun mit einverleibten
Szarander Komitat und beweiset denselben dadurch, daß er 2000 fl. unter die
Ungkücklichsten von denselben will austheilen lassen und zwar also, daß er
1000 fl. durch einen Prediger der helvetischen Konfession, die andern 1000
durch einen katholischen Geistlichen vertheilen lassen will.
b) Ende der Unruhen in Siebenbürgen
Ihro Kaiserlich-Königlich Apostolische Majestät haben in der mildesten
Absicht, die Ruhe in dem Groß-Fürstenthum Siebenbürgen und besonders in
den Gegenden des Hunyader mit dem Zarander vereinigten Komitates noch
sicherer zu stellen, untern 3ten Jänner einen eigenen Kommissarium Regium
in der Person des titl. Herrn Gubernialraths Michael von Bruckenthal in dasige
Gegenden abgeschickt und demselben die einstweilige Administration daselbst
anvertrauet, zugleich aber Ihn Sr. Excellenz dem Titel Herrn Grafen von
Jankowits bey der hochdemselben aufgetragenen Untersuchung beygesellet,
in welcher Absicht auch sich gedachter Herr Gubernialrath und königlicher
Kommissär den 23ten dies in obberührte Gegenden verfüget hat.
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 185
Traducere
Transilvania
a) Faptă mărinimoasă a unui consilier al Guberniului Transilvaniei pentru
alinarea persoanelor afectate din rândul nobilimii
Consilierul gubernial baron Daniel ia parte activ la ușurarea mizeriei în
care se zbat atât de mulți nobili din comitatul Hunedoarei unit cu Zărandul
și dovedește aceasta voind să împartă 2000 de florini celor mai afectați dintre
aceștia, anume 1000 de florini printr-un pastor de confesiune helvetică [calvină
– n.n.], iar alți 1000 de florini printr-un preot catolic.
b) Sfârșitul tulburărilor din Transilvania
Din dorința preamilostivă de a reașeza pe un temei și mai sigur liniștea în
Marele Principat al Transilvaniei și mai ales în zona comitatului Hunedoarei
unit cu Zărandul, Maiestatea Sa Imperial-Regală Apostolică l-a trimis în acele
părți, printr-un ordin din 3 ianuarie, pe un comisar regal propriu în persoana
onorabilului domn comisar gubernial Michael von Brukenthal și i-a încredințat
acestuia administrarea interimară de acolo, punându-l în același timp la dispo-
ziția Excelenței Sale onoratul domn conte von Jankovich pentru cercetările
care i-au fost încredințate acestuia. În acest scop, amintitul domn consilier și
comisar regal a plecat la 23 al lunii curente [ianuarie] în zona amintită mai sus.
La 20 ianuarie secuii care au fost folosiți în zonele răsculate au trecut în
marș prin Sibiu, cu steagurile în bătaia vântului și în sunetul muzicii, după ce își
îndepliniseră cu bine misiunea.
În urma prinderii lui Horea, tulburările din patria noastră au luat sfârșit
și, deși le-am putea relata abonaților noștri încă multe știri importante despre
aceste evenimente criminale, totuși ne vedem nevoiți să le aducem la cunoștință
că nu o putem face. De aceea, le cerem scuze domnilor noștri corespondenți.
186 | Costin Feneșan
15
Siebenbürgen.
Beschreibung des Rädelführers Hora und seines Mitgesellen Kloska Ivan
Kloska Ivan von Kerpenies zum Szaladner Dominio gehörig, beyläufig 40
Jahr alt, kleiner Statur, vollen braunen runden Angesichts, hat eine stumpfe Nase,
dunkelbraune Haare, einen röthlichten Schnauzbart, ist stark von Knochen,
stößt im Reden mit der Zunge an, hat eine rasche Stimm, gehet und stehet
gerade, in gleicher Landes-Kleidung wie nachstehend Hora, pflegt aber auch
ein kurzes wallachisches Pelzel mit halben Ermeln von Schaafpelz mit der Wolle
auswärts zu tragen, reitet ein gutes leichtes kastanienfarbe(ne)s Gebirgpferd,
worauf ein gewöhnlicher hungarischer Sattel mit schwarzen Schaaffell bedeckt;
der Zaum und Zugehör ist von ordinair Leder, schwarz; er trägt zuweilen die
landübliche schwarze Mützen von Lammfell, zuweilen auch eine mit schmalen
goldenen Gallonen oben eingefaßte und geschnittene Csakohauben mit einer
goldenen Schlinge.
Hora alias Nikola Ursz, beyläufig 48 Jahr alt, ist aus Nagy Aranios, zur
dasigen Kirche gehörig, Alba Kureti genannt, hat kein Eigenthum allda,
sondern hält sich bey seinen Befreundten auf, ist mittlerer Statur, geschlangen
Leibes, lichtbraunen kurzen Haaren, röthlicht kurzen Schnauzbart, länglichen
Angesichts, sehr kleine spitzige Nasen, sommerfleckig, hat die obige und untern
Augenlieder hellroth fleischigt, hält sich in seiner Stellung und Gehen gerade,
trägt an seinem Leibe die in SzalathnerDominio gewöhnliche Kleidung beste-
hend in einem schwarzen bis an die Knie reichenden, dann beyden Seiten blau
ausgezierten Kittel, hat weiße enge hungarische Hosen, trägt halbgeschnürte
Tschismen, jetzt trägt er aber einen mit der Wolle inwendig gekehrten langen
Schaafpelz, hat eine gewöhnliche schwarze Mütze und einen dünnen Haselstock
in der Hand.
“Provinzialnachrichten”, nr. 12 din 9 februarie 1785, 178.
Traducere
Transilvania. Descrierea căpeteniei principale Horea și a complicelui său
Cloșca Ioan
Cloșca Ioan, născut la Cărpiniș în domeniul Zlatnei, în vârstă de circa 40
de ani, mic de statură, cu fața rotundă, măslinie, plină, are un nas turtit, păr
castaniu închis, o mustață mare roșietică, are oase masive, când vorbește ples-
căie cu limba, vorbește repezit, merge și stă drept, este îmbrăcat cu aceleași
straie țărănești ca mai jos Horea, dar obișnuiește să poarte o scurtă blăniță
românească din blană de oaie, cu blana în afară și cu mânecile până la jumă-
tate, călărește un cal de munte bun și ușor, de culoare castanie, pe care este
pusă o șea ungurească obișnuită, acoperită cu o blană neagră de oaie; frâul și
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 187
harnașamentul sunt din piele obișnuită de culoare neagră; uneori poartă căciulă
neagră din blană, așa cum se obișnuiește prin țară, alteori un chipiu militar de
care atârnă o eșarfă aurie, având prinsă în partea de sus o panglică aurie subțire.
Horea alias Nicola Urs, în vârstă de circa 48 de ani, este din Arieșul Mare și
ține de biserica de acolo numită Alba Kureti [Albac – n.n.], nu are vreo avere
acolo, ci își face veacul pe la prieteni; este de statură mijlocie, are un trup suplu,
păr castaniu deschis, tăiat scurt, mustață scurtă și roșietică, obraz alungit, nas
foarte mic și ascuțit, pistruiat, pleoapele de sus și de jos sunt cărnoase și ușor
roșietice, este drept când stă și când merge, poartă îmbrăcămintea obișnuită în
domeniul Zlatnei, constând dintr-o manta neagră care ajunge până la genunchi,
împodobită pe ambele laturi cu o bordură albastră, are pantaloni ungurești albi
și strâmți, poartă cizme cu șnur până la jumătate; acum poartă însă un cojoc de
oaie cu blana spre interior, are o pălărie neagră obișnuită și ține în mână un băț
subțite de alun.
16
Siebenbürgen
a) Von Horia, Kloska und Tumultuanten begangene Excessen
Viele Leute geben vor, Briefe gelesen zu haben, worin behauptet wird,
Horia sey aus seinem Arreste in Karlsburg wieder entwichen. Wir können
aber aus soeben eingehenden sicheren Quellen darthun, daß dieses Vorgeben
ganz ungegründet sey. Dieses sichere Schreiben liefert nebstbey allerley
Anekdoten, die sich bey des Horia Gefangennehmung ereignet haben, so wie
es noch viele Nachträge von den während des Aufruhres verübten unmensch-
lichen Grausamkeiten enthält. Zur vollständigen Geschichte rücken wir das
Merkwürdigere davon ein.
Als Horia durch Zalathna gebracht wurde, trat ein wallachischer Pope
(Anhänger der Rebellen) auf und rief öffentlich: “Nun, ihr Edelleute und
Ungarn, jetzt habt ihr ihn, unsern besten Horia. Ihr könnt ihn nach Belieben
braten und auffressen!” Die begleitende Wache und das umstehende Volk war
drüber diesen verwegenen Bösewicht so erbittert, daß sie ihn auf der Stelle
würde zerfleischt haben, wenn nicht ihre Vorgesetzten durch bescheidenes und
sanftes Zureden ihrer Wuth Einhalt gethan hätten. Der Pope wurde indessen
sogleich in Fesseln geschlagen und hatte die Ehre in Gesellschaft des Horia
nach Karlsburg abgeführet zu werden.
Uebrigens ist seitdem die Ruhe in dortiger Gegend insoweit schon ziem-
lich wieder hergestellet. Nur noch einige furchtsame Bösewichte halten sich in
der waldigen Gegend von Deva auf und getrauen sich nicht zurückzukehren.
Man hat ihnen deshalb bereits in aller Güte sagen lassen, wenn sie noch über
7 Tage ausblieben, so würde das Militär zu ihrer Einbringung beordert werden
188 | Costin Feneșan
und dann sey für die Erhaltung ihres Lebens keine Gnade mehr zu hoffen.
Wirklich sind diesfallls alle mögliche gute Anstalten getroffen worden. Die
Grausamkeiten sind unbeschreiblich, wodurch sich die Bösewichte furchtbar
gemacht haben. Man giebt die Anzahl der bey diesem Aufruhre Ermordeten
auf 4000 an. Darunter zählt man im Szarander Komitat allein über 90 Edelleute,
die Frauen ungerechnet, die sie nach verübten schändlichen Bubenstücken
theils umgebracht, theils mit sich fortgeschleppt haben. Einige derselben sind
nach hergestellter Ruhe wieder zurückgekehret, aber sie bringen die Früchte
des Lasters in ihrem Schooße mit, als die schöne ledige Tochter des Edelmanns
G. ... von 17–18 Jahren, die adeliche Frau v. C. ..., die nach ihrem ermordeten
Gemahle, um ihrer beyden Kinder Leben zu retten, sich dem Sohne eines
Popen mußte antrauen lassen etc. Zween Hussaren von Toskana wurden erst-
lich die Hände, dann die Füße, sodann erst der Kopf abgehauen. Zwey unmün-
dige Kinder wurden lebendig unter die Todten eingescharret, und so läuft die
Reihe fort in der Erzählung von Bubenstücken, Blutschande, Mord, Raub und
Brand, über die wir lieber den Schleyer des Stillschweigens ziehen wollen, um
zur Schande der Menschheit nicht sagen zu müssen, Horia und sein Anhang
seyen Kinder der Hölle gewesen.
b) Belohnung derjenigen Truppen, die den Horia gefangen haben
Seine k.k. apostolische Majestät haben dem Herrn Obristlieutenant von
Kray über die durch seine weise Anstalten glücklich gedämpfte Unruhen Dero
vorzügliche Zufriedenheit zugesichert, denen sieben Wallachen aber, die beede
Hauptrebellen Horia und Kloska gefangen genommen, 600 Stück Dukaten,
dem Waldgornik 100, den zween Offizieren jedem 50 und überhaupt einem
jeden gemeinen Soldaten von dem Detaschement 2 Dukaten auszuzahlen aller-
mildest verordnet und zugleich die obbemeldte sieben Wallachen, welche leib-
eigene Fiskalunterthanen waren, von der Leibeigenschaft freygesprochen.
“Provinzialnachrichten”, nr. 13 din 12 februarie 1785, 195–197.
Traducere
Transilvania
a) Excese comise de Horea, Cloșca și de răsculați
Mulți oameni pretind că au citit scrisori în care se afirmă că Horea ar fi
fugit din arestul de la Alba Iulia. Din surse sigure, care tocmai ne-au parvenit,
putem susține că această afirmație este cu totul neîntemeiată. Această scrisoare
temeinică ne mai prezintă tot felul de întâmplări petrecute cu ocazia prinderii
lui Horea. De asemenea, ea mai cuprinde numeroase informații despre actele
de cruzime inumană comise în timpul răscoalei. Pentru o înfățișare cât mai
completă a evenimentelor, prezentăm câteva mai remarcabile dintre acestea.
Pe când Horea era dus prin Zlatna, și-a făcut apariția un popă român
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 189
17
Siebenbürgen
a) Ankündigung eines Medaillons von Horia und Kloska
Herr Rudolph Liebhard. k.k. Münz-Graveur-Adjunkt in Karlsburg, hat
den dort Orts inhaftirten Hauptrebellen Nikolaus Urs genannt Horia und
seinen Spießgesellen Kloska, und zwar jeden besonders auf Medaillen-Art,
im Durchschnitt bey 4 Zoll hoch, dergestalten abkopiret, daß Kenner dieser
beeden Ruhestöhrer ihrer ähnlichen Abbildung bereits vollkommenen Beyfall
zugestanden haben. Der Künstler ist Willens sothane Aufwiegler das Stück in
Alabaster gegossen und mit einer Aufschrift versehen um 40 kr., gut vergoldet
aber um 1 fl. zu geben, welche in der Hochmeisterischen Buchhandlung zu
Hermannstadt zu finden sind.
“Provinzialnachrichten”, nr. 14 din 16 februarie 1785, 210.
Traducere
Transilvania
a) Anunț despre o medalie cu Horea și Cloșca
Domnul Rudolf Liebhard, adjunct de gravor de monede cezaro-crăiesc
din Alba Iulia, a realizat o reproducere a portretelor celor doi rebeli principali
arestați acolo, anume Nicola Urs zis Horea și complicele său Cloșca, anume
fiecare înfățișat în chip de medalie, având diametrul de aproximativ patru țoli.
Lucrarea este realizată în așa fel, încât cei care îi cunosc pe cei doi tulbură-
tori ai liniștii sunt pe deplin satisfăcuți de reprezentarea care seamănă cu
aceștia. Artistul intenționează să-i realizeze [medalia cu] instigatorii amintiți
în alabastru, fiecare medalie prevăzută cu o inscripție costând 40 de creițari,
respectiv un florin cea aurită. Acestea vor putea fi cumpărate la Sibiu, la librăria
Hochmeister.
18
Siebenbürgen
a) Widerlegung einer von Horias Flucht ausgesprengten Nachricht
Vom 6ten Jänner. Man hat unsern Preßburger Herrn Kollegen unter ange-
setztem Dato ersucht, etwas in sein Blatt aufzunehmen, was im Grunde eigent-
lich den zu Pest angeht. Sagte jener: “Eben da ganz Pest und Ofen über die
Gefangennehmung des Horia triumphirt, gerade zu dieser Zeit da es ein kaiser-
licher Statthaltereyrath allen Patrioten kund machen läßt, und noch am nämli-
chen Tage wo der gefangene Horia von den gewölbten Zimmern der Wein-
und Bierschenken wiederhallt, ich sage zu gleicher Zeit wo jedes unmündige
Kind den gefangenen Horia lallt, macht das hiesige Intelligenzblatt den derben
Streich öffentlich zu schreiben, daß sich Horia in die Wallachey geflüchtet habe.
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 191
In den letzten 4 Linien der Rubrique kündigt oben drauf der Verfasser, die
aus authentischen Korrespondenzien gezogene Beschreibung des Wallachen-
Aufstandes an. Hat hier nicht jeder Unbefangene was zu lachen! Eine authen-
tische Beschreibung und soviel Unwissenheit der geschehenen Dinge! etc“.
Ist dem Intelligenzblatt zu Pest doch noch zugute zu halten, dächten wir, da
wichtigere Blätter in den nämlichen Irrthum verfallen und gewisse Verfasser
in eignen Traktaten umständliche Berichte des Aufstandes liefern konnten, eh
noch die Sache geschehen war.
“Provinzialnachrichten”, nr. 15 din 19 februarie 1785, 227.
Traducere
Transilvania
a) Dezmințirea unei știri răspândite despre fuga lui Horea
Din 6 ianuarie. Sub data menționată, domnului nostru coleg din Bratislava
i s-a cerut să preia în ziarul său lucruri care fuseseră de fapt scrise de colegul
din Pesta. Acesta afirma: “Tocmai pe când în toată Pesta și Buda se sărbăto-
rește triumfal vestea prinderii lui Horea, tocmai când un consilier al Consiliului
Locumtenențial [Ungar] aduce această veste la cunoștința tuturor patrioților și
tocmai în ziua în care numele captivului Horea răsună prin încăperile boltite ale
vinăriilor și berăriilor, tocmai în acea zi – o repet – în care fiecare sugar bolboro-
sește numele captivului Horea, Intelligenzblatt-ul de aici [din Pesta] își permite
gluma proastă să afirme public, că Horea s-ar fi refugiat în Țara Românească.
Pe lângă asta, autorul mai anunță în ultimele patru rânduri ale rubricii, că va
publica o descriere a răscoalei românești extrasă din corespondențe autentice.
Cum să nu izbucnească în râs orice om cu mintea întreagă! O descriere auten-
tică și atâta neștiință despre cele întâmplate! etc.” Dacă Intelligenzblatt-ul din
Pesta mai poate fi oarecum scuzat, în schimb nu înțelegem cum de s-au lăsat
induse în eroare ziare mai importante și cum de au putut anumiți autori să
prezinte în lucrările lor relatări amănunțite despre răscoală înainte ca eveni-
mentele să fi avut loc.
19
Siebenbürgen
a) Gefangenschaft eines dritten Hauptrebellen
Hermannstadt, den 10ten Februar. Sichern Nachrichten zufolge ist der dritte
Hauptrebelle, Krischan Georg, auch eingefangen worden. Hora und Klotschka
werden in Dewa verhört.
“Provinzialnachrichten”, nr. 18 din 2 martie 1785, 282.
192 | Costin Feneșan
Traducere
Transilvania
a) Prinderea unui al treilea rebel principal
Sibiu, la 10 februarie. Potrivit unor știri sigure, a fost prins și Crișan
Gheorghe, al treilea rebel principal. Horea și Cloșca sunt interogați la Deva.
20
Siebenbürgen
c) Straffe der Rebellen
Auszug eines Schreibens aus Karlsburg vom 17. Februar. Der dritte
Hauptrebell, Georg Krisan mit Namen (dessen letzthin Erwähnung geschehen),
ist durch die Bemühungen des Oberstwachtmeisters Grafen von Pückler einge-
fangen worden. Er hat aber schon das Ende seiner Tage erreicht und sich selbst
den verdienten Tod angethan. Am 16. Februar nämlich hat er sich an einer um
den Leib getragenen dünnen Schnur im Kerker erhängt. Die Leiche wurde am
folgenden Tage an der Schandbühne dieser Stadt zerviertheilt und ein Theil
davon an das hiesige Thor geheftet, die übrigen wurden nach Deva, Hunyad
und in sein Geburtsort geschickt.
Horia und Klotschka werden sehr scharf bewacht und erwarten nach gesche-
henem Verhör ihr Urtheil. Die übrigen eingefangenen Rebellen, bey 150 an der
Zahl, hat die königliche Kommission auf allerhöchsten Befehl dem Komitate
übergeben, um sie nach den Landesgesetzen zu richten und zu bestrafen.
Der königliche Kommissär Graf v. Jankowics ist von seiner ausgestandenen
Krankheit schon wieder ziemlich hergestellt, aber der Sekretär der Ungarischen
Hofkanzley, Adam Treicsik von Melynados, der bey dieser Kommission als
Actuar dienet, ist an einer hitzigen Krankheit verstorben.
“Provinzialnachrichten”, nr. 21 din 12 martie 1785, 323–324.
Traducere
Transilvania
c) Pedepsirea rebelilor
Extras dintr-o scrisoare din Alba Iulia din 17 februarie. Gheorghe Crișan, al
treilea rebel principal (despre care s-a amintit recent), a fost prins datorită stră-
daniilor și iscusinței maiorului conte Pückler. Și-a sfârșit însă viața, dându-și
singur moartea pe care o merita. La 16 februarie s-a spânzurat în închisoare cu
o nojiță subțire pe care o avea înfășurată în jurul trupului. A doua zi leșul i-a
fost dus la eșafodul din oraș și tăiat în patru: o parte a fost țintuită pe poarta
de aici, celelalte părți au fost trimise la Deva, Hunedoara și în localitatea sa de
naștere.
Horea și Cloșca sunt păziți cu mare atenție și își așteaptă sentința după
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 193
21
Siebenbürgen
a) Anstalten zur Todesstrafe des Horja und Kloska
Es ist den Stuhlrichtern in allen Komitaten aufgetragen worden, aus allen
Dörfern 6 Mann aufzubieten, welche sich bis den letzten Februar in Karlsburg
bey der Exekution des berüchtigten Horja einfinden sollen, weil diese in den
ersten Tagen des Märzes zum allgemeinen Schrecken vor sich gehen wird.
b) Bey den Rebellen entstandenes und verbreitetes Faulfieber
Ob man schon von den nach Karlsburg gefänglich eingebrachten walla-
chischen Aufrührern soviel als nur möglich war wieder fortschaffte und Sorge
dafür trug, die Casematten auszulüften wo sie aufbewahret wurden, sie zu
reinigen und die Gefangenen selbst jeden andern Tag in die frische Luft herum
zu führen, so ist jedoch in Karlsburg ein Faulfieber ausgebrochen, welches man
ihnen zuschreibt. Da außer den Gefangenen, welche nach ihrer Heimkunft
damit befallen worden, viele Soldaten und selbst die königlichen Kommissärs,
welche die Aufrührer verhörten, diese Krankheit ausstehn mußten, wiewohl
sich noch viele andere Ursachen davon angeben müssen, als die öftere und
gegeneinander stark abstechende Veränderung der Witterung, da auf die warme
Südwinde oft der kälteste Nord-Wind wüthete, die ausgestandene Strapatzen
und dergleichen. Beyde Kommissarii sind nun wieder besser.
c) Belohnung der treuen Denkensart eines wallachischen Popen
Ein nicht-unirter Pope Namens Adamowich hat bey Gelegenheit des
Wallachenaufstandes in Siebenbürgen ein herrliches Beyspiel von aufgeklärter
Denkungsart und Rechtschaffenheit dadurch gegeben, daß, nachdem ihn Hora
und Kloska von der schändlichen Lüge, als ob sie Befehle hätten den ungari-
schen Adel auszurotten, überzeugen und zur Beytrettung zu ihrer Gesellschaft
versichern und überreden wollten, er den beyden Hauptverführern allzeit ganz
trocken antwortete: “Ich habe keine, weder mündliche, noch schriftliche Befehle
von meinen Oberen erhalten und ich kenne den Kaiser zu gut als daß ich glauben
sollte, er habe euch solche Befehle ertheilet. Denn, würde es auch wahrer Ernst
des Kaisers seyn euch zu helfen, so kann ich es doch nicht begreiffen, daß er euch
gestattet hätte solcher gewaltthätigen Mittel zu bedienen, die den Absichten der
sanften Religion und des wohlthätigen menschenfreundlichen Karakters des
194 | Costin Feneșan
Kaysers zuwider sind. Ich will also von eurem Befehl nichts wissen und weder
ich, noch meine untergebene Heerde soll euern niedrigen Absichten behülflich
seyn”.
Kaum als Se. Majestät von diesem edlen Betragen des Popens benach-
richtiget wurden, haben sie durch den Herrn Gubernialrath und königlichen
Kommissär Michael v. Bruckenthal diesem würdigen Manne eine goldene
Medaille mit höchst Dero Bildnisse zustellen lassen, deren Uibergabe der Herr
Gubernialrath mit einer kurzen nachdrücklichen Anrede begleitet hat.
“Provinzialnachrichten”, nr. 22 din 16 martie 1785, 345–346.
Traducere
Transilvania
a) Pregătiri în vederea pedepsei cu moartea pentru Horea și Cloșca
Juzilor scăunali [pretorilor – n.n.] din toate comitatele li s-a ordonat să
desemneze câte șase oameni din fiecare sat, urmând ca aceștia să fie prezenți în
ultima zi a lui februarie la Alba Iulia, pentru a fi de față la execuția faimosului
Horea, deoarece aceasta va avea loc în primele zile ale lui martie, asta pentru a
le băga tuturora frica în oase.
b) Febra tifoidă a izbucnit și s-a răspândit în rândul rebelilor
Deși dintre răsculații români aflați în închisoare la Alba Iulia au fost mutați
cât se poate de mulți și s-a avut de grijă ca toate cazematele în care se aflau ares-
tații să fie aerisite și curățate, iar prizonierii au fost scoși la aer curat în fiecare zi,
totuși la Alba Iulia a izbucnit febra tifoidă, atribuită acestor arestați. În afară de
prizonierii care au fost loviți de boală după întoarcerea lor acasă, au fost afectați
și mulți soldați, ba chiar și comisarii regali care i-au interogat pe răsculați au
trecut prin această boală. Firește, pot fi indicate multe cauze ale acesteia, anume
schimbările de vreme frecvente și subite, vânturile calde din sud fiind urmate
adesea de rafalele vântului rece din nord, oboseala îndurată și altele asemenea.
În prezent, starea de sănătate a celor doi comisari este mai bună.
c) Răsplătirea modului de gândire credincios al unui popă român
Un popă neunit numit Adamovici a oferit cu prilejul răscoalei românești
din Transilvania o pildă minunată de gândire luminată și de lealitate prin faptul
că – după ce Horea și Cloșca au încercat prin minciuna, că ar avea ordine să
extermine nobilimea ungurească, să-l convingă și îndemne să li se alăture – el
le-a răspuns statornic și cât se poate de sec celor doi amăgitori de frunte: “Eu
n-am primit porunci, nici prin viu grai și nici scrise, din partea superiorului
meu și îl cunosc pe împărat prea bine pentru a putea crede că v-a dat astfel de
ordine. Căci, chiar dacă împăratul ar avea de gând cu adevărat să vă ajute, eu
totuși nu pot să cred că v-ar fi îngăduit să recurgeți la astfel de mijloace violente,
cu totul opuse învățăturilor blânde ale credinței și caracterului milostiv și iubitor
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 195
22
Siebenbürgen.
Hinrichtung der Rebellen Horja und Klotschka
Mit Briefen aus Karlsburg vernimmt man, daß die beyden Urheber und
Anführer des vor einiger Zeit unter einem Theile des wallachischen Volkes
ausgebrochenen Austandes, Namens Nikola Ursz mit dem Beynamen Hora
und Ivan Klotschka, am 28. Februar die wohlverdiente Strafe ihres ruglosen
Beginnens erhalten haben, nachdem sie einige Wochen hindurch darüber
genau und sorgfältig verhört worden sind. Beyde wurden an die Richtstädte
außer der Stadt geführt und allda durch den Henker von unten auf gerädert,
sodann aber jeder geviertheilt, um stückweise zum Scheusal und zur Warnung
an denjenigen Orten ausgestellt zu werden, wo sie ihren Unfug auf die grau-
samste Weise verübet haben.
“Provinzialnachrichten”, nr. 24 din 23 martie 1785, 375–376.
Traducere
Transilvania. Executarea rebelilor Horea și Cloșca
Din scrisori venite de la Alba Iulia aflăm că, la 28 februarie, cei doi iniția-
tori și conducători ai răscoalei izbucnite acum ceva vreme în rândul unei părți
a poporului român, Nicola Urs zis Horea și Ioan Cloșca, au primit pedeapsa
binemeritată pentru faptele lor nelegiuite, aceasta după ce au fost interogați cu
atenție și grijă timp de câteva săptămâni în legătură cu acestea. Amândoi au fost
duși la locul de execuție aflat în afara orașului, fiind frânți de călău cu roata, de
jos în sus. Apoi fiecare a fost tăiat în patru, iar părțile au fost trimise spre a fi
expuse ca sperietoare și drept avertisment în localitățile în care au comis atroci-
tățile lor cele mai cumplite.
23
Siebenbürgen
a) Anekdoten von Horia und Kloska Hinrichtung
Auf ihre Fragen kann ich folgendes erwiedern: Die Hauptanführer der
196 | Costin Feneșan
Glaubwürdigen Nachrichten zufolge, und zwar von Kennern die den Hora
und Kloska zum öftern sahen, hat ein Münzgraveur, Herr Liebhard, in der
Abbildung derselben nach Medaillen-Art alle übrigen Zeichner übertroffen.
b) Entwaffnung der Unterthanen
Karlstadt. Auf Befehl der Regierung werden den Bauern in Siebenbürgen,
sie mögen Wallachen oder keine seyn, die Waffen weggenommen, so wie es
nach der Empörung in Böhmen geschah.
Man hat wahrgenommen, daß sie meist türkische Gewehre haben, wodruch
man in dem Verdachte bestärket wird, daß die aufrührischen Rebellen heim-
lich von den Türken unterstützt wurden. Derjenige Poppe, der den vierten
Hauptrebellen Bötsch gefangen nahm, erhielt von Sr. Majestät den Kaiser eine
goldene Denkmünz nebst 100 Dukaten, dann eine jährliche Pension von 200 fl.
“Provinzialnachrichten”, nr. 38 din 11 mai 1785, 602-604.
Traducere
Transilvania
a) Relatări despre executarea lui Horea și Cloșca
La întrebările Dumneavostră, vă pot răspunde următoarele: Horea și
Cloșca, conducătorii principali ai conspirației românești, nu au murit ca niște
oameni lipsiți de orice nădejde, ci cuprinși de căință. Cel dintâi își avea ochii
mereu ațintiți spre cer, iar amândoi se rugau fără încetare. Cloșca a fost cel
dintâi zdrobit cu roata, începând de jos. Horea, osândit la aceeași osândă, a
fost însă lovit, din milostivire, începând de sus. Cauza pentru asta este încă un
mister. S-ar putea ca motivul să fie faptul, că cel dintâi [Cloșca – n.n.] a comis
numeroase acte de cruzime fără vreun ordin din partea celui din urmă [Horea –
n.n.]. Printre spectatorii aflați ca martori la execuție s-au aflat în jur de 3000 de
români, pe care autoritatea țării [Guberniul Transilvaniei – n.n.] a ordonat să fie
aduși la Alba Iulia din toate localitățile comitatelor în care izbucnise răscoala.
Îndată ce au ajuns la porțile orașului, [românii] au fost nevoiți să-și lase toate
ciomegele și topoarele.
Ca măsură de precauție, la Sibiu au fost postați în timpul răscoalei, la
fiecare poartă a orașului, un plutonier și un caporal, cu misiunea de a-l nota
pe fiecare român care intra sau ieșea. Într-una din zile s-a nimerit să lipsească
unul din cei care trebuia să fi ieșit, așa că militarii au scotocit deîndată prin toate
ungherele, iar Magistratul i-a amenințat cu o pedeapsă aspră pe toți proprietarii
de casă care ar fi adăpostit peste noapte vreun român. În timpul perchiziției
amintite s-a găsit foc pus în zece locuri, iar la un birtaș român, sub un butoi gol
din pivniță, a fost descoperit și individul care lipsea la socoteală. În consecință,
birtașul și-a pierdut casa, fiind arestat împreună cu oaspetele său. Amândoi par
să se afle încă în închisoare.
198 | Costin Feneșan
În sentința dată împotriva celor doi infractori [Horea și Cloșca] sunt amin-
tite toate localitățile care au fost incendiate de acești monștri sau care au fost
distruse în alt fel. În sentință se spune, că Horea și-ar fi îndemnat ortacii cu tot
felul de amenințări, prin uneltiri și vicleșuguri, dar și fiindcă a amăgit gloata
neștiutoare a celor proști arătându-i o cruce aurită drept semn al puterii sale.
Este sigur faptul că, înainte de executarea lor, cei doi rebeli au fost duși
sub escortă puternică, fiecare într-o căruță separată, prin cele trei comitate care
fuseseră de fapt locul unde acționaseră răsculații, aceasta pentru a-i convinge
pe români – așa se crede – de prinderea acestor doi instigatori. Trupele dispuse
peste tot au avut ordin să sprijine după putință acest detașament. Acesta din
urmă primise ordinul secret ca, în cazul că ar fi avut de înfruntat vreo forță
înarmată mai puternică, să-i taie imediat în bucăți pe cei doi indivizi. De fiecare
dată când escorta ajungea cu cei doi prizonieri în vreo localitate, ea forma o
baricadă circulară din căruțe. Abia apoi erau convocați țăranii în sunet de tobă
și trompetă, după care mai întâi Horea, apoi Cloșca, fiecare în picioare în căruța
lui, erau nevoiți să se arate poporului. Cel din urmă [Cloșca – n.n.] a fost copleșit
mult mai mult decât primul [Horea – n.n.] cu cuvinte de ocară și blesteme.
Potrivit unor știri vrednice de crezare datorate unor cunoscători, care i-au
văzut pe Horea și Cloșca de mai multe ori, domnul Liebhard, gravor de monezi,
i-a reprezentat pe aceștia în chip de medalie, realizarea sa întrecând-o pe cea a
tuturor celorlalți desenatori.
b) Dezarmarea supușilor
Alba Iulia. La ordinul Guberniului sunt luate armele de la țărani, fie că sunt
români, fie că nu, la fel cum s-a procedat după revolta din Boemia.1 S-a constatat,
că sunt mai ales puști turcești, fapt care întărește bănuiala, că rebelii răsculați au
fost sprijiniți în taină de turci. Preotul care l-a prins pe Beciu2, al patrulea rebel
principal, a primit de la Maiestatea Sa împăratul, pe lângă o medalie comemo-
rativă și 100 de ducați, o pensie anuală de 200 de florini.
1
Este vorba de răscoala țărănească din Boemia din anul 1775.
2
Petru Beci sau Buci, un soldat dezertor din regimentul De Vins, a constituit în partea de deal și
de munte a comitatului Arad o bandă de lotri. În iulie 1784, în fruntea a vreo 20 de lotri, Petru
Buci a atacat castelul de la Săvârșin al vicecomitelui Aradului, Andrei Forray, pe care l-a luat
prizonier și l-a silit să-l însoțească până la Gurahonț pentru a-i scrie împăratului, solicitând
grațierea membrilor bandei de lotri. Dat în urmărire de comitatele Arad și Bihor, mai cu seamă
după înăbușirea răscoalei lui Horea, Petru Beci și oamenii săi au fost prinși în februarie 1785. La
7 martie 1785 Petru Beci a fost executat de autoritățile comitatului Arad. Socotirea lui Petru Beci
drept “al patrulea rebel principal” nu are însă niciun temei.
“Provinzialnachrichten” – relatările unui ziar vienez despre Răscoala lui Horea (1784–1785) | 199
24
Ungarn. Entwaffnung der Bauern
Nyiregyháza, vom 25. März. In unserm Komitate hat man bereits den
Anfang mit der Abnahme der Gewehre von der Bauernschaft gemacht. Das
Abgenommene aber wird der Verwahrung der Grundherrschaften über-
geben. Ein gleiches geschieht fast in allen Komitatern des Landes und der
Adel kann die weise Vorsicht des Monarchen nicht genugsam preisen, eine
Vorsicht durch die der Adel in den ruhigen Besitze und dem Genusse seiner
Güter gesetzt wird und für jedem traurigen Geschicke, das unsere Nachbarn
hart betroffen hat, sicher bleibt und im Schooße des Friedens selig die Tage
durchwandeln kann.
“Provinzialnachrichten”, nr. 39 din 14 mai 1785, 614.
Traducere
Ungaria. Dezarmarea țăranilor
Nyiregyháza, la 25 martie. În comitatul nostru [Bihor] a început preluarea
armelor de la țărani. Acestea sunt încredințate spre păstrare stăpânirilor dome-
niale. Același lucru se întâmplă aproape în toate comitatele din țară, iar nobi-
limea nu poate să nu laude îndeajuns această măsură înțeleaptă a monarhului, o
măsură de precauție prin care nobilimii îi este asigurată stăpânirea și folosința
liniștită a moșiilor ei, ea fiind pusă la adăpost de soarta tristă care i-a lovit atât
de cumplit pe vecinii noștri [din Transilvania], astfel că ne putem bucura în
pace de toate.
25
Siebenbürgen. Flucht der Verbrecher.
Nach Briefen aus Carlsburg vom 1. dieses haben 36 der in den dortigen
Kasematten gefangen gesessenen Wallachen, lauter Hauptverbrecher, Mittel
gefunden, sich ein Loch in dem Festungsgraben auszubrechen und sämmt-
lich zu entwischen, so daß man alles schleunigen Nachforschens ungeachtet
noch von keinem einzigen die Spur entdecken konnte. Die Sache wird itzt aufs
genaueste untersucht.
“Provinzialnachrichten“, nr. 77 din 24 septembrie 1785, 2127.
Traducere
Transilvania. Fuga infractorilor.
Potrivit unei scrisori din Alba Iulia din ziua de întâi ale acestei luni [septem-
brie], un număr de 36 de români, cu toții infractori de primă mărime care se
aflau arestați în cazematele de acolo, au reușit să sape o ieșire până la șanțul
cetății, așa că au fugit, reușind să scape cu toții. În pofida tuturor căutărilor care
200 | Costin Feneșan
au urmat fără întârziere, nu s-a dat încă de urma niciunuia dintre ei. Problema
este cercetată în continuare cu grijă cât se poate de mare.
Paula Virag*
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
204 | Paula Virag
G. Thirring, Magyarszág népessége II. József Korában (Budapest: A Magyar Tudományos
1
5971
5775
în zona montană. Densitatea cea mai mare a numărului de locuitori este întâl-
nită pe Valea Someșului, în Depresiunea Maramureșului și în Depresiunea
Oașului. Faptul este explicabil dacă avem în vedere că prima regiune amintită
era favorabilă agriculturii, cultivării pământului și creșterii animalelor. În zona
depresionară, de asemenea, oamenii se ocupau cu creșterea bovinelor, dar mai
ales a ovinelor și porcinelor, cu pomicultura și viticultura. Una dintre ocupațiile
de bază din aceste regiuni era mineritul care în această perioadă se practica
intens atât în zona Băii Mari, cât și în zona Oașului, cunoscând importante
investiții.
29710
29565
3568
2532
1042
Cei mai mulți jeleri (205) au fost înregistrați în localitatea Apa, localitate cu
cel mai mare număr de locuitori efectivi din această plasă. Urmează apoi loca-
litățile Feneziu/ Alsófernezely (190), Medieșu Aurit (170) și Băița/ Láposbánya
(169). Amplasate într-o zonă montană, în apropiere de orașele Baia Mare și Baia
Sprie, Ferneziu și Băița erau cu siguranță așezări locuite de oameni care activau
în domeniul minier, în vreme ce Medieșu Aurit este situat pe valea Someșului,
zonă prielnică agriculturii. De cealaltă parte a axei se situează Lechința/ Lekence
cu 7 jeleri și Remetea Oașului/ Kőszegremete cu 11. Acestea se aflau în zona
Oașului.
Funcționarii reprezintă categoria cu cel mai mic număr de membrii, și
anume 20. În localitatea Feneziu au fost înregistrați 8. În majoritatea localităților
nu a fost numărat nici un funcționar, în unele apărând pe liste 1 sau 2 persoane
care se încadrează la această categorie. Meșteșugarii sunt însă un grup social și
profesional bine reprezentat la nivelul plasei Baia Mare, 2.328 de locuitori decla-
rându-se ca făcând parte din această categorie. Cei mai mulți au fost recenzați în
localitățile Negrești/ Avasfelsőfalu (148) și Cămârzana/ Komorzán (147).
Aspecte demografice ale plasei Baia Mare din comitatul Satu Mare | 207
14968
14048
3970
948
Numărul copiilor cu vârstă între 1-12 ani Numărul copiilor cu vârstă între 13-17 ani
3
Ibid., 116.
208 | Paula Virag
Cele două localități mai sus amintite se remarcă și prin numărul copiilor
care trăiau pe teritoriul lor. Astfel, în Medieșu Aurit au fost recenzați 237 de
copii între 1 și 12 ani, și 53 între 13 și 17 ani, iar în Apa 214 copii din prima
categorie și 63 din cea de a doua.
Ocupații
Mineritul
La finalul secolului al XVIII-lea mineritul reprezenta principala sursă de
existență a majorității populației din centrele mari de exploatare precum Baia
Mare, Baia Sprie, Cavnic/ Alsókapnik, Ilba Herja,/ Iloba, Ilba Handal/ Ilbahandal
și alte sate din jur (Depresiunea Maramureșului), Racșa/ Ráksa, Bixad/ Bikszád
și Vama/ Avasvámfalu (Depresiunea Oașului). Trebuie să menționăm faptul că
documentele arhivistice care conțin informații despre exploatarea minereurilor
din zona Oașului, datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Din
conținutul lor aflăm că în această regiune cel mai mare interes s-a manifestat
față de metalele prețioase (aur, argint, plumb și cositor).4 Regiunea minieră a
zonei Băii Mari cuprinde munți vulcanici, foarte bogați în zăcăminte de mine-
reuri neferoase. Atât dovezile de arheologice, cât și documentele referitoare
la această regiune dovedesc faptul că prelucrarea cuprului și a aurului nativ la
suprafață datează încă din preistorie.
Pe parcursul secolelor al XVIII-lea – al XIX-lea, se accentuează tot mai
mult delimitarea între mineritul orășenesc, regal sau de stat pe de o parte și cel
particular (al micilor proprietari) pe de altă parte. Prima categorie a fost într-o
continuă modernizare tehnică, îndreptându-se înspre mecanizare, industriali-
zare, pe când sectorul particular a continuat exploatareafolosind mijloace rudi-
mentare, cu o foarte lentă perfecționare a uneltelor și instalațiilor.5 Exploatarea
minereurilor a început la suprafață cu extragerea filoanelor de minereu. Pe
măsură ce acestea coborau tot mai mult în pământ s-a ajuns la extragerea pe
verticală, prin puțuri și pe orizontală prin galerii. Astfel apar noi probleme
care trebuiau avute în vedere, și anume transportul minereului și al oamenilor,
evacuarea apelor de infiltrație, precum și aerajul. La acestea se mai adaugă și
greutatea detașării rocilor. Această ultimă problemă a fost rezolvată prin folo-
sirea prafului de pușcă, metodă aplicată încă din secolul al XVII-lea. Alături de
aceasta se mai practica și metoda “aducerii cu focul”, adică rocile încălzite erau
stropite cu apă amestecată cu oțet. Încălzirea rocilor se realiza cu ajutorul unui
4
A. Balogh, “Contribuții la istoricul dezvoltării mineritului în Oaș între anii 1760–198, (par-
tea I),” Satu Mare Studii și Comunicări IX-X (1992–1993): 135–140.
5
S. Șainelic, M. Șainelic, Zona etnografică Chioar (București: Editura Sport-Turism, 1986),
37.
Aspecte demografice ale plasei Baia Mare din comitatul Satu Mare | 209
rug de lemne aprins lângă stânci sau, mai târziu, cu o sobă specială, cu flacăra
țâșnind lateral, numită “pisica de foc”. După stropire, stâncile crăpau, permițând
o mai ușoară detașare manuală.Rocile detașate manual sau cu ajutorul explozi-
bilului erau adunate cu sapa, știoca, grebla și încărcate cu lopețile în trocuri, în
putoane (coșuri de spate), în saci și găleți de piele, chible, honturi etc.
Roaba și vagonetul de lemn au dominat transportul orizontal timp de 400
de ani (a doua jumătate a secolului al XV-lea – sfârșitul secolului al XIX-lea),
menținându-și o utilitate secundară până în perioada interbelică. Roabele folo-
site în zonă se confecționau din lemn de stejar, întărite cu benzi de fier. Hontul
sau “cățelul” era vagonetul din lemn care și-a căpătat acest nume datorită scâr-
țâitului său, asemănător cu scheunatul unui câine. S-a folosit și vagonetul cu trei
roți. Cel mai răspândit era hontul cu două perechi de roți din fier sau din oțel,
cu diametrul diferit.
Transportul pe verticală se realiza cu ajutorul funiilor. Chiblele și gălețile
legate de un capăt al funiei erau lăsate în puț, umplute cu minereu și trase afară
de oameni.6
Agricultura
Zonele de pe văile râurilor erau prielnicecultivării cerealelor. Se semăna
porumb, grâu de primăvară sau de toamnă, ovăz, secară. La acestea se mai
adăugau cartofii, floarea soarelui, inul și cânepa. Cartofii, fasolea, dovlecii și
varza se cultivau printre rândurile de porumb. În zonele de dealuri se punea
gunoi de la animalele din gospodărie, apoi se semăna porumb, grâu de toamnă
sau grâu de primăvară. Apoi terenul se lăsa în fâneață sau se semăna ovăz.
Creșterea animalelor asigura produsele alimentare de proveniență animală,
forța de tracțiune în muncile agricole, precum și materiile prime pentru confec-
ționarea îmbrăcămintei, încălțămintei etc. Se creșteau în primul rând ovine,
bovine. La acestea se adaugă cabalinele și porcinele care beneficiau de pădu-
rile de stejar și fag, cu ghindă și jir. Dimineața porcii erau mânați în turmă la
pășune, iar seara erau aduși acasă. Păscutul oilor se făcea în zonele mai acciden-
tate, iar cel al bovinelor pe versanții dealurilor mai domoale.
Fiind o zonă deluroasă, se practica și pomicultura, cultivându-se pruni,
meri, peri și cireși. Fructele erau consumate proaspete sau erau conservate.
Femeile preparau magiun de prune și mere sau le uscau într-un cuptor special,
construit în livadă, în apropierea gospodăriei. Ele au o fundație, pereți din bârne
necioplite, sunt lipite în interior și în exterior și au acoperiș din șindrilă în două
ape. În partea inferioară se află cuptorul, cu o ușă pentru introdus lemnele și cu
un orificiu pe unde iese fumul. În bujde sunt așezate rude etajate pe care se pun
Ibid., 39–42.
6
210 | Paula Virag
lesele cu mere, pere tăiate felii, prune întregi. După ce lemnele au ars, se înfundă
ușa și orificiul pentru fum, astfel încât uscarea se face treptat.
Viticultura și pescuitul erau alte ocupații care completau sursele de hrană.
Procedeele pescuitului tradițional local erau destul de variate: prinsul peștilor
cu mâna, răstocitul genunilor, tulburarea apelor, “mânarea” peștilor spre unel-
tele din plasă, folosirea condițiilor apărute în timpul și îndată după revărsarea
apelor, pescuitul la copcile făcute în gheață. În toate satele peștele se prindea
cu mâna de sub pietre sau de printre rădăcinile arbuștilor (corciuri) care cresc
lângă apa. Vara, când nivelul apelor scădea, și vârfurile pietrelor rămâneau la
suprafață, acestea erau lovite cu alte pietre de pe mal ori din apropiere; peștele
amețit era apoi cules cu mâna de la suprafața apei.Tulburarea apelor s-a folosit
pe scară mai largă în partea centrală a depresiunii. Cu pari, crengi, sape ori cu
alte unelte din gospodărie se tulbura apa din genunile aproape izolate în timpul
secetei. După aceea peștele era cules cu plasa ori cu uneltele improvizate.7
Gospodăria
La finalul secolului al XVIII-lea casele și celelalte construcții din gospo-
dărie erau construite din lemn de stejar și de fag. În nord-vestul regiunii cunos-
cute sub numele de Chioar, abia în secolul al XIX-lea se trece la construcția
pereților din lut aplicat pe îngrădituri de nuiele, între tălpi și “șoși”.8 Modul în
care era organizată gospodăria era influențat de categoria socială din care făcea
familia, de situația economică, de ocupațiile acesteia, de regiunea geografică și,
în unele cazuri, de factorul etnic. Părțile principale ale gospodăriei din această
zonă erau casa, șura cu grajdul, cămara sau găbănașul, locurile pentru depo-
zitat porumbul, cotețele pentru porci etc. Trebuie subliniat faptul că dintre toate
acestea, casa reprezintă locul central în jurul căruia se desfășoară întreaga acti-
vitate din gospodărie. Urmează apoi șura în care se depozitau fânul, carul și
uneltele agricole. Treieratul se realiza tot în șură, unde se amenaja temporar un
spațiu pentru această activitate. Până în secolul al XVIII-lea șura și grajdul erau
unități separate. Din această perioadă grajdul s-a alipit de șură, fiind construit
sub același acoperiș, însă cu intrări separate. Cămara sau găbănașul reprezenta
un spațiu mai izolat în care erau depozitate cerealele, produsele lactate, piese de
îmbrăcăminte etc. Ea reprezenta o miniatură a caselor de lemn din zonă.9
În organizarea spațială a curții, ocolul era locul în care se desfășura activi-
tatea economică a gospodăriei. Acolo se aflau grajdul și șura, precum și cotețele
pentru porci și păsări sau coșarul pentru porumb. Fiecare își avea un loc bine
7
R. Vârnav, “Pescuitul tradițional în Țara Oașului, în Satu Mare,” Studii și Comunicări VII-
VIII (1986–1987): 329.
8
Șainelic, Șainelic, Zona etnografică Chioar, 67.
9
Ibid., 70.
Aspecte demografice ale plasei Baia Mare din comitatul Satu Mare | 211
stabilit, șura și grajdul fiind amplasate în partea dreaptă a intrării, iar celelalte
construcții în partea stângă. Ocolul era despărțit de spațiul casei printr-un gard
de nuiele. În acest spațiu despărțitor se afla fântâna care deservea atât necesită-
țile oamenilor, cât și pe cele ale animalelor.
Locul central al gospodăriei îl reprezenta însă casa. Aceasta se compunea
din tindă, o odaie în dreapta și una în stânga și încă două încăperi mai mici în
spatele odăilor din față. În organizarea spațiului casei, tinda nu este numai locul
prin care se pătrunde pentru a trece în celelalte încăperi, ci locul unde se află
vatra, focul, element primordial al culturii, deci miezul casei. Aici stau și obiec-
tele cu care și în care se gătește mâncarea, aici și vasele cu apă așezate de obicei
în colțul opus vetrei, în imediata apropiere a ușii de intrare.10
Grădina nu reprezenta doar livada cu pomi, locul stupinei și al clăilor de
fân, ci și locul unde sunt iernate oile după ce se întorc de la munte.
Activitățile desfășurate în casă erau domeniul femeilor, pădurea și tot ceea
ce era legat de ea reprezenta domeniul bărbaților, iar grădinile și fânețele erau
zone de activități comune.
F. Nistor, Maramureș, țara lemnului (București: Editura Sport-Turism, 1983), 15.
10
212 | Paula Virag
Numărul copiilor între 1-12 ani Numărul copiilor între 13-17 ani
Mocira (335) și Nistru (303) sunt localitățile cu cel mai mare număr de bărbați, iar
Feneziu (342) și Mocira (303) se situează pe primul loc la numărul de femei.
Numărul copiilor din satele miniere din Depresiunea Maramureșului
160
Aspecte demografice ale plasei Baia Mare din comitatul Satu Mare | 213
bărbați, iar Feneziu (342) și Mocira (303) se situează pe primul loc la numărul
de femei.
Având cel mai mare număr de locuitori, Feneziu are și cel mai mare număr
de copii atât în grupa de vârstă cuprinsă între 1–12 ani (139), cât și în grupa de
vârstă 13–17 ani (30). Atât în cazul acestei localități, cât și în cazul celorlalte, se
observă o diferență foarte mare între numărul copiilor cu vârste între 1 și 12
ani, și numărul copiilor cu vârsta între 13 și 17 ani. Faptul demonstrează că la
finalul secolului al XVIII-lea, în satele din Depresiunea Maramureșului morta-
litatea infantilă era foarte ridicată. Cauzele sunt reprezentate de condițiile grele
de viață, bolile pentru care nu se aplica un tratament medical, ci doar leacuri
băbești, condițiile de igienă precare, faptul că părinții nu aveau timp sau posibi-
litatea să își concentreze cea mai mare parte a energiei și a atenției în îngrijirea
copilului, ei trebuind să presteze muncile care le aduceau veniturile necesare
pentru traiul zilnic, alimentației precare, condițiilor climatice etc. Cel mai mic
număr de copii între 13–17 ani a fost înregistrat în Săbișa unde trăia doar o
persoană care se încadra în acest interval de vârstă.
Un alt aspect interesant de urmărit este cel care se referă la categoriile prin-
cipale care locuiesc în Depresiunea Maramureșului. Potrivit recensământului
iosefin, în această regiune au fost înregistrați 108 nobili. Cel mai mare număr al
acestora locuia în Satu Nou de Jos (62). În 11 localități nu a fost recenzată nici
o persoană care să aibă această poziție socială, în altele (Nistru) a fost consem-
nată o persoană, iar în altele (Ocoliși) 2 persoane. Feneziu, localitatea cu cel mai
mare număr de locuitori nu era locuită de nici un nobil. În schimb, aici trăia cel
mai mare număr de jeleri (190). I se alătură apoi Băița cu 169. La popul opus se
situează Dănești cu 14 jeleri și Ocoliș cu 15. Șindrești și Mocira reprezintă satele
cu cel mai mare număr de țărani (100, respectiv 87).
150
100
50
Numărul preoților care slujeau și trăiau aici este mic, și anume 13, dintre
care câte 2 slujeau în Tăuții de Jos și în Șindrești, și câte 1 în Ilba, Feneziu,
Mocira, Nistru, Băița, Cetăcele, Satu Nou de Jos, Satu Nou de Sus, Rus, însă 8
localități nu beneficiază de serviciile unui preot care să celebreze liturghia, să
îngroape morții, să cunune tinerii sau să boteze copiii. Probabil că în aceste sate
veneau preoți din alte localități pentru că este greu de crezut că într-o societate
profund influențată de credințele religioase oamenii să se lipsească complet de
serviciile unui preot. Pe de altă parte trebuie avut în vedere că acesta era plătit
de către comunitate sau de către nobilul căruia îi aparținea satul. Este posibil
ca, în perioada avută în vedere, nici una dintre cele două părți să își permită să
“întrețină” un slujitor al Bisericii.
Concluzii
Plasa Baia Mare cuprinde toate formele de relief (munți, dealuri, câmpie),
fapt care își pune amprenta asupra vieții și evoluției populației. Cel mai mare
număr de așezări sunt amplasate pe văile râurile care străbat aceste teritorii, mai
ales Valea Someșului. De asemenea, Depresiunea Oașului și cea a Maramureșului
sunt zone populate intens, cu un număr ridicat de localități. Apa și Medieșu
Aurit se remarcă prin densitatea demografică cea mai mare, fapt explicat prin
aceea că cele două așezări sunt amplasate în zona Văii Someșului, loc prielnic
pentru agricultură, conferind condiții pentru un nivel de trai mai bun.
Alături de cultivarea pământului și creșterea animalelor, mineritul era
domeniul în care activau mulți dintre locuitorii plasei, mai ales cei care trăiau
în zonele montane din Oaș și împrejurimile Băii Mari sau Băii Sprie. Condițiile
în care trăiau și își desfășurau activitatea erau deosebit de grele. Importanța și
amploarea mineritului din această plasă este dovedit și de statutul privilegiat al
celor două orașe mai sus amintite, plasa Baia Mare fiind singura unitate teritori-
al-administrativă din comitatul Satu Mare care cuprindea pe teritoriul său două
orașe libere regești.
The district of Baia Mare, located in the eastern area of Satu Mare County, includes all
the shapes of relief (mountains, hills, plain) and this is a fact to leave mark upon the popula-
tion’s life and evolution. The largest number of localities is located along the valleys that dig
the territory, the Someș Valley especially. The Depression of Oaș and this one of Maramureș
are also intensely populated, with a high number of localities. Apa and Medieșu Aurit are
Aspecte demografice ale plasei Baia Mare din comitatul Satu Mare | 215
to be noted for their highest demographic density, in the area of the Someș Valley, a proper
place for agriculture and for a better living standard so.
Mining was the occupational filed for many of the district’s habitants, especially for
those in the mountainous areas of Oaș and Baia Mare, and Baia Sprie countryside, together
with breeding and farming. The mining workers’ life was particularly difficult. The privi-
leged statutes of the two towns mentioned above proves the mining ampleness and impor-
tance in this district which was the unique territorial-administrative unit to include two
royal free towns in the county of Satu Mare.
LES SAVANTS BENKŐ JÓZSEF ET JOHANN
GEORG KLEINKAUF SUR L’ENVIRONNEMENT,
L’ECONOMIE ET LA POPULATION DE LA
TRANSYLVANIE A LA FIN DU XVIIIEME SIECLE
Dorin-Ioan Rus*
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
218 | Dorin-Ioan Rus
divin sur terre en tant que demeure de l’homme (origine de la mission d’éduca-
tion géographique par la théologie humaniste);
c) Les besoins pratiques en informations géographiques appropriées pour
les intérêts mercantiles et militaires de l’état absolutiste;
d) le besoin d’informations sur les ressources d’autres pays pour les intérêts
coloniaux précoces des puissances européennes.2
Au XVIIIème siècle, la géographie a pu devenir pleinement une science de
la terre globale; elle était déjà en mesure d’appliquer la richesse des nouvelles
connaissances à la fois à la vie politique et à la vie économique. Les objectifs
politiques globaux des puissances européennes, la recherche scientifique indi-
viduelle, les mesures, et les efforts pour appliquer la géographie à la vie quoti-
dienne vont de pair, se conditionnent et se renforcent mutuellement.3
Au XVIIIème siècle, le nombre de descriptions de pays aux niveaux histo-
riques, statistiques et topographiques a augmenté, ce qui a de plus en plus servi
à une exploration systématique des trésors nationaux respectifs. Les hommes
cherchaient ce qui manquait dans leur propre pays, dans des pays étrangers et
sur d’autres continents.4
Même les titres du XVIIIe siècle, qui combinent des thèmes de nature,
de technologie et d’économie, révèlent le rôle de la nature pour le patrimoine
industriel de l’homme. Ces travaux étaient l’expression d’une nouvelle combi-
naison de sciences conventionnelles: “biologie, physique, chimie, géologie,
minéralogie et pharmacologie. La société était convaincue que l’une des tâches
de l’homme était d’utiliser systématiquement la nature à son avantage”.5
Selon les idées philosophiques des Lumières, la connaissance ne devrait
plus être possédée par quelques initiés au profit d’individus privilégiés, mais
devrait d’une part être accessible à tous, et d’autre part d’une utilité pratique.6
La connaissance ne devrait plus être gardée par les membres d’une société
par actions, et la communication publique était un principe fondamental
de la nouvelle recherché.7 Il était nécessaire de rassembler et d’organiser
tous les phénomènes de nature inanimée, vivante et humaine, d’explorer
2
Clarence J. Glacken, Histoire de la pensée géographique – volume 4: Culture et environnement
au XVIIIe siècle (Paris: Comité de travaux historiques et scientifiques, 2002), 344.
3
Westermann Lexikon der Geographie, ed. Wolf Tietze, II (Weinheim: Zwelburgen Verlag,
1969), 191.
4
Günther Bayerl, “Die Natur als Warenhaus. Der technisch-ökonomische Blick auf die Natur
in der Frühen Neuzeit,” ed. Sylvia Hahn, Reinhold Reith, Umweltgeschichte. Arbeitsfelder,
Forschungsansätze, Perspektiven (Wien: Verlag für Geschichte und Politik, 2001), 46.
5
Bayerl, “Natur als Warenhaus,” 35.
6
Barbara Stollberg-Rilinger, Europa im Jahrhundert der Aufklärung (Stuttgart: Reclam, 2006),
180.
7
Ibid., 182.
Les savants Benkő József et Johann Georg Kleinkauf sur l’environnement | 219
12
Ortutay Gyula, Magyar néprajzi lexikon I (A–E) (Budapest: Akadémiai, 1977), 254.
13
Julius Sachs, Geschichte der Botanik vom 16. Jahrhundert bis 1860 (München: R.Oldenbourg,
1875) 116.
14
Josef Benkő, Transsilvania. Sive Magnus Transsilvaniae Principatus olim Dacia Mediterranea
dictus, I, (Vindobona: Joseph Kurtzbök, 1778), 77–102.
15
Benkő, Transsilvania I, 102–126.
16
Ibid., 126–140.
17
Ibid., 140–357.
18
Notamment les Hongrois, les Sicules, les Saxons, les nations politiques, les Roumains, les
Grecs, les Arméniens, les Juifs, les Moraves, les pays “tolérés” (Ibid, I, 357-509).
19
Ibid., II, 1-49.
20
Ibid., II, 49-61.
21
Ici, ont été présentés les “Politico-Cameralia” et “Montanistico & Monetario Cameralia”
(Ibid., II, 61-77).
22
Benkő a décrit brièvement l’histoire militaire de la Transylvanie des premiers rois hongrois,
à l’administration autrichienne. Il a ensuite décrit l’histoire des régiments de la frontière rou-
maine et les unités militaires autrichiennes en Transylvanie (Ibid., II, 77–121).
23
Ici, chaque confession chrétienne a été décrite: les catholiques, les réformés, les luthériens,
Les savants Benkő József et Johann Georg Kleinkauf sur l’environnement | 221
1. Paysage et environnement
Benkő a décrit le paysage et l’environnement de la Transylvanie dans le troi-
sième chapitre du III livre.
Une caractéristique de la géographie de la Transylvanie est la variété
constante des formes de terrain. Les Carpates entourent le pays et forme une
forteresse. Dans les Carpates occidentales et orientales, différents minéraux26
étaient extraits par l’État.27 Les Carpates du Sud avaient des terres agricoles
riches, des forêts denses et belles, ainsi que des dépressions varies.28
Les rivières les plus importantes sont Mures29 et Somes30, qui coulent vers
l’ouest dans la plaine hongroise, et Alt31, qui coulent vers la Valachie, au sud. Les
trois rivières étaient navigables. Nous pouvons également citer: Arieş32, Sajo33,
les unitaires, ainsi que les roumains grecs-catholiques et orthodoxes “tolérés” (Ibid., II, p. 121–
244).
24
Il a répertorié les écoles de chaque appartenance et les villes où elles étaient présentes (Ibid.,
II, 244–321).
25
Il a donné des données biographiques sur de nombreux chercheurs et leurs travaux les plus
importants (Ibid., II, 323-533).
26
Il a nommé les métiers les plus importants dans les Carpates occidentales: Banfi-Hunyad et
Gyalu (Huedin et Gilau), Alba-Iulia, Hunedoara, Zlatna, Baia de Arieș, où ont été exploités l’or,
l’argent, le fer et le cuivre.
27
Ibid., I, 58-61.
28
Ibid., I, 61.
29
Il prend sa source dans la montagne Hășmașu-Mare (Carpates orientales) et était une voie
navigable très utilisée. Les villes les plus importantes étaient Reghin, Tg-Mureș, Aiud, Alba Iulia,
Deva. Benkő a également mentionné les espèces de poissons qui habitaient la rivière, comme
les murènes, les perches, la “souris de mer”, les carpes, l’esturgeon, la morue, ainsi que des salins
(Ibid., I, 62-63).
30
À Dej, il a relié deux ruisseaux, le Someșul Mic et Someșul Mare (Le petit et le grand Someș).
Le ruisseau principal provient des montagnes de Rodna, et tous deux traversaient des villes
comme Năsăud, Beclean, Cluj, Apahida, ou Gherla, Satu Mare. Someș est particulièrement riche
en sels minéraux (Ibid., I, 64-65).
31
La vieille rivière est originaire des montagnes d’Hasmasu-Mare et a traversé des villes telles
que Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe et Fãgãraş en Transylvanie. Par rapport à la rivière Mureș,
il était moins navigable et plus pauvre en espèces de poissons (Ibid., I, 65-66).
32
Le nom provient du hongrois, “Arany” et signifie l’or. Il provient des montagnes du Bihor,
dans les Carpates occidentales, traverse des villes comme Câmpeni, Baia de Arieş, Turda, Câmpia
Turzii. Il coule dans le Miersch et a capturé la zone aurifère la plus importante de Transylvanie
(Ibid., I, 68).
33
Il coule dans la partie nord de la Transylvanie, traverse les comtés Doboka et Szolnok infé-
rieurs et est un affluent de la Someș (Ibid., I, 66-67).
222 | Dorin-Ioan Rus
34
La rivière Kokel (Târnava), le plus grand affluent de la rivière Mureș, se compose de deux
ruisseaux, le Petit et le Grande Kokel, qui s’unissent à Blaj. Le Grand Kokel (Târnava Mare) prend
sa source dans les montagnes de Harghita et a raverse les villes comme Odorhei, Sighişoara,
Dumbrăveni, Mediaș, Copşa Mică și Blaj. Le Petit Kokel (Târnava Mică) est né dans les mon-
tagnes de Gurghiu et traverse les villes de Praid, Sovata, Târnăveni, și Blaj (Ibid., I, 70-71).
35
Il provient des montagnes de Persani (Carpates orientales), est un affluent de la vieille rivière
(Ibid., I, 72).
36
La rivière Hartbach, ou Harbach (Valea Hârtibaciului), traverse plusieurs villages du siège de
Nocrich, y compris la ville d’Agnita. Il coule vers le sud dans la rivière d’Olt (Ibid., I, 72).
37
Benkő, Transsilvania I, 68-73.
38
Dans le texte “Radnenses”. Près de la ville d’Altrodenau, il y avait une source minérale nom-
mée “Cantonul Borcutului”. (Ibid., I, 75).
39
La station thermale Borsec (dans le texte Bor-Szekienses) était connue comme une ville
thermale depuis 1804, il y a un grand nombre de sources minérales. L’effet bénéfique de cette eau
minérale a été connu dès la seconde moitié du XVIème siècle. (Österreichisches Staatsarchiv,
Finanz- und Hofkammerarchiv Camerale Österreich, Privilegium exclusivum, r. nr. 1533260 ex
Juni 1804).
40
Sources minérales près du village de Lueta, également ville thermale (Băile Chirui). (Ibid.,
I, 76).
41
Doboşeni (Brăduţ, ung. Székelyszáldobos, dans le texte Száldobosenses). Les sources d’eaux
minérales de des environs peuvent être utilisées à la fois comme eau potable, comme l’eau médi-
cinale (pour certaines maladies de l’estomac), comme eau de baignade, pour les maladies rhu-
matismales, dermatologiques et le système cardiovasculaire (Orbán Balázs, A Székelyföld leirása.
Udvarhelyszék, 2 edition (Budapest: Helikon Kiadó, 1982), 222–223.
42
Le village avait de nombreuses sources minérales à proximité (Orbán, Székelyföld, 216–220;
Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României (Bucharest: Editura Encicolopedică, 2000),
122).
43
À proximité du village de Herculian se trouvaient les stations balnéaires d›Ozunca-Băi et de
nombreuses sources minérales. (Orbán, Székelyföld, 216–220; Ghinea, Enciclopedia, 122).
44
Les sources d’eau minérale dans la station thermale de Bodoc étaient adaptées aux maladies
de l’oeil (B. Barbenius, “Die Gesundbrunnen des Szekler Stuhls Haromszek in Siebenbürgen,”
Siebenbürgische Quartalschrift (1791), 366; Orbán, Székelyföld, 53-59; Ghinea, Enciclopedia,
167).
45
À Hatuica, il y avait beaucoup de sources d›eau minérale. (Orbán Balázs, Székelyföld, 146).
46
Il s’agissait de la source d’eau minérale gazeuse à Şumuleu Ciuc, bénéfique contre aux mala-
dies colorectales, gastriques et hépatiques. (Orbán, Székelyföld, 12–21; Ghinea, Enciclopedia,
822).
Les savants Benkő József et Johann Georg Kleinkauf sur l’environnement | 223
2. Population
Il a étudié la population de Transylvanie sous les angles ethnique et confes-
sionnel. Les domaines du Grand-Duché de Transylvanie ont été classifiés en
fonction de la religion catholiques, réformée, protestante, et les Hongrois en
considération des peuples Sicules et Saxons de Transylvanie.56
La première nation décrite était composée par les Magyars57, un peuple de
descendance hunnaise58, qui s’établit en 962 dans la plaine de Pannonie.59 Ils
47
Le village actuel Plăiesii de Jos, dans la dépression de Plaiesilor, avait de nombreuses sources
minérales, dont quatre étaient appropriés pour les maladies du tube digestif (Orbán, Székelyföld,
51-57; Ghinea, Enciclopedia, 970).
48
La station thermale est située dans les Carpates de l’Ouest et a été utilisée comme therme à
l’époque romaine (Angela Ioana Maruşca, Potenţialul turistic balnear din Carpaţii Occidentali,
câmpia şi dealurile banato-crişene, thèse de doctorat à la Faculté de géographie et de relations
internationales de l’Université d’Oradea, (Oradea, 2008), 14, 17; Ghinea, Enciclopedia, 600-
601.
49
La station thermale est située dans les Carpates Orientales et était connue avant l’époque
romaine comme station avec des propriétés thérapeutiques. (Ghinea, Enciclopedia, 374).
50
Près du village, Hodoşa était l’étang Bezid, dans les montagnes Gurghiu, sur la rive gauche
du petit ruisseau Târnava Mică.
51
À Ţagu, il y avait deux étangs, “Ţagu Mare” et “Ţagu Mic” , dans la plaine de Transylvanie.
52
Le village de Tăureni avait un étang sur la gauche de la rivière Mureș.
53
Le village de Zau de Câmpie avait un étang, sur le la gauche de la rivière Mureș.
54
Le lac Sfânta Anna était le seul lac d’origine volcanique en Transylvanie et se trouvait dans les
Carpates orientales, dans les montagnes de Ciomatu.
55
Le “lac”, maintenant appelé Mohoş, est une tourbière qui se trouve dans un cratère volca-
nique, sur le site d’un ancien lac. Il a été considéré comme un frère jumeau de Santa Ana Lake
par des spécialistes. Il est couvert d’une forêt de pins (Pinus sylvestris) (Ghinea, Enciclopedia,
836).
56
Benkő, Transsilvania, I, 362.
57
Ibid., I, 362–388.
58
L’auteur a brièvement décrit l’origine, l’histoire et le règlement des Huns en Europe, leur
développement vers l’Etat et leur christianisation (Ibid., I, 364–372). Il a ensuite donné un bref
compte rendu de l’histoire des colonies d’Avaran, qui avait fondé un État là-bas au VIème siècle
après JC (Ibid., I, 372–374).
59
Ceux-ci seraient entrés dans la plaine de Pannonie et dans le bassin des Carpates au IXème
siècle. Benkő a identifié les tribus populaires et leurs chefs, puis la base du royaume hongrois
sous le roi Stephen Ier, qui a christianisé les tribus (Ibid., I, 374–378).
224 | Dorin-Ioan Rus
vivaient dans sept comtés.60 Leur langue était composée d’éléments asiatiques,
germaniques, slaves et gaulois.61
Les Sicules étaient la deuxième population le plus important de Transylvanie.
Selon certains auteurs cités62, ils auraient dû conquérir en 376 les zones qu’ils habi-
taient au dix-huitième siècle.63 Ils habitaient la partie sud et est de Transylvanie
et leur administration était divisé en “sieges”.64 Les mœurs65, les Fêtes66, les états67
60
Le nom pour les unités administratives régionales de Hongrie et l’ancien Royaume de
Hongrie était “Komitat” (comté). Le comté allemand est une traduction du slave “ župa” . Ces
comtés étaient: Albensis, avec 12 marchés et 239 villages; Küküllo, avec 2 marchés et 117 vil-
lages; Thordensis, avec 6 marchés et 167 villages; Kolos, avec une ville, 5 marchés et 197 vil-
lages; Doboka, avec un marché et 163 villages; Szólnok Intérieur, avec 4 marchés et 192 villages;
Húnyad, avec 5 marchés et 294 villages. Les deux districts étaient Făgăraș, avec un marché et 62
villages; Kövár, avec une ville et 89 villages (Ibid., I, 378).
61
Ibid., I, 379–388.
62
Joan Pastorius a déclaré dans son Genealogia Regum Hungariae: Siculi, ad tria millia in
Pannonia subsisterunt; ubi, occupata Transsilvania, mutavere nomen, & Sicules se fecerunt.
Johannes de Thurocz (1435–1489), dans Chronica Hungarorum: Hos etiam praeter Hunnos, qui
Chabam comitati sunt, tria millia virorum eadem de Natione praelio de praedicto per fugae prae-
sidium erepti, in Pannonia remansisse; & quam primum in campo Csigla mezö vocato, sibi sedem
fecisse; tandem occidentales Nationes, quibus vivente Attila infesti erant, metuentes, ad Erdeelew
(i.e. Transsilvaniae) Confinia videlicet Pannonicae regionis se transtulisse, & non Hunnos sive
Hungaros, sed ne illorum agnoscentur esse residui, Siculos, ipsorum autem vocabulo Székely, se
denominasse perhibentur. Benkő a critiqué ces points de vue et a déclaré que le peuple a été
déplacé en Transylvanie par le roi Ladislau IV au XIII-ème siècle et a cité un diplôme édit de
1289, publié par lui. (Ibid., I, 388–391).
63
Ibid., I, 388–399.
64
Le siège Udvárhely, avec deux marchés et 126 villages; le siège Sepsi; le siège Kézdi; le
siège Orbai, faite de trois sièges, appelée “Három-Szék” et dirigée par une Supremo Judice; il
avait quatre marchés et 83 villages; le siège Miklósvár, avec neuf villages; le président de Csik,
“Superior” et “Inferior”, avec deux marchés et 51 villages; le siège Marus, avec la capitale Maros-
Vásárhely, un marché et 126 villages; le siège d’Aranyas (Aurata), avec deux marchés et 20 vil-
lages. (Ibid., I, 400-401).
65
Le sol de la Sicule était différent de celui des Hongrois. Les autorités locales, ou le capitaine,
ont établi les limites du village, le système des sols, le système de récolte, les cultures agricoles,
ainsi que la taille de la viticulture et de la sylviculture. (Ibid., I, p. 401-402).
66
Au début du XVIe siècle, la Réforme a eu lieu dans la Terre des Sicules, ce qui signifie que les
Sicules, qui étaient catholiques jusqu’alors, appartenaient maintenant à trois confessions: catho-
lique, réformée et unitaire. Au seizième siècle, une petite communauté a développé une forme de
religion qui se revendiquait comme une forme de mosaïsme juif (Ibid., I, 402).
67
Les trois états de la société avaient été formés peu de temps après l’établissement: “Primores”
était le domaine des nobles, puis vint la classe moyenne (Primipili) et les gens communs (Pedites).
Cette division était conforme au service militaire obligatoire: les “Primores” devaient avoir au
moins trois conditions pour remplir les fonctions militaires; le “Primipili” avait droit à deux
motifs communs pour assurer l’entretien du cheval et l’équipement de guerre; les gens ordinaires
avaient droit à une cause commune. (Ibid, I, p. 406; Sándor Pál-Antal, “Die Szekler unter den
Les savants Benkő József et Johann Georg Kleinkauf sur l’environnement | 225
et la langue68 étaient différents de ceux des Magyars. Ils avaient des missions
militaires dans la partie orientale de Transylvanie et jouissaient de libertés et des
privilèges.69
Les Saxons avaient une origine allemande. Ils sont arrivés en Transylvanie70
sous le roi Hongrois Geyza II (1141–1162).71 Le territoire, que le roi André
II (1177–1235) leur avait donné en 1224, était inclus dans la “Lettre d’or”72
(allem. “Goldenen Brief ”).73
Les Saxons de Transylvanie se sont installés dans trois régions non liées de
Völkern Siebenbürgens”. Die Szekler in Siebenbürgen. Von der privilegierten Sondergemeinschaft
zur ethnischen Gruppe, ed. Harald Roth (Köln, Weimar, Wien: Böhlau Verlag, 2009), 1–13, ici
5-6).
68
Les Hongrois et les Sicules parlaient en partie des vocables d’origine finno-ougrien, turc et
iranien. La langue hongroise a prévalu sur les autres groupes linguistiques et les Slaves, qui ont
été rencontrés jusqu’au Haut Moyen Âge dans la région du Danube-Carpathie. Jusqu’au XVIIème
siècle, ils avaient leur propre langue, leurs coutumes et leurs costumes. L’écriture était semblable
au runique. Les Sicules ont parlé leur propre dialecte Hongrois, avec une proportion plus élevée
de termes turcs que dans les autres dialectes de la Hongrie (Benkő, Transsilvania I, 403-406).
69
Le Pays sicule avait une position juridique particulière. Jusqu’à la fin du Moyen Âge, le « jus
regium », le droit royal, ne s’appliquait pas à au pays sicule. Avant 1562, le propriétaire était auto-
risé à donner à ses partisans à Sicules seulement des titres, mais pas de terres. Dans les situations
d’extinction d’une famille, les droits autorisés par le roi étaient transmis après une recherche de
parenté. Un autre privilège était l’exonération fiscale. Le territoire a été partage: les Sicules ont été
organisés dans des associations de clans, en raison de leurs relations de sang, et ont ordonné les
zones résidentielles selon le sexe (Ibid., I, 407-428).
70
Benkő résume quelques histoires de divers historiographes concernant les origines des Saxons
de Transylvanie: Martinus Schödelius, Johannes Nadányus, Laurent Toppelinus, Martin Siglerus
et Georg Hannerus, historiens du XVII-ème siècle. Les Saxons n’étaient pas des Allemands, mais
ils seraient les descendants des Daces, Gètes et Goths de Transylvanie. (Ibid., I, 429-431). Des
auteurs du même siècle, tels que J. Tröster, M. Miles, M. Kelpius et M. Schmeizelius, ont rejeté
la théorie de la continuité germanique dans la Transylvanie et pensaient que les Saxons étaient
arrivés sous le règne des rois hongrois à de Transylvanie. (Ibid., I, 431-433). Le troisième point
de vue est celui de l’historien Antonio Bonfini (1434–1503), qui disait que les Saxons étaient
arrivés à l’époque de Charlemagne (Ibid., I, 431-432). Selon la quatrième théorie, qui n’était pas
scientifique, les Saxons seraient arrivés pendant le célèbre exode de Hameln (Ibid., I, 432-435).
La cinquième allégation était que le roi Geza II avait appelé les Saxons. Benkö a même donné les
années fondatrices des villes saxonnes les plus importantes de Transylvanie (Ibid., I, 435-438).
71
Ibid., I, 429-438.
72
“Der Goldene Freibrief ”, ou “Andreanum”, est un document qui représente les droits consti-
tutionnels des rois hongrois aux colons des Saxons de Transylvanie. Il a été exposé en 1224 par
le roi hongrois Andreas II, et est le statut le plus vaste et le plus élaboré. C’était la base juridique
du Droit de Sibiu, qui a d’abord été appliqué dans les sièges « Sieben Stülen » autour de Sibiu et
plus tard sur Königsboden (Terre royale) dans tout Transylvanie (Ernst Wagner, Geschichte der
Siebenbürger Sachsen. Ein Überblick (Thaur bei Innsbruck: Edition Wort und Welt, 1982), 18–21;
Thomas Nägler, Ansiedlung der Siebenbürger Sachsen (Bucharest: Editura Kriterion, 1979), 139).
73
Benkő, Transsilvania I, 438-462.
226 | Dorin-Ioan Rus
86
Benkő a décrit la destruction de la capitale Ani par un tremblement de terre en 1319,
qui avait décidé de l’exode de cette population en Europe. 3000 familles se sont installées
en Moldavie. Principalement dans les villes de Dumbrăveni (Elisabetstadt/ Erzsébetváros/
Elisabethopolis), Gherla (Neuschloss ou Armenienstadt/ Szamosújvár), Gheorgheni
(Niklasmarkt/ Gyergyószentmiklós), dans lesquelles ils ont établi des sociétés commerciales
(Ibid., I, 485-487).
87
Ibid., I, 484.
88
Ibid., I, 487-488.
89
Ibid., I, 488-492.
90
Ibid., I, 492-494.
91
Les “anabaptistes” est un terme polémique pour les revivalistes, un mouvement de réforma-
tion chrétienne commencé à Zurich au seizième siècle, puis répandu dans les territoires du sud
de l’Allemagne et du nord néerlandais. En quelques années, il s’est transformé en une impor-
tante division paneuropéenne de la Réforme. (J. F. G. Goeters: “Wiedertäufer,” Evangelisches
Kirchenlexikon. Kirchlich-theologisches Handwörterbuch, ed. Heinz Brunotte (Göttingen:
Vanderhoeck & Ruprecht, 1958), sans indication de pages).
92
Benkő, Transsilvania, I, 495-496.
93
Il s’agit de Johann Sigismund Zápolya qui était roi de Hongrie entre 1540 et 1579 et à partir
de 1570 le premier prince de Transylvanie.
94
Benkő, Transsilvania I, 496-497.
95
Ibid., I, 497.
228 | Dorin-Ioan Rus
96
Ibid., I, 498-500.
97
Ibid., I, 502-508.
98
Une partie de la population hongroise appartenait à cette église, majoritairement des
Sicules, et même à la réforme de la population saxonne. Le siège de l’évêque catholique à sept
évêques était à Alba Iulia. L’église catholique était divisé dans 17 districts (Karlsburg, Ober-Csik,
Aranyos, Neuschloss, Elisabethstadt, Fogorasch, Unter-Csik, Görgen, Haromszek, Eisenmarkt,
Kaszon, Klausenburg, Kokell, Marosch, Miklosvar, Thorda, Oderhellen) et les deux doyens
(Hermannstadt et Kronstadt) (Ibid., II, 122–127; 138–161; 163–167).
99
Une partie de la population hongroise a embrassé l’église réformée (ou helvétienne), qui
avait adopté la doctrine calviniste. En 1564, un synode protestant a eu lieu dans la ville de Aiud.
En conséquence, l’église luthérienne et calviniste se sont séparées en Transylvanie. L’église a été
divisée en 14 diocèses (Diemrich, Karlsburg, Großenyed, Klausenbirg, Szek, Desch, Marosch,
Görgen, Kokel, Oderhellen, Erdövidek, Sepsi, Szekler Neumarkt, Orbaiszék et deux chapitres
(Sajó et Tekendorf) (Ibid., II, 127–130; 166–198).
100
L’église luthérienne appartenait à la majorité de la population saxonne de Transylvanie.
L’histoire de l’Église protestante A.B. en Transylvanie a commencé au XVIème siècle, lorsque
l’humaniste saxon Johannes Honterus a répandu les enseignements de Luther. Les écrits de
Martin Luther étaient déjà connus à Transylvanie dès 1519, mais la Réforme des Saxons catho-
liques a commencé en 1542/43 par la publication de ses écrits par Johannes Honterus à Brașov.
En 1572, après le troisième synode évangélique, la confession augustinienne fut acceptée. Le
siège de l’évêque était baptismal. L’église protestante a été divisée en plusieurs districts avec des
communautés indépendantes et les nombreuses communautés dépendantes, dite “la Diaspora”.
Les chapitres étaient en Mediasch, Hermannstadt, Kronstadt, Bistritz, Mühlbach, Schäßburg,
Reps, Schelk, Groß-Schenk, Leschkirch, Bogeschdorf, Probsdorf, Reen, Lassseln et Tekendorf
(Ibid., II, 130–135; 198–214).
101
Cette confession a été fondée en Transylvanie dans la ville de Cluj, dans le cadre de la
réforme religieuse. En 1568, elle avait accepté le régime de la Diète en tant que religion recon-
nue dans la Principauté de Transylvanie. Il a été accepté principalement par la population hon-
groise. Leurs partisans ont critiqué la doctrine trinitaire. L’église était divisée en huit diocèses
(Klausenburg, Aranyos, Kokel, Marosch, Keresztur, Oderhellen, Karlsburg, Három-Szék) (Ibid.,
II, 130–135; 215–229).
Les savants Benkő József et Johann Georg Kleinkauf sur l’environnement | 229
Conclusion
Son travail principal, Transsilvania, est un travail historique méthodo-
logiquement révolutionnaire dans lequel il a illustré la méthode de l’école
civique et a étendu ses recherches aux phénomènes de la vie matérielle et
spirituelle de la société. Il était également un scientifique social et naturaliste
reconnu. Il était un adepte de la méthode de classification utilisée par Carl
von Linné. Cela inclut la classification, la généralisation et la comparaison
systématique.
Benkő offre une description détaillée mais inachevée de la vie animale
et végétale de la Transylvanie ainsi que de la population du Transylvanie du
XVIIIème siècle. Il a décrit et classé les plantes et les animaux et différencié les
corps naturels selon leurs caractéristiques reconnaissables extérieurement.
Benkő Jószef n’était pas seulement un pionnier en botanique et en zoologie,
102
A cette église appartenait une partie des Roumains et une partie des Grecs. L’histoire de
cette église a commencé le 4 septembre 1700, lorsqu’une partie des orthodoxes est venu s’unir à
l’église catholique. Le siège de l’évêque était dans le Blaj. Ils ont reconnu le pape comme leur chef
ecclésiastique, mais ont pratiqué la liturgie byzantine (Ibid., II, 229–240).
103
La majorité des Roumains et des Grecs appartenaient à l’Église orthodoxe (Ibid., II, 240–
241).
104
Benkő présente brièvement la situation de cette religion de Transylvanie: les premiers docu-
ments écrits sur les Juifs de Transylvanie étaient issus des rois Ladislau I et Koloman (XIe et
XIIe siècles). Les ordres du roi Ladislav I de l’année 1092 étaient antisémites: ils interdisaient le
mariage entre chrétiens et juifs, les Juifs n’étaient pas autorisés à servir les chrétiens, ne travail-
laient pas sur les festivals chrétiens, les marchés hebdomadaires étaient organisés en semaine au
lieu des dimanches et samedis. Ils ne sont pas autorisés à travailler dans l’exploitation minière,
ils ont été interdits de porter des costumes chrétiens. Un document délivré par le roi Bela IV
en 1251 offrait certains droits qui leur permettaient de s’installer en Hongrie: le droit de cir-
culer librement, d’acheter des maisons, d’avoir des avocats juifs dans leurs procès. Leurs fêtes
ont été respectées. Au début du XVIIème siècle, ils ont été persécutés par le prince Sigismond
Báthori parce qu’ils avaient soutenu le vaillant Michael le Brave. Pour soutenir le commerce,
le prince Gabriel Bethlen (1613–1629) a appelé les commerçants juifs de l’Empire ottoman en
Transylvanie. Les juifs sépharades venus d’Espagne se sont installés à Alba Iulia où ils ont fondé
une société commerciale, ainsi que la première synagogue de Transylvanie en 1656. En juin
1623, le prince Bethlen donna des privilèges renouvelés aux Juifs: la libre circulation, la pratique
religieuse libre, la solution de leurs différends par un avocat juif. Ils ont également été autorisés
à porter des vêtements chrétiens. Après la mort du prince Bethlen, leur position s’est aggravée.
La Régie de 1650 a décrété qu’ils ne pouvaient porter que des vêtements juifs. Le prince Michael
Ápafi I (1632–1690) a donné trois privilèges (1673, 1678 et 1690), ce qui les protégeait des bles-
sures physiques. Les statuts de la ville de Alba Iulia leur interdisaient de s’installer dans la ville
où ils ne pouvaient travailler que des journaliers. (Ibid., II, 241–244).
230 | Dorin-Ioan Rus
105
Suppléant.
106
Collaborator était un assistant. Il avait l’obligation de prêcher les dimanches et jours fériés
dans les églises des branches l’après-midi, de diaconat tôt le matin, de rendre visite aux malades,
de remplacer le pasteur en congé de maladie et de passer 10 heures à l’école publique. Il était payé
par la règle, l’église, la paroisse et l’école.
107
Archive du Biserica Neagră Brașov, I.F.17, 68; IV. F.57 K-M, 48; M. Szabo, L. Szögi, Erdelyi
peregrinusok. Erdelyi diakok europai egyetemeken 1701–1849 (Tg.-Mureș: Mentor Kiadó, 1998),
267, nr. 2130. Messages de Gernot Nussbächer.
108
Siebenbürgische Quartalschrift, nr. 2 (1793): 99–113.
109
Siebenbürgische Quartalschrift, nr.2 (1795): 105–128.
110
Burzenland = Le Pays de la Bârsa, roum. Țara Bârsei, hong. Barcaság, lat. Barcia.
111
En dialecte de Burzenland, Purzen a appelé les cols.
112
Johann Kleinkauf, “Chorographie von Burzenland,” Siebenbürgische Quartalschrift 2
(1795):106.
113
Ibid., 106.
Les savants Benkő József et Johann Georg Kleinkauf sur l’environnement | 231
vallée, et il pense que cela était naturel de donner le nom d’une rivière ou d’une
rivière aux paysages. 114
1. Paysage et environnement
Kleinkauf a décrit les Carpates du Sud-Est, quatre montagnes de pierre
du Pays de la Bârsa et de Pays de Sicule115, qui étaient “souvent recouvertes
de neige tout l’été” 116, et a souligné leur importance militaire.117 L‘inventaire
a commencé par le sud-ouest avec Piatra Craiului118 et répertorié d’abord les
animaux119 vivant ici, expliqué brièvement les événements les plus importants
de l’histoire des villages appartenant à la ville de Kronstadt et situés au pied de
la montagne, Tohan (Ótohán, Tohán/Alt-Tohan ou Alt-Tohan, Alt-Tauchen) et
Zărneşti (Zernyest/Zernesti)120 et a localisé la source de la rivière qui jaillit ici
Bârsa (allem. Burzen), qui était parfois très en crue.121
Au sud se trouve une autre montagne de pierre, non loin de Bran (Törzburg),
Orății-Montagne, de la chaîne Măgura (Mogora), appelé par Kleinkauf
« Oratie », en fait un passage vers la Valachie.122 Il a noté sa signification mili-
taire.123 À son avis, il faudrait contourner le chemin particulièrement dangereux
et construire un nouveau chemin.124 La forteresse de Bran (Törzburg), dont
l’histoire a donné lieu à des événements remarquables, se trouvait également à
proximité.125
Il a également identifié la montagne de pierre la plus élevée au sud du Pays
de la Bârsa, Bucegi (rom. Bucegi).126 Kleinkauf brièvement mentionné l’histoire
114
Ibid., 106.
115
Hongrois Székelyföld, allemand Szeklerland, roum. Secuime.
116
Kleinkauf, “Beschreibung einiger Berge und Höhlen in Burzenland und Zekelland,”
Siebenbürgische Quartalschrift 2 (1793): 99.
117
“Ils sont généralement constitués de roches brisées, et comme ils sont couverts de forêts
denses, ils fournissent au pays en temps de guerre une sécurité maxime contre l’ennemi”
(Kleinkauf, “Beschreibung,” 99).
118
Kleinkauf, “Chorographie von Burzenland,” 108.
119
Il a donné quelques exemples: chamois, cerf, chevreuils et sanglier.
120
Il a appelé la bataille de 1690, dans laquelle l’armée autrichienne dirigée par le général
Heissler a été battue par le kuruc Emerich Tököly et de nombreux nobles hongrois ont péri.
121
Kleinkauf, “Beschreibung,” 100.
122
Kleinkauf, “Chorographie von Burzenland,” 108.
123
“Cette route est devenue étrange lors des dernières guerres turques en ce que les piques
impériales qui se trouvaient là ont subi plusieurs attaques ennemies” (Kleinkauf, “Beschreibung,”
101).
124
Ibid., 101.
125
Ibid., 101.
126
Ibid., 108.
232 | Dorin-Ioan Rus
du bétail qui le sème en poudre. Si vous coupez ces cônes et les laissez sécher,
ils ressemblent à du fromage”.139 Dans le passé, la grotte avait servi de sanctuaire
aux habitants pour fuir devant des diverses incursions.140
Les grottes avaient peut-être une vocation religieuse, et Kleinkauf a visité
de telles grottes où des chapelles ont été érigées. Une étrange grotte dans une
haute falaise de pierre, où on ne pouvait pas entrer sans échelle, se trouvait
près de Bran. Elle avait la forme d’une chapelle dans laquelle des ermites se
réunissaient.141 Également aux fins de cérémonies des Roumains, il y avait
une autre grotte que la nature avait formée comme un temple. Kleinkauf
a oublié.de la nommer.142 La chapelle du merlon du Brașov (Kronstädter
Zinne) mérite également d’être mentionnée ici, bien qu’il n’ait pas spécifier
son appurtenance.143 Il n’en a pas moins remarqué la grotte qui se trouvait
dans la banlieue haute de Kronstadt, dans la soi-disant “Grund”. C’était près
d’une colline sur laquelle, selon une vieille coutume, Grecs et Roumains
mangeaient leur agneau de Pâques de façon solennelle chaque année le
mercredi après Pâques.144
À la pierre des Salamons (roum. Piatra Solomon), un rocher méridional en
forme d’obélisque où le roi hongrois Salomon145, après sa défaite bien connue
contre les Bulgares146, se serait retiré comme ermite.147 Selon les informations
rapportées par Kleinkauf, la grotte aurait pu être occupée par un ermite.148
À propos des grottes du territoire Sicule, il a rapporté l’information de Szaszki149,
139
Ibid.,106.
140
Ibid.,106.
141
Ibid.,106.
142
Ibid.,106.
143
Ibid.,107.
144
Ibid.,107.
145
Le roi Salomon (1063–1074), de la famille des Árpádiens.
146
Le roi Salomon ne combattit pas contre les Bulgares, mais contre le roi Géza et son frère et
successeur Ladislau.
147
Il est probablement mort en Croatie, où, selon une autre légende, il s’était retiré en tant que
membre d’un ordre monastique. Kleinkauf, “Beschreibung,”107.
148
“Il se trouve horizontalement dans le même côté sur le côté sud-est de la roche mention-
née. À l›avant se trouve une entrée spacieuse menant au sommet, recouverte d›une toise haute
et large. L’entrée de la grotte est si proche que vous ne pouvez ramper qu’à l’intérieur. Mais il
devient toujours plus haut, de sorte que vous pouvez vous tenir debout dedans. Si vous avez fait
une vingtaine de marches, vous arrivez dans un endroit spacieux, qui a la forme d’un four et
en moyenne deux brasses (orig. Klafter), et qui est aussi très haut. À travers une fissure dans la
roche, un rayon de soleil tombe dans la grotte et des gouttes d’eau y ruissellent, mais il se perd
dans le sol”. (Ibid.,107–108)
149
Il s’agissait du géographe hongrois Tomka Szászky János (1622–1762) et l’une de ses œuvres:
Introductio in Geographiam Hungariae antiqui et medii aevi (Posonii, 1781).
234 | Dorin-Ioan Rus
Une deuxième grotte sulfureuse n’était pas loin, dans la même forêt. À cause de
la vapeur mortelle162, qui sortait de la grotte, elle a été appelée par les gens “Gylkos”.163
D’autre part, cette vapeur était apte au traitement de diverses maladies.164
Une autre source de soufre se trouvait au milieu d’une forêt de hêtres, au pied
de la même montagne, dans une vallée appelée Büdöspatak165, à cause de la fumée
de soufre.166 L’eau qui fuit a un pouvoir de guérison pour les maladies.167 La région168
avait une faune riche et était donc un terrain de chasse très prisé par la noblesse.169
L’air était pur dans le Pays de Bârsa, agréable et sain, à cause des montagnes
et des forêts environnantes. En hiver, il faisait très froid et en été chaud et épui-
sant. La chaleur était généralement tempérée par des vents doux.170
2. Économie
Kleinkauf a tenté d’expliquer l’importance des paysages et des ressources miné-
rales dans l’économie transylvanienne et régionale. Il considérait l’ensemble du
paysage du Pays de Bârsa comme une région agréable, couverte de riches prairies
et de champs fertiles, entourée de montagnes.171 Les pâturages sur les montagnes
décrites sont propices pour l’agriculture et le pâturage.172 Il a ajouté qu’ils avaient reçu
leurs noms des gardiens de troupeaux roumains et en a donné quelques exemples.173
Les zones économiques mentionnées précédemment ont été favorables
pour l’élevage du bétail174, la chasse175 et la pêche176, Kleinkauf dépeint le Pays de
Bârsa comme riche en animaux.
162
“Même les oiseaux qui volent au-dessus titubent et tombent au sol” (Ibid., 112).
163
Gylkos = mortel, mortelle (hongrois); Kleinkauf, “Beschreibung,” 112.
164
Il a donné quelques exemples ici, tels que rhumatismes, goutte, maladies des yeux, maux de
tête, lésions cutanées. Kleinkauf, “Beschreibung,” 112.
165
Büdöspatak = vallée puante (hongrois).
166
Kleinkauf, “Beschreibung,” 113.
167
Ibid., 113.
168
Il a mentionné les chamois, les cerfs, les sangliers, les ours.
169
Kleinkauf, “Beschreibung,” 113.
170
Kleinkauf, “Chorographie von Burzenland,” 116.
171
Ibid., 108.
172
Ibid., 108.
173
Cseret, Piatra Kilbase, Roska, Tot-Pal, Dosul-Piele, Pietre-Lapte, Piscul Bobului, Csucasul,
Radiile, Vaile rethie, Pastyn, Zonoje, Curistian mare, Radulovel cortiae Pojorului, Pirosa, Radul
Dlavel, Urlate, Scorre, etc. (Ibid., 108).
174
Il comptait parmi ceux-ci des chevaux, des boeufs, des vaches, des buffles, des moutons, des
chèvres, des cochons et toutes sortes de volailles (Ibid., 109).
175
Ceux-ci incluaient: ours, sangliers, loups, cerfs, chevreuils, chamois, lynx, blaireaux,
renards, lièvres et toutes sortes d’oiseaux sauvages: vautours, aigles, corbeaux, tétras, plumes,
canards sauvages, outardes, perdrix, bécasses etc. (Ibid., 109).
176
Ceux-ci incluaient: carpes, brochets, truites, barbeaux et autres (Ibid., 109).
236 | Dorin-Ioan Rus
L’ élevage de chevaux était l’une des activités les plus importantes. Outre les
juments, qui paissaient presque toute l’année dans les montagnes, les chevaux
se trouvaient autant à la ville qu’à la campagne, dans des pâturages communs.
Beaucoup de paysans riches possédaient huit chevaux de trait, de taille et de
corpulence moyenne.177
Les bovins étaient en nombreet dans certains endroits où la zone était
limitée en pâturages, on en trouvait souvent trop. La qualité de la viande et
du lait étant excellente, l’élevage des bovins à grain en était important. Une
augmentation des prix et le manque de viande ont été causés par des maladies
du bétail.178
La laine, le lait et la viande de mouton satisfaisait également de nombreux
besoins de la population du Pays de la Bârsa. Il a nommé deux espèces de
moutons, “Zurkan”, qui ne portait que de la laine grossière, et “Zigeis”, importé
de Valachie, qui portait une laine plus fine. La laine était une matière première
pour les guildes de laine de Brașov et du lait de brebis, les bergers roumains en
faisaient deux types de fromages: “Brânza”179 et “Urda”.180 De plus, à l’automne,
un excellent lait était préparé et exporté181 très loin du pays, par bateaux.
L’élevage porcin n’était pas moins considérable. Presque chaque agriculteur
avait beaucoup de de ces bêtes dans sa ferme. En été, ils trouvaient leur nourri-
ture dans les champs et en hiver, ils étaient conduits dans les forêts où trouver
des glands et des hêtres.182
L’apiculture a également été mentionnée par lui: “Bien que les abeilles
soient soignées dans le Pays de la Bârsa, l’apiculture en Moldavie est meilleure.
C’est la raison pour laquelle tant de cire est produite, qui a été envoyée il y a
quelque temps à Venise pour blanchir. Mais comme une machine de blanchir
est déjà installée à Brașov, cette manipulation peut avoir lieu ici et le commerce
en est ainsi favorisé. Incidemment, l’apiculture en Pays de la Bârsa est toujours
plus importante que même en Lusace. Il y a des propriétaires qui possèdent 200
à 800 ruches”.183 L’élevage du bombyx du mûrier en était encore à ses balbutie-
ments et il soupçonnait que le célèbre institut de Sibiu saurait faire de meilleurs
progrès et bénéfices.184
177
Ibid., 109.
178
Ibid., 110.
179
Fromage.
180
L’Urdă est produite en réchauffant le petit-lait résultant de l’égouttage de tout type de fro-
mage.
181
Kleinkauf, “Chorographie von Burzenland,” 111.
182
Ibid., 111.
183
Ibid., 112.
184
Ibid., 112.
Les savants Benkő József et Johann Georg Kleinkauf sur l’environnement | 237
Conclusion
La compréhension de la nature par Kleinkauf a été marquée par la pratique
de la politique économique du dix-huitième siècle, à la base de l’exploration des
ressources naturelles. La nature était considérée comme la base de l’économie
et sa connaissance croissante devaient améliorer le système économique. En
conséquence, toutes les utilisations commerciales de produits naturels devaient
être enregistrées.
La théorie économique du dix-huitième siècle considérait non seulement
la nature mais aussi l’homme comme l’une des ressources les plus importantes,
car au commencement de la prospérité de tout le peuple se trouvait le peuple
lui-même.
Il a étudié la production originale et a constaté le lien étroit qui existe entre
le reste de l’économie et cet “accès au royaume naturel”.
***
În articol sunt tratate lucrările lui Benkő Jószef (1740–1814) – Transsilvania. Sive
Magnus Transsilvaniae Principatus olim Dacia Mediterranea dictus (Viena, 1778) și Johann
Georg Kleinkauf, “Beschreibung einiger Berge und Höhlen in Burzenland und Zekelland”
și “Chorographie von Burzenland”, ambele publicate în revista sibiană Siebenbürgische
Quartalschrift din 1793, respectiv 1795.
În comparație cu Transsilvania lui Benkő, care a fost o lucrare descriptivă completă
asupra întregii Transilvanii, scrierea geografică a lui Kleinkauf este limitată la regiunile din
Țara Bârsei și Secuime. Transilvania lui Benkő a fost scrisă în limba latină și este mai acce-
sibilă specialiștilor, în timp ce articolele lui Kleinkauf sunt scrise în limba germană și a fost
mai mult destinate mediului săsesc.
La ambii geografi, cunoașterea teoretică a fost combinată cu cunoștințele practice și
tehnice, iar scrierile și cercetarea lor au depășit granița dintre denominațiuni și domenii.
Ambii autori au activat ca profesori.
240 | Dorin-Ioan Rus
* Complexul Muzeal Arad, Piața George Enescu, nr. 1, e-mail: felly_oarcea@yahoo.com
1
Complexul Muzeal Arad, Colecția de Istorie, Fond Adriana și Sever Ispravnic, (C.M.A.,
F.A.S.I.), nr. inv. 15 (Cerificat de naționalitate, Arad, 1 august 1926).
2
Ibid., 17 (Extras din matricola botezaților, Curtici, 26 iulie 1940).
3
Ibid., 16 (Extras din matricola botezaților, Curtici, 26 iulie 1940).
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
242 | Felicia Aneta Oarcea
stins din viață la vârsta de 62 de ani, în seara zilei de 4 noiembrie 1908, decesul
fiind înregistrat în următoarea zi.4 Sever5 a avut încă trei frați, Octavian, Liviu
și Gheorghe, care au fost comerciați, și o soră, Silvia, care a urmat cariera de
învățătoare.
Primii pași pe calea învățăturii i-a făcut în localitatea natală. S-a înscris,
în anul școlar 1885–1886, la Gimnaziul Superior Regal, azi Colegiul Național
“Moise Nicoară” din Arad, fiind nevoit să continue cursurile celui Piarist din
Timișoara, unde a finalizat în 19
iunie 1891.6
Cu un bagaj solid de cunoș-
tințe, tânărul arădean s-a
îndreptat spre cariera de avocat,
studiind la Facultatea de Drept
din Budapesta. În timpul liber,
ca mai toți studenții români ai
vremii, a meditat copiii gazdei
la care locuia. Sora sa, Silvia, i-a
asigurat suport financiar, din
modesta leafă de dăscăliță. La
acea vreme, printre studenții
români, aflați în capitala Ungariei,
se aflau Aurel Vlad7 și Alexandru
Marta8, care îi erau prieteni.
2. Diploma de doctor în drept a avocatului Mai târziu, studiile le-a încu-
dr. Sever Ispravnic, Budapesta, 1896.
nunat printr-un doctorat în drept,
/ Dr. Sever Ispravnic’s Diploma (law
luat la aceeași facultate prestigi-
doctor’s title), Budapest, 1896.
4
Ibid., 18 (Certificatul de deces al Rozaliei Ispravnic, mama lui Sever Ispravnic, Curtici, 22
ianuarie 1909, a fost eliberat în 22 ianuarie 1909).
5
Ibid., 2 (Il. 1: Portretul avocatului dr. Sever Ispravnic, realizat de pictorul Frederick Balla).
6
Ibid., 11 (Diploma de bacalaureat a lui Sever Ispravnic, Timișoara, 19 iunie 1891, în limba
maghiară).
7
Aurel Vlad (1875–1953) – a fost avocat, promotor al Unirii de la Alba Iulia, din 1 Decembrie
1918, a făcut parte din Consiliul Dirigent, a fost fondator al Partidului Național Țărănesc. A
îndeplinit funcția de ministru al Finanțelor, apoi al Cultelor și Artelor. Pentru crezul său a fost
arestat și închis de comuniști, stingându-se în închisoarea de la Sighetul Marmației. Detalii des-
pre viața și activitatea sa vezi: Alexandru Roz, Noiembrie 1918. Aradul-capitala Transilvaniei
(Arad: ”Vasile Goldiș” University Press, 2002), 190–192.
8
Alexandru Marta (1869–1965) – a fost avocat, susținător al politicii naționale și culturale
românești, iar după 1919 a fost ales în Marele Sfat Național al Transilvaniei. Detalii despre
viața și activitatea sa vezi: Emil Arbonie, Avocați arădeni (1875–1989) (Arad: “Vasile Goldiș”
University Press, 2014), 259–260.
Pe urmele generației Marii Uniri. Episoade din istoria familiei Ispravnic | 243
23
Era vorba despre internatul Școlii Civile Greco-Orientale de Fete a Episcopiei Ortodoxe a
Aradului.
24
Caietele Herminei, ediție îngrijită de Adriana Popescu, Rodica Țabic (București: Editura
Peter Pan, 2010), 166–167.
25
Ibid.
26
Nicolae Oncu (1843–1914) – a fost directorul Băncii “Victoria” din Arad (1887–1912) și
un susținător al politicii naționale și culturale a românilor. Detalii despre viața și activitatea sa
vezi: Alexandru Roz, “Nicolae Oncu, directorul Băncii “Victoria” din Arad,” Ziridava, XIX-XX
(1996): 217–222.
27
Sava Raicu (1869–1920) – a fost economist de excepție, director al Băncii “Victoria” din
Arad (1912–1920), precum și un neobosit susținător al dezideratelor politice și naționale ale
românilor. Detalii despre viața și activitatea sa vezi: Virgil Bradin, Sava Raicu (1869–1920).
Finanțist de elită din lumea bancară din Austro-Ungaria-contribuție monografică (Arad: Editura
Promun, 2012).
28
Țabic, “Rememorări,” 340.
Pe urmele generației Marii Uniri. Episoade din istoria familiei Ispravnic | 247
29
Ibid., 341.
30
C.M.A., F.A.S.I., 12 (Brevet de decorare cu Ordinul “Coroana României” în grad de cavaler,
București, 30 decembrie 1922).
31
Ibid., 13 (Brevet de decorare cu Ordinul “Steaua României” în grad de ofițer, București, 28
ianuarie 1926).
32
Țabic, “Rememorări,” 341.
33
Ibid., 342.
34
Ibid., 339.
35
C.M.A., F.A.S.I., 5 (Il. 4: Fotografie tip carte poștală: Sever Marius și Letiția Ispravnic).
248 | Felicia Aneta Oarcea
36
Arbonie, “Avocați,” 211.
37
Informații obținute prin bunăvoința distinsei doamne Adriana Popescu.
38
https://www.iiccr.ro/resurse/fisele-matricole-penale/ (accesat 23.05.2019).
39
C.M.A., F.A.S.I., 6 (Il. 5: Letiția (Tiți) și Romulus Ioanovici tineri, fotografie).
Pe urmele generației Marii Uniri. Episoade din istoria familiei Ispravnic | 249
Divine providence made the generation of the end of the 19th century and first decades
of the interwar period be the witness of the all Romanians’ dream to unite. The family of dr.
Sever Ispravnic, an advocate in Arad, was one of the lots of families who took part in the
Great Union in Alba Julia, in December 1, 1918.
The generation of intellectuals at the end of the 19th century and the beginning of the
next one was growing up and educated in the national Romanian spirit, and learnt at the
great universities in the Austro-Hungarian Empire. With their rich heritance, they perse-
veringly and patiently built the whole edifice of Greater Romania.
Dr. Sever Ispravnic represented as a mandatory the commune of Pecica, whiles Adriana,
his wife, was a mandatory of the Romanian Women Association in Arad and Province.
They were leaving for Alba Julia together with their children Letiția and Sever Ispravnic.
It was an experience that definitely put a mark on their whole life. Al together they partic-
ipated in General Berhelot’s greeting (December 29, 1918), in gathering up provisions for
the Romanian guards, and also in meeting the Romanian troops in Arad (May 17, 1919),
implicitly in the Romanian administration installing there.
They were involved in political, economical and social, cultural and charitable life
during the interwar period and so they contributed to the new Romanian administrative
structures’ consolidation. What the Union Generation decided and did provide a stan-
dard for us today. Dignified persons, they suffered the communist horrible things and
bequeathed the legacy of Greater Romania to the younger generations.
PORTRETE ALE BREDICENILOR DIN LUGOJ
DE ANTON RUDOLF WEINBERGER
Nicoleta Demian*
*
Muzeul Național al Banatului Timișoara, Piața Huniade, nr. 1, e-mail: nicoledemian@gmail.
com
1
Comunicarea cu titlul Piese medalistice ale familiei Brediceanu din Lugoj în colecţia Muzeului
Banatului din Timişoara a fost prezentată la Conferinţa Naţională “Oltenia. Interferenţe cultu-
rale,” ed. a IV-a: “Societatea Numismatică Română. 110 ani de existenţă (1903–2013),” organi-
zată de Muzeul Olteniei Craiova și Societatea Numismatică Română, Craiova (23–25 octombrie
2013).
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
252 | Nicoleta Demian
2
Lajos Huszár, Béla Procopius, Medaillen- und Plakettenkunst in Ungarn (Budapesta: Verlag
des Vereins der Medaillenfreunde, 1932), 470, nr. 6510; George Buzdugan, Gheorghe Niculiţă,
Medalii și plachete românești. Memoria metalului (Bucureşti: Editura Științifică, 1971), 269 (fără
ilustraţie); Alexandru Ievreinov, Octavian Iliescu, Nicolae Curdov, Maria Duţu, Medalii privi-
toare la istoria românilor. Repertoriu cronologic 1551–1998 (Bucureşti, 1999), 270, nr. 2207 (fără
ilustraţie).
3
Imaginile fac referire la locurile unde Brediceanu a activat ca ministru plenipotenţiar al
României până în momentul realizării medaliei (1930), când deja îşi desfăşura activitatea la
Viena.
4
“Din activitatea Muzeului Bănățean“, Analele Banatului, Timișoara, III, nr. 4, fasc. 7 (octom-
brie-decembrie 1930): 133, nr. 16. În Registrul interbelic de inventar al medaliilor, piesa apare la
fila 28, la nr. inv. 352, fiind înregistrată ca donație a lui Caius Brediceanu, dar fără anul donației.
Vezi și Florin Medeleț, Vasile Rămneanțu, Muzeul Banatului. File de cronică 1918–1948, vol. II
(Timișoara: Editura Mirton, 2003), 91.
5
Registru de inventar Medalii, vol. I, fila 58, nr. inv. 352 (nr. inv. general 909.599).
6
Un exemplar identic al medaliei (în cutia originală) se păstrează la Muzeul de Istorie,
Etnografie și Artă Plastică din Lugoj (nr. inv. 1662), împreună cu cartea de vizită autografă a
diplomatului român (informaţie Cristian-Oliviu Gaidoș, 16.07.2018), iar un alt exemplar se află
la Muzeul Național de Istorie a României din Bucureşti (nr. inv. 324303, nr. vechi inv. II/6/4 PV
1319; informație dr. Cristiana Tătaru, 23.11.2018). Exemplarul menționat de Ievreinov, Iliescu,
Curdov, Duțu, Medalii, 270, nr. 2207 (A 402/1031, PV 1437) nu a putut fi identificat în prezent
în colecția MNIR.
7
Huszár, Procopius, Medaillen-, 470, nr. 6509. Autorii amintesc 7 exemplare ale acestei plăci,
ceea ce reprezintă o informație deosebit de valoroasă.
Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger | 253
Onoare, în profil spre dr., sub umărul dr., jos în st., semnătura autorului: A.
WEINBERGER.
Bronz; 230 mm (diametrul plăcii); placa e prinsă pe un suport de lemn,
negru, lăcuit (dimensiuni 289 x 310 mm); pe spatele suportului se observă două
nr. de inventar anterioare: “2024/arh.”, scris de mână, cu cerneală neagră, pe o
etichetă gen timbru și “Medalii inv. 352”, scris cu creionul; sunt vizibile și cele
două nituri de prindere a plăcii pe suport.
Proveniență: necunoscută.8
MNB, colecția Istorie, nr. inv. 57209; stare de conservare a plăcii foarte bună
(Pl. II).
8
Este posibil ca placa să fi fost donată tot de Caius Brediceanu cândva între 1930–1933, fiind
înregistrată ulterior în colecția Istorie a MNB.
9
Registru de inventar, IV, p. 544, nr. inv. 5720 (nr. inv. general 908.092).
10
Piesa, realizată în 1932, nu este cuprinsă în importantul catalog de medalii și plachete reali-
zat de Huszár Lajos și Procopius Béla, publicat în același an. Nu este cunoscută nici în literatura
românească de specialitate.
11
Nu se cunosc date legate de anul şi împrejurările în care placa Corneliei Brediceanu a ajuns
în colecția muzeului timișorean.
12
Registru de inventar Medalii, vol. III, f. 74, nr. inv. 1734 (nr. inv. general 975.719).
13
Un exemplar identic se află în colecţia Muzeului de Istorie, Etnografie și Artă Plastică din
Lugoj, placa fiind prinsă pe un suport de lemn, negru, lăcuit (informaţie Cristian-Oliviu Gaidoș,
16.07.2018).
14
Fotografiile care ilustrează acest studiu provin din colecția Memoriale a MNB, din fondul
Brediceanu. Cele referitoare la activitatea diplomatică a lui Caius Brediceanu au fost achiziți-
onate de la fiul acestuia, Caius Brediceanu din Sibiu, în 1979. Arhiva lui Tiberiu Brediceanu
a ajuns în colecția muzeului timișorean de la fiul acestuia, compozitorul şi dirijorul Mihai
Brediceanu din București.
254 | Nicoleta Demian
23 decembrie 1849 (stil vechi) sau 5 ianuarie 1850 (stil nou), era fiul Iulianei
(născută Popovici) și al lui Vasile Brediceanu22, meșter săpunar. Venită în Banat
din Oltenia la mijlocul secolului al XVIII-lea, familia Brediceanu se stabilise la
Lugoj la sfârșitul acestui secol.23 Coriolan studiase științele juridice la Bratislava
și Budapesta, iar în 1874, după susținerea examenului de avocat la Budapesta,
își deschisese un birou avocațial în Lugoj. A rămas cunoscut pentru pledoariile
pe care le susținea în instanță (a fost avocatul apărării în procesele intentate
de autorități unor oameni politici români și unor publicații românești) și în
Camera Deputaților. Pasionat susținător al vieții culturale lugojene, a fost preșe-
dinte al Reuniunii de cântări și muzică din Lugoj, ale cărei statute le-a redactat,
a scris nuvele și piese de teatru.
Cornelia și Coriolan Brediceanu au avut patru copii: Tiberiu24, Caius
(a cărui biografie o vom prezenta în acest studiu), Sempronia25 și Cornelia26
(Pl. VI-VIII). Familia avea să fie greu încercată prin dispariția prematură a lui
Coriolan în 25 ianuarie/7 februarie 1909.
22
Vasile Brediceanu (1821–1863), fiul lui Ioan Brediceanu, săpunar, s-a căsătorit în 1842 cu
Iuliana Popovici (1824–1901), fiica negustorului Nicolae Popovici. Au avut opt copii: Elena,
Silviu, Coriolan, Livius, Vasile George, Silvia, Ioan Virgil și Virgilius. P. Olde, “Originea familiei
Brediceanu,” Primăvara Banatului. Revista Școalelor Secundare din Lugoj, fără an, 37, 38 (paginile
articolului sunt lipite într-un album, colecția Memoriale a MNB, fond Brediceanu, nr. inv. 5463).
23
Ioachim Miloia, “Familia Brediceanu în Banat,” Analele Banatului, Timișoara, III, nr. 4, fasc.
7 (octombrie-decembrie 1930): 2.
24
Tiberiu Brediceanu (1877–1968), jurist, compozitor, folclorist, membru corespondent al
Academiei Române. Cel mai cunoscut dintre copiii lui Coriolan Brediceanu s-a născut la Lugoj
în 2 aprilie 1877. A studiat Dreptul la Budapesta, Bratislava, Viena și Roma, obținând doctoratul
în drept în 1902 la Universitatea din Cluj. După Unire, a deținut funcții politice importante,
contribuind la înființarea Teatrului Național, a Conservatorului de Muzică și a Operei Române
din Cluj. A fost director al Operei din București, membru fondator al Societății Compozitorilor
Români și director al Băncii Albina din Brașov. George Sbârcea, Tiberiu Brediceanu în slujba
muzicii românești (București: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din RSR, 1967).
Căsătorit cu Eugenia (născută Mazzuchi), a fost tatăl cunoscutului compozitor și dirijor Mihai
Brediceanu (1920–2005). S-a stins din viață la București în 19 decembrie 1968.
25
Sempronia Brediceanu (1888–1957), în urma unei boli contagioase grave a rămas ușor sufe-
rindă (Blaga, “Introducere,” 16), astfel încât și-a petrecut întreaga viață acasă, la Lugoj, alături
de mama ei.
26
Cornelia Brediceanu (1897–1983). S-a născut în 2 septembrie 1897 la Lugoj. A studiat
medicina la Universitatea din Viena (3 ani), apoi la Universitatea “Regele Ferdinand I” din Cluj.
În 1920 s-a căsătorit cu Lucian Blaga (1895–1961), pe care îl cunoscuse în 1916 la Viena. Din
1924 soții Blaga au locuit la Lugoj, unde Blaga s-a dedicat scrisului, iar Cornelia a deschis un
cabinet stomatologic în casa părintească. Din 1926 l-a însoțit pe Blaga în peregrinările diplo-
matice la Varșovia, Praga, Berna, Viena și Lisabona. Și-a susținut soțul cu tact și discreție de-a
lungul întregii vieți. S-a stins din viață în martie 1983 la Cluj, fiind înmormântată la Lancrăm
alături de Lucian Blaga.
256 | Nicoleta Demian
27
Caius Brediceanu, Amintiri din viața mea (Lugoj, 1936), 1 (exemplar cu autograful autoru-
lui: “Muzeului Bănățan. Autorul. Helsinki 24.III.937”, păstrat în biblioteca MNB).
28
Cosma, Prin Timișoara, 139, 154.
29
În prezent, în clădirea achiziționată și reabilitată de către Primăria Lugoj funcționează un
centru memorial cultural cunoscut sub numele de Casa Bredicenilor. La momentul achiziționă-
rii, casa nu mai aparținea familiei Brediceanu.
30
Această descriere se referă la casa familiei Brediceanu în perioada interbelică. Blaga,
“Introducere,” 17–20.
Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger | 257
o pensie viageră. Elena Borugă, Traian Vuia. 1872–1950. Studiu monografic și catalog, ed. a II-a
(Timișoara: Mirton, 2008), 63, 64.
56
Scrisoare din 22 martie 1939 (colecția MNB, nr. inv. 10642). Borugă, Traian Vuia, 65.
57
Scrisoare din 14 iunie 1946 (colecția MNB, nr. inv. 4052). Borugă, Traian Vuia, 64.
58
Vezi supra, nota 4.
59
Ioachim Miloia, “Familia Brediceanu în Banat,” Analele Banatului III, nr. 4, fasc. 7 (octom-
brie-decembrie 1930): 1–9.
60
Caius Brediceanu, “Noi documente referitoare la familiile Brăiloiu și Brediceanu,” Analele
Banatului IV, nr. 2–4, fasc. 9 (aprilie-decembrie 1931): 166–170.
61
Scrisoare de mulțumire trimisă lui Caius Brediceanu în 19 aprilie 1933, Arhiva istorică a
MNB, cf. Medeleț, Rămneanțu, Muzeul Banatului, 119 și nota 831.
62
Gravura, reprezentând o pagină din Cronica de la Nürnberg (Liber Chronicorum) de
Hartmann Schedel, publicată la Nürnberg în 1493, în prezent se află în colecția de Grafică
europeană a Muzeului de Artă din Timișoara. Informație Marius Cornea, autorul fișei gravurii
(12.11.2018).
63
Gravurile și proveniența lor sunt menționate într-un proces-verbal de predare-primire între
Francisca Fendt, angajată a muzeului timișorean și Aurel Ciupe, directorul muzeului, din 20
noiembrie 1948. Informație Marius Cornea (12.11.2018).
64
Scrisorile de mulțumire ale muzeului către Caius Brediceanu din 19 ianuarie, 5 aprilie și 8
octombrie 1935, Arhiva istorică a MNB, cf. Medeleț, Rămneanțu, Muzeul Banatului, 127–128
și nota 917.
262 | Nicoleta Demian
mai donat câteva hărți65, iar ultima donație cunoscută, un exemplar cu autograf
al cărții sale, Amintiri din viața mea, datează din martie 1937, când se afla deja
la Helsinki.66
După război, în ultimii ani de viață s-a confruntat cu mari greutăți materiale
și cu o boală nemiloasă. Proprietățile soților Brediceanu au fost naționalizate
(inclusiv casa din Sibiu), iar autoritățile comuniste i-au anulat lui Caius dreptul
la pensie. A murit în 19 iunie 1953, fiind înmormântat cu discreție la Lugoj.67
După decenii în care numele său a fost trecut sub tăcere, lumea a început să-l
redescopere mai ales după interviul fiicei sale Olga Brediceanu-Fruma publicat
în aprilie 2006 în Magazin istoric.68
74
Siklóssy, “A modern,” 62.
75
Huszár, Procopius, Medaillen-, 468.
76
Ibid., 474, nr. 6578–6580.
77
Ibid., 474, nr. 6581.
78
http://www.antonbruckner.at/Gedenkstaetten.php?Staette=42&Ortid=72 (accesat în 13.11.2018).
79
Este vorba de medalioane unifacies, de bronz, cu diametrul între 150–170 mm, realizate
între anii 1920–1921 (Huszár, Procopius, Medaillen-, 475, nr. 6583–6585) sau de probe din ghips
ale unor medalioane din anii 1921–1922, cu diametrul între 220–250 mm (Ibid., 475, nr. 6586
Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger | 265
și 6589). La acestea se adaugă și portretul lui Carol al II-lea din 1930 (Ievreinov, Iliescu, Curdov,
Duțu, Medalii, 271, nr. 2216).
80
Járay Sándor (1870–1943), sculptor, născut în Timișoara în 1870. A studiat la Academia
de Arte Frumoase din Viena. În 1901 s-a stabilit la Berlin. A participat la marile expoziții de la
Berlin și München cu grupuri statuare, dar îndeosebi cu portrete. A lucrat în marmură, bronz,
lemn. Újvári Péter, ed., Magyar Zsidó Lexikon (Budapesta: 1929), 406 (varianta on-line: http://
mek.oszk.hu/04000/04093/html/0414.html, accesat în 3.09.2018). A murit la Londra în 1943,
unde se refugiase în exil. Informația despre expoziția de sculptură de la București din 1921 apare
la I. G. Probota, “Medalistica noastră în 1921,” BSNR 16 (octombrie-decembrie 1921), nr. 40
(București, 1922), 126.
81
Unele sunt amintite la Buzdugan, Niculiţă, Medalii și plachete, 264–270 (în listele de meda-
lii și plachete din anii 1920–1933). Probabil că cele mai multe dintre acestea sunt cuprinse în
catalogul de expoziție: Ştirbu, Ciobanu, Bălănescu, Un artist pentru neuitare, care însă nu ne-a
fost accesibil.
82
Huszár, Procopius, Medaillen-, 475, nr. 6590; Probota, “Medalistica,” 126; Ievreinov, Iliescu,
Curdov, Duțu, Medalii, 228, nr. 1807.
83
Huszár, Procopius, Medaillen-, 470, nr. 6495; nr. 6496 este placheta cu portretul doamnei
Goga (1920).
84
Ibid., 477, nr. 6649.
85
Ibid., 475, nr. 6591.
86
Ibid., 468, nr. 6467 (nr. 6468 este placheta realizată pentru soția dirijorului în același an,
1923); Ievreinov, Iliescu, Curdov, Duțu, Medalii, 240, nr. 1915.
87
Huszár, Procopius, Medaillen-, 470, nr. 6507 (plachetă de bronz, 1920, 2 ex.), nr. 6508
(medalie de bronz realizată la împlinirea a 70 de ani, 1924). Medalia din 1924 apare la Ievreinov,
Iliescu, Curdov, Duțu, Medalii, 244, nr. 1953.
88
Huszár, Procopius, Medaillen-, 470, nr. 6505.
89
Ievreinov, Iliescu, Curdov, Duțu, Medalii, 280, nr. 2297 .
90
Probota, “Medalistica,” 126; Ievreinov, Iliescu, Curdov, Duțu, Medalii, 233, nr. 1847. În
catalogul Huszár, Procopius, Medaillen-, 482, la nr. 6728 apare o plachetă rotundă unifacies de
bronz, având același diametru (60 mm), dedicată aceleiași Societăți în 1921.
91
Huszár, Procopius, Medaillen-, 481, nr. 6719; Probota, “Medalistica,” 126–127; Ciofu,
“Pagini,” 398; Ievreinov, Iliescu, Curdov, Duțu, Medalii, 233, nr. 1854; Ernest Oberländer-
Târnoveanu, Katiuşa Pârvan, “Medalii, plachete, ordine, decorații, monede și bancnote cu por-
tretele regelui Ferdinand I și reginei Maria,” Muzeul Naţional 15 (2003): 313, 331 nr. 107.
266 | Nicoleta Demian
92
Huszár, Procopius, Medaillen-, 477, nr. 6648.
93
Ibid., 475, nr. 6587 (ex. de aur, argint și bronz); Ievreinov, Iliescu, Curdov, Duțu, Medalii,
246, nr. 1971; Oberländer-Târnoveanu, Pârvan, “Medalii, plachete,” 314, 333, nr. 128.
94
Constanța Știrbu, Nicolae Trohani, George Trohani, “Inginerul Constantin C. Orghidan
(1874–1944). Studiu genealogic și istoric,” Muzeul Naţional 16 (2004): 258–259 și nota 209.
Placheta apare în catalogul publicat de Huszár și Procopius la p. 476, nr. 6619 (unifacies, dimen-
siuni 220 x 140 mm).
95
Huszár, Procopius, Medaillen-, 476, nr. 6628 (placă de bronz, unifacies, diametru 180 mm),
nr. 6629 (medalie de bronz, diametru 60 mm) și nr. 6630 (medalie de bronz, diametru 31 mm).
Weinberger este autorul și a celor două variante ale plachetei soției lui Adalbert Veith (nr. 6626 și
6627). Pentru medalia lui Veith vezi și Ciofu, “Pagini,” 398–399; Ievreinov, Iliescu, Curdov, Duțu,
Medalii, 248, nr. 1990–1991.
96
Huszár, Procopius, Medaillen-, 477, nr. 6638 (plachetă unifacies de bronz, dimensiuni 220
x 160 mm). Piesa nu este cunoscută în literatura românească de specialitate. Probabil este vorba
de Victor Blasian (întâlnit uneori în forma Blașian sau Blașianu), inginer, profesor la Școala
Politehnica din Timișoara, președinte al Consiliului de administrație al Băncii de Scont din
Timișoara, rector al Școlii Politehnice (1930–1933), unul dintre fondatorii și primul președinte
al Institutului Social Banat-Crișana (1932–1933).
97
“Osztrák éremművészeti kiállitás,” Magyar Iparművészet 38 (1935), nr. 1–2: 66; http://epa.
oszk.hu/01000/01059/00199/pdf/EPA01059_MagyarIparmuveszet_1935_1–2_66–68.pdf (acce-
sat în 22.11.2018).
Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger | 267
același lucru se poate spune despre data decesului. Informațiile sunt contradic-
torii atât referitor la anul, cât și la ziua decesului.98 Informații importante găsim
într-un scurt articol din Temesvári Hirlap din 31 iulie 1936 despre vestea morții
renumitului gravor Weinberger, la Viena, în dimineața zilei de 30 iulie, în urma
unui tragic accident.99 Alte surse bibliografice menționează ziua de 22 iulie.
Deşi s-a născut în Banat şi a lucrat şi în România, medaliile semnate de A.
R. Weinberger sunt rare în muzeele din Banat. Muzeul Național al Banatului din
Timișoara deține în patrimoniul său cele trei piese prezentate mai sus; în colecția
Muzeului de Istorie, Etnografie și Artă Plastică din Lugoj se află medalia lui
Caius Brediceanu și placa Corneliei Brediceanu, iar Muzeul Banatului Montan
din Reşiţa are cele două variante ale medaliei lui Adalbert Veith, amintite în
rândurile de mai sus.100
În România, cele mai multe medalii realizate de Weinberger se păstrează în
colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti: 40 de medalii
şi plachete, lucrate în argint, bronz şi plumb. Unele provin din fosta colecţie a
Academiei Române, altele au fost achiziţionate de-a lungul timpului, iar câteva
au fost donate de familia gravorului. În 1994, aceste piese au fost prezentate
într-o expoziţie temporară, intitulată Un artist pentru neuitare. Anton Rudolf
Weinberger, organizată la Reșița de Muzeul Naţional de Istorie a României din
Bucureşti împreună cu Muzeul Banatului Montan din Reşiţa. În anul 2004, la
împlinirea a 125 de ani de la nașterea artistului, la secția germană “Alexander
Tietz” a Bibliotecii Județene “Paul Iorgovici” din Reșița a fost dezvelit un basore-
lief de ghips cu efigia lui A. R. Weinberger (diametru 52 cm), realizat de artistul
plastic reșițean Petru Comisarschi.101
*
De anii petrecuți la Viena de Caius Brediceanu ca ministru plenipotențiar
al României, fiica sa, Olga, avea să-și amintească cu încântare: “Viena era în
mijlocul Europei, un veritabil nod. Cine pleca în Occident cu trenul sau mașina,
la legațiile noastre din alte capitale, la conferințe, invariabil trecea pe la noi, pe
la Viena. Așa că nu era săptămână să nu avem cel puțin de două ori musafiri...
La Viena aveam o viață nemaipomenit de culturală, nu exista seară să nu avem
operă, teatru, concerte...”.102
Medalia lui Caius Brediceanu este realizată de Weinberger în 1930, primul
98
Vezi supra, nota 69.
99
“Erdélyi származásu hires bécsi szobrász különös tragédiája,” Temesvári Hirlap 34, nr. 174
(31 iulie 1936): 8 (se spune că artistul era născut la Anina).
100
Nr. inv. Nt 1622 și Nt 1628 (informație Dana Bălănescu 9.10.2008).
101
Informație Erwin Josef Țigla (20.06.2018).
102
Brediceanu-Fruma, “Noi,” 72, 73.
268 | Nicoleta Demian
103
Vezi supra, nota 7.
**
Adresăm mulțumiri: d-nei dr. Dana Bălănescu din Reșița, fost muzeograf, pentru unele
informații inedite despre medaliile lui A. R. Weinberger; d-nei dr. Cristiana Tătaru, muzeo-
graf la Muzeul Național de Istorie a României, pentru informațiile referitoare la medalia Caius
Brediceanu din colecția MNIR; d-lui Cristian-Oliviu Gaidoș, muzeograf la Muzeul de Istorie,
Etnografie și Artă Plastică din Lugoj, pentru informațiile privind piesele semnate de Weinberger
din colecția acestui muzeu; d-lui Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democrat al
Germanilor din jud. Caraș-Severin, pentru informațiile despre basorelieful A. R. Weinberger
din Reșița; d-lui Mihai-Octavian Groza, președintele Despărțământului ASTRA Sebeș, pentru
informații despre familia Brediceanu dintr-o sursă bibliografică mai greu accesibilă; d-nei dr.
Ligia Drăghici, arhivist la Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, pentru traducerea în
lb. engleză a rezumatului; colegilor: Marius Cornea, muzeograf la MNB, pentru informațiile în
legătură cu donațiile lui Caius Brediceanu și Milan Șepețan, fotograf la MNB, pentru fotogra-
fierea pieselor.
Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger | 269
There are presented three special medal pieces representing members of the well-
known Brediceanu family from Lugoj, kept in the medal collection of the National Museum
of Banat in Timisoara (NMB), pieces made by Anton Rudolf Weinberger (Reşiţa, 1879 –
Vienna, 1936), a medalist born in Banat, but which activated most of his life in Vienna. The
paper is about a bronze medal and a bronze unifacies plaque, made in 1930, dedicated to
the diplomat Caius Brediceanu (1879–1953), as well as a unique piece: a 1932 bronze unifa-
cies plaque dedicated to his mother, Cornelia Brediceanu (1856–1951). Caius Brediceanu’s
medal was donated by himself to the museum from Timisoara in 1930, but in the case of
the other two pieces the information about the year and the circumstances in which they
entered the museum’s collection are missing.
Starting from the three pieces, using different sources (including unpublished
photographies, diaries and memories of some members of the Brediceanu family or their
descendants), the biographies of Caius Brediceanu and Cornelia Brediceanu are presented.
Recently, the historians started to speak again – after a few decades of silence – about the
diplomat Caius Brediceanu, the plenipotentiary minister of Romania between 1928–1939
in Rio de Janeiro, the Vatican, Vienna and Helsinki. Instead, the biography of his mother,
Cornelia Brediceanu (born Rădulescu), the wife of the lawyer and politician Coriolan
Brediceanu (1850–1909), was only known to the close. Cultivated, talented pianist, she
dedicated her entire life to her family in the house situated in the center of Lugoj, on
Făgetului street no. 4 (today Victor Vlad Delamarina street). At the same time, there are
presented biographical landmarks of other members of this famous family from Lugoj.
The three medal pieces were made by A. R. Weinberger in Vienna during the period
when Caius Brediceanu was the plenipotentiary minister of Romania there (1930–1936).
Since A. R. Weinberger is a lesser-known medalist in Romania today, biographical data and
pieces he has produced are presented, focusing on Romanian medals and plaques and espe-
cially on those related to Banat. From this perspective, the presentation of the pieces from
the NMB collection and the evocation of the three personalities from Banat (of the engraver
and his models), represents a necessary “restitution”.
270 | Nicoleta Demian
Pl. II. Placa unifacies dedicată diplomatului Caius Brediceanu, gravor Anton Rudolf
Weinberger, 1930 (colecția MNB). / Unifacies plaque dedicated to diplomat Caius
Brediceanu, engraver Anton Rudolf Weinberger, 1930 (NMB collection).
272 | Nicoleta Demian
Pl. III. Placa unifacies dedicată Corneliei Brediceanu, gravor Anton Rudolf Weinberger,
1932 (colecția MNB). / Unifacies plaque dedicated to Cornelia Brediceanu, engraver
Anton Rudolf Weinberger, 1932 (NMB collection).
Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger | 273
Pl. IV. Cornelia Brediceanu (1856–1951), (fotografie din colecția MNB). / Cornelia
Brediceanu (1856–1951), (photography from the NMB collection).
274 | Nicoleta Demian
Pl. VI. Cornelia și Coriolan Brediceanu împreună cu copiii: Caius, Tiberiu și Sempronia,
1890 (fotografie din colecția MNB). / Cornelia and Coriolan Brediceanu together
with the children: Caius, Tiberiu and Sempronia, 1890 (photography from the NMB
collection).
276
|
Nicoleta Demian
Pl. VII. Cornelia Brediceanu împreună cu fiicele Sempronia și Cornelia, Lugoj (fotografie nedatată din colecția MNB). /
Cornelia Brediceanu with her daughters Sempronia and Cornelia, Lugoj (undated photography from the NMB collection).
Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger
Pl. VIII. Cornelia Brediceanu împreună cu cei patru copii: Sempronia (lângă ea), Caius, Cornelia, Tiberiu (în spate, de la
stg. la dr.), Lugoj (fotografie nedatată din colecția MNB). / Cornelia Brediceanu with her four children: Sempronia (next
| 277
to her), Caius, Cornelia, Tiberiu (behind, from left to right), Lugoj (undated photograpy from the NMB collection).
278 | Nicoleta Demian
Pl. IX. Caius Brediceanu (1879–1953), (fotografie cu semnătură, nedatată, din colecția
MNB). / Caius Brediceanu (1879–1953), (photography with signature, undated, from
the NMB collection).
Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger | 279
Pl. X. Diplomatul Caius Brediceanu, Rio de Janeiro (fotografie din anii 1928–1929 din
colecția MNB). / The diplomat Caius Brediceanu, Rio de Janeiro (photography from
1928–1929 from the NMB collection).
280
|
Nicoleta Demian
Pl. XI. Imagine din Rio de Janeiro care se regăsește pe reversul medaliei lui Caius Brediceanu din 1930 (fotografie
din colecția MNB). / Image from Rio de Janeiro; same image on the reverse of Caius Brediceanu's medal from 1930
(photography from the NMB collection).
Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger
Pl. XII. Caius Brediceanu (al treilea din dr.) la dineul oferit cu ocazia aniversării a 10 ani de existență a României reîntregite, Rio
de Janeiro, 1.XII.1928 (fotografie din colecția MNB). / Caius Brediceanu (third from right) at the dinner offered on the occasion of
| 281
the anniversary of 10 years of existence of the united Romania, Rio de Janeiro, 1.XII.1928 (photography from the NMB collection).
282 | Nicoleta Demian
Pl. XIII. Cornelia Brediceanu la Viena, alături de Caius Brediceanu, Cornelia Blaga-
Brediceanu, Dorli Blaga și Lucian Blaga, 1934 (fotografie din colecția MNB). / Cornelia
Brediceanu in Vienna, together with Caius Brediceanu, Cornelia Blaga-Brediceanu,
Dorli Blaga and Lucian Blaga, 1934 (photography from the NMB collection).
Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger
Pl. XIV. Fotografie interbelică a medaliei lui Caius Brediceanu din albumul Viena. 1930–1932 al lui Caius Brediceanu
(colecția MNB). / Interwar photography of Caius Brediceanu’s medal from Caius Brediceanu's album entitled
| 283
Pl. XV. Cornelia Brediceanu la aniversarea a 80 de ani, alături de Caius Brediceanu (rândul de jos, în stg.), Dorli Blaga,
Tiberiu Brediceanu (rândul de jos, în dr.), Sempronia, Cornelia Blaga-Brediceanu, Lucian Blaga, Mihai Brediceanu, Olga
Brediceanu și Caius Brediceanu jr. (rândul de sus, de la stg. la dr.), Lugoj, 20 august 1936 (fotografie din colecția MNB). /
Cornelia Brediceanu on the 80th anniversary, with Caius Brediceanu (bottom row, left), Dorli Blaga, Tiberiu Brediceanu
(bottom row, right), Sempronia, Cornelia Blaga-Brediceanu, Lucian Blaga, Mihai Brediceanu, Olga Brediceanu and
Caius Brediceanu jr. (top row, from left to right), Lugoj, the 20th of August 1936 (photography from the NMB collection).
Pl. XVI. Cornelia Brediceanu (așezată, în stg.) la aniversarea a 80 de ani. În dr. Tiberiu Brediceanu (așezat), în spatele lui, Olga
Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger
Brediceanu, Lucian Blaga și Caius Brediceanu. Casa de la vie, Lugoj, 20 august 1936 (fotografie din colecția MNB). / Cornelia
Brediceanu (seated, on the left) on the 80th anniversary. On the right Tiberiu Brediceanu (sitting), behind him, Olga Brediceanu,
| 285
Lucian Blaga and Caius Brediceanu. Vineyard house, Lugoj, the 20th of August 1936 (photography from the NMB collection).
286 | Nicoleta Demian
Pl. XVII. Cornelia Brediceanu în curtea casei din Lugoj, 1931 (fotografie din colecția
MNB). / Cornelia Brediceanu in the courtyard of the house from Lugoj, 1931
(photography from the NMB collection).
CONSIDERAŢII PRIVIND VIAŢA ŞI ACTIVITATEA
UNEI MARI PERSONALITĂŢI A BANATULUI:
CORNEL CORNEANU (1884–1960)
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
288 | Răzvan Mihai Neagu
1921. Tot în 1909, el a fost unul dintre artizanii alegerii în scaunul episcopal de
la Caransebeş a lui Miron Cristea, cu care a avut o strânsă legătură, numărân-
du-se printre colaboratorii apropiaţi ai acestuia. Corneanu şi-a însoţit ierarhul
în numeroase vizite canonice în cuprinsul eparhiei Caransebeşului.
Cornel Corneanu a fost o personalitate puternică, un spirit deschis, cu
certe calităţi de orator şi organizator, care îşi iubea neamul din care făcea
parte şi credinţa pe care o profesa. Avea o disponibilitate mare pentru muncă
şi s-a dovedit a fi un animator al vieţii spirituale, dar şi sociale din eparhia
Caransebeşului. Putem afirma fără a greşi, că absolventul teologiei la Cernăuţi
era una din personalităţile reprezentative ale eparhiei Caransebeşului la înce-
putul secolului al XX-lea. Corneanu a fost membru în numeroase societăţi
caransebeşene, pe care le-a ghidat şi coordonat: Societatea de cântări şi muzică
(ales preşedinte în 1912), Casina română (ales preşedinte în 1912) sau Reuniunea
femeilor române.12 În opinia noastră, cea mai prestigioasă asociaţie culturală din
care a făcut parte Corneanu a fost ASTRA. În anul 1913 era membru pe viaţă
al Despărţământului Caransebeş13, iar în anul următor devine vicepreşedinte.14
Bănăţeanul s-a implicat în lărgirea şi bunăstarea societăţii ASTRA, remarcân-
du-se prin fondarea de noi filiale. În anul 1914, Corneanu a fost cel care a pus
bazele agenturii Maciova a Despărţământului Caransebeş al ASTRA.15
Din punctul nostru de vedere, un exemplu ilustrativ al implicării lui Cornel
Corneanu în viaţa culturală a Caransebeşului antebelic sunt evenimentele pe care
le-a coordonat în anul 1914. Astfel, în aprilie el s-a ocupat de punerea în scenă a
operetei Crai Nou de Ciprian Porumbescu, pe versurile lui Vasile Alecsandri.16
În calitatea sa de preşedinte al Societăţii de cântări şi muzică, Corneanu a orga-
nizat în 6 iunie 1914 concertul Corului Doina din Turnu Severin, manifestare
culturală la care a asistat inclusiv episcopul Miron Cristea.17 În legătură cu
această formaţie corală, Corneanu va dezvolta o frumoasă colaborare, precum
şi o relaţie trainică de prietenie cu profesorul Ioan Ştefan Paulian, conducătorul
acesteia.
În primul an al Marelui Război, Cornel Corneanu a intrat în rândul clerului,
fiind hirotonit diacon de episcopul Caransebeşului, Miron Cristea, la 22 decem-
brie 1914.18 Ulterior, va fi hirotesit protodiacon/arhidiacon. Corneanu nu şi-a
neglijat îndatoririle liturgice. Această atitudine este sesizabilă atât înainte, cât
şi după Marea Unire. Momentele de acest gen au fost nenumărate. Astfel, la
Sărbătoarea Naşterii Domnului din 1917 l-a asistat la Sf. Liturghie în cate-
drala din Caransebeş pe episcopul Miron Cristea.19 În timpul Primului Război
Mondial (1914–1918), Corneanu a desfăşurat o rodnică activitate didactică,
fiind profesor de Limba Română şi Religie la Liceul maghiar, precum şi profesor
la Institutul Teologic din Caransebeş, unde a predat obiecte precum Omiletică
şi Dreptul bisericesc.
Calităţile sale intelectuale deosebite şi pasiunea sa pentru scris l-au reco-
mandat pe Corneanu pentru postul de redactor al periodicului oficial al eparhiei
Caransebeşului, Foaia Diecezană, pe care l-a deţinut între anii 1917–1919.20 În
acest mod eruditul bănăţean îşi începe o frumoasă activitate gazetărească.
În România Mare
În noul context politic generat de crearea României Mari, Corneanu a
găsit cadrul propice pentru afirmarea profesională, urcând rapid şi sigur trep-
tele ascensiunii sociale. În perioada interbelică, Corneanu a desfăşurat o acti-
vitate plurivalentă, fiind implicat în numeroase domenii de activitate ale vieţii
publice. De asemenea, el şi-a continuat activitatea şi proiectele anterioare. În
anul 1920, Corneanu a fost ales la 29 mai, secretar al secţiei Caransebeş a Crucii
Roşii Române27, precum şi vicepreşedinte al Asocieţiei Culturale din Banat creată
la iniţiativa mitropolitului-primat Miron Cristea, care avea ca scop răspândirea
cărţii româneşti în şcolile bănăţene.28 În calitate de reprezentant al acestei orga-
nizaţii, la 15 august 1921 Corneanu a participat la inaugurarea Casei Naţionale
din Glimboca (azi jud. Caraş-Severin), ţinând un discurs în care a îndemnat la
credinţă în Dumnezeu şi la iubire de neam, rege, ţară şi lege.29
Referitor la continuarea unor proiecte mai vechi, Corneanu a menţinut
legăturile cu Societatea Doina din Turnu Severin, iar la 29 iunie 1920, împreună
cu mitropolitul-primat Miron Cristea, a participat la jubileul acesteia.30
Preocupat de problemele şcolii româneşti din Banat, în anul 1920 îl
regăsim pe Corneanu ca reprezentant al Consistoriului diecezan la conferinţa
învăţătorilor de la şcolile primare din judeţul Caraş-Severin31, dar şi în calitate
Dicţionarul personalităţilor unirii (Alba Iulia: Editura Altip, 2003), 149; Aurel Turcuş, Constantin
C. Gomboş, Marea Unire reflectată în presa românească din Banat (1918–2002) (Timişoara:
Editura Excelsior Art, 2003), 59.
25
Anghel Popa, “Contribuţia Societăţii Academice “Junimea” din Cernăuţi la făurirea
României Mari,” Revista Istorică tom V, nr. 1–2 (1994): 117–128.
26
Marele Război în memoria bănăţeană 1914–1919, antologie, ediţii, studii şi note de Valeriu
Leu, Nicolae Bocşan (Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2012), 476.
27
Foaia Diecezană, anul XXXV, nr. 24–27 (Caransebeş, 28 iunie/11 iulie 1920): 7.
28
Foaia Diecezană, anul XXXV, nr. 17 (Caransebeş, 19 aprilie/2 mai 1920): 6.
29
Foaia Diecezană, anul XXXVI, nr. 34 (Caransebeş, 22 august/4 septembrie 1921): 2.
30
Foaia Diecezană, anul XLII, nr. 8 (Caransebeş, 20 februarie 1927): 3.
31
Foaia Diecezană, anul XXXV, nr. 23 (Caransebeş, 1 iunie/13 iunie 1920): 4.
292 | Răzvan Mihai Neagu
care se adăugau o serie de formaţiuni politice de mică anvergură ca Liga Agrară (condusă de
Constantin Garoflid), Liga Vlad Ţepeş (condusă de Grigore Filipescu) şi Partidul German. Cu
implicarea regelui Carol al II-lea, Constantin Argetoianu a reuşit să atragă în Uniunea Naţională
şi Partidul Naţional Liberal (condus la acea dată de Ion Gheorghe Duca), fapt care i-a asigu-
rat succesul în alegeri Istoria Românilor, vol. VIII, România Întregită (1918–1940) (Bucureşti:
Editura Enciclopedică, 2003), 301.
49
Monitorul Oficial, nr. 131 (10 iunie 1931): 5207.
50
Monitorul Oficial, nr. 173 (26 iulie 1926): 4570.
51
Monitorul Oficial, nr. 300 (29 decembrie 1933): 8041.
52
Foaia Diecezană, anul XLIX, nr. 8 (Caransebeş, 25 februarie 1934): 6.
53
Foaia Diecezană, anul XLIX, nr. 1 (Caransebeş, 7 ianuarie 1934): 4.
54
Foaia Diecezană, anul XXXVII, nr. 5 (Caransebeş, 30 ianuarie/12 februarie 1922): 6.
55
Foaia Diecezană, anul XLII, nr. 27 (Caransebeş, 3 iulie 1927): 6.
56
Foaia Diecezană, anul LI, nr. 34 (Caransebeş, 23 august 1936): 2.
Consideraţii privind viaţa şi activitatea unei mari personalităţi a Banatului | 295
86
Foaia Diecezană, anul XLIV, nr. 21 (Caransebeş, 26 mai 1929): 6.
87
Foaia Diecezană, anul XLVI, nr. 20 (Caransebeş, 17 mai 1931): 7.
88
Foaia Diecezană, anul XXXIX, nr. 37 (Caransebeş, 15 septembrie/28 septembrie 1924): 5.
89
Foaia Diecezană, anul XLIX, nr. 16 (Caransebeş, 19 aprilie 1934): passim.
90
Foaia Diecezană, anul XLVIII, nr. 24 (Caransebeş, 11 iunie 1933): 4–5.
91
Foaia Diecezană, anul XLVIII, nr. 34 (Caransebeş, 20 august 1933): 7.
92
Foaia Diecezană, anul XLIX, nr. 14 (Caransebeş, 8 aprilie 1934): 7.
93
Foaia Diecezană, anul L, nr. 39 (Caransebeş, 29 septembrie 1935): 3.
Consideraţii privind viaţa şi activitatea unei mari personalităţi a Banatului | 299
îndreptăţit să aştept de la prea Sfinţia Sa. Nu mi-a dat-o”.101 Din vorbele lui
Corneanu transpare un conflict între el şi persoana episcopului, care a atins
punctul său culminant în anul 1937, când Vasile Lăzărescu a anulat mariajul
dintre el şi cea de-a doua soţie.
Actvitiatea lui Cornel Coneanu a avut şi un palier economic. Din acest punct
de vedere s-a remarcat în cadrul direcţiunii Consorţiului de păstrare şi împrumu-
turi din Caransebeş102, alături de alte cadre didactice precum Dimitrie Cioloca
şi Vasile Loichiţă. De asemenea, în cadrul Băncii Graniţei din Caransebeş, a
fost membru în Consiliul de administraţie (atestat în 1925)103, dar şi conducă-
torul acestei instituţii de credit (1940).104 O altă instituţie bancară, care l-a avut
în consiliul de administraţie a fost Banca Banatului din Caransebeş.105 În anul
1935 numele lui Corneanu apare pe lista celor convocaţi să participe la Cluj, la
Marele Congres Economic al Ardealului şi Banatului, în calitate de vicepreşe-
dinte al Adunării Deputaţilor.106
Pe de altă parte, statul român i-a recunoscut meritele lui Cornel Corneanu,
iar în anul 1923 regele Ferdinand I i-a acordat medalia Răsplata Muncii pentru
Biserică, clasa I.107
Corneanu a avut o bogată activitate ştiinţifică şi publicistică, fiind autorul
unor cărţi, precum: Ideea Bănăţeană (Caransebeş, 1934), Am găsit pe Domnul
(Caransebeş, 1934), Dr. Alexandru Mocsonyi (Caransebeş, 1934), Biserica
Banatului (Caransebeş, 1935), Mihail Gaşpar (1881–1929) (Timişoara, 1943).
De asemenea, a fost un colaborator fidel al gazetei Foaia Diecezană. O dată
cu instalarea regimului comunist, Cornel Corneanu a intrat, precum majori-
tatea covârşitoare a intelectualilor interbelici, într-un con de umbră. Din păcate,
datele noastre despre viaţa şi activitatea lui Corneanu în perioada comunistă
sunt foarte sumare. S-a stins din viaţă în 1960 la Caransebeş.
Consideraţii finale
Cornel Corneanu a fost una dintre personalităţile reprezentative ale
Banatului la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea.
El a avut o implicare socială deosebită. Activitatea sa a fost una plurivalentă ea
incluzând domenii precum cultura, economia, politica şi operele caritative.
101
Ibid., 13.
102
Foaia Diecezană, anul XXXV, nr. 14 (Caransebeş, 29 martie/11 aprilie 1920): 8.
103
Foaia Diecezană, anul XL, nr. 4 (Caransebeş, 25 ianuarie 1925): 8.
104
Revista Economică, anul XLII, nr. 45–46 (Sibiu, 16 noiembrie 1940): 265.
105
Foaia Diecezană, anul XXXVII, nr. 10 (Caransebeş, 6 martie/19 martie 1922): 8.
106
Revista Economică, anul XXXVII, nr. 47 (Sibiu, 23 noiembrie 1935): 340.
107
Foaia Diecezană, anul XXXVIII, nr. 16 (Caransebeş, 16 aprilie/29 aprilie 1923): 5.
Consideraţii privind viaţa şi activitatea unei mari personalităţi a Banatului | 301
Cornel Corneanu lived between 1884 and 1960; he was an important and illustrative
personality of the Romanian Orthodox intellectuality in the Banat by the end of the 19th
century and during the first half of the 20th century. With a very good intellectual grounding
at the Faculty of Theology, Chernivtsi University, he was the president of the Student
Society Junimea, the most important association of the Romanian students in the capital
of Bukovina. He came back in the Banat once graduating and began his career within the
administrative section of Caransebeș diocese. Corneanu had been involved yet as a student
in cultural and social works, including lots of charitable initiatives. The distinguished
schoolar took also part in the Great Union Assembly, in Alba-Julia on the 1st of December
1918. As a member of the National Liberal Party he was directly involved in interwar period
in the political life. Member of the Romanian Parliament, Cornel Corneanu was also a
sustainer of the Romanian Orthodox Brotherhood, the Romanian intellectuals’ organiza-
tion in Transylvania and the Banat.
PREZENȚE CLERICALE ORTODOXE LA MAREA
ADUNARE NAȚIONALĂ DE LA ALBA IULIA
DIN PAROHIILE EPARHIEI CARANSEBEȘULUI
RĂMASE ÎN AFARA GRANIȚELOR ROMÂNIEI*
Emanuil Ineoan**
Cuvinte cheie: Primul Război Mondial, Serbia, Banat, 1 decembrie 1918, preoți
români
Keywords: World War I, Serbia, Banat, December 1, 1918, Romanian priests
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
304 | Emanuil Ineoan
ANDREESCU IOAN
S-a născut în 19 mai 1881 în localitatea Petrilova, judeţul Caraş-Severin.
A fost licenţiat al Institutului Teologic din Sibiu, după care a fost ales preot la
Voivodinţ (azi Serbia), unde a păstorit între 1906–1919, fiind în acelaşi timp şi
director al şcolii confesionale din localitate. La scurtă vreme, preia conducerea
Reuniunii de citire şi cântări din localitate, sperând să poată ajunge cu corul
localităţii la Marea Expoziţie Naţională de la Bucureşti din 1906. Din cauza
activităţii sale în sfera cultural naţională, i-a fost refuzată plecarea de către auto-
rităţile austro-ungare. A reușit totuşi să trimită la Bucureşti o mică delegaţie
ce s-a ataşat corului din satul vecin, Coştei. Preotul Andreescu și-a continuat
prodigioasa activitate şi în zona extra-bisericească prin înfiinţarea unei biblio-
teci şi iniţierea acţiunii de construire a unei “case culturale”. S-a implicat activ
în organizarea alegerilor parlamentare din Ungaria Dualistă, sprijinindu-l pe
candidatul român pentru circumscripţia electorală Moraviţa. Aşa cum el însuşi
mărturisea, piedicile întâmpinate cu această ocazie erau unele extrem de dificil
de combătut, deşi circumscripţia Moraviţa “avea o majoritate absolută româ-
nească şi tocmai de aceea cu centrul de votare la extremitatea de nord şi într-o
comună şvăbească, deci guvernamentală – sistem tipic unguresc. Alegerile
parlamentare totuşi erau înălţătoare, pline de entuziasm, adevărate prilejuri
de înfrăţire şi educaţie naţională românească […]”. În noiembrie 1918, preotul
Andreescu a avut o contribuţie decisivă la formarea comitetului şi gărzii naţi-
onale române din localitate, pe care le-a condus în calitate de preşedinte până
la normalizarea situaţiei din regiune în cursul anului 1919. În ciuda faptului
că ocupaţia sârbă a împiedicat prin mijloace violente deplasarea delegaţilor la
Alba Iulia, preotul Ioan a reuşit să scape de filtrele armatei sârbe şi să ajungă la
Alba Iulia la 1 decembrie 1918 în calitate de delegat titular al cercului electoral
Moraviţa. La întoarcere, pus în faţa ameninţărilor sârbeşti, a luat decizia de a se
refugia în România, asemenea multor membri ai elitei româneşti din Banatul
de vest rămas în cadrele Regatului Sârbo-Croato-Sloven. Din toamna anului
1919 a fost numit profesor titular la Liceul Constantin Diaconovici Loga din
Timişoara până la pensionarea sa în septembrie 1941.
CORCEA AVRAM
Născut la 16 aprilie 1868 în Coştei (aşezare din apropierea Vârşeţului), a
urmat şcoala confesională din localitate, iar apoi gimnaziul din Beiuş 1880–
1887 şi Institutul Teologic din Caransebeş (1887–1890). Începând cu 12 mai
1891, până la sfârşitul anului 1918, a păstorit comunitatea ortodoxă din satul
natal. Rodnica sa activitate pe plan spiritual a fost completată de o neobosită
luptă pentru păstrarea identităţii româneşti a propriilor enoriaşi, precum şi a
întregii regiuni a Vârşeţului, supusă unor multiple influenţe străine, care aveau
Prezențe clericale ortodoxe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia | 305
LUNGU GHEORGHE
S-a născut în Maidan (jud. Caraş-Severin) la 2 iulie 1885. A păstorit enoriaşii
români din localitatea Dobriţa (azi Serbia). A participat la Adunarea Naţională
de la Alba Iulia în calitate de delegat titular al circumscripţiei Răcăşdia-Sasca.
La întoarcere a fost arestat de către autorităţi şi deţinut în beciurile siguranţei
sârbe de la Panciova şi Belgrad, de unde a reuşit să scape după cum însuşi
mărturiseşte “[…] numai cu condiţia să-mi cer expatrierea. Sub baionetă am
fost condus la nacialnic (pretor), unde am plătit unui avocat sârb 1000 de
coroane – mulţi bani pe atunci – ca să-mi facă cererea de emigrare silită şi am
trecut în România...”. Revenit în zona Banatului central, a păstorit comunitatea
din Obad, județul Timiş.
MICLEA TRAIAN
S-a născut la 23 august 1855 în comuna Maidan de lângă Oraviţa. După
Prezențe clericale ortodoxe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia | 307
MIHUŢ JIGOREA
A fost preot în Satu Nou – Banatul de Vest, delegat titular al cercului elec-
toral al Panciovei (azi Serbia) la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de
la 1 decembrie 1918. Undeva în primii anii din perioada interbelică, părin-
tele Mihuţ a fost forţat de situaţia dificilă la care au fost supuşii preoţii români
din zona Banatului ocupat de Regatul Sârbo-Croato-Sloven să se refugieze în
România. În 1928 îl regăsim preot paroh la Lugoj. Din păcate nu se cunosc prea
multe date despre activitatea acestui cleric.
MUSTA VIRGIL
S-a născut în comuna Glimboca (judeţul Caraş-Severin) la 8 februarie 1884
într-o familie cu vechi tradiţii preoţeşti ce a dat Banatului nu mai puţin de 145
de preoţi de-a lungul mai multor generaţii. Unul dintre bunicii preotului Virgil
a fost chiar Arhiereul Vicar Filaret Musta. Încă din timpul studiilor liceale de
la Brașov s-a manifestat public alături de mai mulți colegi ca un fervent unio-
nist fiind persecutat de autoritățile de stat. Între anii 1903–1908 a urmat cursu-
rile Facultății de Teologie din Cernăuți. În anul 1909 și-a susținut și doctoratul
la Facultatea de Teologie din Cernăuți. Revenit acasă, tânărul teolog Musta a
ocupat între 1909–1911 funcția de secretar eparhial la Caransebeș, predând și
la Institutul Teologic din localitate. A fost hirotonit preot pentru satul natal,
Glimboca în anul 1911. Începând cu primăvara anului 1913, părintele Virgil va
păstori parohia Marghita Mare de lângă Vârșeț. La Adunarea de la Alba Iulia a
participat în calitate de delegat titular al districtului Vârșeț. În primăvara anului
1919 evită în ultimul moment să fie arestat de noile autorități sârbești, reușind
să fugă din parohia pe care o păstorea, ascuns într-un car cu fân condus de unul
din enoriașii săi. După 1919 a funcţionat ca profesor la Şcoala Normală din
Caransebeş pentru ca începând cu 1923, Virgil Musta a fost ales protopop al
Oraviţei, funcţie deţinută până în 1948 când a trecut la cele veşnice. În perioada
interbelică a fost în două rânduri senator în Parlamentul României Mari, între
1933–1937 a deținut și demnitatea de vicepreședinte și chestor al Senatului.
Începând cu anul 1948, părintele protopop Virgil Musta a fost nevoit să se
retragă din activitate, riscând chiar să fie și arestat de noua putere comunistă
ce îl considera un element periculos pentru regim. A trecut la cele veșnice la
Timișoara în anul 1963 lăsând în urma sa o lucrare misionar-pastorală, dar și
națională apreciată de contemporani, păstrând și ducând mai departe renumele
marii familii românești bănățene a “Mustonilor”.
NEAGOE IOANICHIE
S-a născut în 21 decembrie 1857, la Sân-Ianăș (Barițe), studiile teologice
Prezențe clericale ortodoxe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia | 309
le urmează la Caransebeș. A fost hirotonit diacon (14 martie 1881) şi mai apoi
preot (15 martie 1881) pe seama parohiei Petrovasâla (azi Vladimirovaţ, Serbia).
O perioadă de timp (între 1881–1896) a funcţionat în poziţia de capelan (preot
slujitor), iar ulterior ca paroh. Încă din primii ani ai misiunii sale pastorale a
încurajat prin implicare directă o serie de acţiuni cu un impact direct în viaţa
enoriaşilor săi, cum ar fi întemeierea Institutul de economie şi credit “Steaua”
din Petrovasâla (1897) pe care l-a şi condus în calitate de director. Preotul
Ioanichie a fost membru fondator al Astrei în despărţământul Panciovei, dar
şi al Reuniunii de Iluminare Electrică (1912) din Petrovasâla. Activitatea sa
cultural naţională l-a adus în atenţia organelor oficiale represive care în 26 iulie
1914 l-au arestat, la scurt timp fiind transferat la Timişoara, unde timp de două
ore a fost “purtat între baionete 2 ore pe stradă. Plebea ne-a batjocorit şi bătut
cu pietre. Rănit grav de o piatră, am fost dus pe braţe de ceilalţi deţinuţi până
la închisoare”. A fost eliberat în cele din urmă la 10 noiembrie la intervenţia
unor politicieni români din Arad şi a episcopului Miron Cristea. La Alba Iulia
a fost prezent în calitate de delegat supleant al cercului electoral Uzdin. Întors
în parohia sa a fost reţinut de armata sârbă, maltratat crunt şi deţinut într-o
închisoare la Belgrad până în 29 iunie 1920 când a fost expulzat în România,
aşa cum însuşi mărturisea: “Am rămas pustiu în lume după 40 de ani de
preoţie. Suferinţele mele numai Dumnezeu le ştie...”. În România, s-a stabilit
la Timişoara, acolo unde şi-a petrecut ultimii ani de viaţă. Preotul Ioanichie a
decedat în anul 1931 la vârsta de 74 de ani.
NEDICIU SOFRONIE
S-a născut în 1851 la Mehadia. Începând cu anul 1882 a păstorit comuni-
tatea românească din Biserica Albă. La 1909 era administrator protopopesc al
tractului Biserica Albă, funcţie deţinută până în 1918. A fost delegat titular al
protopopiatului Biserica Albă la Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia.
După ocupaţia Banatului de Vest, în faţa condiţiilor dificile, se va refugia în
România. Nu se cunosc foarte multe date despre persoana sa, ştim însă că a
decedat la Sighet în 17 noiembrie 1923.
OPREA TRAIAN
S-a născut la Ezeriş (jud. Caraş Severin) în 15 septembrie 1866. Studiile
teologice le-a făcut la Sibiu, fiind hirotonit preot în 1889 pe seama parohiei
Ciacova (jud. Timiş) pe care o păstoreşte până în 1894, când se mută în parohia
Moldova Nouă. De aici va fi transferat în 19 ianuarie 1907, la Vârşeţ, în cali-
tate de protoiereu al tractului omonim. Încă din primele clipe ale activităţii
sale, noul protopop lansa un apel puternic pentru înfiinţarea unei parohii
româneşti, precum şi ridicarea unei biserici parohiale în oraşul reşedinţă al
310 | Emanuil Ineoan
PETRICĂ TEODOR
S-a născut la Voivodinţ (azi Serbia) în anul 1888, într-o familie de ţărani.
După absolvirea studiilor teologice a fost hirotonit preot în anul 1913 pe seama
parohiei Nicolinţ (azi Serbia). În timpul războiului a servit în calitate de preot
1
Ministerului Afacerilor Externe (A.M.A.E.), Fond Problema 15, vol. 22, f. 122.
2
Este vorba de parohiile: Toracul Mare, Toracul Mic, Iancahid, Ecica Română, Chisoroș,
Sarcia, Klec.
3
A.M.A.E., Fond Problema 15, vol 22, f. 122.
4
Cele două noţiuni se întrepătrund neputând fi despărţite, precum timpul a dovedit-o. Acolo
unde limba s-a pierdut în faţa procesului agresiv asimilaţionist, şi tăria credinţei s-a diluat, une-
ori până la anulare.
5
În 1923 îi este conferit ordinul Coroana României în grad de Comandor, iar în 1931 dobân-
deşte ordinul “Steaua României”.
312 | Emanuil Ineoan
POPA PAVEL
Originar din Nicolinţul Mare (azi Republica Serbia) a păstorit comunitatea
din Seleuș (Serbia) ce aparținea de protopopiatul Panciova. A fost ales deputat
de drept pentru a reprezenta la Alba Iulia comanda supremă a “gărzilor mili-
tare” din comitatul Timiş.
POPA ȘTEFAN
S-a născut în anul 1861 în localitatea Straja (azi Serbia). După absolvirea
studiilor teologice a păstorit comunitatea din Seleuș între anii 1886–1927. La
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a participat în calitate de delegat
supleant al cercului electoral Ozora-Uzdin. A luat parte la demersurile de
organizare politică a românilor din părțile de vest ale Banatului în calitate de
membru al Comitetului Executiv al Partidului Român. La alegerile parlamen-
tare din 18 martie 1923 a candidat pe listele Partidului Român la Panciova.
Ulterior a deținut și calitatea de vicepreședinte al respectivului partid din 1924.
A decedat la 17 ianuarie 1927 la Seleuș.
POPOVICI VICTOR
S-a născut într-o familie de preoţi la Cuvin (azi Republica Serbia) la 17
august 1890. A urmat cursurile liceale la Beiuş, după care a studiat teologia
la Caransebeş, fiind hirotonit preot la 6 iulie 1912 pentru parohia Deliblata
(Republica Serbia) la al cărei altar a slujit până în anul 1923 când s-a transferat
la Satu Nou (Republica Serbia). În timpul războiului a activat în calitate de preot
militar la Petrovaradin (Novi Sad) și Dunajow. A participat la Alba Iulia în cali-
tate de delegat supleant al cercului electoral Biserica Albă. Activitatea sa pasto-
rală a fost apreciată de centrul eparhial şi în anul 1939 a fost numit protopop al
Panciovei, rămânând protoiereu timp de 18 ani. A trecut la cele veşnice în anul
1957 la Satu Nou.
Prezențe clericale ortodoxe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia | 313
***
Post-scriptum
Juridic, frontiera română cu cea a Regatului Sârbo-Croato-Sloven (în conti-
nuare R.S.C.S.) a fost stabilită prin tratatul de la Paris, cele două părți hotărând
crearea unei comisii mixte care să fixeze pe teren linia de frontieră. Lucrările se
vor dovedi deosebit de anevoioase, abia în 6 iunie 1924 fiind semnat un protocol
la Belgrad ce preciza frontiera dintre cele două state.
Încă din 27 iulie 1919, partea română prin Ionel Brătianu protesta față de
devastarea Banatului prin jaful și teroarea impuse de către ocupanții iugos-
lavi.6 Pentru a-și asigura controlul total al zonei, una din mizele autoritățiilor
sârbe a reprezentat-o și vulnerabilizarea elitei clericale românești bănățene, ce
urma a fi îndepărtată de la posturile sale prin numeroase presiuni, existând
chiar un plan din 1920 de a aduce preoți ruși refugiați care să slujească în satele
românești din zona Banatului.7
După 1919, preoțimea din Banatul de vest rămasă în afara granițelor
României a refuzat întregirea dotației preoțești din bugetul statului sârbo-cro-
ato-sloven, solicitând ca până ce frontiera nu va fi stabilită, suma respectivă să
fie primită de la București. Autoritățile de la Belgrad au intervenit nepermis
în afacerile bisericești ale comunităților românești, solicitând introducerea
unor matricule sârbești, redactarea corespondenței în limba sârbă etc. Școlile
confesionale au fost decretate încă din 1920 drept școli de stat pe baza unei legi
din 1899 a regatului sârb. De asemenea, au fost puse sub sechestru mai multe
terenuri aparținând fundațiilor bisericești, sesiile parohiale, fondurilor școlare
confesionale printre care Domeniul Consistoriului din Marghita Mare de 840
de iugăre, domeniul parohial din Deliblata, 80 de iugăre în Satul Nou etc.8
În ședințele mixte româno-iugoslave din octombrie 1922 de la Belgrad și
noiembrie 1923 de la Timișoara reprezentanții preoțimii din Banat nu au fost
invitați, desele memorii către autoritățile române și sârbe negăsind rezolvarea
scontată.9
La o conscripție parțială din 1919 în teritoriile R.S.C.S. au rămas după
război 38 de parohii (aparținând de eparhia Caransebeșului) ce dețineau o avere
funciară în acte de peste 3283 de iugăre plus 280 de iugăre în cele 7 comune
6
Vasile Rămneanțu, Istoricul relațiilor româno-iugoslave în perioada interbelică (Timișoara:
Editura Mirton, 2007), 14.
7
Ibid., 146.
8
A.M.A.E., Fond Problema 15, vol. 22, f. 122.
9
Ibid.
314 | Emanuil Ineoan
10
1 iugăr cadastral = 0,5754 ha.
11
A.M.A.E., Fond Problema 15, vol 22, f. 126.
12
A.M.A.E., Fond Problema 15, vol 22, f. 124.
13
Este vorba despre comunitățile de aromâni localizate în sudul Regatului Sârbo-Croato-
Sloven pe teritoriul actual al Republicii Macedonia, dar și în regiunea Kosovo și Metohia. Deși
autonomia școlară și bisericească a fost recunoscută pentru aromâni de către Serbia prin Tratatul
de la București din 1913, totuși după 1919 atât școlile cât și bisericile acestei comunități sunt
trecute în posesia statului, iar populația aromână este supusă unui dureros proces de asimilare.
Prezențe clericale ortodoxe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia | 315
să se găsească sub un regim mai vitreg chiar decât acela din timpul domina-
ției otomane”.14
Nerespectarea din partea guvernelor sârbe ale diverselor tratate internați-
onale ce priveau drepturile românilor din Banatul iugoslav era caracterizată de
către diplomația română drept “o ipocrizie patentă”. Această “ipocrizie” după
cum mărturisea consilierul de legație, Papiniu reieșea și din vizita de stat efec-
tuată la București în mai 1925 de ministrul de externe, Momcilo Nincici, care
promitea toată bunăvoința în privința solicitărilor repetate ale României referi-
toare la situația bisericească și școlară a românilor din Banat. La 28 aprilie același
an, cu câteva zile înainte de această vizită în România, Consiliul de Miniștri
(deci implicit și cu semnătura și acordul lui Nincici) aviza un proiect de lege
asupra confesiunilor religioase din cadrul R.S.C.S. care înrăutățea și mai mult
starea bisericilor și școlilor românești din Banatul ocupat de către regatul sârb.
În ciuda intervențiilor autoritățiilor centrale române și a presiunii diplomatice
exercitată de ministrul Filodor de la Belgrad, Serbia a adoptat noua legislație în
19 iunie 1925. Aceste noi legi interziceau autonomia bisericească, urmând să
producă numeroase efecte negative și o escaladare a animozitățiilor româno-
sârbe. Pe de altă parte, se încălcau flagrant mai multe acorduri încheiate între
România și R.S.C.S., ca protocolul numărul 3 al tratatului de alianță din 7 iunie
1921, precum și Acordul de la Timișoara din 1923, unde experți tehnici ai celor
două țări au semnat actul prin care România avea dreptul deplin de a se interesa
de situația școlară și bisericească din Banat. Răspunsul Guvernului de la Belgrad
în fața avertismentului Bucureștiului cu un proces la Societatea Națiunilor a
fost promisiunea că legislația restrictivă confesională “nu se va aplica comunită-
ților de români deoarece are o altă motivație... etc”. Ministrul Filodor a solicitat
o scrisoare oficială în acest sens careia însă nu i se va da curs, totul rămânând la
stadiul unor asigurări binevoitoare declarative.15
Dacă înainte de 1918 am avut în părțile bănățene ocupate și intrate în
componența R.S.C.S. un număr de 63 de preoți, în 1925 mai slujeau doar 3816,
iar la școli mai funcționau în condiții vitrege doar 29 de învățători față de cei
105 de dinainte de 1918. Comparativ, în România erau circa 51 de localități cu
o populație de circa 40.000 de etnici sârbi ce beneficiau de 52 de biserici și 50 de
școli în care se slujea ori se preda în limba sârbă.17
Răspuns la presiunile Bucureștiului, în 1926 autoritățile sârbe au acuzat
statul român că în cele 11 localități din Clisura Dunării nu funcționau preoți și
învățători sârbi. După investigații întreprinse de Ministerul Externe al României,
14
A.M.A.E. Fond Problema 15, vol 22, f. 132 și următoarele file nepaginate.
15
Ibid.
16
Ibid.
17
A.M.A.E., Fond Problema 15, vol. 22, f. 133.
316 | Emanuil Ineoan
23
Fundația avea în posesie un important fond locativ în orașul Novi Sad, iar conform “hotă-
rârilor judecătorești și a transacțiunilor în vigoare jumătatea nedeterminată a imobilelor este
proprietatea Mitropoliei Ardealului, care are să primească necondiționat și punctual jumătate
din beneficiul net anual...” – raport din anul 1925 al asesorului consistorial avocat Gheorghe
Dobrin. Cf. A.M.A.E., Fond Problema 15, vol. 22, f. 155.
24
Această Fundație ce purta numele ctitorului ei Dimitrie Bălănescu avea înainte de război
în orașul Biserica Albă un imobil impozant plus 20 iugăre teren intravilan. Averea a fost trecută
după 1918 abuziv în administrarea unui curator judecătoresc, practic confiscată de autoritățile
locale, deși prin testament bunurile fundației estimate la circa două milioane de dinari ar fi tre-
buit să revină Mitropoliei Ardealului și implicit Episcopiei Caransebeșului pe raza căreia se afla
localitatea Biserica Albă. A.M.A.E., Fond Problema 15, vol. 22, f. 155.
25
Ibid., f. 143.
26
Ibid., f. 151.
27
Ibid., f. 186.
318 | Emanuil Ineoan
Ibid., 182.
29
Prezențe clericale ortodoxe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia | 319
The end of World War I generated an accelerate dissolution of the former Austro-
Hungarian administration also within the territories preponderantly inhabited by
Romanian communities. The case of the Banat is a special one as long as that region was
occupied by military units belonging to Serbia, within a short time after the end of the war.
The new occupying authorities strongly made heavier or even prevent manu militari the
delegates of the Banat from preparing and leaving for Alba Julia. No less than 13 Orthodox
priests belonging to the western areas of the Banat parishes of Caransebeș diocese assumed
and voted the document of December 1, 1918, in spite of the Serbian forces’ opposition,
who were interested to strongly limit the Banat’s representatives joining the Great National
Assembly. The localities where those priests had worked rested outside of the Romanian
frontiers after the Paris Peace Conference. Those priests’ fearlessness to have taken part
into the democratic action in Alba Julia had certain consequences, the most of them being
excluded from exerting their clerical competences within those localities.
PARCURSUL ISTORIOGRAFIC AL
REVOLUȚIEI TRANSILVĂNENE DE LA
FINELE PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL*
Context revoluționar
În intervalul delimitat de prăbușirea militară a Austro-Ungariei și intrarea
armatei române în localitățile transilvănene la finele anului 1918 are loc ceea ce
a rămas reperabil istoriografic drept revoluția transilvăneană. S-a consumat, de
fapt, în această perioadă un prim transfer de putere în regiune, unul deosebit
de efervescent și complex, un interstițiu de o fermentație aparte, în care scenarii
concurente se dezvoltau accelerat și în care puterea politică avea de traversat, la
finele unei conflagrații uriașe, un dureros test de legitimitate.1
După ce István Tisza, omul forte al politicii maghiare, anunța de la tribuna
parlamentului budapestan, “Am pierdut războiul!”2, șocul acomodării cu această
situație de țară înfrântă era resimțit cu tot mai mare intensitate în partea trans-
leithană a Dublei Monarhii. La puțin timp, începeau proteste ale studenților,
muncitorilor, dar mai ales ale militarilor pe tot cuprinsul unei Ungarii căreia
soluția republicană și ruperea de Viena începea să i se pară tot mai plauzibilă.
Într-un astfel de peisaj dezordonat, se întorceau acasă și contingentele solda-
ților transilvăneni pentru care disoluția Monarhiei Austro-Ungare era o consta-
*
Acest studiu a fost finanțat prin proiectul “Traiectorii socio-profesionale în spații confesio-
nale concurente: Transilvania 1850–1918,” CNCS – UEFISCDI – PN III P4 ID PCE–2016-0661”
**
Universitatea Babeș Bolyai, Centrul de Studiere a Populației, str. Mihail Kogălniceanu, nr. 1,
e-mail: andreea.dancila@yahoo.com
1
Primul Război Mondial a reprezentat pentru Austro-Ungaria testul final pentru abilitatea
monarhiei de a-și justifica existența pe scena europeană, atât ca mare putere, cât și ca impe-
riu legitimat în ochii naționalităților ce o compuneau, cf. Mark Cornwall, “A Conflicted and
Divided Habsburg Memory,” în Mark Cornwall, John Paul Newman, eds., Sacrifice and Rebirth:
the Legacy of the Last Habsburg War (New York/Oxford: Berghahn Books, 2016), 1.
2
Memoirs of Michael Karolyi. Faith without Illusion (London: Cape, 1956), 102.
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
322 | Andreea Dăncilă Ineoan
mai inspirat translația de la administrația maghiară spre cea română, prin acele
consilii și gărzi naționale locale, să-și asigure astfel suportul maselor și să le furni-
zeze acestora o puternică argumentație a programului național.
Termenul de revoluție s-a impus încă din timpul desfășurării evenimen-
telor la majoritatea popoarelor din fosta Monarhie Austro-Ungară, care au
trecut prin scheme relativ identice de tranziție la finalul războiului. Eticheta
s-a dovedit a fi rezistentă până în zilele noastre, inclusiv la nivelul istoriografiei
occidentale pentru care acțiunile ce au loc la nivelul grupurilor naționale ale
monarhiei dunărene stau sub semnul unor revoluții naționale.5
În spațiul istoriografic românesc, mișcările din toamna anului 1918 au
suscitat numeroase interpretări ideologice, multiplele straturi de discurs care
s-au acumulat în răstimpul unui secol formând un complicat balast în care cu
dificultate se poate formula o narațiune coerentă istoric. Aflați încă în proximi-
tatea centenarului Marelui Război, un moment care pentru istoricii europeni a
prilejuit numeroase relecturări ale finalului acestuia, rechestionând scenariile
și acțiunile colective ale diverselor grupuri etnice, propunem o inventariere
a lentilelor majore sub care s-a format și deformat revoluția transilvăneană a
anului 1918 în intervalul de mai bine de un secol.
permit să iasă din paginile periodicelor în care pe spații mici dezvoltau propria
lor viziune despre război și revoluție în cadrul unor exerciții de memorialistică
măruntă și să propună lucrări ample despre evenimentele ultimilor ani. Posibil
ca neastâmpărul politic și cultural al României Mari să îi fi confiscat pe isto-
ricii transilvăneni, îndepărtându-i de proiecte editoriale orientate spre această
tematică. Teroarea istoriei avea să-i aducă însă peste puțin timp (1940) la masa
de lucru și să-i dirijeze grăbit tocmai spre subiecte legate de felul în care s-a
consolidat apartenența Transilvaniei la România.
Din explicațiile felului în care se ordonează scrisul istoric românesc după
război nu trebuie ignorat revizionismul intens al unei părți a istoriografiei
maghiare care a orientat, în replică, istoriografia română spre direcția unei
recuperări militante a trecutului imediat.8 De altfel, după Dictatul de la Viena
aceasta părea să devină direcția privilegiată a istoricilor români transilvăneni, o
adevărată lucrare de misionarism a breslei.
La 25 de ani de la unire, în 1943, Silviu Dragomir încă mai acuza absența
unui răgaz necesar istoricilor transilvăneni implicați trup și suflet în ordo-
narea unui proiect de țară, care s-ar fi dovedit esențial, pentru fixarea și analiza
evenimentelor din toamna-iarna anului 1918: “Istoriografia română aproape că
nu s-a ocupat cu adunarea materialului ce privește capitolul cel mai glorios al
desrobirii noastre politice. Pasiunea luptelor postbelice a slăbit interesul facto-
rilor, care ar fi fost chemați să fixeze fiecare etapă din drumul spre libertate,
în aceeași măsură în care a întunecat de multe ori însuși adevărul istoric. Nici
azi nu avem documentația istorică necesară și datorită acestei neglijențe, mă
îndoiesc că vom putea restabili vreodată, în toate amănuntele, frământarea din
preajma unirii, cu gândurile intime, cu nădejdile, ambițiile, intrigile generației
care s-a învrednicit să realizeze cel mai însemnat act al istoriei noastre. Puțini
dintre fruntașii politici ai românilor din Transilvania și-au orânduit hârtiile
pentru ca din însemnările și memoriile lor, autentic informate, sau din cores-
pondența sincer intenționată să se poată reconstrui sbuciumul sufletesc și să
se poată desprinde cristalizarea ideilor și recunoașterea treptată a mijloacelor
întru dobândirea libertății”.9 La un sfert de veac de la unire, într-un context
extraordinar de sensibil, critica enunțată de Silviu Dragomir, oricât de fata-
list-pesimistă în diagnostic, era una legitimă.
Revenind la subiectul istoric care interesează aici, trebuie menționat că,
în genere, istoricii interbelici au surprins mai cu seamă acțiunile elitei poli-
tice transilvănene din lunile octombrie-decembrie, insistând, cu foarte puține
8
Pompiliu Teodor, “Istoriografia Unirii Transilvaniei cu România,” în Nicolae Bocșan,
Nicolae Edroiu, Vasile Vesa, eds., Convergențe europene. Istorie și societate în epoca modernă
(Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1993), 79–80.
9
Silviu Dragomir, Un sfert de veac de la unirea Transilvaniei (Sibiu: Editura ASTREI, 1943), 9.
Parcursul istoriografic al revoluției transilvănene de la finele Primului Război Mondial | 325
10
Ioan Lupaș, Istoria Unirii românilor (București: Fundația Culturală Regală “Principele
Carol”, 1937).
11
Ioan Lupaș, “La chute de la Monarchie Austro-Hongroise,” Revue de Transylvanie I (1934): 11.
12
Reținem și inițiativa Despărțământului București al ASTREI din 1943 finalizată prin volu-
mul Marea Unire dela 1 decembrie 1918, plasat pe aceleași coordonate, ale unei recuperări poli-
tice a evenimentelor.
13
Ion Clopoțel, Revoluția din 1918 și unirea Ardealului cu România (Cluj: Editura Revistei
Societatea de Mâine, 1926).
14
Transilvania LIII (1922): 439.
326 | Andreea Dăncilă Ineoan
timitate noului regim politic.28 Demersul era de altfel unul simptomatic pentru
întreaga tagmă a istoricilor marxiști ai statelor succesorale, foste teritorii habs-
burgice, care apreciau la unison că fără revoluția rusească nu ar fi existat revo-
luția austro-ungară din octombrie 1918.29
În anul 1952, academicianul Mihai Roller era cel care producea prima
viziune istorică asupra evenimentelor revoluționare din Transilvania în epoca
dictaturii comuniste. Vulgata emanată de Roller în acel moment30 reprezintă
cea mai puternică fractură ce apărea în interpretarea evenimentelor de la
sfârșitul războiului. Conform acestuia, revoluția transilvăneană era o prelun-
gire a revoluției din Ungaria și reprezenta rodul unor comitete muncitorești
activate spontan pe tot cuprinsul Transilvaniei. Insuccesul acestei revoluții se
datora reprezentanților burgheziei române care au înființat organe de repre-
siune (!), gărzile naționale, ce au blocat printr-o serie de agitații naționaliste
desfășurarea revoluției budapestane. Iuliu Maniu și consorții au avut ca prin-
cipală miză deturnarea revoluției burghezo-democratice, ce avea mari șanse să
devină o revoluție socialistă și temporizarea acțiunilor masei prin chemarea
armatei române. Odată cu apariția manualului de istorie asumat de Roller, teza
competiției dintre elita politică transilvăneană și masa revoluționară va deveni
un loc comun pentru majoritatea abordărilor istorice din acei ani.31 După ce
invoca o cabală burgheză ce nu a permis să se vorbească despre adevărata față a
anului 1918, Vasile Liveanu, “eminența cenușie a direcției marxist-leniniste”32,
insista în 196033 pe fixarea protagoniștilor revoluției în persoana prizonierilor
transilvăneni din Rusia, adevărați exportatori de revoluție bolșevică și cei care
au capacitat în jurul lor masele populare, devenind astfel factorul hotărâtor al
unirii Transilvaniei cu România.34 Deși o prelungire a revoluției rusești din
28
Moga, “Anul 1918,” 14.
29
Z.A.B. Zeman, The Break-Up of the Habsburg Empire 1914–1918: A Study in National and
Social Revolution (New York: Oxford University Press, 1961), XIII.
30
Mihail Roller, Istoria R.P.R. Manual pentru învățământul mediu (București: Editura de Stat
Didactică și Pedagogică, 1952), 508.
31
Pe aceeași direcție se plasează și studiul semnat de Constantin Daicoviciu, Ladislau Bányai,
Victor Cheresteșiu, Vasile Liveanu, “Lupta revoluționară a maselor, factor hotărâtor în Unirea
Transilvaniei cu România,” Studii. Revistă de istorie 11 (1958): 21–56.
32
Valer Moga, “Unirea de la 1918 în istoriografia anilor 1945–1967,” în Valer Moga, Sorin
Arhire, eds., Anul 1918 în Transilvania și Europa Central-Estică. Contribuții bibliografice și istori-
ografice (Cluj-Napoca: Centrul de Studii Transilvane/Academia Română, 2007), 71.
33
V. Liveanu, Din istoria luptelor revoluționare din România (București: Editura Politică,
1960).
34
Și în studiul semnat de Acațiu Egyed, Ludovic Vajda, “Mișcările țărănești desfășurate în
Transilvania în anul 1918 și rolul lor în destrămarea puterii locale de stat austro-ungare,” Analele
Institutului de Studii Istorice și social-politice de pe lângă CC al PCR 6 (1968): 15 se preciza că
prizonierii din Rusia au reprezentat “partea cea mai activă a mișcării țărănești”.
330 | Andreea Dăncilă Ineoan
39
Felician Velimirovici, Condiția istoricului și a discursului istoric în societatea românească
(1948–1989), Teză de doctorat (Cluj-Napoca: Universitatea “Babeș-Bolyai”, 2014), 116.
40
Iată o demonstrație: Nicolae Copoiu, “Ideile marxismului biruitor și lupta popoarelor pen-
tru autodeterminare în anul 1918,” Analele Institutului de Studii Istorice și social-politice de pe
lângă CC al PCR 6 (1968).
41
În viziunea lui Gheorghe Unc, satele transilvănene au fost zguduite de răscoale țărănești
în cursul lunii noiembrie a anului 1918 “sub directa influență a acțiunilor muncitorești” și “ca
urmare a contradicțiilor sociale și naționale existente”. Chiar dacă grevele muncitorești au repre-
zentat combustibilul revoluției, totuși Unc nu neagă soldaților și intelectualilor un rol activ în
extinderea tulburărilor țărănești. Gheorghe Unc, “Aportul mișcării muncitorești și socialiste la
unirea Transilvaniei cu România,” Ziridava VII (1977): 67–81. George Manea insista pe faptul
că în consiliile locale predominau țăranii: când “consiliul era format din 12 membri, cel puțin 10
erau țărani.” George Manea, “Activitatea Consiliilor Naționale Române și a Gărzilor Naționale
Române din județul Arad, ” Ziridava VII (1977): 325.
42
Ioan Tomole vorbește chiar de o înfrățire în luptă româno-maghiară “ca de atâtea ori în
decursul istoriei”. Ioan Tomole, “Aspecte ale revoluției populare din toamna anului 1918 în Sălaj,”
Acta Musei Porolissensis VIII (1984): 445.
43
Egyed, Vajda, “Mișcările țărănești,” 17.
44
Ideea este una întâlnită și la Gheorghe Unc care preciza că ”elementele înaintate socialiste și
progresiste” din rândul maghiarilor și germanilor susțineau lupta românilor pentru unire. Gh.
Unc, “ Aportul mișcării muncitorești,” 73, dar și la Egyed, Vajda, “Mișcările țărănești,” 15–20.
332 | Andreea Dăncilă Ineoan
45
Mihalache, “O lecție de istorie,” 25.
46
Se considera că deși au fost cazuri în care consiliile naționale au încăput pe mâinile elemen-
telor înstărite care s-au folosit de ele, totuși în multe cazuri, aceste structuri au fost de partea
țăranilor. Egyed, Vajda, “Mișcările țărănești,” 15–20.
47
Unc, “Aportul mișcării muncitorești,”; Egyed, Vajda, “Mișcările țărănești,” 15–20; Gheorghe
Unc, Augustin Deac, Gărzile naționale române din Transilvania (București: Editura Militară,
1979).
48
Există evident și excepții de la această grilă: “Dacă în unele locuri consiliile naționale româ-
nești comunale au căutat să frâneze avântul revoluționar al poporului, aceasta s-a făcut deoarece
în componența acelor comitete un rol hotărâtor l-au avut elementele burgheze care nu vroiau
ca lupta maselor să meargă prea departe”. George Manea, “Activitatea Consiliilor Naționale
Române și a Gărzilor Naționale Române din județul Arad, ” Ziridava VII (1977): 344.
Parcursul istoriografic al revoluției transilvănene de la finele Primului Război Mondial | 333
49
Marin Badea, Gheorghe I. Bodea, Augustin Deac, Ion Popescu-Puțuri, Unirea Transilvaniei
cu România (București, Editura Politică, 1972).
50
Aceeași interpretare și la Vasile Arimia, Nicolae Petreanu, “Consiliile naționale române și
rolul lor în pregătirea unirii Transilvaniei cu România,” Analele Institutului de Studii Istorice și
social-politice de pe lângă CC al PCR, 6 (1968): 22; I.I. Șerban, I. Pleșa, “Mișcări revoluționare ale
maselor din județul Alba în noiembrie 1918,” Apulum XIII (1975): 498; I.I. Șerban, “Mișcările
revoluționare din toamna anului 1918 și pregătirea unirii Transilvaniei cu România în ținutul
Orăștiei,” Apulum XIV (1976): 371.
51
Aceeași terminologie este folosită și de către Liviu Botezan, Constantin Enea, “Acțiuni revo-
luționare ale țărănimii din județul Arad în preajma Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia,”
Ziridava VII (1977): 221–247.
52
Alexandru Porțeanu, “Revoluția burghezo-democratică din Ungaria din 1918 și
Transilvania,” Ziridava VII (1977).
53
Ibid., 163–164.
334 | Andreea Dăncilă Ineoan
68
Unc, Deac, Gărzile naționale române, 127.
69
Idee vehiculată de Viorica Moisuc, “L’an 1918,” 177–209.
70
Valeriu Leu, Carmen Albert, Banatul în memorialistica “măruntă” sau istoria ignorată
(1914–1918) (Reșița, 1995).
71
Direcția aceasta începuse timid și înainte de 1989 prin unele lucrări de tipul: Dumitrescu
Constantin, Din lunga timpului bătaie: anul 1918 în amintirile unor martori oculari (Cluj-
Napoca: Editura Dacia, 1978); Stelian Neagoe, ed., Marea unire a românilor in izvoare narative
(București: Editura Eminescu, 1984) ș.a.
72
Alexandru Roz, Noiembrie 1918. Aradul-capitala Transilvaniei (Arad: Vasile Goldiș
University Press, 2002).
Parcursul istoriografic al revoluției transilvănene de la finele Primului Război Mondial | 337
73
Reținem mai cu seamă consistentele contribuții ale lui Victor Șuiagă pentru zona
Hunedoarei. Acesta operează o generoasă recuperare a cazuisticii locale din timpul revoluției
motivată astfel: “Nu s-a scris însă decât foarte puțin despre evenimentele și oamenii care au
activat pe plan local, în diverse județe, orașe și sate transilvănene [...] Victor I. Șuiaga, Consiliul
Național Român din Deva 1918–1919 (Deva, 1994), 10; Alexandru Roz, Consiliul Național
Român Central și Gărzile naționale române din Arad 1918 (Cluj-Napoca: Dacia, 1993); Ioachim
Lazăr, Românii din sud-vestul Transilvaniei și Marea Unire. Țara Hațegului și Valea Jiului (Deva:
Emia, 2007).
74
Pompiliu Teodor, “Istoriografia Unirii Transilvaniei,” 84; Doru Radosav, “1918 în comunită-
țile locale,” Annales Universitatis Apulensis. Series Historica 2–3 (1998–1999): 73–74.
75
Eugenia Bârlea, Perspectiva lumii rurale asupra Primului Război Mondial (Cluj-Napoca:
Argonaut, 2004).
76
Doru Radosav, Istoria din memorie. Încercări de istorie orală (Cluj-Napoca/Gatineau:
Argonaut/Symphologic Publishing, 2016).
77
Nicolae Bocșan, Valeriu Leu, Mihaela Bedecean, Marele Război în memoria bănățeană, vol.
I-III (Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2012–2015).
78
A se vedea și studiul lui Marcel Știrban, “Consiliile Naționale Românești din toamna și
iarna anului 1918 ca forme de solidaritate națională,” în N. Bocșan, N. Edroiu, V. Vesa, coord.,
Convergențe europene. Istorie și societate în epoca modernă (Cluj-Napoca: Dacia, 1993), 379;
Dumitru Tomoni, Nord-Estul Banatului și Marea Unire. Contribuții documentare (Timișoara:
Mirton, 2003), 17–18.
338 | Andreea Dăncilă Ineoan
identificată drept “maghiarofilie”. Era însă posibil, atrăgeau atenția cei doi cerce-
tători, ca manifestări anarhice să fi fost considerate ca având la bază convingeri
bolșevice și calificate simplist astfel.79 Valer Moga militează însă pentru deschi-
derea acestui dosar sensibil, justificând astfel demersul: “Nimeni nu poate
omite influența revoluției bolșevice din Rusia și a revoluției din Ungaria asupra
mișcării care încă în epocă a fost numită revoluția din Transilvania; tot astfel
s-a vorbit și se vorbește despre mișcările revoluționare ale cehilor, slovacilor et
al. Dar aceste revoluții, pe lângă componenta lor socială, aveau o și mai solidă
componentă națională, care decurgea dintr-un program politic ce i-a animat pe
slavii și românii din imperiu încă din secolele anterioare”.80
În 1998, din nou cu un prilej aniversar, apărea volumul unei conferințe
româno-maghiare inedite prin subiectul propus: 1918 – Sfârșit și început de
epocă. Coordonată de Cornel Grad și Vasile Ciubotă, inițiativa editorială a
reprezentat un salt calitativ în spațiul istoriografic consacrat acestui subiect.
Semnătura unor istorici maghiari alături de cei români devoala una din mizele
acestui proiect: apropierea de un consens istoric referitor la sensibila perioadă
a anilor 1914–1920.
Alexandru Porțeanu într-un studiu apărut în menționatul volum ce își
propunea să facă inventarul producției bibliografice românești referitoare la
tratarea anului 1918 remarca apetența chiar și după 1989 pentru cazuistica
“uneori chiar marginală, fără suficiente semnificații de generalitate și de durată
istorică”, apreciind în continuare: “În plan metodologic persistă încă, chiar
neverosimil de mult inerția vechilor reflexe și stereotipii în ceea ce privește
modalitatea tratării și prezentării istoriei întregirii statului statului național în
1918. Această situație menține expunerea istoriografică la un nivel descriptiv,
insuficient argumentat sau nuanțat, uneori chiar superficial, într-o tonalitate
apologetică sau chiar patetică, nu prea mult distanțată de cea propagandistică,
ce se îndepărtează de profesionalitate....”.81
O analiză care ordona inspirat peisajul transilvănean al sfârșitului de an
1918 a fost cea asumată de Virgil Ogășanu într-o cercetare din 2000. Acesta
aducea la zi complicatele chestiuni ale sfârșitului de război în Transilvania prin-
tr-un studiu care urmărea analiza structurii puterii revoluționare românești în
toamna anului 1918.82 De remarcat în acest context și studiul din 2002 al lui
79
Leu, Albert, Banatul în memorialistica.
80
Moga, “Unirea de la 1918,” 61.
81
Alexandru Porțeanu, “Considerațiuni asupra istoriografiei române privitoare la anul 1918,”
în Cornel Grad, Viorel Ciubotă, eds., 1918. Sfârșit și început de epocă (Zalău/Satu Mare: Lekton,
Editura Muzeului Sătmărean, 1998), 32.
82
Virgil Ogășanu, “Structura puterii revoluționare românești din Transilvania în toamna anu-
lui 1918,” Acta Musei Porolissensis XXIII (2000): 179–188.
Parcursul istoriografic al revoluției transilvănene de la finele Primului Război Mondial | 339
Considerații finale
Acest păienjeniș de interpretări acumulate în răstimpul de un secol se
constituie, de fapt, într-o pledoarie pentru rechestionarea mai nuanțată a felului
în care se articulează dimensiunea transilvăneană a disoluției imperiale. Așa
cum s-a putut constata, se remarcă absența unor studii care să interogheze critic
rezistența etichetei de revoluție pentru evenimentele sfârșitului de an 1918, dar
și încadrarea acesteia în scenariul mai amplu ex-imperial, utilizându-se, de
regulă, o pregnantă contextualizare regională.
Urmărind felul în care a evoluat chestiunea revoluției transilvănene, se pot
identifica principalele axe interpretative unde mutațiile au fost cele mai vizibile.
În primul rând, nu putem să nu remarcăm neașezarea terminologică a
evenimentelor care se consumă în Transilvania la finele războiului. Revoluție,
revoltă, răscoală, mișcare revoluționară, situație revoluționară – tot acest evantai
al denumirilor sugerează necesitatea unor abordari din care să nu lipsească
specialiști ai istoriei sociale care să elucideze tipul acțiunilor colective petrecute
la finele războiului și grila lor de interpretare. Chiar și atunci când unii autori
optau pentru termenul revoluție, acesta era utilizat segmentat în variante ca
revoluție socială sau revoluție națională.
În funcție de referentul statal stabilit, Rusia bolșevică ori Austro-Ungaria,
revoluția purta apelativul de perdantă (nereușind alinierea la modelul leninist)
ori învingătoare (pentru că a reușit operarea transferului de putere spre autori-
tățile române). A existat apoi în scrisul istoriografic românesc un spectru larg
al actanților revoluționari. De la soldați, țărani, muncitori, prizonieri de război
din Rusia, fiecare dintre aceste categorii au fost la un moment dat utilizate
pentru a construi scenariul revoluționar transilvănean. De altfel, în funcție de
protagoniștii revoluției se stabilea caracterul acesteia: importată sau organică.
În directă legătură cu cei care erau fixați drept lideri ai revoluției, se interpreta
și partitura consiliilor și gărzilor naționale: structuri revoluționare sau, dimpo-
trivă, contrarevoluționare.
Liviu Botezan, “Mișcările țărănești din satele arădene contra notarilor și primarilor în pri-
83
măvara anului 1848, preludiu al evenimentelor din toamna anului 1918 care au facilitat Marea
Unire” Ziridava XXIII (2002): 157.
340 | Andreea Dăncilă Ineoan
Far for being an exhaustive analysis of the historiographical works that treated the
Transylvanian revolution at the end of World War I, the present issue aims to make in the
main an inventory of the way this historic subject has been discussed within a generous
period, of more than a century. The radiography so developed presents the breaches
concerning the facts to be interpreted, and how the political context directed discontinuously
84
Iain McLean, coord., Oxford – Dicționar de politică (București: Editura Univers Enciclopedic,
2001), 393.
85
Am încercat exploatarea acestei surse în unele analize menționate și în cadrul acestui stu-
diu, urmând ca în curând să apară un volum consacrat acestei anchete.
Parcursul istoriografic al revoluției transilvănene de la finele Primului Război Mondial | 341
the historical writing to some favorite subjects in analyzing Transylvania during October-
December 1918.
The Transylvanian revolution passes thus a long way and historically not properly set
yet, from a national movement to a Marxist-Leninist class struggle, bourgeois-democratic;
this way is visible both at the terminological level (revolutions, revolts, rebellions – the
labels under which the collective movements at the end of the international conflagration
were known as), and the manner the Transylvanian protagonists of those events at the end
of World War I have been perceived, and the way the revolutionary scenario as well as the
stakes of the structures of power developed within the fall and winter of 1918.
PRODUSE DE IGIENĂ ȘI ÎNFRUMUSEȚARE
ÎN TIMIȘOARA INTERBELICĂ
Minodora Damian*
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
344 | Minodora Damian
48–49; I. Scurtu, Istoria civilizației românești. Perioada interbelică (1918–1940) (Bucureşti: Ed.
Enciclopedică, 2012), 60–61.
4
“Repausul duminical al frizerilor și coaforilor din Timișoara a fost modificat,” în Dacia I, 19
(Timişoara, 11 august 1939): 6.
5
“Pentru bărbieri și coafori,” în Dacia I, 22 (Timişoara, 14 august 1939): 11.
6
“Memoriul frizerilor,” în Biruința VI, 435 (Timişoara, 15 februarie 1938): 2.
7
Lucian Popescu, Timișoara interbelică şi universul social din România (Bucureşti: Cartea
Universitară, 2004), 123.
346 | Minodora Damian
9
Articol semnat R., “Coafuri moderne,” în Realitatea Ilustrată VIII, 414 (Cluj, 27 decembrie
1934): 30.
10
Marnie Fogg, Moda. Istoria completă (Bucureşti: Rao, 2015), 227.
348 | Minodora Damian
11
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată IX, 548 (București, 21 iulie 1937): 5.
12
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 390 (București, 15 iulie 1934): 12.
13
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată III, 42 (București, 14 decembrie 1929): 12.
14
Articol semnat ÉE., “Farba și albelele ...,” în Fruncea II, 2 (Timişoara, 22 ianuarie 1935): 7.
15
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată X, 518 (București, 23 decembrie 1936): 23.
16
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 414 (București, 27 decembrie 1934): 30.
17
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 372 (București, 12 martie 1934): 3.
18
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 393 (București, 5 august 1934): 8.
19
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată III, 51 (București, 14 decembrie 1929): 33; 52
(21 decembrie 1929): 22.
20
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 414 (București, 27 decembrie 1934): 24.
21
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată III, 51 (București, 14 decembrie 1929): 23; 52
(21 decembrie 1929): 38.
22
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 382 (București, 20 mai 1934): 6.
Produse de igienă și înfrumusețare în Timișoara interbelică | 349
23
Reclama se află în ziarul Nădejdea II, 221(Timișoara, 12 februarie 1922): 3; 233 (1 martie
1922): 2; 261 (30 iunie 1922): 4; 267 (10 august 1922): 4.
24
Reclama se află în ziarul Biruința,VI, 422 (Timișoara, 30 ianuarie 1938): 2; 427 (6 februarie
1938): 3; 428 (8 februarie 1938): 2; 451 (6 martie 1938): 3.
25
Reclama se află în ziarul Voința Poporului VII, 104 (Timișoara, 10 iulie 1929): 4; 116 (24
iulie 1929): 4; 125 (3 august 1929): 4; 128 (7 august 1929): 4; Almanach de adrese, al Comerțului
și Industriei din Timișoara și Banat (Timișoara:1935), 212.
26
Ibid.
27
Mare carte de adrese și indicator al domiciilor Timișoara (Timișoara: 1938), 123; Almanach
de adrese, 212.
28
Ibid.
29
Ibid., 121.
30
Almanach de adrese, 212.
31
Reclama se află în ziarul Voința Poporului VII, 228 (Timișoara, 2 decembrie 1929): 3.
32
Reclama se află în ziarul Biruința VI, 528 (Timișoara, 12 iulie 1938): 3; 532 (16 iulie 1938):
3; 535 (20 iulie 1938): 3; 542 (28 iulie 1938): 2; 547 (12 iulie 1938): 4.
33
Reclama se află în ziarul Fruncea II, 36 (Timișoara, 26 octombrie 1935): 5; 41 (1 decembrie
1935): 5; 43 (15 decembrie 1935): 4; Mare carte de adrese, 123.
34
Reclama se află în ziarul Voința Poporului VII, 114 (Timișoara, 21 iulie 1929): 4; 116 (24
iulie 1929): 2.
35
Reclama se află în ziarul Fruncea II, 44 (Timișoara, 22 decembrie 1935): 6.
350 | Minodora Damian
36
Coriolan Bărbat, “ Moravurile vremii,” în Clujul VII, 3–4 (Cluj, 10 februarie 1929): 1.
37
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată III, 42 (București, 14 decembrie 1929): 28.
38
Almanach de adrese, 212.
39
Reclama se află în ziarul Biruința VI, 651 (Timișoara, 19 decembrie 1938): 3.
40
Reclama se află în ziarul Renaștere I, 4 (Timișoara, 10 noiembrie 1929): 4; 5 (17 noiem-
brie 1929): 4; 6 (24 noiembrie 1929): 6; 7 (1 decembrie 1929): 4; 8 (8 decembrie 1929): 4; 9 (15
decembrie 1929): 4.
41
Reclama se află în ziarul Voința Poporului VIII, 40 (Timișoara, 19 februarie 1930): 4; 41 (21
februarie 1930): 2.
42
Reclama se află în ziarul Voința Poporului VIII, 40 (Timișoara, 19 februarie 1930): 3.
43
Reclama se află în ziarul Banatul Românesc II, 217 (Timișoara, 31 decembrie 1920): 2.
44
Reclama se află în ziarul Voința Poporului VII, 114 (Timișoara, 21 iulie 1929): 4; 116 (24
iulie 1929): 4; 125 (3 august 1929): 4.
45
Mare carte de adrese, 121.
46
Articol semnat ÉE., “Farba și albelele ...,” în Fruncea II, 1 (Timişoara, 5 ianuarie 1935): 7.
Produse de igienă și înfrumusețare în Timișoara interbelică | 351
47
Laura, “Despre frumusețea mâinilor,” în Realitatea Ilustrată XII, 579 (București, 23 februa-
rie 1938): 22.
48
Popescu, Timișoara interbelică, 217.
49
Articol semnat ÉE., “Farba și albelele ...,” în Fruncea I, 1 (Timişoara, 1 decembrie 1934): 7;
Articol semnat ÉE., “Să vorbim despre machiajul Dv., Doamnă,” în Fruncea II, 44 (Timişoara,
22 decembrie 1935): 6.
50
Articol semnat ÉE., “Farba și albelele ...,” în Fruncea I, 5 (Timişoara, 29 decembrie 1934): 5.
51
Articol semnat ÉE., “Farba și albelele ...,” în Fruncea II, 2 (Timişoara, 12 ianuarie 1935): 7.
352 | Minodora Damian
lei) și cutie mare (40 lei), toate din gama de Beauté. De asemenea, erau indi-
cate diverse sortimente aflate în aria de îngrijire a podoabei capilare cum ar fi:
șamponul cu gudron Nicopon (20 lei), Goldfeenwasser (30 lei) pentru decolorarea
părului, Gloria (60 lei), denumită și “regina vopselelor”, pentru vopsirea părului,
Esprit Cheveux (40 de lei) pentru menținerea sănătății părului, Brennesselwasser
(45 lei) pentru creșterea părului, depilatorul Ideal (40 lei) pentru îndepărtarea
pilozității excesive.59
Unul dintre aspectele definitorii în domeniul esteticii faciale l-a constituit
colorarea buzelor. Diverse firme de cosmetice își promovau rujurile, ademe-
nind doamnele și domnișoarele spre a procura aceste produse. Alegerea nuanței
de ruj se făcea în funcție de culoarea podoabei capilare. Doamnele blonde folo-
seau o culoarea mai deschisă, asortată cu pudra de obraz, pe când brunetele
adoptau o cromatică mai închisă. Din punctul de vedere al calității se distingeau
rujurile uscate și cele unsuroase. Rujurile unsuroase se aplicau mai ușor, dar nu
aveau o autonomie de lungă durată, iar cele uscate rămâneau vreme îndelungată
pe buze.60 De altfel, folosirea acestui produs cosmetic era indicată în funcție
de aspectul buzelor. Pentru buze groase se foloseau rujuri în nuanțe pale, iar
pentru cele subțiri se utilizau rujurile în culori închise.61
Distinsele doamne puteau alege rujuri dintr-o largă paletă de produse cum
ar fi: Ritz62, Morel63, rujul casei Violet expus spre vânzare la 130 lei64, și Zande,
produs de origine americană.65 Din punct de vedere igienic s-a recomandat în
perioada anotimpului rece ungerea cât mai des a buzelor cu vaselină albă ca
remediu împotriva crăpării, iar pentru tratarea rănilor apărute pe buze în urma
temperaturilor scăzute era indicat a se utiliza praful de acid boric.66
Estetica olfactivă devenea din ce în ce mai abordată, o persoană ce emana
un miros plăcut atrăgea un vădit interes asupra ei. În special în rândul femeilor,
în cele mai multe cazuri, dar și în rândul bărbaților, parfumurile constituiau
elementul de finețe în ansamblul creării unei imagini atrăgătoare. Alegerea unui
arome fine de parfum se realiza în funcție de felul epidermei. Femeile cu pielea
mai deschisă preferau parfumurile delicate din extracte florale, iar cele brunete
erau atrase de parfumurile cu mirosuri exotice.67
59
Reclama se află în ziarul Vestul III, 562 (Timişoara, 1 iulie 1932): 2; 571 (12 iulie 1932): 2.
60
Articol semnat ÉE., “Farba și albelele ...,” în Fruncea I, 4 (Timişoara, 22 decembrie 1934): 4.
61
Articol semnat ÉE., “Farba și albelele ...,” în Fruncea II, 8 (Timişoara, 23 februarie1935): 7.
62
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată X, 517 (București, 16 decembrie 1936): 17.
63
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată III, 51 (București, 14 decembrie 1929): 24.
64
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată II, 43 (București, 15 decembrie 1928): 23.
65
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată X, 518 (București, 23 decembrie 1936): 27.
66
“Cosmetă de iarnă,” în Fruncea VI, 1 (Timişoara, 12 ianuarie 1939): 15.
67
Articol semnat ÉE., “Farba și albelele ...,” în Fruncea II, 4 (Timişoara, 26 ianuarier 1935): 7.
354 | Minodora Damian
Dintre cele comercializate, erau apreciate cele din gama marilor producă-
tori de parfumuri precum: Bourjois, Coty, Worth, L. T. Piver, Louis Philippe,
D’Argy, D’Orsay.
Casa Bourjois, fondată în 1853 de către actorul Joseph Albert Pousin, și-a
propus inițial să producă cosmetice necesare actorilor de pe scenă, ulterior
reorientând producţia spre sfera parfumurilor.
Dintre parfumurile create pe atunci se remarcau mărcile Soir de Paris sau
Evening in Paris, în variantă britanică, creat în 1928 de Ernest Beaux68, precum
și Mon Parfum ce era produs începând cu anul 1919.69 În piața cosmeticelor de
lux s-a manifestat un suflu nou o dată cu lansarea în 1935 a pudrei și a apei de
colonie marca Bourjois.
Prezente în paleta de parfumuri interbelice sunt creațiile parfumierului
François Coty, marcă celebră și bine cotată pe această piață încă de pe atunci.
Pe numele său real François Spoturno (3 mai 1874 – 25 iulie 1934), născut în
Corsica și provenit dintr-o familiei genoveză înrudită cu Bonaparte, Coty s-a
erijat într-unul dintre marii producători de parfumuri franțuzești. Implicat
în lumea polico-economică, acesta s-a remarcat prin achiziționarea în 1922 a
ziarului “Le Figaro”, prestigios ziar conservator, cu cititori din zona elitelor, iar în
1933 a fost fondatorului partidului de orientare fascistă Solidaritea Franceză.70
Marca Coty era prezentă pe piața analizată aici prin parfumurile La Rose,
L’Aimant, L’Origan, Emeraude, Paris, Chypre, Ambre Antique și, nu în ultimul
rând, Apa de Colonie Coty.71
Din sfera creațiilor parfumeriilor franceze a fost expus spre comercializare
produsul casei Louis Philippe, Angélus, caracterizat de un amalgam indivi-
dual, combinat cu o emanație captivantă ce impregna pielii un unic și distinct
apanaj.72
Din același areal galic se remarcă casele D’Argy cu parfumurile Toutes les
Fleurs, Taifun, Cheramour73 și Diavolo, ce imprimă un miros ce emană perso-
nalitate, unicitate și mister74, precum și casa L. T. Piver, una dintre cele mai
vechi parfumerii din Paris, prezentă pe piață interbelică cu parfumul Oedipe,
caracterizat printr-un miros seducător.75
68
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată X, 513 (București, 18 noiembrie 1936): 21.
69
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 414 (București, 27 decembrie 1934): 24.
70
“Regele parfumeriei François Coty,” în Fruncea V, 13–14 (Timişoara, 13 aprilie 1938): 4.
71
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 390 (București, 15 iulie 1934): 15.
72
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată X, 513 (București, 18 noiembrie 1936): 24.
73
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată X, 512 (București, 11 noiembrie 1936): 22.
74
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată X, 512 (București, 11 noiembrie 1936): 19; 513
(18 noiembrie 1936): 2.
75
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată X, 519 (București, 30 decembrie 1936): 2.
Produse de igienă și înfrumusețare în Timișoara interbelică | 355
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată IV, 152 (București, 28 decembrie 1936): 19.
76
356 | Minodora Damian
sezonul cald avem crema Loecrem, ce avea în compoziție vitamine care ajutau
pielia împotriva razelor de soare87, crema și uleiul pentru plajă Nivea88 și uleiul
Eukutol.89
Tot în gama cremelor s-au remarcat produsele: Mia90, Ileana91, Secret de Lily
– preț 100 lei bucata, Amber Royal, la prețul de 175 lei flaconul.92 De altfel, în
sfera farmaceutică timișoreană interbelică erau comercializate și cremele: Zaida,
aflată și în farmacia “Salvator” lângă cafeneaua Lloyd93, Margueritte comerci-
alizată și la farmacia “Emil Sotirescu” din piața Sfântul Gheorghe94, Norma95
și Lapte de Crin96, regăsite și în farmacia orășenească “Vulturul Negru” din
piața Sfântul Gheorghe. Dintre produsele cosmetice ce trebuiau întrebuințate
complementar s-au evidențiat cele din gama Siamoise, ce ofereau creme dedi-
cate atât uzului pe timp de zi cât și de noapte, disponibile la prețul de 120 lei.97
Armonizarea epidermei faciale prin înlăturarea ridurilor din zona inferioară
a ochilor, a frunții și a gurii se putea realiza prin aplicarea lichidului cosmetic
DIM, produs de proveniență austriacă.98
De altfel, dorința des manifestată de menținere a igienei pielii, a cerin-
țelor în creștere pentru produse de acest gen, a îndemnat personalul prepa-
rator din arealul farmaceutic să creeze propriile soluții în vederea catifelării și
albirii epidermei. Astfel, farmacistul S. Weiss prepară crema și săpunul Viola,
87
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 392 (București, 29 iulie 1934): 26.
88
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 394 (București, 12 august 1934): 8.
89
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 391 (București, 22 iulie 1934): 18.
90
Almanach de adrese Timișoara, 259.
91
Reclama se află în ziarul Nădejdea III, 290 (Timişoara, 21ianuarie 1923): 3.
92
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată II, 243 (București, 15 decembrie 1928): 2.
93
Almanach de adrese Timișoara, 368; Reclama se află în ziarul Vestul III, 562 (Timişoara, 1
iulie 1932): 2; 571 (12 iulie 1932): 2; 615 (6 septembrie1932): 2; Reclama se află în ziarul Voința
Banatului II, 98 (Timişoara, 31 decembrie 1932): 4; Reclama se află în ziarul Voința Poporului,
VIII, 43 (Timișoara, 22 februarie 1930): 2.
94
Reclama se află în ziarul Plugarul Român XXI, 16–17 (Timișoara, 15 iunie 1924): 6.
95
Reclama se află în ziarul Voința Banatului IV, 4 (Timişoara, 27 ianuarie 1924): 4; VIII, 1 (1
ianuarie 1928): 4; Almanach de adrese Timișoara, 267.
96
Reclama se află în ziarul Voința Poporului VII, 125 (Timișoara, 3 august 1929): 4; 131 (10
august 1929): 4; 137 (17 august 1929): 4; VIII, 35 (13 februarie 1930): 2; 39 (18 februarie 1930):
4; 40 (19 februarie 1930): 4; 41 (20 februarie 1930): 3; 42 (21 februarie 1930): 4; 43 (22 februarie
1930): 4; Reclama se află în ziarul Vestul III, 566 (Timișoara, 6 iulie1932): 2; Reclama se află
în ziarul Voința Banatului II, 98 (Timișoara, 31 decembrie 1932): 4; Reclama se află în ziarul
Renașterea, II, 8 (Timișoara, 23 februarie 1930): 4; 9 (22 iulie 1930): 4; 9 (22 iulie 1930): 4; 10 (9
martie 1930): 4; 12 (23 martie 1930): 4; 13 (30 martie 1930): 4; 14 (6 aprilie 1930): 4; 17 (4 mai
1930): 4; 18 (11 mai 1930): 4; 19 (18 mai 1930): 4; 20 (25 mai 1930): 4; 21 (1 iunie 1930): 4; 22 (8
iunie 1930): 4; 23 (22 iunie 1930): 4; 27 (17 august 1930): 4; 28 (31 august 1930): 4.
97
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată III, 51 (București, 14 decembrie 1929): 17.
98
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată III, 52 (București, 21 decembrie 1929): 33.
358 | Minodora Damian
Marian Petcu, O istorie ilustrată a publicității romănești (Bucureşti: Editura Tritonic, 2002),
122
84.
362 | Minodora Damian
ANEXA 1
Coaforuri de dame – 1938123
Denumire Adresă Deținător Denumire Adresă Deținător
Bauer Fran- Bd. Berthe- Bauer Gressmayer Str. Brăteanu, Gressmayer
cisc lot, nr. 16 Francisc Iosif nr. 12 Iosif
Salon Lia Str. Prota Blau Iosif Gossner Str. Romulus,
Dragomir, nr. 20
nr. 17
Blum Eliza- Str. Gheor- Blum Eliza- Erhardt Str. Brăteanu, Erhardt
beta ghe Lazăr, beta Petru nr. 29 Petru
nr. 2
Dancs Ada- Str. Odo- Dancs Ada- Henning Str. Bredi- Henning
lbert bescu, nr. 2 lbert ceanu, nr. 2 Heinrich
Ehling Str. Mercy, Huhn Str. Vasile
nr. 3 Alexandri
Elite Bd. Carol, Ideal Bd. Carol,
nr. 10 nr. 9
Endresz Str. 3 Augusr, Endresz Just Str. Preyer,
Iosif nr. 25 Iosif nr. 9
Kohl Piața Bră- Martin Str. Generalul Martin
teanu Iacob Drăgălina, Iacob
nr. 15
Komjanov Str. Bră- Komjanov Mayer Palatul Löffler
Milivoi teanu, nr. 37 Milivoi C.
Kovács Sava Str. Fröbl, Kovács Müller și Str. Ungurean
nr. 38 Sava Bálint
Kurth Ioan Str. Prota Kurth Ioan Philips Str. Memo- Philips
Dragomir, Gusztáv randului, nr. Gusztáv
nr. 5 10
Perák Str. Vértes Perák Ioan Solomon Str, Preyer, Solomon
Iosif nr. 3 Iosif
Popovici Str. Bră- Popovici Szekér Str. Ady, nr. 1Szekér
Petru teanu, nr. 47 Petru Martin Martin
Schütz Str. Fröbl, Váröri Bd. Berthelot, Váröri Petru
nr. 9 nr.
Seibert Str. Mără- Seibert
Petru șești, nr. 1 Petru
ANEXA 2
Frizeri din 1938124
Numele Adresa Numele Adresa
Bauer & Ilincea Str. Alba Iulia, nr. 5 Goszner Ioan Str. Romulus, nr. 20
Petru
Bild Iosif Str. 3 August, nr. 20 Grbei Damian Bul. Carol nr. 40
Birkenheuer Str. Negruzzi, nr. 13 Hansler Filip Str. Fröbl, nr. 45
Anton
Bistrian Teodor Str. Eugen de Savoia, Hecktor Mihai Bul. Carol, nr. 15
nr.10
Binder Petru Piața Adamachi, Heilmann Nicolae Str. Iosif Gal, nr. 7
nr. 4
Blau Conrad Str. Odobescu, nr. 67 Henz Iuliana Piața Lahovary, nr.5
Boros Adalbert Piața Petru Maior, Hauschild Georg Splaiul Müller Gut-
nr. 2 tenbrunn, nr. 18
Burai Iulia Str. Gloria, nr. 1 Henzi Cristof Str. C. Brătianu, nr.
47
Buschbacher Str. Preyer, nr. 14 Indricău Dușan Str. Preyer, nr. 24
Adam
Croitor Matei Str. Lonovici, nr. 4 Indrisek Gheorghe Str. Feldioara, nr.11
Delfel Matei Str. Memorandului, Ionica (frizerie) Str. Mercy, nr. 4
nr. 64
Doggendorf Matei Str. Generalul Dră- Iust Ioan Str. Preyer, nr. 9
gălina, nr. 1
Donat Ioan Str. Neculcea, nr. 1 Kadi Iosif Str. Ștefan cel Mare
nr.
Fherhardt Petru Str. Andrei Șaguna, Karolyi Iosif Str. Brătianu, nr. 17
nr. 17
Eberl Francisc Piața Brătianu, nr. 4 Kasznel Martin Str. C. Porumbescu,
nr. 32
Ehling Ioan Str. Prever, nr. 31 Kilczer Ioan Str. Pop de Băsești,
nr. 43
Endresz Alfred Str. 3 August, nr. 25 Kirucza Alexan- Piața Traian, nr. 9
dru
Engelmann Ioan Str. Șincai, nr. 14 Kiry Ioan Str. Wilhelm Müller,
nr. 8
Eremia Ștefan Școala Politehnică Kiss Mihai Str. Fröbl, nr. 1
Erhardt Str. Pop de Băbești, Kiss Ștefan Str. Dr. Adolf Vértes,
nr.41 nr. 2
Ibid., 125–126.
124
364 | Minodora Damian
ANEXA 3
Produse cosmetice
Tip Denumire Preț
cremă Tokalon1 50–60 lei
cremă Nivea2 16 lei
ulei Nivea3 55
cremă Leocrem4 30
pudră Coty5 110
apă de colonie Condor Rouge6 1 litru – 500 lei
pudră Naiada7 20
ANEXA 4
Produse de igienă
Tip Denumire Preț
săpun Naiada1 20 lei
săpun Elida Favorit2 30 lei
șampon Neo-Silvkrin3 52 lei
pastă de dinți Kolynos4 -
săpun Elida Favorit5 30 lei
șampon Miorin- Ri6 -
deodorant Odo-Ro-No7 flacon mic 130 de lei și
flacon mare 200 lei
pastă de dinți Chlorodont8 16 sau 26 lei
apă de gură Liadont9 50 lei
deodorant Lia10 40 lei
cremă de dinți Liadont 11
30 lei
săpun Naiada12 20 lei
săpun Jahneer13 -
pastă de dinți Nivea14 22 lei
pastă de dinți Farmodont15 -
săpun Ileana16 -
pastă de dinți Kalodont17 -
tratament înpotriva căderii părului Trilysin18 -
săpun Palmolive19 20 lei
săpun Savon Cadum20 20 lei
pastă de dinți Sandy21 -
NOTE: 1. Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 393 (București, 5 august 1934): 27;
2. Reclama se află în ziarul Clujul Românesc V, 48–49 (Cluj, 4 decembrie 1927): 2; VI,1–2 (15
ianuarie 1928): 2; 3–4 (29 ianuarie 1928): 2; 3. Petcu, O istorie ilustrată a publicității romănești,
87; 4. Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată III, 42 (București, 14 decembrie 1929): 11; 152
(28 decembrie 1930): 22; 5. Reclama se află în ziarul Clujul Românesc V, 48–49 (Cluj, 4 decem-
brie 1927): 2; VI,1–2 (15 ianuarie 1928): 2; 3–4 (29 ianuarie 1928): 2; 6. Reclama se află în ziarul
Realitatea Ilustrată XI, 550 (București, 4 august 1937): 23; 7. Reclama se află în ziarul Realitatea
Ilustrată II, 40 (București, 20 octombrie 1928): 15; 8. Petcu, O istorie ilustrată a publicității romă-
nești, 87; Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată IV, 152 (București, 28 decembrie 1929): 13;
9. Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată II, 6 (București, 26 februarie 1928): 15; 10. Ibid.;
11. Ibid.; 12. Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată VIII, 393 (București, 5 august 1934): 27;
13. Reclama se află în ziarul Voința Poporului VII, 99 (Timișoara, 4 iulie 1929): 4; 105 (11 iulie
1929): 4; 114 (21 iulie 1929): 4; 117 (25 iulie 1929): 4; 123 (1 august 1929): 4; 126 (4 august 1929):
4; 14. Petcu, O istorie ilustrată a publicității romănești, 87; 15. Reclama se află în ziarul Gazeta
Banatului II, 52 (Timişoara, 25 decembrie 1926): 6; 16. Reclama se află în ziarul Nădejdea III, 290
(Timişoara, 21ianuarie 1923): 3; 17. Reclama se află în ziarul Voința Banatului VIII, 35 (Timișoara,
12 august 1928): 3; 18. Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată XI, 549 (București, 28 iulie
1937): 19; 19. Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată XI, 564 (București, 10 noiembrie 1937):
17; 20. Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată XI, 564 (București, 10 noiembrie 1937): 6; 21.
Reclama se află în ziarul Realitatea Ilustrată XII, 593 (București, 1 iunie 1938): 20.
Produse de igienă și înfrumusețare în Timișoara interbelică | 369
ANEXA 5
Stomatologi din 1938125
Numele Adresa Numele Adresa
Berdach Eugen Str. Ady, nr. 2 Berger Emeric Str. Regele Ferdi-
nand, nr. 1/b
Botz Ștefan Str. Dacilor, nr. 20 Deutsch Moise Bul. Carol, nr. 10
Fischoff Eugen Str. Alba Iulia, nr.3 Gelbermann Piața Dragalina, nr.
Menyhért 12
Götzl Maurițiu Str. Paris, nr. 2 Holczer Francisc Piața Dragalina, nr. 1
Kerekes Emanuel Piața Traian, nr. 6 Kovács Ladislau Str. Eugen de Savoya,
nr. 7
Liebmann Leo Piața Traian, nr.7 Link Iuliu Bd. Regel Ferdinand
nr. 1
Mohillo Alfred Calea Bogdăneștilor, Solomon Herman Piața Traian, nr. 3
nr. 8
Veturia Petri Piața Dragalina, Megyeri Ladislau Str. Delamarina, nr. 1
Iagodici nr. 4
Wratny I. Str. Fröbl, nr. 38 Relits Gheorghe Str. Domnița Balașa,
nr. 45
Hygiene was one of the important items of the lot of emancipation factories, which
runs in Timișoara daily life within the interwar period. Hygiene, coming from the Greek
name of Hygieia, Asclepius’ daughter, the medicine god, means the series of conditions and
practices that constantly maintain health.
Auxiliary based on hygiene, the field of beauty making contributed to identify and
promote the cult of exterior image, through advertising, like a real industry.
The advertising message was built to leave the potential client see only the qualities of
the product not its deficiencies. The advertising in interwar period might be the ideal of the
great corporations of today, with the advertising to say all, leaving no space for interpreta-
tions and totally directing the product toward the consumer.
Timișoara re-found its former social-economical identity after I World War. So, the
territorial-political liberation brought in its train a spiritual-creative releasing able to fore-
cast an almost total daily life bold re-initializing.
The hypothesis of modernizing took place within the society in Timișoara, generated
by a social metamorphosis and mental changing which is mainly put in light by the young
inhabitants who adopted the stylistic trends of the developed Western Europe.
The beauty industry’s model transposes the contemporary women’s look in shapes
tacitly going from natural to artificial. The women’s natural beauty came so to be falsified
by fashion products and those ones generated an artificial beautification due to need of
opening a large market for colors, cold creams, lipsticks, and mascara.
ASPECTE ALE VIEŢII POLITICE ÎN JUDEŢUL TIMIŞ-
TORONTAL ÎN A DOUA JUMĂTATE A ANULUI 1946
Eusebiu Narai*
*
Universitatea de Vest Timişoara, b-dul Vasile Pârvan, nr. 4, e-mail: eusebiu.narai@yahoo.com
1
Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, eds, Comisia Prezidenţială pentru
Analiza Dictaturii Comuniste din România. Raport final (Bucureşti: Humanitas, 2007), 59.
2
Ibid.
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
372 | Eusebiu Narai
14
Dinu C. Giurescu, Lichidatorii. România în 1947 (Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2010),
6.
15
Vladimir Tismăneanu, Condamnaţi la fericire: experimentul comunist în România (Sibiu-
Braşov: “POLSIB” S.A./Grupul de edituri al Fundaţiei “EXO”, 1991), 19.
16
Dumitru Şandru, Comunizarea societăţii româneşti în anii 1944–1947 (Bucureşti: Editura
Enciclopedică, 2007), 94.
17
Ibid., 95.
18
Ibid., 97.
376 | Eusebiu Narai
Ibid., 193–194.
23
Ibid., 209–210.
24
378 | Eusebiu Narai
28
Ibid.
29
Ibid., 164.
30
Ibid.
31
Ibid.
32
Ibid., 164–165.
33
Ibid.
380 | Eusebiu Narai
34
Victor Neumann, Identităţi multiple în Europa regiunilor. Interculturalitatea Banatului
(Timişoara: Hestia, 1997), 11.
35
Ibid.
36
Ştefan Buzărnescu, coord., Interculturalitatea Banatului românesc – o posibilă paradigmă
a integrării europene, ediţia a II-a revăzută şi adăugită (Timişoara: Editura de Vest, 2009), 10.
37
Ibid., 49.
38
Eugen Mioc, Comunismul în Banat (1944–1965). Dinamica structurilor de putere în
Timişoara şi zonele adiacente, vol. II (Timişoara: Excelsior Art, 2010), 186.
Aspecte ale vieţii politice în judeţul Timiş-Torontal în a doua jumătate a anului 1946 | 381
După profesie, aceştia erau: muncitori – 8.249 (41,3%); ţărani – 7.680 (38,4%);
mici meseriaşi şi comercianţi – 1.722 (8,6%); intelectuali – 622 (3,1%); funcţio-
nari – 1.572 (7,87%); militari – 80 (0,04%). În funcţie de originea etnică, situaţia
se prezenta astfel, la nivelul judeţului Timiş-Torontal: români – 8.256 (41,3%);
maghiari – 5.530 (27,7%); evrei – 1.833 (9,2%); slavi – 2.935 (14,7%); alte naţi-
onalităţi – 1.412 (7,1%).39
În schimb, în oraşul de pe malurile Begăi, în luna octombrie 1946 erau
înregistraţi 8.624 membri PCR, grupaţi pe profesii în modul următor: munci-
tori – 5.589 (64,8%); mici meseriaşi şi comercianţi – 1.267 (14,7%); funcţio-
nari – 1.142 (13,2%); intelectuali – 523 (6%); ţărani – 57 (0,06%); militari – 41
(0,04%). În funcţie de originea etnică, situaţia era următoarea: români – 3.615
(41,9%); maghiari – 2.348 (27,2%); evrei – 1.755 (20,3%); germani – 434 (5%);
slavi – 361 (4,2%); alte naţionalităţi – 111 (1,3%). După sex, membrii de partid
erau: bărbaţi – 6.407 (74,3%) şi femei – 2.217 (25,7%).40
Având o miză atât de importantă, alegerile din noiembrie 1946 au “benefi-
ciat” şi de o propagandă pe măsură, menită să evidenţieze “realizările” guvernului
“de largă concentrare democratică”, aflat sub conducerea preşedintelui Frontului
Plugarilor (dr. Petru Groza), una dintre formaţiunile politice care compuneau
alianţa electorală dominată de PCR (Blocul Partidelor Democratice), de multe
ori contracarată, cu succes, de lozincile opoziţiei democratice.
Până la constituirea organizaţiei Timiş-Torontal a noii alianţe politice,
încă de la începutul lunii iunie 1946, Comitetul Judeţean Timiş-Torontal al
Frontului Naţional Democrat lansa un manifest către toţi cetăţenii, care debuta
prin superlativizarea datei de 6 martie 1945 (instalarea cabinetului Groza, prin
voinţa trimisului Moscovei, A.I. Vâşinski): “6 Martie 1945. Piatră de hotar în
istoria tinerei democraţii româneşti, de când marile realizări ale guvernului
confirmă, sus şi tare, dreptul la viaţă liberă a poporului român, cucerindu-i un
loc de onoare alături de marile naţiuni libere ale lumii. 6 Martie 1945 deschide
o nouă pagină în istoria ţării. Poporul român, în decurs de secole, a avut de
înfruntat, nu odată, urgia năvălirilor tătare şi turce; a trebuit să suporte, în
repetate rânduri, duşmani perfizi, duşmanii interni: ciocoi fără suflet, moşieri şi
grofi nemiloşi, politicieni şi profitori făţarnici. 6 Martie 1945 a însemnat lichi-
darea acestui trecut”. După alte consideraţii lipsite de temei sunt enumerate
“realizările” guvernului Groza, care “nu pot fi negate nici de cei mai înverşu-
naţi duşmani ai regimului democratic” (instalat, bineînţeles, la 6 martie 1945,
după două cabinete aşa-zis nedemocratice sau reacţionare, conduse de generalii
Sănătescu şi Rădescu, subminate – din interior – de reprezentanţii Partidului
Ibid., 188–189.
39
Ibid., 189.
40
382 | Eusebiu Narai
41
Serviciul Judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale (în continuare SJTAN), fond Legiunea de
Jandarmi Timiş-Torontal (în continuare LJTT), d. 145/1946, f. 40–40 v.
Aspecte ale vieţii politice în judeţul Timiş-Torontal în a doua jumătate a anului 1946 | 383
SJTAN, fond Blocul Partidelor Democratice – Comitetul Judeţean Timiş-Torontal (în conti-
42
“MUNCITORI,
Dacă nu vreţi să se repete curbele de sacrificiu (din anii marii crize econo-
mice – n.n.), dacă nu vreţi să primiţi gloanţe în loc de drepturile voastre legi-
time, ca în 1929 la Timişoara, dacă nu vreţi să fiţi aruncaţi pe stradă, murind de
foame şi neavând de lucru, dacă nu vreţi să fiţi trimişi pe front pentru îmbogă-
ţirea unei clici de oameni fără Patrie, distrugeţi, prin votul vostru, acest trecut şi
clădiţi o viaţă nouă, liberă şi fericită.
ŢĂRANI,
Dacă nu mai vreţi să munciţi de dimineaţa până seara, ca să măriţi averea
altora, dacă nu vreţi ca copiii voştri să moară pe câmpul de luptă pentru interese
străine, dacă vreţi ca pământul primit să rămână, pe veci, al vostru, dacă vreţi
ca gospodăria voastră să înflorească, daţi votul vostru pentru cei care au luptat
alături de voi pentru obţinerea acestor drepturi.
INTELECTUALI,
Sprijiniţi pe aceia cari sunt chezăşia viitorului nostru, sprijiniţi Blocul
Partidelor Democrate, care a realizat întregirea ţării noastre şi unitatea popo-
rului român”.44
De asemenea, într-un alt manifest, Eugenia Rădăceanu se declară convinsă
de faptul că, “votând cu Blocul Partidelor Democrate, vom înlătura ura
dintre popoare (de care ar fi responsabile, în mod colectiv, guvernările naţi-
onal-liberale, naţional-ţărăniste, averescane şi, bineînţeles, cea gogo-cuzistă,
Ibid., f. 7.
43
Ibid., f. 9.
44
Aspecte ale vieţii politice în judeţul Timiş-Torontal în a doua jumătate a anului 1946 | 385
– Foaie verde de trifoi/ Am avut, la plug, doi boi,/ Care îmi lucrau câmpia,/ Care
îmi arau moşia/ Am avut doi boi plăvani/ Fără hrană, fără bani/ Îi munceam o
vară’ntreagă/ Şi-i lăsam fără de vlagă/ Îmi trăgeau mereu la plug/ Şi-mi dădeau
mie belşug/ Dar veni, bată-l pustia,/ Groza cu democraţia/ Şi s›a dus naibii
moşia/ N’am pe cine să mai sug,/ Mi-au fugit boii din jug,/ Mi-au făcut, cu toţii,
vânt,/ Astăzi, au, şi ei, pământ/ Şi acum râd, că li-e bine/ Şi a dat năpasta’n mine/
Dacă mă votează, – apoi/ Îmi iau boii înapoi/ Dacă-mi ascultă cuvântul/ Le iau
înapoi pământul/ Ca să simtă ţărănoiul/ Cine e Maniu-Ciocoiul!”.51
Cotidianul Regionalei PCR Banat, “Luptătorul bănăţean”, s-a transformat,
începând din luna mai 1946, într-o veritabilă şi puternică “portavoce” a forţelor
politice din BPD, încercând să lămurească electoratul asupra bunelor intenţii
ale acestora, a realizărilor cabinetului Groza şi a necesităţii înfrângerii “reacţi-
unii”, reprezentată de Partidul Naţional-Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal şi
Partidul Social-Democrat Independent. Cel mai relevant, în această privinţă,
era articolul intitulat Pentru triumful democraţiei (Alegerile parlamentare), din
care vom cita câteva fragmente: “Ţara noastră se găseşte în pragul unui eveni-
ment unic în istoria sa. Se pregăteşte de primele alegeri cu adevărat libere, cum
nu a mai cunoscut poporul nostru...În alegerile ce vin în faţa poporului nu mai
stau două partide de guvernământ, ci stau două concepţii de viaţă. De o parte
stau forţele democratice reprezentate prin Blocul Partidelor Democratice, care
reprezintă progresul şi bunăstarea poporului, iar în cealaltă parte se găsesc
forţele întunericului, întruchipând mizeria, exploatarea nemiloasă şi provoca-
torii de suferinţe ai poporului, aceleaşi partide care s-au succedat la cârma ţării
timp de aproape 25 de ani şi care au dus ţara la marginea prăpastiei. De data
aceasta, însă, nu se mai prezintă între ele ca adversari, ci sunt unite, deoarece
au acelaşi scop cum l-au avut şi în trecut: lupta împotriva poporului şi demo-
craţiei...
Partidele democratice care compun guvernul dr. Petru Groza, care, de
la 6 martie 1945, conduc destinele ţării luptând cu greutăţile unei moşteniri
dezastruoase, lăsate de războiul criminal antisovietic şi de partidele istorice, au
dovedit că angajamentele luate în faţa poporului au fost respectate. Partidele
democratice se prezintă în faţa alegătorilor prin Platforma-Program a Blocului
Partidelor Democratice, cu un program vast de refacere a ţării, îmbrăţişând
toate sectoarele vieţii noastre de stat. Acest program este bazat pe realităţi şi va
fi îndeplinit cu sprijinul întregului popor.
O condiţiune fundamentală pentru îndeplinirea tuturor năzuinţelor popo-
rului, reprezentate prin programul Blocului Partidelor Democratice, este înfăp-
tuirea unei adevărate democraţii în ţara noastră, care nu va putea fi îndeplinită
Ibid., f. 130.
51
388 | Eusebiu Narai
Luptătorul bănăţean, Timişoara, anul III, nr. 507 (joi, 23 mai 1946): 1, 6.
52
Ibid., p. 2.
53
Aspecte ale vieţii politice în judeţul Timiş-Torontal în a doua jumătate a anului 1946 | 389
Luptătorul bănăţean, Timişoara, anul III, nr. 508 (vineri, 24 mai 1946): 1, 4.
54
Aspecte ale vieţii politice în judeţul Timiş-Torontal în a doua jumătate a anului 1946 | 391
Ibid., 3.
55
Luptătorul bănăţean, Timişoara, anul III, nr. 514 (vineri, 31 mai 1946): 3.
56
392 | Eusebiu Narai
F.P. din judeţele Arad (Iustin Cârlig), Severin (Bujor Popovici), Timiş-Torontal
(Gheorghe Bulzu) şi Caraş (Ion Bălică). De asemenea, “în numele plugărimii de
naţionalitate sârbă – Iarco Iaroşev, şi în numele plugărimii maghiare – Nicolae
Nagy, au adus un cald salut şi expresia celei mai loiale solidarităţi a plugă-
rimii de altă limbă, care s-a născut şi vrea să trăiască în România democrată”.
Emil Stanciu aprecia că “unitatea în alegeri (în Blocul Partidelor Democrate)
este chezăşia instaurării definitive a democraţiei în România”. La rândul său,
avocatul Octavian Metea, vorbind în numele BPD-ului, considera că împărţirea
titlurilor de proprietate era expresia elocventă “a celei mai mari reforme sociale,
a reformei agrare înfăptuită de guvernul Groza”. Discursul rostit de “ministrul
ţăranilor”, Romulus Zăroni, reprezintă o veritabilă pledoarie pentru unitatea
forţelor guvernamentale şi pentru “zdrobirea” partidelor tradiţionale, cu orien-
tare anticomunistă: “Unul dintre vorbitori a spus, printre altele, că suntem în
ajunul creării unei lumi noi. Da, lumea nouă, fiindcă lumea veche este la uşa
mormântului. Chemarea voastră este să acoperiţi, pentru totdeauna, această
lume veche, pentru ca poporul românesc să clădească o lume nouă, a adevă-
ratei democraţii în România. În lumea nouă, democratică, nu vor mai putea fi
decât 3 mari factori politici strâns uniţi, care vor fi hotărâtori în ceea ce priveşte
viitorul: plugărimea, muncitorimea şi intelectualii. Plugărimea din România –
împrăştiată prin câmpii, prin văi, prin munţi – formează, din punct de vedere
cantitativ, cea mai mare forţă politică din ţara noastră. Această forţă politică
masivă, Frontul Plugarilor, vrea să o transforme într-o puternică forţă calita-
tivă, pentru ca acei care au subjugat această plugărime să poată fi supliniţi, de
către plugari, autentic de la coarnele plugului. Roata vremii să nu fie întoarsă
înapoi; ea trebuie să meargă înainte pe drumul progresului, pe care trebuie să-l
atingă şi poporul românesc, ca popor conştient şi inteligent. Să ne putem folosi
de toate mijloacele ţării noastre pentru ca plugărimea să nu fie talpa suferin-
ţelor, dar să fie o talpă sănătoasă şi puternică, pe care tot angrenajul statului
să se poată baza cu trăinicie. Ca să putem ajunge la această fericită stare avem
nevoie să ne strângem în jurul guvernului condus de preşedintele nostru, Petru
Groza!”. Profesorul Mihail Ralea, ministrul Artelor şi Cultelor şi vicepreşedin-
tele Frontului Plugarilor, susţinea că formaţiunea politică pe care o reprezintă
se deosebeşte de alte partide ţărăneşti, care au activat pe teritoriul României la
finele veacului al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului al XX-lea, prin faptul
că, “pentru prima oară, se ridică prin ţărani şi pentru ţărani”, deoarece “ţăranul
cere două lucruri: pământul pe care-l munceşte şi recunoaşterea muncii lui”;
nu este omis nici cel mai bun aliat al ţărănimii (“plugărimii”), muncitorimea,
muncitorii fiind, de fapt, fiii ţăranilor: “Când un ţăran are 5–6 copii şi nu are
pământ destul pentru ei, îi trimite să înveţe o meserie şi, ajunşi în oraş, şi copiii
de ţărani nu pot să-i uite pe cei lăsaţi acasă. Ei n-au nici fabrici, nici moşii, şi
Aspecte ale vieţii politice în judeţul Timiş-Torontal în a doua jumătate a anului 1946 | 393
destinul lor este acelaşi ca al vostru... pământul este dat, în vecii vecilor, pentru
fiecare ţăran şi copiii lui”; este adus un elogiu Uniunii Sovietice, marele vecin al
României, care şi-ar fi manifestat generozitatea faţă de ţara noastră prin ajutorul
oferit pentru redobândirea nordului Transilvaniei (pierdut în urma Dictatului
de la Viena, din 30 august 1940 – n.n.) şi prin vagoanele de cereale trimise în
momentul declanşării secetei. Secretarul general al Frontului Plugarilor, Miron
Belea, a adus salutul tuturor ţăranilor “organizaţi” din ţară, exagerând trans-
parenţa de care ar fi dat dovadă cabinetul Groza în acţiunile sale: “Plugari ai
Regionalei Banatului! Pentru ca să ajungem să asistăm în această mare întrunire
şi mare sărbătoare, a trebuit să treacă ani grei de luptă şi suferinţă, a trebuit să
vină prăbuşiri grele în lungul drum din trecut până în prezent, – acel trecut
când nici nu puteaţi să vă apropiaţi de un ministru, şi azi când vine în mijlocul
vostru, să vă dea din mâna lui titlul de proprietate şi să vă sărute pe obraz.
Aceasta este dragostea sufletească a miniştrilor voştri, pentru că ei sunt scoşi
din mijlocul nostru şi sunt ai noştri. Plugari bănăţeni, nu uitaţi lupta pentru
izbândă, pentru drepturile noastre. Am plecat împreună cu muncitorii, am
luptat şi biruit împreună. Vom lupta în viitor şi vom birui împreună...”.57
Într-un alt articol sunt reliefate ideile expuse de către Gheorghe
Gheorghiu-Dej, secretarul general al Partidului Comunist Român, la a doua
conferinţă a comitetelor electorale judeţene din BPD: convingerea în victoria
coaliţiei guvernamentale în alegeri (deşi rapoartele secţiilor PCR, ale comi-
tetelor BPD, ale organelor poliţieneşti şi prefecturilor de judeţe indicau exact
contrariul – n.n.) (“... înainte de toate, forţele politice care alcătuiesc Blocul
Partidelor Democrate au reuşit să păstreze un contact permanent cu masele
largi populare, pe care le reprezintă, şi să le apere interesele în măsura posibili-
tăţilor... în al doilea rând, această convingere se întemeiază pe faptul că forţele
politice care alcătuiesc BPD-ul apără o cauză dreaptă, cauza democraţiei şi a
progresului...”); pe măsura apropierii datei alegerilor este necesară, mai mult
ca oricând, pe lângă capacitatea de mobilizare a tuturor forţelor disponibile
şi de organizare a acestora, “vigilenţă şi hotărâre în luptă”; intensificarea efor-
turilor BPD-ului în vederea câştigării alegerilor (“forţele Blocului Partidelor
Democrate vor lua, în curând, ofensiva pe întregul front”); decizia noii alianţe
electorale “de a menţine liniştea ţării şi a consolida regimul democratic”, dove-
dindu-se indispensabilă, în acest sens, “o colaborare activă a partidelor din
BPD”; reinstaurarea administraţiei româneşti în nord-vestul Ardealului ar fi
“opera” guvernului Groza; sabotarea eforturilor delegaţiei oficiale române la
Conferinţa de Pace de la Paris de către liderii opoziţiei, în special Iuliu Maniu
(“reacţiunea susţine cele mai grele clauze economice ale Tratatului de Pace...
Luptătorul bănăţean, Timişoara, anul III, nr. 528 (miercuri, 19 iunie 1946): 1, 5.
57
394 | Eusebiu Narai
Ibid., f. 13.
63
396 | Eusebiu Narai
71
Ibid., f. 28.
72
Ibid., f. 177.
73
Ibid., f. 47.
74
Ibid., f. 55.
75
Ibid., f. 64.
Aspecte ale vieţii politice în judeţul Timiş-Torontal în a doua jumătate a anului 1946 | 399
onar notoriu, fapt pentru care posedă cazier poliţienesc şi pentru care motiv a
şi fost exclus din listele electorale”, decizie semnată de primarul (Petru Lazăr) şi
notarul (Aldea Baltag) localităţii respective, precum şi de membrii consiliului
politic comunal: Teodor Almăjan (Partidul Comunist Român), Alexandru
Mercea (Partidul Social-Democrat) şi Teodor Novac (Frontul Plugarilor).81
În ziua de 28 mai 1946, cu ocazia instalării noului primar la Timişoara
(dr. Iosif Petric), au avut loc câteva incidente. Astfel, la solemnitatea amintită,
organizată în sala de şedinţe a Primăriei, la ora 11,30, cu participarea minis-
trului Muncii şi Asigurărilor Sociale (Lothar Rădăceanu), a prefectului jude-
ţului Timiş-Torontal (dr. Valeriu Novacu), iconomului stavrofor Patrichie
Ţiucra (reprezentantul Eparhiei Timişoara) şi a altor conducători locali ai
PSD, alături de noul primar al municipiului, şi-a făcut apariţia, pe neaştep-
tate, şi fostul primar social-democrat Traian Novac, devenit membru al PSDI.
(Titel Petrescu). Informată, în mod detaliat, despre aceste incidente de către
Inspectoratul de Poliţie Timişoara, Direcţia Generală a Poliţiei făcea un raport
complet la data de 1 iunie 1946, din care vom reda, în continuare, cele mai
elocvente pasaje: “... Dl. ministru Rădăceanu, observând la masă pe Traian
Novac, membru al PSD-Titel Petrescu, a părăsit sala, împreună cu tot prezidiul,
şi a trecut în cabinetul primarului, unde a comunicat că nu poate lua parte la
solemnitate, atât timp cât în sală se găseşte Traian Novac, care poate da loc la
incidente.
Dl. prefect, luând act de această dorinţă a d-lui ministru, l-a invitat pe ches-
torul poliţiei Timişoara să evacueze pe dl. Novac din sală, deoarece acesta, la
invitaţia conducătorilor PSD, a refuzat să părăsească sala.
Chestorul a intervenit pe lângă Novac Traian, pe cale amiabilă, pentru a-l
convinge să renunţe la atitudinea sa, însă acesta a refuzat.
Pentru a nu da loc la o scenă penibilă în faţa unei asistenţe de 200 persoane,
dl. chestor a rugat pe membrii PSD-ului să facă, dânşii, această acţiune, pentru
a nu se amesteca poliţia într’o chestiune pur politică.
În acest timp, Novac Traian s›a ridicat şi a ţinut un discurs asistenţei, arătând
că dl. ministru Lotar Rădăceanu nu-i dă voie ca, în calitate de fost primar, să-şi
ia rămas bun de la funcţionari şi autorităţi. Acest discurs a fost aplaudat în mod
frenetic, asistenţa luând o atitudine foarte ostilă faţă de dl. ministru şi de noul
primar.
În acest timp, a intervenit cineva din partea d-lui ministru, care a luat în
braţe pe Novac Traian, scoţându-l afară din sală.
În urma acestui fapt, asistenţa a început să părăsească sala în mod osten-
tativ, rămânând pe loc numai reprezentanţii autorităţilor.
Ibid., f. 53.
81
Aspecte ale vieţii politice în judeţul Timiş-Torontal în a doua jumătate a anului 1946 | 401
În timp ce o parte din asistenţă părăsea, încă, sala, prezidiumul a intrat din
nou. La aclamarea făcută de câţiva oameni din sală: <Să trăiască dl. ministru
Rădăceanu>, o parte din asistenţă, care eşea, a huiduit.
Începând solemnitatea, cei cari au părăsit sala au rămas pe coridor, în faţa
uşei, făcând gălăgie şi voind să intre în sală din nou, pentru a conturba festivi-
tatea.
A trebuit să intervină Poliţia, pentru a-i evacua şi menţine ordinea.
Chestura Poliţiei Timişoara opinează că toate cele de mai sus s’au petrecut
din cauză că noul primar, dl. Petric Iosif, nu are nicio simpatie în masse, dato-
rită trecutului său nedemocratic.
S’a ordonat Inspectoratului de Poliţie Timişoara să raporteze antecedentele
politice ale d-lui Petric Iosif ”.82
La rândul său, în ziua de 13 iunie 1946, prefectul judeţului Timiş-Torontal,
dr. Valer Novacu, înainta un raport pe marginea aceloraşi incidente către
Ministerul Afacerilor Interne-Direcţiunea Generală a Administraţiei, în care
venea cu câteva precizări importante, care demonstrează, o dată în plus, disfunc-
ţionalităţile din cadrul Frontului Unic Muncitoresc şi al Blocului Partidelor
Democratice, precum şi sentimentele “titeliste” dominante în organizaţia timi-
şoreană a Partidului Social-Democrat:
Ibid., f. 81.
83
402 | Eusebiu Narai
86
Ibid., f. 169.
87
SJTAN, fond Partidul Comunist Român – Comitetul Judeţean Timiş-Torontal (1944–1947)
(în continuare PCR – CJTT (1944–1947)), d. 32/1947, f. 11.
88
SJTAN, fond LJTT, d. 118/1945–1946, f. 2–6.
404 | Eusebiu Narai
până la râul Timiş se aşteaptă să fie ocupat de sârbi, iar de la râul Timiş spre
Arad să fie ocupat de unguri”, însă informaţia furnizată nu era, încă, verificată
pe teren.94
La 22 martie 1946, organizaţia timişoreană a Partidului Social-Democrat a
trimis o telegramă ministrului Afacerilor Interne, Teohari Georgescu (PCR), în
care protesta vehement împotriva ordinului de trimitere a cetăţenilor români de
naţionalitate germană la muncă obligatorie în diferite localităţi de pe cuprinsul
ţării, considerat drept “un criteriu rasist şi antidemocratic, care compromite
regimul actual” şi solicita “revocarea şi sistarea imediată a acţiunii, care are
un efect politic dăunător regimului”, pentru că “reacţiunea a şi început a lansa
zvonuri diversioniste în urma acestui fapt”.95
În schimb, Partidul Comunist nu s-a opus măsurii de deportare a etnicilor
germani din România, inclusiv din judeţul Timiş-Torontal, în baza ordinului
Comisiei Aliate de Control, în Uniunea Sovietică. Merită amintită, în acest sens,
dovada emisă de Comitetul Regional Banat al PCR, la 14 septembrie 1946, prin
care se atesta faptul că Iosif Klimo, în vârstă de 37 de ani, de profesie şofer, domi-
ciliat în Timişoara, aflat în lagărul de la Stalinskaia (U.R.S.S.), era membru PCR
şi avea câteva atu-uri: “... înainte de 23 august 1944, a făcut mai multe servicii
partidului nostru, de ordin tehnic. La 23 august 1944 a împiedicat plecarea unui
camion german din Timişoara şi l-a predat autorităţilor. După aceea s-a pus la
dispoziţia partidului şi a fost folosit ca şofer, fiind repartizat la tov. Moghioroş.
În această calitate a funcţionat până la plecarea în URSS”.96
Tot în a doua jumătate a anului 1946, Comitetul Judeţean Timiş-Torontal
al Partidului Comunist Român monitoriza, îndeaproape, numărul membrilor
de partid slavi din arealul judeţului amintit şi activitatea acestora. Cu acest
prilej, se constata faptul că erau înregistraţi 173 membri de partid sârbi, repar-
tizaţi în localităţile Sânnicolaul Mare, Ivanda, Satchinez, Soca, Lipova, Parţa,
Şuştra, Sânpetrul Maghiar, Cenad, Giera, Checea, Cenei, Deta, Diniaş, Variaş,
Chevereşul Mare, Ciacova, Sânmartinul Sârbesc, Brestovăţ, Sânpetru Mare,
Dejan, Rudna, Beregsăul Mic, Recaş, Felnac, Foeni, Moraviţa, Ferendia, Satu
Mare, Denta, etc., de diverse profesiuni (plugari – 109, învăţători – 8, comerci-
anţi – 6, muncitori – 5, funcţionari – 2, la care se adăuga un număr restrâns de
pantofari, medici, frizeri, casnice, zilieri, lăcătuşi ş.a.m.d.). De asemenea, pe raza
judeţului îşi desfăşurau activitatea şi 11 membri de partid cehi, slovaci, croaţi şi
ruşi: 7 slovaci din localităţile Parţa (3), Pordean (1), Brestovăţ (1), Periam (1) şi
Charlotta (1) (de profesii variate: 3 plugari, 2 lăcătuşi, 1 fierar şi 1 inginer silvic);
94
SJTAN, fond LJTT, d. 145/1946, f. 344.
95
SJTAN, fond PSD – CJTT, d. 13/1946, f. 58.
96
SJTAN, fond PCR – CR Banat (1944–1947), d. 33/1946, f. 190.
406 | Eusebiu Narai
2 croaţi din localitatea Recaş (plugari); 1 ceh din localitatea Sinersig (miner); 1
rus din localitatea Satchinez (tâmplar).97
Anul 1946 se încheia, sub aspect politic, prin alegerile parlamentare din 19
noiembrie 1946, amânate de câteva ori, fraudate grosolan şi pe raza judeţului
Timiş-Torontal, un fief al partidelor tradiţionale în perioada interbelică.
În ziua de 17 septembrie 1946, Serviciul Administrativ din cadrul
Prefecturii judeţului Timiş-Torontal întocmea un tabel cu situaţia votanţilor
din judeţ, din care rezulta faptul că, la data respectivă, se înscriseseră pe listele
electorale 161.761 locuitori, dintre care 89.728 bărbaţi şi 72.033 femei, adică
un procent de 94% din totalul celor îndreptăţiţi a participa la scrutin. Cele mai
mari procente erau înregistrate în plăşile Recaş (91%), Buziaş (94%), Vinga
(95%), Sânnicolaul-Mare (97%), Chizătău (100%), Ciacova (100%) şi Lipova
(100%). Cele mai mici procente erau semnalate în plăşile Timişoara (80%),
Jimbolia (86%) şi Gătaia (90%). Din păcate, lipseşte procentajul pentru plăşile
Deta, Giulvăz şi Periam.98
La sfârşitul lunii septembrie sau în prima decadă a lunii octombrie 1946,
Serviciul Administrativ al Prefecturii Timiş-Torontal dădea publicităţii o nouă
statistică privind numărul votanţilor înscrişi pe listele electorale în arealul
judeţului. Potrivit statisticii amintite, în cele 13 plăşi ale judeţului se înscrise-
seră 84.126 bărbaţi (cei mai mulţi în plăşile Vinga – 6.392, Ciacova – 6.492,
Sânnicolaul Mare – 7.172, Jimbolia – 7.785, Buziaş – 7.794, Periam – 8.221 şi
Timişoara – 9.805) şi 83.251 femei (cele mai multe în plăşile Ciacova – 6.219,
Vinga – 6.229, Sânnicolaul Mare – 7.656, Periam – 8.231, Buziaş – 8.512 şi
Timişoara – 10.312), aşadar un total de 167.377 votanţi în mediul rural, distri-
buiţi pe plăşi în felul următor: Buziaş – 16.306; Chizătău – 7.884; Ciacova –
12.711; Deta – 9.974; Gătaia – 11.153; Giulvăz – 10.583; Jimbolia – 12.650;
Lipova – 11.358; Periam – 16.452; Recaş – 10.740; Sânnicolaul Mare – 14.828;
Timişoara – 20.117; Vinga – 12.621). În municipiul Timişoara, reşedinţa jude-
ţului Timiş-Torontal şi capitala Banatului, erau înregistraţi 58.829 votanţi, iar
în cadrul armatei, în secţiile de votare special amenajate – 5.046 votanţi. În
consecinţă, numărul total al votanţilor era de 231.252.99
Merită prezentate şi listele candidaţilor depuse la Biroul Electoral
Judeţean Timiş-Torontal, pentru alegerile din 19 noiembrie 1946. Lista nr. 1
(Blocul Partidelor Democratice) era alcătuită din: Teohari Georgescu, Eugenia
Rădăceanu, Miloş Todorov, dr. Ilie Toma, Iosif Rangheţ, Carol Pirovschi,
Nicolae Apostolescu, Ilie Drăgan, Gheorghe Bulzu, Anghel Ilie Dascălu, Emil
Cinghiţa, Maria Bodnar şi Iulius Seleacu. Lista nr. 5 (PNŢ-Maniu) era formată
97
SJTAN, fond PCR – CJTT (1944–1947), d. 6/1946, ff. 206–208.
98
SJTAN, fond PJTT, d. 1/1946, f. 94.
99
Ibid., f. 202.
Aspecte ale vieţii politice în judeţul Timiş-Torontal în a doua jumătate a anului 1946 | 407
din: Sever Bocu, Ioan Subţire, Liviu Iuga, Naftaniel Pulca, Florea Minda, Trifu
Ruian, Pavel Călin, Mişa Vasiescu, Valeriu Hetcon, Iosif Albu, Bucur Lupescu,
Petru Foale şi Marilena Bocu. Lista nr. 6 (PSD-Titel Petrescu) era constituită
din: Traian Novac, Petru Manciu, Teodor Trifu, Martin Weggeser, Nicola
Torpan, Ioan Măciucean, Aurel Mirescu, Teodor Popovici, Sorin Imbroane,
Petru Radovan; Dumitru Ivaniuc, Leontina Pop şi Gheorghe Raţiu. Lista nr. 7
(PNL-Brătianu) era compusă din: Dimitrie Nistor, Romulus Nicolae, Nicolae
Fărcăşan, Nicolae Crişan, Gheorghe Stoian, Alexa Dobândă, Augustin Coman,
Victor Cădărean, Gheorghe Mărgineanţu, Nicolae Furlugeanu, Valeriu Petcu,
Petru Popi şi Ioan Albescu.100
În urma falsificării alegerilor, în judeţul Timiş-Torontal, Blocul Partidelor
Democratice a obţinut 11 mandate de deputat, P.N.Ţ.-Maniu – 1 mandat, iar
Uniunea Populară Maghiară (formaţiune politică din cadrul BPD, care a depus
liste separate în unele judeţe) – 1 mandat.
***
În concluzie, a doua jumătate a anului 1946 a stat sub spectrul bătăliei deci-
sive pentru democraţie în România, fapt vizibil şi în judeţul Timiş-Torontal, a
cărui populaţie manifesta o încredere deosebită în Partidul Naţional-Ţărănesc-
Maniu, în mediul rural, respectiv în Partidul Naţional-Liberal-Brătianu şi în
Partidul Social-Democrat Independent (Constantin-Titel Petrescu), în mediul
urban. Un segment destul de îngust al populaţiei prefera Blocul Partidelor
Democratice, iar, din cadrul acestei alianţe politice, electoratul încerca, pe cât
posibil, să evite acordarea unui vot de încredere Partidului Comunist, fapt
explicabil şi prin caracterul multietnic, plurilingvistic şi pluriconfesional al
Banatului, în general.
The political life in Timiș-Torontal County as well as that one at the national level was
dominated in the second half of 1946 by the campaign for Parliament elections in November,
with lot of abuses and illegal acts, and teasing the traditional parties (the National Peasants’
Party and the National Liberal Party, and also the Independent Social-Democratic Party
lead by advocate Constantin-Titel Petrescu). A series of crises, “secessions”, resignations
and dismissals occurred also within the Block of Democratic Parties, generating at a certain
Ibid., f. 204.
100
408 | Eusebiu Narai
moment, a severe crisis of confidence among the members of the governmental coalition.
That one was caused by making “a covenant” with “the enemy” (namely, the political orga-
nizations of the democratic opposition), by a different visions concerning the Germans and
Serbians, as well as by defeatist actions of some of the leaders in communes, towns, counties
and regions, or some of important cadres’ disciplinary deviations, etc. The leaders of BDP
were looking askance at the guardists too; they made so a series of lists with the guardists
who had become members – sometimes, even presidents – of some local subsidiaries of
the parties in the governmental “arch” (without any note on the context or the way of such
cases); they were also more than “attentive” to the former members of the so-called “fascist”,
“nazist” or “pro-fascist” organizations, etc. The electoral campaigns that lasted for long in
fact (June-November 1946) was a special opportunity for a propagandist “duel” between
the power and the opposition; non-transparence in informing adopted ever frequently by
the cabinet of “a large democratic concentration” lead by dr. Petru Groza, induced a similar
retailing that covered all the “topical” questions the population in Timis-Torontal and the
limitrophe counties to (Caraș, Severin and Arad) had to face. The “treasons” of some of the
cadres in BDP that were revealed just in the election day (November 19, 1946) needed an
urgent re-organizing of those structures and a large cabinet reshuffling (done at the end of
November the same year).
PROBLEMA ELABORĂRII TRATATELOR
DE ISTORIE NAȚIONALĂ ÎN ROMÂNIA. O
ANALIZĂ ASUPRA SCRIERII ISTORIEI OFICIALE
ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST
Felician Velimirovici*
* Muzeul Banatului Montan Reșița, b-dul Republicii, nr. 10, e-mail: felix.velimirovici@gmail.
com
1
Mihail Roller, “Realizări şi sarcini noi pe tărâmul ştiinţelor istorice,” Studii. Revistă de istorie
şi filosofie 4, anul 2, octombrie-decembrie (1949): 24.
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
410 | Felician Velimirovici
2
Marc Ferro, L’histoire sous surveillance. Science et conscience de l’histoire (Paris: Ed. Calmann-
Lévy, 1985), 29–30.
3
Cristian Vasile, “Cercetarea științifică în primii ani ai regimului comunist. Câteva conside-
rații privind cadrul legal de funcționare,” Revista istorică XXVI, nr. 5–6 (2015): 524–525.
4
Arhivele Naționale Istorice Centrale (ANIC), Fond Academia de Științe Sociale și Politice
(ASSP) – Secția de Istorie și Arheologie, dos. nr. 2/1966, f. 70.
5
Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, ed. a III-a (București: Ed. Humanitas,
2011), 123.
Problema elaborării tratatelor de istorie națională în România | 411
în 1936 și apoi publicată sub formă de articol în 1938 într-o revistă periferică
din Iaşi, sub titlul “Concepţia materialistă a istoriei ca metodă de cercetare
şi expunere”.6
Bineînţeles, la fundamentarea teoretică a unui discurs istoric marxist, în
a doua jumătate a anilor 1950, ar fi putut contribui scrierile unor intelectuali
publici activi înainte de 1944, unii aparţinând stângii democratice, alţii chiar
celei radical-comuniste, precum Constantin Dobrogeanu-Gherea sau Lucreţiu
Pătrăşcanu. Pe de altă parte, contribuţiile științifice aplicate ale unui Petre P.
Panaitescu, de pildă, în pofida extremismului politic de dreapta asumat de
autorul lor, aveau, în mod paradoxal, un caracter net materialist şi s-ar fi putut
dovedi extrem de fecunde în sensul regândirii istoriei Evului Mediu românesc.
La data respectivă însă, scrierile acestor autori nu puteau exercita o influenţă
notabilă asupra istoricilor care au contribuit la scrierea tratatului, şi implicit
asupra interpretărilor care urmau să devină astfel norme istoriografice. Ştefan
Zeletin spre exemplu, care înaintea celui de-al doilea război mondial fusese
criticat pentru presupusa sa orientare de “stânga”, era atacat cu virulenţă chiar şi
la mijlocul anilor 1960 în termenii următori: “Cercetând în mod cu totul super-
ficial istoria dezvoltării economice a României şi căutând să justifice exploa-
tarea burgheză...”.7
Cu toate acestea, rămâne un fapt că între anii 1955 şi 1964 eforturile celor
mai mulţi dintre istoricii şi arheologii români au fost direcţionate spre redac-
tarea amplei sinteze Istoria Romîniei, fapt subliniat chiar în 1965 de Andrei
Oțetea.8 În viziunea unuia dintre membrii comitetului general de coordonare,
academicianul Constantin Daicoviciu, tratatul constituia o “operă de înaltă
ţinută ştiinţifică, capabilă de a satisface orice exigenţă a specialistului, dar în
acelaşi timp accesibilă în largă măsură şi tuturor oamenilor muncii dornici de a
se instrui şi de a cunoaşte trecutul...”.9 Odată finalizată, lucrarea urma aşadar să
devină simultan un cadru academic fundamental de referinţă pentru interpre-
tarea istoriei românilor, dar şi un instrument de forjare a patriotismului socia-
list al maselor populare, în condiţiile în care cele mai recente sinteze de istorie
naţională – cu excepţia celei rolleriste – fuseseră publicate de N. Iorga şi C.C.
Giurescu în 1939, respectiv în 1942, și se aflau, încă, în fondurile speciale ale
bibliotecilor, fiind accesibile unui cerc restrâns de cititori pe bază de aprobare
specială.
6
Lucian Boia, Evoluția istoriografiei române (București: Tipografia Universității din
București, 1976), 357.
7
Istoria Romîniei, vol. IV (Bucureşti: Ed. Academiei RPR, 1964), VII.
8
ANIC, Fond ASSP – Secția de Istorie și Arheologie, dos. nr. 2/1966, f. 38.
9
Constantin Daicoviciu, “«Istoria Romîniei», sarcină principală a istoricilor din patria noas-
tră,” Studii. Revistă de istorie XIII, nr. 3 (1960): 2.
412 | Felician Velimirovici
scrise de către “clasicii” Marx şi Engels, şi niciunul semnat de Lenin sau Stalin.15
Ultimii doi au fost “convocaţi” însă, din când în când, pentru a exprima diverse
platitudini, unele dintre ele de o banalitate evidentă – următorul citat din Stalin
este edificator în acest sens: “schimbările şi dezvoltarea societăţii au loc incom-
parabil mai repede decît schimbările şi dezvoltarea mediului geografic”.16 Rostul
inserării unor astfel de citate este, în mod limpede, unul strict utilitar şi formal,
anume de a “garanta” puritatea ideologică şi – deşi în epocă nu exista conceptul,
ci doar realitatea – “corectitudinea politică” a discursului istoric.
Acest prim volum prezintă istoria spaţiului românesc şi a populaţiilor care
l-au locuit începând din paleolitic şi până în secolul al X-lea, adică evoluţia
şi destrămarea primelor două formaţiuni social-economice, dintr-un total
de patru care s-au succedat datorită luptei de clasă, în concepţia marxist-le-
ninistă, în întreaga istorie universală: comuna primitivă şi sclavagismul,
respectiv destrămarea sclavagismului şi apariţia relaţiilor de producţie de tip
feudal. Celelalte moduri de producţie – feudalismul dezvoltat, capitalismul şi
începuturile socialismului – urmau să fie tratate în următoarele patru opuri.
În linii generale, comuna primitivă, sclavagismul, feudalismul şi capitalismul
se suprapun epocilor care periodizează în mod tradiţional istoria: perioada
străveche, cea antică, medievală, modernă şi contemporană. Ideea celor cinci
orânduiri pe care le-a cunoscut umanitatea până la data respectivă – ultima
fiind reprezentată de socialism în URSS – a fost formulată pentru prima dată în
istoriografia română de către Mihail Roller în 1946.17 Fără a le pune vreo clipă
în discuţie (dimpotrivă, Cuvîntul înainte le afirmă cu nestrămutată hotărâre,
convingere şi vigoare), totuşi, în cadrul primului tom din Istoria Romîniei, C.
Daicoviciu discută caracterul “statului” dac al lui Burebista şi Decebal definin-
du-l drept un “stat sclavagist începător [...] de tip militar”18. Pentru Roller19,
“statul” dac era unul “sclavagist” pur şi simplu, această idee cu o mare încărcă-
tură politică şi ideologică fiind pentru el una de necontestat.
Unul dintre meritele fundamentale ale acestei lucrări este reprezentat de
faptul că în cuprinsul său autorii au reuşit să interpreteze critic şi să valorifice
o extrem de mare şi diversă masă de descoperiri arheologice, în condiţiile în
care în anul 1948 s-au inaugurat în România cercetările arheologice sistematice.
Istorici precum C. Daicoviciu, I. Nestor sau E. Condurachi erau şi coordonatorii
15
Istoria Romîniei, vol. I (Bucureşti: Ed. Academiei RPR, 1960), 809.
16
Ibid., XIII.
17
Mihail Roller, “Periodizarea istoriei Romîniei,” în Probleme de istorie. Contribuţii la lupta
pentru o istorie ştiinţifică în R.P.R. (Bucureşti: Ed. P.M.R., 1951), 10.
18
Istoria Romîniei, vol. I, 283.
19
Mihail Roller, coord., Istoria R.P.R. (Bucureşti: Editura de Stat Didactică şi Pedagogică,
1952), 31–33.
Problema elaborării tratatelor de istorie națională în România | 415
principalelor şantiere arheologice ale ţării, precum siturile din oraşele antice
Histria şi Sarmizegetusa, ori cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. Pentru prima
oară, ele au fost investigate ştiinţific într-o manieră sistematică pe parcursul
deceniului şase. Interpretările sunt, în linii generale, mult mai puţin ideologi-
zate, în raport cu “normele” valabile câţiva ani mai devreme: spre pildă, tonul
virulent anti-roman, cu toate epitetele negative atribuite romanilor cotropitori
şi asupritori, dispare cu desăvârşire din tratat, iar rolul slavilor20 în etnogeneza
românească este semnificativ diminuat.
Primele două capitole sunt cele mai afectate din perspectiva “contaminării”
ideologice marxist-leniniste, deoarece tratează prima formaţiune social-econo-
mică (în text este preferat termenul orânduire) din istoria omenirii: comuna
primitivă. Cum cele mai semnificative scrieri teoretice utile în acest sens îi apar-
ţineau lui Engels (“Originea familiei, proprietăţii private şi a statului”, scrisă
în 1884, respectiv mult mai puţin celebra expunere “Rolul muncii în procesul
de transformare al maimuţei în om”, concepută în 1876), autorii îl urmează
cu fidelitate pe acest clasic. Cea mai “tradiţională” şi neideologizată parte a
primului volum din Istoria Romîniei este însă ultimul capitol, “Formarea limbii
şi a poporului român”21, atât de tradiţională încât, conform unui istoric, ea “ar
fi putut purta semnătura oricărui reprezentant al vechii istoriografii române”.22
Autorii săi, istoricii C. Daicoviciu, Gh. Ştefan şi lingvistul E. Petrovici se declară
“din capul locului pentru teoria continuităţii şi a formării poporului romîn pe
teritoriul patriei sale”23, şi combat teoria imigraţionistă, angajând în discuţie
multiple argumente istorice, lingvistice şi arheologice clasice, consacrate deja la
data respectivă în istoriografia românească, cărora le adaugă, evident, interpre-
tări întemeiate pe noile descoperiri postbelice. De notat este faptul că celebra
cultură arheologică Dridu, identificată în vara anului 1957, nu este definită
drept proto- sau stră-românească, ci de-a dreptul “românească”24, așa cum
susținea Ion Nestor, și nu una “slavă sau, mai bine zis, slavo-bulgară”25, cum era
de părere C. Daicoviciu.
Volumul II din Istoria Romîniei, cu subtitlul Feudalismul timpuriu.
Feudalismul dezvoltat, în condițiile fărămițării feudale și ale luptei pentru
centralizarea statului. Feudalismul dezvoltat în condiţiile instaurării dominaţiei
20
Vlad Georgescu, Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români, 1944–1977 (Bucureşti:
Humanitas, 2008), 50.
21
Istoria Romîniei, vol. I, 772–809.
22
Constantiniu, De la Răutu și Roller, 243.
23
Istoria Romîniei, vol. I, 777.
24
Ibid., 785.
25
Istoria României, ed. Miron Constantinescu, Constantin Daicoviciu, Ştefan Pascu
(București: Ed. Didactică şi Pedagogică, 1969), 103–106.
416 | Felician Velimirovici
Pe parcursul anilor anteriori, paginile revistei Studii au găzduit mai multe mate-
riale semnate de Câmpina, în care autorul îi ataca virulent şi cu sinceritate,
de câte ori avea ocazia, pe înaintaşii săi medievişti, în special pe Gheorghe I.
Brătianu şi Petre P. Panaitescu, din ale cărui lucrări interzise la acea vreme – în
special Interpretări româneşti – se inspira pe ascuns. Tocmai din pricina rivali-
tăţii dintre Barbu Câmpina şi Panaitescu, celui din urmă nu i-a fost permisă o
implicare prea amplă în conceperea şi redactarea acestui volum care, de altmin-
teri, includea teme aferente domeniului său predilect de competenţă: contri-
buţia lui Panaitescu, modestă, numără doar 26 de pagini, şi acelea referitoare la
artele medievale din Ţara Românească şi Moldova. Ca o compensaţie probabil,
Panaitescu a fost transferat la volumul următor, volum care trata tot “orându-
irea feudală”, dar secolul al XVII-lea, cu ale cărui probleme coordonatorul era
familiarizat într-o mult mai mică măsură. În schimb, autorii care nu semnează
prefaţa volumului mărturisesc deschis că “un preţios îndrumar în munca auto-
rilor [...] l-au constituit cursurile, studiile şi unele materiale ale sale [Barbu
Câmpina], rămase inedite, în care regretatul istoric a studiat pentru prima dată
în istoriografia noastră marxistă problemele feudalismului timpuriu, fărîmiţării
feudale şi centralizării statului”.30
În altă ordine de idei, şi acest volum are o valoare ştiinţifică incontesta-
bilă din punctul de vedere al surselor documentare pe baza cărora autorii îşi
construiesc discursul, pe unele dintre ele valorificându-le în premieră: între
1951 şi 1957 apăruseră deja 34 de volume31 din monumentala colecţie a lui
Roller Documente privind istoria Romîniei, colecţie care, în pofida neajunsului
reprezentat de faptul că a editat sursele traduse direct în limba română, a pus
la dispoziţia cercetătorilor pentru prima dată o masă apreciabilă de documente
inedite, relative la o serie de probleme fundamentale ale istoriei medievale din
spaţiul carpato-dunărean.
Din perspectiva teoriei istoriei pe care o asumă lucrarea, cadrul concep-
tual este reprezentat, în genere, de acelaşi materialism istoric, însă nu în vari-
anta “Engels” ca în primul volum, ci mai curând în varianta elaborată de Lenin:
autorii postulează existenţa unei noi orânduiri, feudalismul, care înlocuieşte
sclavagismul. Cristalizată deja, în liniile sale esențiale, pe parcursul secolului
al X-lea, această nouă formaţiune social-economică ar fi căpătat fizionomia sa
30
Ibid., XV.
31
ANIC, Fond CC al PCR, Secţia de Propagandă şi Agitaţie, Dosar nr. 13/1957, f. 26,
(“Informaţie privind situaţia din domeniul ştiinţelor istorice”); pe de altă parte, conform obser-
vației pe care a făcut-o Andrei Oțetea în cadrul sesiunii comune a istoricilor români și sovie-
tici din iunie 1958, până în acel moment doar 33 de volume fuseseră publicate: Andrei Oțetea,
“Problema editării textelor vechi,” în Studii privind relațiile romîno-ruse și romîno-sovietice
(București: Academia RPR-Institutul de Studii Romîno-Sovietic, 1958), 19.
418 | Felician Velimirovici
al treilea volum din Istoria Romîniei. Însumând 1258 de pagini, această lucrare
constituie în fapt cel de-al doilea tom al opului precedent întrucât, conform
planului iniţial al proiectului definitivat în aprilie 1957, “orânduirea feudală”
urma a fi prezentată într-o singură lucrare, urmând ca celelalte două volume să
înfăţişeze epocile modernă şi contemporană (“capitalismul” şi “socialismul”),
până în anul 1960. La insistenţele academicienilor Andrei Oţetea şi David
Prodan, s-a optat pentru formula cunoscută, care în mai 1957 a şi fost aprobată
de către Direcţia de Propagandă şi Agitaţie.43 Redactorul-responsabil a fost tot
Andrei Oţetea, secondat tot de Mihai Berza, căruia i s-a alăturat şi clujeanul
David Prodan. Cei trei, alături de P.P. Panaitescu, sunt şi autorii principali ai
lucrării.
Istoria Romîniei III. Feudalismul dezvoltat în secolul al XVII-lea şi la înce-
putul secolului al XVIII-lea. Destrămarea feudalismului şi formarea relaţiilor capi-
taliste prezintă istoria principatelor Ţara Românească, Moldova şi Transilvania
– de-acum socotită a fi tot o “ţară românească”, similară celorlalte două – de la
începutul secolului al XVII-lea şi până la 1847. Date fiind criteriile marxiste de
periodizare adoptate, Revoluţia de la 1848 lipseşte, întrucât izbucnirea, desfăşu-
rarea şi consecinţele sale marchează debutul unei noi orânduiri, cea a capitalis-
mului dezvoltat. Pentru prima dată în istoriografia marxistă postbelică, istoria
Transilvaniei este tratată într-o sinteză academică nu alături de cea a Ungariei,
ci de cea a Moldovei şi a Ţării Româneşti, ca şi cum cele trei ar fi constituit un tot
unitar: fără să o afirme, opţiunea pentru o astfel de metodologie îndeplinea dezi-
deratul formulat, printre alţii, de Ioan Lupaş în 1937 – necesitatea de a integra
deplin “trecutul transilvan în istoria naţională”44 a românilor. Douăzeci de ani
mai târziu, în anumite publicaţii de specialitate se va ajunge la excese de formu-
lare neverosimile, de tipul “Ţara Românească Muntenia”, “Ţara Românească
Moldova” şi “Ţara Românească Transilvania”, din dorinţa de a estompa cât mai
puţin diferenţele istorice, culturale, politice şi geopolitice dintre cele trei “Țări
Românești”.
Potrivit secretarului de redacţie al volumului III, patru erau temele noi pe
baza cărora se putea construi o viziune de ansamblu asupra istoriei premoderne
a românilor: “regimul nobiliar în Ţara Românească şi Moldova în secolul al
XVII-lea; politica de reformă a domnilor fanarioţi; a doua iobăgie; răscoala din
1821”.45 La fel ca în cazul primelor două, şi acest volum operează o armonizare
a preceptelor caracteristice tiparului discursiv marxist cu cele de ordin “naţi-
onal”, punând în acord lupta poporului pentru progresul social cu cea pentru
43
Pavel Ţugui, Istoria și limba română în vremea lui Gheorghiu-Dej: memoriile unui fost șef de
secție a CC al PMR (București: Ed. Ion Cristoiu, 1999), 135.
44
Lucian Boia, Istorie și mit, 223.
45
Constantiniu, De la Răutu și Roller, 258.
Problema elaborării tratatelor de istorie națională în România | 421
53
“Problemele tratatului Istoria Romîniei. Sesiunea consacrată dezbaterii machetei volumului
III,” Studii. Revistă de istorie anul XV, nr. 1 (1962): 177.
54
Andi Mihalache, “Iluminismul transilvan în istoriografia perioadei 1948–1965,” Annales
Universitatis Apulensis. Series Historica, nr. 4–5 (2000/2001): 200–201.
424 | Felician Velimirovici
Interviu cu Acad. Prof. Univ. Dr. Dinu C. Giurescu, realizat de autor în Bucureşti la data de
56
4. 12. 2009.
Problema elaborării tratatelor de istorie națională în România | 425
57
Stoica, Istoriografia română, 165.
58
ANIC – Fond ASSP, dos. nr. 2/1966, f. 2.
59
Ibid., ff. 125–126.
426 | Felician Velimirovici
72
Constantiniu, De la Răutu și Roller, 369.
73
ANIC – Fond CC al PCR, Secţia Propagandă şi Agitaţie, Dosar nr. 11/1980, ff. 27–28
(“Informare privind stadiul de realizare a Tratatelor de istorie şi a altor lucrări fundamentale
nominalizate în documentele Congresului educaţiei politice şi al culturii socialiste”).
74
În memoriile sale, istoricul Florin Constantiniu formulează ipoteza sabotării apariției tra-
tatului de către “tandemul funest” Mircea Mușat-Ion Ardeleanu; v. Constantiniu, De la Răutu și
Roller, 376–380.
75
Interviu cu Prof. Univ. Dr. Zoe Petre realizat de autor în București, la data de 09.03.2010.
Problema elaborării tratatelor de istorie națională în România | 429
76
Vlad Georgescu, Politică și istorie, 50.
77
Interviu cu Acad. Prof. Univ. Dr. Camil Mureșanu realizat de autor în Cluj-Napoca, la data
de 20.01.2010.
78
Interviu cu Acad. Prof. Univ. Dr. Dinu C. Giurescu realizat de autor în București, la data de
4.12.2009.
VIZITA PREŞEDINTELUI CHARLES DE
GAULLE ÎN ROMÂNIA, 14–19 MAI 1968
Liviu Sadowsky*
* Universitatea Ştefan cel Mare Suceava, Studii doctorale, str. Universității, nr. 13, e-mail: liviu-
sadowsky@yahoo.com
1
Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie a comunismului Românesc
(București: Humanitas, 2014), 232.
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
432 | Liviu Sadowsky
încât, în 1964, de Gaulle a oferit sprijin militar în cazul în care România ar fi fost
invadată de trupele Tratatului de la Varșovia”.2
În ciuda opoziției manifestată cu ostentație de Moscova, Ceaușescu își ia
în serios rolul de “copil teribil al lăgărului est-european” și întreprinde primele
acțiuni de frondă spre mult clamata independență: în ianuarie 1967, statul
comunist român a fost primul care stabilește relații diplomatice cu Republica
Federală Germană, iar în august, același an, Ceaușescu l-a primit oficial pe
carismaticul vice-cancelar și ministru de externe Willy Brandt.
În același an 1967, România, în ciuda presiunilor diplomatice ale Moscovei,
a fost singurul stat comunist care a păstrat legăturile diplomatice cu Israelul,
după ce armata israeliană a umilit practic armatele arabe în așa-zisul “Război
de șase zile.” Vizita președintelui de Gaulle în România, în perioada 14–18 mai
1968, reprezintă, din mai multe puncte de vedere, o premieră absolută pentru
regimul comunist de la București.
A fost nu numai prima vizită a unui președinte francez după căderea
“Cortinei de Fier”, ci și prima vizită a unui șef de stat occidental de mare anver-
gură și notorietate care, prin prezența sa la București, practic legitima un regim
și încuraja, în același timp, tendințele de desprindere ale lui Ceaușescu de sub
tutela atotputernică a Kremlinului.
Charles de Gaulle, președintele Republicii Franceze, și Nicolae Ceaușescu,
Președintele Consiliului de Stat al României, aparțineau evident unor gene-
rații diferite, aveau o educație și un profil moral care nu aveau absolut nimic în
comun, aveau principii, ideologii și valori total opuse, dar aveau și preocupări
comune legate de anumite probleme de politică externă și relații internaționale.
În ceea ce privește personalitatea lui de Gaulle, “marele maestru al cuvân-
tului”, a fost adulat și contestat poate în egală măsură. “Teatralitatea sa real-
mente pompos-patetică, în contradicție cu totala sa neputință, și naționalismul
său intolerant îl făceau să apară ca o piedică în calea ordinii mondiale, pe care
americanii se gândeau s-o realizeze după război”.3
Inițiatorul unei politici externe foarte active, căreia i-a impregnat o
anumită notă de originalitate, sintetizată în sintagma “politica gaulistă”, de
Gaulle a fost perceput în unele cancelarii Occidentale (și peste Atlantic),
ca fiind un personaj incomod, arogant, rigid și cel mai aprig contestatar al
noii ordini mondiale care s-a cristalizat după 1945. “De Gaulle, deși demo-
crat, a fost susținător al necesității unui guvern puternic și un gardian zelos
2
Larry Watts, Ferește-mă, Doamne de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu
România (București: RAO, 2012), 502.
3
Thomas Nicklas, Charles de Gaulle. Un erou în epoca democratică (București: Saeculum I.O.,
2012), 58.
Vizita preşedintelui Charles de Gaulle în România, 14–19 mai 1968 | 433
Ibid., 69.
12
A.N.I.C., fond C.C. al PC.R., Secția relații externe, vol IV, dosar nr. 64/1968, f.59.
13
436 | Liviu Sadowsky
Ibid., 21.
14
Vizita preşedintelui Charles de Gaulle în România, 14–19 mai 1968 | 437
A.M.A.E., George Macovescu, nota nr. 549 din 14.03.1968, către Secția Relațiilor Externe
19
era incomparabil mai bună, iar numărul copiilor abandonați era semnificativ
mai mic. Atunci de ce doamna Yvonne de Gaulle a ales să viziteze tocmai acest
obiectiv? Răspunsul îl găsim, poate, în propria dramă a familiei de Gaulle: la 1
ianuarie 1928, în familia de Gaulle se năștea Anne de Gaulle, fiica cea mică care
suferea de sindromul Down. Pentru de Gaulle, fiica sa a fost un talisman atât la
propriu, cât și la figurat. La 22 august 1962 a avut loc atentatul din Petit Clamart:
un glonte care a străpuns mașina prezidențială a fost deviat de rama fotografiei
Annei, pe care doamna de Gaulle o avea asupra ei, fotografie de care era nedes-
părțită... Referindu-se la acest atentat eșuat “Generalul a criticat disprețuitor
calitățiile de trăgător ale atentatorilor: Dragă prietene, acești oameni trag ca
porcii, îi spunea la telefon noului său prim-ministru, George Pompidou”.20
Prezența lui de Gaulle la Craiova nu a fost întîmplătoare. Pe lângă vizi-
tele la obiective economice, emblematice, majoritatea construite în partene-
riat româno-francez, mitinguri populare, discursuri, cine festive, generalul de
Gaulle și-a rezervat o reîntâlnire emoționantă, după zeci de ani. Președintele
francez s-a întîlnit cu un general român în rezervă, Polihron Dumitrescu,
cu care a fost coleg și bun prieten la Școala Superioară de Război de la Paris,
promoția 1920, școală pe care generalul român o absolvise strălucit ca șef de
clasă. Or, în fața acestui vechi camarad, generalul de Gaulle a făcut un gest de
mare noblețe militară: i-a prezentat onorul.
Autoritățiile comuniste române, intrate în alertă, l-au căutat cu mare promp-
titudine pe “colegul și prietenul” lui de Gaulle, generalul Polihron Dumitrescu,
pe care l-au găsit trăind într-o mizerie umilitoare și degradantă, i-au recunoscut
gradul de general, făcându-i și o pensie conform gradului militar, i-au dat chiar
și o casă mobilată. Câtă generozitate din partea oficialităților comuniste române
față de colegul și “prietenul lui de Gaulle”! Politrucii de atunci, au devenit
precursorii unei emisiuni de mare audiență, pe un actual post tv comercial,
emisiune intitulată sugestiv, “Visuri la cheie”!
În data de 18 mai 1968 au avut loc ultimile convorbiri oficiale dintre
Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae
Ceaușescu, și Președintele Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle.
Este interesant de văzut ce impresie a făcut Ceaușescu asupra lui de Gaulle. Cu
toate că în intervențiile sale oficiale, publice, de Gaulle spunea că este “o perso-
nalitate politică de mare valoare”, se pare că altfel stăteau lucrurile în realitate.
Președintele francez fusese cu siguranță dezamăgit de discursul duplicitar al
lui Ceaușescu, atunci când se referea la necesitatea desființării simultane a celor
două blocuri militare din Europa. În loc să părăsească Tratatul de la Varșovia
(probabil că ar fi fost o acțiune sinucigașă pentru regimul de la București),
The present analysis deals with the historic visit of President Charles de Gaulle in
Romania, in May 1968. The moment was as much important as Ceaușescu’s regime found a
remarkable opening toward the Occidental offices at the time; it was in fact a true diplomatic
offensive indubitably promoted by Nicolae Ceaușescu himself, with Ion Gheorghe Maurer’s
decisive assistance. Nicolae Ceaușescu, general secretary of the Romanian Communist
Party, was taken by Occident at that time for a virulent objector to the Soviet domination
in East-Europe communist camp. The great French dignitary’s visit was an expression of
the large sympathy Romania enjoyed all over the world within a period of extreme interna-
tional political tension.
A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R, Secția Relații externe, vol IV, dosar nr. 64/1968, f. 60.
21
Vasile Rămneanţu*
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
444 | Vasile Rămneanţu
reproduceri după cunoscutul pictor Ştefan Jager, precum şi fotografii ale unor
monumente arhitectonice, însoţite de comentariile specialiştilor. În numeroase
articole era prezentată şi ideea înfrăţirii oamenilor muncii români, germani,
maghiari şi sârbi din provincie.6 În articolul “Un studio multinaţional de lirică”
se pleda pentru realizarea unui studiou în care să fie citite poezii în limbile
română, germană, maghiară şi sârbă.
Documentul surprinde şi aspecte negative din munca redacţională a
ziarului bănăţean în limba germană, cum ar fi faptul că din cele 46 de cărţi
recenzate, doar 4 se refereau la lucrări în limba română. Totodată, erau comen-
tate în cronici doar spectacolele puse în scenă de către Teatrul german, acti-
vitatea celorlalte teatre timişorene fiind reflectată doar în scurte informări.
Se atrăgea atenţia şi asupra faptului că predominau materialele referitoare la
activitatea culturală, ştiinţifică, şcolară şi universitară, ziarul având încă puţini
colaboratori care să se ocupe de industrie şi agricultură. Nu era suficient
prezentată nici ideea patriotismului şi frăţiei în muncă, nefiind stimulată acti-
vitatea comună a oamenilor muncii de diferite naţionalităţi în viaţa artistică
şi culturală. Se propunea publicarea, periodic, a unor reportaje speciale dedi-
cate acestor probleme, într-o formă sau alta ele putând fi tratate în suplimentul
Pipatsch şi neapărat în paginile destinate elevilor, tineretului, studenţilor. De
asemenea, era indicat să se publice periodic materiale mai ample despre reali-
zările din România.7
La 14 octombrie 1970, o notă venită de la secţia Presă a CC al PCR anunţa
autorităţile judeţene că o echipă a televiziunii Stern TV din RFG sosea în
Timişoara, având aprobarea să filmeze la Teatrul german, precum şi diferite
exterioare din oraş. Se preciza că echipa televiziunii vest-germane realiza “un
film documentar referitor la convieţuirea naţionalităţilor conlocuitoare din
România”. Jurnaliştii vest-germani urmau să fie primiţi de către primul secretar
al judeţului, Mihai Telescu, acesta informându-i despre “aspecte ale rezolvării
problemei naţionale din judeţ, ale frăţiei şi unităţii oamenilor muncii indiferent
de naţionalitate în domenii variate ale activităţii sociale” din Timiş.8
Anul 1971 a adus schimbări majore în domeniul ideologic şi, implicit, în
presă şi radio-televiziune, prevăzându-se creşterea rolului conducător al PCR
în toate domeniile de activitate politico-educative, combaterea influenţelor
burgheze, a mentalităţilor retrograde, străine principiilor eticii comuniste şi
spiritului de partid.9 În acest sens, la începutul lunii iulie 1971, liderul comu-
nist român Nicolae Ceauşescu a prezentat documentul intitulat “Propuneri
6
Ibid., 1.
7
Ibid., 2–3.
8
Ibid., 8.
9
Vasile Rămneanţu, “Scriitorii-Securitatea-Partidul”, Banatica 28 (2018): 827.
446 | Vasile Rămneanţu
13
Ibid., 76.
14
Ibid., 78.
15
ANR, PCR şi intelectualii, 303.
16
Ibid., 305.
17
Nicolae Ceauşescu, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate
– mai 1971-februarie 1972, vol.6 (Bucureşti: Editura Politică, 1972), 677. www.cnsas.ro/surse_
PdCR_PMR_PCR.html, accesat la 26 iulie 2019.
18
Ibid., 678.
448 | Vasile Rămneanţu
Ibid., 5.
20
Controlul Partidului Comunist Român asupra mediei timişorene în anii ’70 ai secolului al XX-lea | 449
– care şi-au exprimat adeziunea deschisă faţă de ideile directoare ale progra-
mului adoptat de către Comitetul Executiv al CC al PCR. Redacţiile au avut în
vedere şi dezbaterea critică a unor aspecte ale creaţiei literar-artistice, dar nu se
putea afirma că a fost lichidată practica din trecut, când în multe dintre croni-
cile publicate nu a fost întâlnită o poziţie fermă, principială, faţă de neajunsu-
rile unor lucrări literare şi plastice. În faţa acestei situaţii, redactorii care lucrau
în secţiile culturale aveau datoria de a promova un şi mai accentuat spirit de
partid în tratarea problemelor vieţii artistice, în susţinerea liniei generale a PCR
privind conţinutul operelor de artă. În dezbaterea problemelor literare şi ale
artei trebuiau atraşi atât creatorii cât şi cititorii sau ascultătorii ale căror opinii
să fie publicate sau transmise în cadrul unor rubrici şi emisiuni speciale.
O apreciere pozitivă a modului cum se oglindeau în presă activităţile cultu-
rale de masă o constituia faptul că s-a acordat atenţie promovării unor dezbateri
asupra aspectului educativ al manifestărilor artistice de amatori.27 Era evidentă
preocuparea redacţiilor pentru tratarea problemelor instructiv-educative din
şcoli şi facultăţi, dar au fost puţine articole, adeseori monotone, care s-au referit
la relaţiile dintre şcoală şi producţie, la orientarea profesională a elevilor sau
la organizarea atelierelor şcolare. Se aprecia că doar tratând cu competenţă, în
forme publicistice atractive, aspectele educaţiei comuniste în şcoli şi facultăţi,
subliniind rolul formativ al muncii şi cultivând dragostea faţă de muncă, senti-
mentul răspunderii şi dragostei faţă de patrie şi partid, articolele vor avea efici-
enţa scontată.
S-a acordat un spaţiu insuficient problemelor activităţii ştiinţifice, a realiză-
rilor cercetătorilor timişoreni, precum şi combaterii unor neajunsuri discutate
în cadrul Biroului Comitetului judeţean al PCR Timiş cu privire la legătura
dintre cercetare şi producţie.
În general, era realizată satisfăcător cerinţa prezentării operative a eveni-
mentelor internaţionale, a poziţiei PCR şi a statului român faţă de marile
probleme internaţionale în publicaţiile Drapelul roşu şi Szabad Szo. În schimb,
existau neajunsuri în această privinţă la Neue Banater Zeitung, unde activitatea
externă se rezuma la o singură pagină format mic (tot atât spaţiu cât se acorda
şi sportului), ziarul nereuşind astfel să oglindească principalele evenimente
mondiale. Totodată erau prezentate într-un mod nesatisfăcător “racile capita-
liste” şi îndeosebi situaţia din RFG, unde în ultimul timp au avut loc puternice
mişcări revendicative.28 În această privinţă, se constata o îmbunătăţire substan-
ţială a activităţii ziarului Banatske Novine care, apărând o dată pe săptămână,
era nevoit să asigure publicarea unor comentarii competente asupra principa-
Ibid., 14.
27
Ibid., 15.
28
452 | Vasile Rămneanţu
Ibid., 16.
29
Ibid., 17.
30
Controlul Partidului Comunist Român asupra mediei timişorene în anii ’70 ai secolului al XX-lea | 453
Ibid., 18.
31
Ibid., d. 45/1972, 1.
32
454 | Vasile Rămneanţu
Ibid., 1–2.
33
Ibid., 3.
34
Controlul Partidului Comunist Român asupra mediei timişorene în anii ’70 ai secolului al XX-lea | 455
Ibid., 4.
35
Ibid., 12–13.
36
456 | Vasile Rămneanţu
Ibid., 14.
37
Ibid., 15–16.
38
Controlul Partidului Comunist Român asupra mediei timişorene în anii ’70 ai secolului al XX-lea | 457
Ibid., 17.
39
458 | Vasile Rămneanţu
roşu – 1.261.8 mii lei; Neue Banater Zeitung – 63.9 mii lei; Szabad Szo – 319,2
mii lei; Banater Novine – 81,8 mii lei.46
În anul 1973 Drapelul roşu a atins un tiraj de 60.000 de exemplare, Neue
Banater Zeitung 16.000 de numere, Szabad Szo 10.000 de exemplare, în timp ce
săptămânalul Orizont avea un tiraj de 4.500 de exemplare, iar Banatske Novine
3.200 numere. În Timişoara mai apărea de două ori pe an revista Knijevni Jivot
în 1.500 de exemplare.
Studioul de radio şi televiziune Timişoara avea emisiuni zilnice de patru ore
şi jumătate în limbile română, germană şi sârbă, deţinând şi un car de reportaj
TV, prin intermediul căruia se realizau unele emisiuni pentru postul naţional
de televiziune.47
Hotărârile luate în anul 1974 de către conducerea de partid şi de stat au afectat
presa centrală şi locală din România. Astfel, în cadrul şedinţei Secretariatului
CC al PCR din 1 mai 1974 s-a decis reducerea tirajelor, formatului, numărului
de pagini şi ritmului de apariţie ale ziarelor şi revistelor, precum şi suprimarea
unora dintre ele, iar aceste măsuri au dus la restrângerea cu mai mult de o
pătrime a personalului din redacţii.48
Nicolae Ceauşescu sublinia că aceste hotărâri au fost luate pentru a se evita
“unele paralelisme şi consumul excesiv de hârtie”, judeţul Timiş fiind totuşi
“norocos”, rămânând cu trei ziare (român, german, maghiar).49 În privinţa
revistei Orizont, liderul comunist român decidea următoarele: Orizontul –
Timişoara – format mic, 8–10 pagini.50
De asemenea, şi Decretul 140/1974 a avut consecinţe nefaste asupra presei,
reprezentând un model pentru editorii de presă în vederea structurării orga-
nizatorice a publicaţiilor. În urma adoptării acestuia, a fost elaborată o “Notă
privind stabilirea normelor de structură şi numărul maxim de persoane pentru
ziarele de partid”, care a prevăzut, printre altele, reducerea posturilor din redac-
ţii.51
În urma aplicării decretului 140/1974, redacţia ziarului Banatske Novine
se afla în situaţia de a reduce paginile gazetei de la 20 la 8 săptămânal, punân-
du-se în aceste condiţii problema renunţării totale sau parţiale la următoarele
46
Ibid., 30.
47
Ibid., d. 97/1973, 288.
48
Mihnea Berindei, Dorin Dobtincu, Armand Goşu, Istoria comunismului din România, vol.
III, Documente. Nicolae Ceauşescu (1972–1975) (Iaşi: Polirom, 2016), 247.
49
Ibid., 250–251.
50
Ibid., 254.
51
Emilia Şercan, Cultul secretului. Mecanismele cenzurii în presa comunistă (Iaşi: Polirom,
2015) https://books.google.ro/books?isbn–973504756x, accesat la data de 28 iunie 2019. În ace-
laşi an a apărut Legea presei nr.3/1974, vezi https//lege5,ro/Gratuit/.../legea-presei-din-republi-
ca-socialistă-romania-nr.–3–1974, accesat la 28 iunie 2019.
Controlul Partidului Comunist Român asupra mediei timişorene în anii ’70 ai secolului al XX-lea | 463
Ibid., d. 37/1975, 4.
53
464 | Vasile Rămneanţu
54
Ibid., d. 32/1976, 1–3.
55
Ibid., 42.
56
Ibid., f. 44. Analiza era efectuată pe perioada ianuarie-octombrie 1976.
Controlul Partidului Comunist Român asupra mediei timişorene în anii ’70 ai secolului al XX-lea | 465
Ibid., d. 300/1976, 2.
58
466 | Vasile Rămneanţu
Ibid., 69.
66
Ibid., 70.
67
Controlul Partidului Comunist Român asupra mediei timişorene în anii ’70 ai secolului al XX-lea | 469
Ibid., 75.
71
Controlul Partidului Comunist Român asupra mediei timişorene în anii ’70 ai secolului al XX-lea | 471
Românie, a fost obligată să servească interesele unui partid şi sistem politic auto-
ritar, dar în ciuda acestui fapt, ziarele şi revistele din Banat, precum şi Studioul
de radio teritorial au reuşit, cu profesionalism, să realizeze o serie de rubrici
lăudabile, în special în domeniul cultural, artistic şi ştiinţific.
The present study aims to analyze the relations between the political decisional factors
and press in Timișoara, in the 1970s. There were the following papers in Timișoara between
1970 and 1977: Drapelul roșu, Neue Banater Zeitung (German language), Szabad Szo
(Magyar language), Banatske Novine (magazine, Serbian language), and the literary revue
Orizont, all of them with an important circulation. The local Radio studio was also running
then.
Even if the years of 1965–1971 are better known as providing a relative political
freedom, press in Romania went away with the RCP control; relations between the party
and media deeply changed in the summer and fall of 1971, after the decisions taken by
the leaders of the R. C. P. So, media was obliged both to put in light the socialist reality in
Romania and to combat with the ideological bourgeois influences and retrograde mentality.
The cultural revues had to promote the “involved” militant socialist arts and literature,
and criticize the tendencies to separate the artistic creation from the socialist realities; it
was the way the Romanian press became an instrument of the RCP. The journalist’ rules
were changed too, so that one became a Party activist in that occupational field. Following
the above decisions media in Timișoara was controlled by the Section of Propaganda,
the Secretariate, and the County Chancery of the RCP; all those organisms periodically
analyzed the activity of journals, revues and the territorial Radio Studio.
1974 was also an important but baleful year for Romanian media due to the central
decisions to reduce copies, formats, numbers of pages, and periodicity of journals; all those
measures touched the press in Timișoara too (Banatske Novine – for instance)
Media in Timișoara had mainly to emphasize at that time the activity of the county
Party organization, and the political, economical, social and cultural-scientific life in the
county. The county authorities attracted the journalists’ attention on the necessity to stren-
gthen the Party militant spirit of all the articles and broadcastings as they considered that
trite expressions still were published in articles with a strong formalist shape. The analyses
also underlined that there was no clear position both against reactionary philosophic or
aesthetic schools and political Occidental doctrines, the capitalist “drawbacks” being so
not sufficiently presented. Such critical observations make us believe that the journalists in
Timișoara didn’t comply integrally with the “ideological orders” of the Party.
But we have also to note that besides those “political commands”, there were some
positive measures taken by the RCP County Committee: a more extensive mirroring of the
culture in the Banat, or of important moments of the history of the Banat and Romania.
The communist authorities were also concerned with the future journalists’ professional
Controlul Partidului Comunist Român asupra mediei timişorene în anii ’70 ai secolului al XX-lea | 473
training, as long as there were still unschooled journalists at the beginning of the 1970s. I
have to observe that the professional vocation of the ones who applied for was taken into
consideration besides the negative aspects – need of a “healthy” political origin, the candi-
dates’ deeds severe political examination or recruiting the candidates from the workers’
class especially.
In spite of how media was obliged in the 1970s to serve the interests of a party and of
a totalitarian system, the journalists in the Banat succeeded to give a series o professional
headings, particularly in the cultural and scientific fields.
VARIA
CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND BAROCUL
ÎN ARTĂ – SCOP SAU MIJLOC AL PERSUASIUNII?
Mihaela Vlăsceanu*
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
478 | Mihaela Vlăsceanu
prin ele însele într-o rânduială teatrală a recepţiei. Teatralitatea acestor forme
funcţionează în câmpul esteticii, evident pentru cei care recepţionează, adică
pentru beneficiarul credincios”.6
“Chiar dacă sculptura aparţine lumii vizibile, lumii materiale, tocmai în
spatele acesteia există şi lumea metafizică, în centrul căreia se află invizibilul
Dumnezeu – Absolutul”.7
Imaginile – simbol sunt ipostaze ce declanşează pentru credincios o deru-
lare mentală a scenelor, parte a întregului pe care îl evocă, fragment al nara-
ţiunii, nu degeaba barocul a fost desemnat o artă a spectacolului, exegeza de
specialitate făcând din această perspectivă dese referiri la această abordare. De
aici viziunea teatrală şi retorică a barocului, artă ce convinge prin imagini, pilda
trebuie să întreacă realitatea, forma să mobileze spaţiul, dându-i sens, prolife-
rând.
În aceeaşi măsură în care nu toate naţiunile Europei au aceeaşi cultură, nici
barocul ca stil artistic nu este unitar, ci tendinţele de dezvoltare se configurează
prin înglobare sau reticenţă la preluarea influenţelor, stilul fiind respins pentru
promovarea unor valori moderne ce nu-şi găsesc manifestarea în zone opace
la nou sau care nu au avut contact cu arta Renaşterii italiene ce a diseminat
formele unei sensibilităţi creştine europene novatoare. Propagarea valorilor
formale ale barocului în zone depărtate de centru, la periferie, face din evoluţia
stilului o translare a manifestărilor în spaţiul european, ce prin coerenţa expri-
mărilor devine universal, încetând a fi european. Acest succes al stilului în zone
ce depăşesc ideologic frontierele Europei şi unisonanţa manifestărilor fac din
baroc un limbaj universal al afirmării victoriei bisericii creştine. Având o este-
tică situată între religie şi filosofie8, studiul îşi propune investigarea aspectelor
ce fac din baroc un stil internaţional, un model de cultură şi civilizaţie euro-
peană, ce-şi găseşte în arealul provincial al Banatului secolului al XVIII-lea o
manifestare târzie, sintetică, integratoare a evoluţiei stilistice europene.
Punte de legătură între Occident şi Orient, stil al Contrareformei religioase,
barocul a devenit instrument al propagandei catolice însumând valori antice
clasice puse în practică de ordinul iezuit şi al lor program de instruire în cel
mai evident spirit umanist. Laicizarea care s-a produs în arta barocă e pusă în
istoriografie pe seama Contrareformei, protestanţii alungând cultul imaginilor
din biserică, în fapt repoziţionarea imaginarului după reforma religioasă petre-
cându-se printr-o eliberare şi o repunere în drepturi a rolului didactic şi mora-
lizator al artei, ce prin intermediul imaginilor cu impact emoţional instruieşte,
6
Ibid., 226–227.
7
Ibid., 227.
8
Valentin Mureşan, “Estetica barocului între religie şi filozofie,” Analele Banatului, Serie
Nouă, Artă (1999–2002): 11.
480 | Mihaela Vlăsceanu
15
Rolul acestor monumente în viaţa comunităţii provinciei Banat în secolul XVIII a făcut
obiectul unor studii comparative, tematice şi iconografice, pentru detalii vezi, M. Vlăsceanu,
“Aspecte din reprezentarea Sfintei Treimi în plastica figurativă barocă din Banat,” Studii de
istorie a Banatului XXI (2000): 279–292; M. Vlăsceanu, “Ipostaze ale reprezentării Sfântului
Ioan Nepomuk în sculptura barocă din Banat,” Ars Transilvaniae 8 (1999): 229–243; M.
Vlăsceanu, “Sculptura barocă monumentală din Timişoara,” Analele Banatului, Serie Nouă, Artă
(1999/2000): 195–221; M. Vlăsceanu, “The Iconography of Saints as represented in the Baroque
Monumental Sculpture of Banat,” Transylvanian Review XXI, suppl. 1 (2012): 227–232.
482 | Mihaela Vlăsceanu
francez, mai auster, dar tot aulic şi expresie a absolutismului monarhic. Arta
secolului XVIII din Banat a fost barocă, la fel ca cea din Transilvania, nu pentru
că s-a verificat ca un proces de adeziune la un model cultural şi la maniera sa,
ci fiindcă a trebuit să sufere schimbările impuse de o implacabilă secvenţialitate
istorică.17
Constantin Hostiuc, Barocul românesc. Gesturi de autoritate, replici şi ecouri (Bucureşti: Noi
18
The research has sought to underline some theoretical concerns of the Baroque art
that represented an important and recurrent part of Europe’s sensibility, integrating the
man into the transcendental universe much more accessible in times of uncertainties as
were the 1700s in Habsburg province of the Banat. Thematic approaches of the provincial
Baroque sculpture are regarded as tendencies of evolution in the art of the Banat, designed
to stimulate and express religious devotions, having didactic values, required in order to
instruct throughout image and gesture. It is well known that similar themes and types of
representations realized in different contexts may express different ideas. Different conno-
tations for similar themes that express opposing ideas, were designed to inculcate Christian
values in the area designated as a corridor of civilization, that of the imperial eighteenth
century province of the Banat. Also we follow the formation of a local artistic discourse in
the visual rhetoric of the artistic movement known as Late Baroque, in an historical context
which underlines the European affiliation of the style.
FAKE NEWS ȘI “FUNERALII FERICITE”
ÎN LA BELLE EPOQUE. MOARTEA ȘI
ÎNHUMAREA LUI I. L. CARAGIALE*
Mihaela Grancea**
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
488 | Mihaela Grancea
România, chiar cu câteva luni înainte de moarte sa. La începutul anului 1912,
Societatea Scriitorilor Români (prin Emil Gârleanu) a vrut să îl sărbătorească
(dramaturgul împlinea 60 de ani), iar Teatrul Național, precum și Principesa
Maria au organizat un festival de comedie în cinstea lui Caragiale. Sub diverse
pretexte legate de sănătate, scriitorul a refuzat să participe la aceste festivisme.
Apoi, în martie, nu a acceptat ideea unei subscripții publice care urma să se
finalizeze printr-o recompensă pecuniară. Deși era măcinat de neliniștea unui
viitor financiar incert, Caragiale, care disprețuia acțiunile de genul “pupat Piața
Independenței”, nu a fost de acord cu o astfel de acțiune. Era demn, decent. A
refuzat totul cu eleganță.
Unii dintre contemporani, mai ales Paul Bujor6 și Panait Cernea7
vorbeau despre grijile lui Caragiale datorate împuținării banilor. Bujor, care îl
văzuse cu câteva luni înainte de deces, afirma că I. L. Caragiale era vizibil apăsat
de gânduri negre, de teama de boală și de moarte. Dar memorialistul nu a dat
prea multe indicii cu referire la depresia dramaturgului. Astfel de anxietăți îi
sunt proprii și personajului Caragiale din narațiunea Capra neagră (roman de
Emanoil Bucuța, București, 1938), spațiu ficțional în care scriitorul era tulburat
de premoniții sumbre. Moartea sa subită, petrecută în zorii zilei de 9/22 iunie
1912, în locuința sa din Schöneberg-Berlin, i-a devastat familia și i-a îndurerat
prietenii. Alexandru Vlahuţă și Barbu Ștefănescu-Delavrancea au plecat la
Berlin pentru a ajuta familia și a lua decizii legate de “gestionarea” ceremoniilor
morții și de “repatrierea” rămășițelor pământești ale lui I. L. Caragiale. Acolo,
aceștia au fost întâmpinați de Dobrogeanu Gherea, Panait Cerna, Dimitrie Gusti
şi de alţi prieteni intimi ai dramaturgului. Corpul neînsuflețit a fost îmbălsămat
și expus în capela din Erster Schöneberg Friedhof. Pe 27 iunie, la orele 4 după
amiază, rămășițele defunctului au fost coborâte în cavoul capelei cimitirului, în
prezența familiei și a d-lor Vlahuță, Delavrancea, Dobrogeanu-Gherea, urmând
ca în toamnă sicriul să fie transportat în România (vezi scrisoarea lui Panait
Cernea către Romulus Cândea). Tot din Berlin, Alexandru Vlahuţă a scris
familiei sale despre șocul emoțional pe care l-a trăit atunci când l-a văzut pe
Caragiale în coșciugul de stejar, în capela cimitirului protestant din Schönberg;
din aceeași sursă, aflăm despre decizia ca sicriul să fie depus temporar într-un
cavou (cripta capelei – n.n.) până în noiembrie, când ar fi urmat să fie îngropat
în România.
Ne-au surprins câteva articole din presa cotidiană recentă (“Jurnalul
Național”, “Evenimentul Zilei”), articole prilejuite de comemorarea a 100 de
6
Paul Bujor, Amintiri de A. Vlahuță și I. L. Caragiale (București: Cartea Românească, 1938),
90–92.
7
Eugen Dimitriu, Petru Froicu, “Panait Cerna către Romulus Cândea. Scrisori inedite,”
Pagini bucovinene, an IV, nr. 2 (62) (februarie 1987): 3.
492 | Mihaela Grancea
8
Universul literar nr. 25 (18 iunie 1912): 2–3.
9
Al. Gheorghe-Doinaru, “O crimă înspăimântătoare. Însemnările unui reporter,” Semănătorul
anul VIII, nr. 40 (1 noiembrie 1909): 870–875.
Fake news și “funeralii fericite” în La Belle Epoque. Moartea și înhumarea lui I. L. Caragiale | 493
un telefon la acea stație, s-ar fi aflat că vagonul conţine corpul lui Caragiale şi
că fractul s-a pierdut. S-a tras concluzia că vagonul a rătăcit, dintr-o greșeală de
manevră făcută într-o gară de triaj germană, deoarece vagonul mortuar trebuia
să ajungă la București direct de la Berlin. La Viena, vagonul ar fi stat pe o linie
moartă o zi sau două până s-a alcătuit o garnitură către București. În sfârșit,
vagonul a fost atașat la aceasta și a ajuns la destinație. Șeful Gării de Nord a
întocmit un proces-verbal, a rupt sigiliul și a pătruns în vagon; în interior, se
afla un sicriu împreună cu coroanele funerare fanate (?!). Nu cred că în vagon,
alături de sicriul care fusese depus din iunie până în noiembrie într-o criptă,
au fost depuse și coroanele funerare cu flori, nu era firesc. Cum ar fi arătat
un coșciug sosit, fie și după două zile, cu coroanele mortuare veștejite? Șeful
Gării ar fi constatat, conform aceleași relatări, că în sicriu se aflau rămășițele
trupești ale scriitorului Ion Luca Caragiale. Același ar fi alertat autoritățile (pe
Take Ionescu, pe atunci ministrul Internelor și pe Constantin Dissescu, minis-
trul Instrucțiunii Publice) și pe Mateiu Caragiale. Fiul scriitorului, împreună
cu Vlahuță și Delavrancea, au dus la gară un preot, au preluat sicriul și l-au
depus la Biserica Sf. Gheorghe. Altfel, nimeni nu ar fi știut despre sosirea rămă-
șițelor pământești ale dramaturgului. Dimpotrivă, conform memorialisticii, la
București sosirea coșciugului a fost așteptată pe 18 noiembrie de Emil Gârleanu,
Ion Brezeanu, pictorul Sathmary, Garabet Ibrăileanu și de câțiva ziariști. Sicriul
cu rămășițele mortuare a fost depus, în aceeași zi, la Biserica Sf. Gheorghe.11 În
afară de “Universul”, după știința noastră, niciun alt ziar nu a amintit despre
acest presupus incident tragi-comic. Tema a fost preluată în ziarul “Românul”
din Arad. Niciun membru al familiei sau vreun apropiat, în memorialistică sau
în corespondență, nu a pomenit despre vreo rătăcire a vagonului funerar.12 Toți
cei care l-au iubit pe Caragiale au scris despre savoarea ultimelor conversații în
familie (fiul său Luca), despre decesul subit al lui Caragiale (Cella Delavrancea),
despre propriile lor reacții de după moartea prietenului (Paul Zarifopol, primul
mare caragiolog român).
În 22 noiembrie 1912, era o zi de joi, Caragiale a fost înhumat la Cimitirul
Şerban Vodă (Cimitirul Bellu). De la Biserica Sf. Gheorghe, “...în fața unei aflu-
ențe extraordinare, corpul neînsuflețit al marelui scriitor a fost rădicat de prie-
teni și depus pe carul mortuar”.13 Discursurile funerare sunt redate integral de
O. Minar; mai puțin, cele ale lui Sadoveanu și M. Dragomirescu). Coroanele
11
Șerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale. Caragialiana (București: Ed. Eminescu, 1977),
291.
12
Vezi amintiri despre Caragiale în Octav Minar, Caragiale. Omul și opera. Viața lui Caragiale.
Studiată după documente inedite (Sibiu: Ed. Socec&Co., 1926), 178; Ion Luca Caragiale în amin-
tirile contemporanilor, Antologie de Daniel Corbu (Iași: Princeps Edit, 2012).
13
Minar, Caragiale, 180.
Fake news și “funeralii fericite” în La Belle Epoque. Moartea și înhumarea lui I. L. Caragiale | 495
“Noutăți. Înmormântarea lui Caragiale”, Noua Revistă Română vol. XIII, nr. 4 (25 noiembrie
15
1912): 1.
496 | Mihaela Grancea
căpetenie al timpurilor moderne. Adevărul era altul. Sub surâsul lui așa dispre-
țuitor, se ascundeà o dragoste caldă pentru năzuința maselor de a-și îmbunătăți
cât mai mult condițiile de traiu, și o încredere nețărmurită în putința lor de a
se salva prin ele înșile. La lumina groaznicei văpăi dela 1907 s’a văzut limpede
și gândul intim al lui Caragiale. A doua zi după acea catastrofă, toți cei care
au simțit pe umerii lor povara răspunderile, au fost nevoiți să-și facă o revi-
zuire de conștiință. Din acel ceas, cei cari nu-l cunoșteau decât din aparență, au
văzut cu uimire un nou Caragiale. Diletantul ironist transformat în Apostol”. Ca
reprezentant al generației din care făcea parte și Caragiale, Barbu Delavrancea
a vorbit despre unicitatea personalității prientenului său și s-a despărțit, cu
patetism, de rămășițele trupești ale acestuia: “Caragiale n-a murit, Caragiale nu
poate să moară ... Ostenit de atâta zbucium, doarme cu fața în sus... desprins din
unda divină, oprit o clipă între noi, geniu reversibil, se întoarce în splendorile
misterelor de unde ne vor veni geniile.... Dormi Caragiale, dormi, drăguțule,
somn fără vise…”.
Câteva concluzii
În România, cu prilejul morții lui Caragiale, s-a discutat, în presă și în
cercurile literare, despre nevoia unui panteon național, a unei secțiuni dedicate
în Cimitirul Bellu valorilor culturale ale românilor. Ungurii, cu decenii înainte,
făcuseră din Cimitirul Kerepesi din Budapesta un astfel de spațiu identitar.
Monumentul funerar al lui Mór Jókai (†1904) impresionează și astăzi. Chiar
și literații și artiștii modești beneficiau de monumente funerare (de regulă,
statui care ofereau indicii despre statutul defunctului) ca urmare a existenței
unor asociații socio-profesionale, dar și ca efect al implicării statului. Dar, și la
români, cultura festivă (implicit, cultura comemorativă) avea un oarecare exer-
cițiu, o practică legată de proiectul construcției identitare, construcție accele-
rată după 1878. Evident, interesul pentru Caragiale va fi, în cultura și în viața
publică românescă, un fenomen relativ constant.
Devenise oare un personaj tutelar, un reper pentru generațiile de tineri
scriitori precum aceea a lui Mihail Sadoveanu? Așa părea că stau lucrurile, dacă
acredităm sinceritatea discursurilor funerare encomiastice. Or, în acea lume,
formalismul era o cutumă. Interesul pentru Caragiale a fost cu adevărat viu
în perioada interbelică. Opera sa devenise precum vinul vechi, dar și viața
publică/ politică era, în continuare, deficitară. Apoi, comuniștii i-au pervertit
opera, transformându-l în “pionier” al realismului socialist.16 Nu întâmplător
și acum se vorbește, din nefericire, despre Caragiale “contemporanul nostru”.
Actualitatea profilurilor caragialești, a comediei sale de moravuri îl face să fie,
Ibid.
16
Fake news și “funeralii fericite” în La Belle Epoque. Moartea și înhumarea lui I. L. Caragiale | 497
poate, cel mai cunoscut scriitor român. Este apelat, reinterpretat, transformat
în argument. Iar, omul, ca să fie mai ușor de analizat și asumat, a fost consi-
derat drept un personaj contradictoriu, paradoxal. Astfel de caracterizări sunt,
de regulă, căi de ieșire din orice explicație logică. Cred că și poveștile despre
accidente și incidente petrecute în relație cu moartea și înmormântarea drama-
turgului au avut rolul de a accentua misterul și unicitatea personalității lui I. L.
Caragiale. “Totuși e trist lucru moartea unui scriitor. Cade în pulbere o lume de
priveliști, de tipuri, de fapte, de dureri. E același lucru ca pieirea în nemărginire
a unei stele, cu tot ce putea ea să cuprindă, cu tot ceia ce noi nici nu putem bănui.
Și gîndindu-mă la destinul nostru, la acest lucru banal oribil; gîndindu-mă că
și noi cei care citim Făclia de Paști, vedem Noaptea furtunoasă în Caragiale”.17
Caragiale’s actuality of typologies from his comedy of mores contribute to his fame as
a great Romanian writer. His writings have been read, reinterpreted and transformed into
arguments. At the same time, the writer was considered a contradictory, paradoxical char-
acter in order to be analysed and understood easier. Even the stories about the accidents
and incidents at the writer’s death and funeral have the role of highlighting his personality’s
mystery and uniqueness.
Mihail Sadoveanu, “Caragiale,” Viața românescă anul VII, nr. 5–6, nr. 356 (1954): 5–6.
17
SPACE AND TIME WITHIN THE
ROMANIAN MENTALITY
Keywords: mentality, evil place, good place, holy place, time measurement
Cuvinte cheie: mentalitate, loc rău, loc bun, spații sacre, măsurarea timpului
Introduction
The traditional Romanian village is a model of existence in the spirit of
the ideal of communion without which man risks to disappear into his own
isolation. The tavern’s achievements carry along generations symbolic motifs of
great length. Petre Ţuţea says that “the Romanian ethnics must be contemplated
as a platonic idea, that is, the Romanian substance must be removed out of time
as incorruptible”.1
Time in Romanian society was perceived differently. Time was measured
by itself, that is, there was a time for work and another for action. Time is
“incomprehensible in the absence of events happening in it”.2 A day of work in
the village began at dawn. Men woke up, dressed, washed their faces, prayed, ate
something at bay, and their first concern was to nourish and feed the animals.
In the summer, when they were going to the field, work was interrupted three
times for food and rest: a small lunch, a hearty meal and rest, these became the
landmarks of time. The length of time was indicated after the sun went down
in the sky.
The peasant did not know the notion of free time or special time for rest
because the rest was integrated in his work. In the Romanian mentality the ideas
about the organization of the living space are not limited to the domestic micro-
cosm, but this mentality has a much larger power, encompassing the creation of
the macrocosm with the earth, the sky and the celestial bodies.
*
West University Timișoara, bd. Vasile Pîrvan, no. 4, e-mail: ileana.dabu@e-uvt.ro
1
Petre Țuțea, Omul-Tratat de antropologie creștină (Iași: Timpul, 1992), 37.
2
Ion Ghinoiu, Vârstele timpului (București: Meridiane, 1988), 6.
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
500 | Ileana Simona Dabu
this village, the owner of some ways of life and manifestations coming from the
depths of our people’s past.
Evil places are determined by geography: shores, swamps, forests, and
others are naturally bad, fairies or bindweed, and besides them there are those
artificially created by man (curses, charms, crimes).
7
Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței (București: Editura Fundației
Culturale Române, 1992), 67.
8
Roger Caillois, Omul și sacrul (București: Nemira, 1997), 36.
502 | Ileana Simona Dabu
cardinal points are fixed, namely the south and the north. The other two depart
or approach the perpendicular to the equinox by giving the summer and winter
solstice.
Cardinal points fix the positions of the world and of things. The whole world
is observed and appreciated by a continuous relationship at the four cardinal
points, things are also determined by the place that occupies it in space, relative
to their position on the same cardinal points.
The world exists and manifests itself on two coordinates, time and space.
The space is divided into sizes and distances, the relationships of things that
exist in space are determined according to the cardinal points. They have the
qualities and functions and the place occupied by these points.
If the house is facing east or south, we have a positive state, and if it is set
to face the west or the north we have a negative state. The same happens with
placing things inside the house or in the garden, field or well. An icon, a bed, a
flower, or a clam with wheat sheaves each get a spatial orientation according to
the quality of the cardinal points.
Right and left in the traditional representation of space are places and
qualitative directions. This identification goes to some determinations of great
importance.
world, the cycle is closed and the gate remains further away, with a lesser man,
to watch other births, other weddings, other deaths”.10
The gate is a symbol of transition, transformation, stages, the isomorph
of the bridge, because it separates and binds at the same time two states, two
worlds, two territories. The bridge is a symbol of the connection between two
sacred spaces or between two contingent worlds, but exploited differently. It’s
a component of the symbolic road, but also an obstacle to the hike. Bridges,
decks and debris are the favoured places for evil spirits gather, expecting their
victims. Hence the custom of the Romanians to place guard posts, zoomor-
phism, sculpted figures on both sides of the bridge. Bridge builders usually
form closed professional confessional groups, being assimilated with wizards
or priests. The name of the Pontifex Roman priests comes from the 1st of the
“bridge maker”.11
The threshold marks the transition from one space to another, in a new
phase of existence. Ivan Evseev considers the threshold a passage from a profane
space into a sacred place, hence the obligation of purification or discharging to
some peoples at the entrance to the temple or house.12 The threshold plays one
an important role in the rites of passage: at birth, the child was on the threshold
with a stone placed on a plank, and the stone was buried at the bottom of the
courtyard, at the marriage the bride passed the threshold of the house into the
arms of the seam so as not to cross the threshold and thus offend the memory
of the ancestors, the dead’s coffin is stopped for a few minutes on the threshold
before leaving his house.
The door is a natural symbol of imminent penetration. Behind every closed
and locked door there is a mystery. Being the entrance and exit point, the door
receives magical virtues of closing and opening. No matter how paradoxical,
the door is more of a means of protecting the quality of space, whose harmony
would be disturbed by the presence of unwelcomed guests from the earthly and
spiritual world.13
If any traditional house is a cosmic micromodel, the chimney performs the
role the axis of the world, is the way of communicating with the world above.
The Horn connects the hearth, which is the seat of the spirits of the ancestors,
with the sky through the fire and the smoke rising from the hearth. It is also the
gate the main penetration of the house spirits and all heavenly influences. It is
10
Mircea Eliade, Sacrul și profanul (București: Humanitas, 1993), 72.
11
Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale (Timișoara: Amarcord, 2001),
157.
12
Ibid., 138.
13
Delia Suiogan, Simbolistica riturilor de trecere (București: Paideea, 2006), 27.
504 | Ileana Simona Dabu
also the symbol of social ties, as the chimney and the hearth are places where
familiar ceremonies are held.
Evseev said about the window that it is the eye of the house.14 It mediates
oppositions inside and outside, closed-open, danger-safety, linking the privacy
of the home to the outside world. It is the place of the entrances and exits,
“unregulated”, so it was supposed that the evil spirits could enter the window,
hence and the habit of putting different objects on the windows that come out
into the street: plants or curtains apotropaic properties. Through an entrance or
an exit through the window, death and illness could be deceived. The dead man,
not knowing where to return, sometimes went out the window, and during the
moves from one house to another, the children were introduced to the window.
In stories and in love poetry, the window symbolizing the face is the last line
separating two lovers.
Conclusions
The house has always been perceived as a construction destined for dura-
bility, so it was impossible to build a house, anywhere or anyway, the main
concern of man was to turn the place for construction into a real space, the
house as a microcosm can only be placed in the center of the world.
At the inauguration of a living space, religious ceremonies are held for
this purpose. The cleansing practices of the living space have been honestly
observed and transmitted from generation to generation, so when moved to a
new house, you must take a new broom, the old one need to be left in the old
house, and when building or repairing the roof of a house, a cross, a wicker and
a basil branch are placed on the top of the roof, to guard the space and those
who will live there.
So, the door, the threshold, the gate, the window mark the border between
the inside and outside. They put the house under the sign of initiation. Repeated
enterings and exits send us to the idea of the initiatory travel and have an
important role in all the proper rites of the transition from non-existence to
being and then to death.
În satul tradițional tot ce are omul mai vechi atinge veșnicia și este nou în fiecare zi.
Fiecare lucru dintr-o gospodărie avea sensul și locul lui. Țăranul are grijă în fiecare zi să
Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale (Timișoara: Amarcord, 2001), 151.
14
Space and Time within the Romanian Mentality | 505
respecte tot ce-l înconjoară în gospodărie: ochiul magic al casei, locurile bune și rele, timpul
după care se ghidează zi de zi în desfășurarea activităților sale. Ochiul magic al casei, adică
ochiul de sticlă din acoperiș, veghează cu privirea ageră tot ceea ce se întâmplă în gospo-
dărie. Timpul pentru omul de la sat era împărțit în timp de toate zilele, fiind dedicat muncii
și timp pentru sărbători, adică timpul sacru.
Casa țăranului a fost percepută ca o construcție sortită durabilității, aceasta nu putea
să fie contruită oriunde și oricum. Omul respecta toate ritualurile de ridicare a unei case, de
la îngroparea în temelia acesteia a unor obiecte cu rol ocrotitor până la înalțarea pe acoperiș
a unui copac sau cruce atunci când era construcția terminată. Cele trei locuri de trecere
(poarta, pragul și ușa) dintr-o gospodărie au fost foarte bine marcate. Ca simbol al trecerii,
poarta separă și leagă două lumi, pragul marchează trecerea dintr-un spațiu profan într-un
spațiu sacru, iar ușa este considerată un mijloc de protejare a spațiului, datorită închiderii
și deschiderii ei. Așadar, orice lucru care se înfăptuiește în viața de zi cu zi a țăranului, are
ceva magic care trebuie să se supună rânduielilor din vechime.
TEREN ÎN MUNȚII ORĂȘTIEI. RITURI DE
TRECERE ÎN COMUNA ORĂȘTIOARA DE SUS
Delia Nadolu*
Introducere
Termenul de rituri de trecere a fost elaborat de etnologul și folcloristul
francez Arnold Von Gennep, în lucrarea sa Les rites de passaj, apărută în anul
1909. Autorul ajunge la concluzia că acestea au la bază niște tranziții, treceri,
* Universitatea de Vest din Timișoara, str. Vasile Pârvan, nr. 4, e-mail: delia.nadolu@e-uvt.ro
1
http://comuna-orastioaradesus.ro/index.php?np=Comuna
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
508 | Delia Nadolu
dinspre o lume anterioară vieții spre lumea complexă a celor vii și apoi spre cea
de după moarte, toate acestea fiind mediate de ceremonii, rituri.2 Nașterea,
nunta, înmormântarea sunt sărbători ale fiecărei ființe individuale, dar și ale
ființei ca aparținând unei colectivități, lucru demonstrat de complexitatea ritu-
rilor ce însoțesc aceste treceri, rituri ce fac posibilă oprirea timpului istoric,
un timp cantitativ, și intrarea în timpul mitic, un timp calitativ. În societățile
arhaice, narațiunea sărbătorii era cuprinsă în mit, iar ritualul era forma de tran-
spunere simbolică în cotidian. În contextul riturilor de trecere, ne aflăm în fața
unei gândiri de tip religios. Ritul, magia, mitul sunt forme de religiozitate. Ritul
religios are ca funcție primordială reinstaurarea în lume a ordinii primordiale.
El trebuie să mijlocească relația cu sacrul și să concilieze puterile supranaturale.
Riturile au rolul de a media trecerea de la o stare la alta, pentru a crea o stare de
echilibru în viața fiecărui individ.
Metodologie
Monografia este o metodă la dezvoltarea căreia sociologia românească prin
Școala sociologică de la București a avut cel mai mare aport. Amprenta româ-
nească nu a fost pusă la același nivel pe nici o altă metodă. “Monografia însem-
nează în primul rând alegerea unui domeniu social bine determinat (monos,
unul singur) pentru a câștiga o noțiune cât mai completă a lui și a îngrădi
nesiguranța cunoașterii până a o suprima cu totul prin metoda vie a obser-
vației directe”.3 Designul metodologic a fost realizat pornind de la metoda
monografică gustiană, terenul fiind efectuat în perioada 2001–2003 în comuna
Orăștioara de Sus, județul Hunedoara, prin observație participativă, adaptând
și aplicând ghidurile de interviu privitoare la viața spirituală.
fie copilul la fel sau sa nu avorteze. Dacă își amintește că a făcut-o, sa meargă sa
i se descânte: e așezată de alte femei pe prag (“acolo-i leac”), după ce e aprinsă
vatra. Sub ea, se pun mătura, vătraiul și maiul. Suflă peste copil zicând: “De ce
mă mir, mă dezmir”. (1, 3, 4, 6, 8, 9, 10)
Să nu bea, să “aibă înțeles bun” în casa. (4)
Să nu vadă mort. Dacă merge la mort, să se desfacă la gât. Să nu se uite în
groapă. (7, 8, 10)
3. BOTEZUL
3.1 ALEGEREA NAȘILOR
Nașii se moștenesc din tată în fiu. Sunt nașii de cununie ai părinților. (1, 2,
3, 4, 6, 7, 8, 9, 10)
Nașii sunt ca niște părinți. (1, 6)
Dacă nu se mai înțeleg sau au plecat, se schimbă cu rude, prieteni. (4)
E bine să botezi, ca să scapi copilul de Satana. (2)
Nu se schimbă nașul, ca să aibă copilul noroc. (2)
Nu e bine să schimbi nașii decât cu acordul lor. Dacă o faci, te blestemă
și blestemul se leagă ca și cel de mamă. Când nu mai poate nașul, nu e cu rea
credință. (1, 6, 7, 8, 9, 10)
Dacă ai cel puțin 3 fini botezați sau cununați, ți se iartă păcatele. (1, 6, 7, 8,
10)
E bine să botezi copii săraci, că-ți iartă Dumnezeu din păcate. (9)
Să ai fini e o fală, o mândrie că ești căutat de oameni, că ești bogat. (4)
Părinții dau daruri nașilor. Înainte, și cinsteau și pe moși, și pe nănași. (4)
Darurile primite de naș de la părinții copilului: cămașă, prosop, colac sau
pâine (1, 3, 7), “chistinău” (batic), șorț, material sau haină (6, 8, 9, 10)
Oricine vede copilul (chiar nașii), trebuie să-i dea “bani de somn” (“să nu îi
fure somnul”) sau de noroc. Se pun la cap. (2, 3, 4, 6, 7, 8, 9)
Dacă nu are bani, ia o scamă de pe el și o dă copilului. (2, 4)
Se merge și special, cu plocon: bani. (4)
Darurile nașului pentru copil: haine, costumaș național (8, 9), apa sfințită,
busuioc. (9)
3.2 ALEGEREA NUMELUI
Numele e dat de cine vrea. (9)
E dat de tată. (10)
E ales de părinți. (1, 2, 3, 4, 6, 7, 8)
Poate fi: numele nașului, al tatălui sau mamei, bunicului. (4, 7, 8, 9)
Dacă se apropie vreo sărbătoare, se alege numele acelui sfânt. Poartă noroc.
(1, 2, 4, 6, 8, 9)
3.3 RITUL BOTEZULULUI
Moașa duce copilul la biserică. Nașa îl aduce. (1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 10)
Teren în Munții Orăștiei. Rituri de trecere în comuna Orăștioara de Sus | 511
Sunt obligați să-l cunune pe fin, dacă sunt chemați și dacă pot financiar. (1,
2, 3, 7, 8, 9, 10)
Se țin de rudenie și cu rudele finului și se ajută. (1, 3, 4, 7, 8, 9, 10)
Nașii merg pe la fin cu cadouri, haine sau doar în vizită, “pe omenie”. (2, 7,
8)
CĂSĂTORIA ȘI NUNTA
1. CREDINȚE ȘI PRACTICI PREVESTITOARE
De Auli, în Postul Paștelui, în prima săptămână, joia, mergeau fetele la o
casă și fierbeau cucuruz. Joi seara, se adunau feciorii și fetele le dădeau porumb
fiert, dulce sau sărat, la alții, că să-și bată joc. Când adormeau toți pe paie, cu
cele mari dormeau băieții. Vineri dimineața, se trezeau de noapte și scoteau
cicalaii și le dădeau foc și strigau dintr-un deal în altul:
“Aulii, Mario, Aulii;
Ce ți’, Mario, ce ți’?
Ce să-mi fie? Ce să-mi fie?
O turnau diecii-n țara,
La Ana în ocol se băgară.
Fata când o vedea:
Vai, mama,mă doare capul.
Știe mama ce ți’ leacul,
Ion, săracul.”(1, 8)
De Sânvăsâi (cum se face acum Revelionul), se aduceau 9 sau 11 farfurii
sau căni, se puneau pe masa și se strângeau fete și feciori. Sub fiecare farfurie,
se puneau: cărbune (soțul va fi negru sau urat), sare (va fi sărac), cariga de
fus(“murar”, adică morar), oglindă, inel, primbura (fălos), mărgele (frumos
sau gelos), pita (bogat), ghem (gușat), pieptene (colțat), bani (bănos), peria
(bărbos), pahar (beutor), carne (gras), grâu.
Una sau două le puneau și celelalte stăteau afară. Veneau și ridicau farfuria
și ce găseau sub ea, așa era sortitul. (1, 2, 3, 9, 10)
De Sânvăsâi, se făceau colaci și se dădeau pe apă și al cărei colac era primul,
ea făcea “soața”, în a 2-a zi de Paști. Se făcea masa, se punea muzică și se chemau
fetele. Până seara, la asfințit, soața ospăta fetele și se mai găseau unii cu alții (fete
cu băieți). (1, 2, 4, 5, 7, 8)
La Bobotează, se puneau mărgele sau busuioc de la popa sau primbura de
la camașă sub prag să treacă popa peste ele și noaptea se puneau sub cap și pe
cine visau, cu ăla se măritau (în loc de mărgele, se putea pune oglinda). (2, 4, 5,
7, 8, 9)
În anul în care visa, se și mărita. (8)
Crâsnicul îmbia: “Aveți fete, puneți busuioc.”(4)
Teren în Munții Orăștiei. Rituri de trecere în comuna Orăștioara de Sus | 513
Se mai punea busuioc sub pernă, furat de la crâsnic sau luat de la popa când
venea să boteze. (2, 3, 4)
Își puneau și fetele mai mici, nu doar cele de măritat. (2)
Înainte, veneau țigănci cu ghioc că să spună fetelor ursitul. (4)
“Era demult, când eram eu copilă, o femeie la care venea multă lume și care
făcea nu știu ce descântece. Lumea o căuta. Toate din sat știau că Sânza descânta.
Mama mi-o spus că vinea multa lume la descântat, pentru dureri sufletești.”(4)
Ursitorile la nașterea copilului îi urseau și dacă avea necazuri, așa îi era și
ursita. (4)
De Auli, se cânta în pădure “Popelnicu’ ”(plantă pt. creșterea părului).
“Popelnicu’ ”:
“Popelnice, veșnice,
Strigăti-te-or fetele,
Răspuns-o dumbrăniecu’,
Că zace ibonicu.
Na, să zacă, bola-l cocă.
Nu zace de nici un rău,
Ci zace de doru’ meu,
Cu fața cătă părete
Și poftește apa rece,
Apa rece din izvor,
De dorul mândruțelor.
Apa rece, gura me,
Când să dă pă lângă ie.
Mure negre din rug verde,
Mure negre, ochii mei,
Când să dă pă lângă ei.”(6)
Fiecare fată avea Dragobetele (pâine cusută cu fir de orice culoare). Era pus
pe apă. Cel ce pleacă primul arată că acea fată se mărită prima și făcea “soațele”
la Paști. (6)
Se făceau clăci în Postul Crăciunului. (6)
Se mai întâlneau la nunți. (6)
La Paști, se punea în blid un ou roșu și un ban. Dimineața, se spăla fata cu
acea apa pe față și zicea:
“Să fii iubitoare ca banul și drăgălașă ca oul”. (8)
La Nedei, se întâlneau tinerii, pe zi, iar seara se întorceau acasă. (8)
La șezători, se învelea o roata cu paie și i se dădea drumul. Dacă pică pe o
anumita parte, erau fetele (an rău), dacă pică pe alta, erau băieții (an bun). (10)
La alesul cânepii, cânepa mică însemna om mic, cea mare, om înalt. (10)
514 | Delia Nadolu
2. LOGODNA
Pețitul îl face băiatul de la părinți. (8, 9)
Pețitorii erau nașul și mirele, cu căruța și caii. (10)
La pețit, se trimite o rudă din familie (chiar bătrânii sau nașul) sau un băiat
care e prieten și cu fata. (1, 5, 6, 7)
La cuscreală, se mergea joia sau lunea. “Orice lucru să nu-l începi de marțea,
nici de vinerea, că nu ajută.”(9)
Se duce la părinții fetei seara și dacă acceptă, se înțeleg la o data când se
cuscresc. Atuncea merge băiatul cu rudele apropiate (doar bărbații, pe vremuri),
părinți și nași, la fată acasă, se pune masa și se târguiesc cu averea, se înțeleg pe
holde, vite. Dacă nu ajungeau la nici un rezultat, nu se căsătoreau. Dacă ajun-
geau, se fixa data nunții. (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10)
Acuma, de un timp, cuscreala e mai modernă: se caută cu școală, serviciu
și după calitatea omului. (4)
Părinții știu că discută de mai multa vreme, că au planuri de căsătorie.
Acuma, discută mai altfel ca altădată, mai multă vreme, până se cunosc mai
bine. (4)
Cu 3 duminici înainte, mergeau la popă, se băgau la “potrocol” (Sfat) și
popa anunța vestea 3 duminici la rând. (1, 3, 7, 8, 9, 10)
“Vestim pentru taina Sfintei cununii pe juna….cu junul…. ”. (8)
Fata își făcea zestrea în cele 3 săptămâni. (8)
Un om de-al familiei spune în sat că o sa fie ospăț. (5)
Popa anunța căsătoria cu 1 sau 2 săptămâni înainte. (2, 6)
Tinerii merg împreună prin sat, ca să se știe că se vor căsători. (2, 4)
“În satele noastre, e mai restrâns, se cunosc toți, îi văd împreună mereu, se știe.
Părinții se ajută, merg de la unii la alții”. (4)
Tinerii mergeau cu părinții la “potrocol”. Se mergea înaite de ospăț. (1, 5)
Inelele le pun doar la cununie. (4)
“Am auzit că nu știu unde se face logodna la cununie, dar la noi nu e obiceiul.”(4)
3. CĂSĂTORIA
3.1 CĂSĂTORIA CIVILĂ
Se numește “potrocol”. (9)
Se face la “cănțălarie”(Consiliu). Mirii puneau mâna pe Biblie. Primarul
zicea: “De bună voie ați venit aici?”. “Ești silit sa o iei pe……de nevasta?”. Zicea
asta de 3 ori. Avea un fel de haină cu zigzaguri tricolore. (10)
Se face în aceeași zi cu nunta și cu slujba religioasă, duminica, după 3 săptă-
mâni de la logodnă. (1, 2, 4, 6, 7)
Unii o fac înainte de nuntă, în ziua ospățului. (4, 5)
Merg femei să vadă mireasa acolo. Îi servesc cu băutură și prăjituri. (4)
Teren în Munții Orăștiei. Rituri de trecere în comuna Orăștioara de Sus | 515
4. NUNTA
4.1 OBIECTE RITUALE
Steag-pe o bâtă lungă (de 2 metri), se înșirau baticuri negre sau baticurile
miresei și primbura din păr, ciucuri și se puneau zurgălăi sau zdrăncănele (cu
care mergeau călușarii) sau cingătău (clopoței). Era împodobit de fete și feciori
sâmbătă seara. Băieții fără tată nu aveau voie sa ducă steagul. Steagul era purtat
când veneau după mireasa. (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10)
516 | Delia Nadolu
Nu era chemat tot satul. Ținea 2 zile (duminică și luni seara). (6)
Nașii puneau masa (prăjituri, băutura) când mergea mirele după naș. (1)
Nașii puneau masa de la strigări (cea mai scumpă). (6)
Mai demult, nașii dădeau o masă “ajutor” la miri. (1)
Masa e pregătită de femei ce se pricep, numite “socăcițe”. (1, 2, 3, 5, 6, 7, 8,
9, 10)
Era o femeie tocmită care câștiga mult, dar și muncea o săptămână. Ea le
conducea pe celelalte. (4)
Se făcea: supa de tăiței (loste), perișoare, sarmale, curechi cu carne (de
oaie), carne de porc, pasăre, vită, cozonac cu nucă, plăcinte cu drugă, maietec
(un fel de cârnat), pupe (gogoși). (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10)
Erau 3 mese: la cununie, la ora 12 (la strigări), dimineața (zeama acră). (8)
Băutura: țuică, vin. (4, 6, 8)
Astăzi, se fac: gustări, mezeluri, brânză, roșii, ardei, salate, sărățele. După
ele, se pune supa de găină, apoi friptură de porc, găină, șnițele, piure de cartofi,
pilaf de orez. Apoi: prăjituri, sarmale, iar prăjituri, băuturi, cafea. Acum dau
și vișli. Apoi, începe cinstea. Tortul miresei e cu mai multe etaje, e alb, ornat
frumos. Cu asta începe cinstea nașului. (4)
Muierile ce veneau aduceau plocon: plăcinte cu brânză, varză. Nu erau
prăjituri. (3)
4.3 ZESTREA
Mireasa o pregătea împreună cu mama ei, cu părinții. (1, 2, 3, 5, 7)
Era pregătită de cel ce mergea în casa celuilalt (ca și nora sau ginere). (9)
Se dădeau lăzi mari la început. Apoi, credenț (dulap), în care se puneau:
perini, haine. Era scos afară deschis, să îl vadă lumea. (1, 4)
Astăzi, se dă și mobilă. (1)
O punea pe culme în șură sau afară, în curte, pe frânghii, în dimineața
nunții. (1, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10)
Acuma, nu mai vede nimeni zestrea, nu se mai ține cont. Se primesc daruri
de la neamuri, aparate de uz casnic. (4)
Se înșirau perdele, covoare, perini, saci, străiți, desagi, cearșafuri (lepedee),
prosoape țesute (stergare), “meringheața”(pentru învelit merindea), cipca
(dantela), “fileuri”, măsarița (fața de masă), pracoița (plapuma), poneava (țesă-
tura), perdele de lână. (1, 2, 4, 6, 7, 9, 10)
La clăci, în Postul Crăciunului, se torcea pentru gazdă. (2)
Dimineața, după terminarea nunții, luau zestrea cu carul cu patru boi și o
duceau la mire. (1, 8)
Se mai dădeau animale, cel puțin două holde. (6, 7, 8, 10)
Mireasa dădea cinste și familiei mirelui: cămăși, materiale de rochii. (7)
4.4 PREGĂTIREA CASELOR. LĂUTARII
518 | Delia Nadolu
MOARTEA ȘI ÎNMORMÂNTAREA
1. PREGĂTIRI ÎNAINTEA MORȚII
1.1 SEMNE CE PREVESTESC MOARTEA
Te spurcă cucul seara sau cântă aproape de casă sau înainte să te speli sau să
mănânci primăvara. (1, 3, 4, 5, 9)
Cânta cionvica (cucuveaua). (1, 2, 4, 7, 10)
Visezi noaptea urât. (1)
Auzi pisica în casă, noaptea, sforăind. (1, 7)
Visezi brad (moare fecior). (1)
Hăuie câinele. (3, 7, 10)
Are vise (apa adâncă, tulbure, mireasă, copilaș-fetiță). (4, 7, 8)
Are presimțiri. (5)
“Mama me o avut o cloșcă cu pui și înainte de a muri, într-o noapte, o cântat un
pui cocoșește.” (6)
Pocnesc ferestrele. (10)
Cad stelele (moare cineva din afara neamului). (10)
1.2 SEMNELE AGONIEI
Când se “pigule” omul, se știe că se duce. (2)
Omul stă și se uită fix. (2)
Are vedenii. (2, 6, 8)
Vorbește cu morții apropiați, strigă după părinți. (1, 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10)
1.3 CEASURI BUNE ȘI RELE
Cei ce mor între Paști și Rusalii merg în Rai (cerul e deschis sau vămile sunt
deschise). Vor fi mântuiți. (1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9)
Nu e bine sa mori în Săptămâna Paștilor, în Post, căci Raiul e închis. Familia
se roagă pentru ei să scape. Sunt oameni păcătoși sau fără lumină. Atunci a
pătimit Hristos. (1, 2, 7, 8, 9)
Nu se moare în Săptămâna Luminată, “că e aia mai scumpă”. (6, 10)
1.4 PREGĂTIRI PENTRU UȘURAREA MORȚII
Lumânarea aprinsă (1, 7, 8)
522 | Delia Nadolu
Slujbe (a Sf. Vasile cel Mare – Marele Văsâlie), rugăciuni sau dacă e grav,
maslu de casă sau de pomană (1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 10)
“O, Preasfântă Maică, Stăpână, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, primește
nevrednica mea rugăciune și mă păzește de moarte năpraznică și-mi dăruiește
pocăință înaintea sfârșitului meu. Amin.” (10)
Maslul de pomană: umblă o văduvă după bani prin sat. Cumpără lumini,
face slujba cu doi popi. (9)
Maslul e cel mai de ajutor la omul ce nu poate să moară. Lumea plătește
preoții, că nu au voie sa dea din casă cei ce au mort. Se face cu cât mai mulți
preoți. (2, 3, 5, 7)
Mătănii pe o haină. (8)
Cărți de rugăciune (Visul Maicii Domnului, Talismanul, Epistolia), cruce
sub pernă (2, 4, 7, 10)
Dacă nu se cheamă preotul, chinuie mult. (2, 4, 7)
Moare așa cum e îmbrăcat. (1)
Se îngroapă în costum popular, dacă are. (4)
Să nu fie “smintit”, adică sa fie lăsat să moară. (7)
Iertare de la persoane cu care s-a certat. (7, 8, 10)
1.5 URMĂRILE NEÎDEPLINIRII ACESTORA ÎN CAZUL UNOR
MORȚII VIOLENTE
Se face mai multă slujbă. (4, 6)
Sufletul arde în foc. E interzisă slujba. (10)
Înainte nu se făcea toata slujba pentru spânzurați, doar jumătate. (4, 6, 8, 9)
La înec: slujba întreagă. (8)
Nu se duc prapurii. (7, 10)
Slujbe multe, parastase multe, pomeni, rugăciuni (4, 6, 7)
Dacă nu se fac, familia trăiește cu gândul că a murit nespovedit și necumi-
necat. (4)
După ce e dus la groapă, a doua zi dimineața, se face pomana ieșirii sufle-
tului. (4)
La 6 săptămâni: pomană și stolnic. (4)
2. MOARTEA
2.1 PREGĂTIRI ÎN CASĂ
Se acoperă oglinzile sau se întorc, că să nu se vadă în casa mortul. (1, 2, 3,
4, 5, 7, 8, 9, 10)
Se acoperă 6 săptămâni sau 42 de zile pentru liniștea sufletului, că să nu se
mai arate fața mortului la nimeni. (10)
Nu se deschid geamurile sau ușile. Intră aer și se umflă mortul. (2, 7, 8)
E așezat cu capul spre Apus. (8)
Teren în Munții Orăștiei. Rituri de trecere în comuna Orăștioara de Sus | 523
Nu se scoate gunoiul din casă. Se bagă sub masa de sub sicriu. (2, 7)
Se împodobește masa unde e pus mortul. (1)
Se închid ferestrele. (1)
Se scoate mobila pentru a face loc. (7)
2.2 VESTIREA MORȚII
Crâsnicul trage clopotele de 3 ori pe zi: dimineața, la prânz, seara. Trage și
întrerupe 5 minute. (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10)
Aduce sfeșnicul. (8)
Oamenii casei anunță în sat. (3)
2.3 CE I SE FACE IMEDIAT DUPĂ MOARTE
Celor ce mor cu ochii deschiși, li se pun bani pe ochi sau se închid. (1, 2,
4, 6, 7, 9)
Celor ce mor cu gura deschisă, li se leagă maxilarele. (1, 2, 3, 6, 7, 9, 10)
Se leagă mâinile cu o batista. (3, 7, 8)
Se leagă picioarele. (8, 10)
O fac cei ce scaldă. (8, 10)
Asta fac femei ce sunt chemate și plătite. (2)
Se scaldă. (9)
Se îmbracă cu hainele de cununie. (9)
2.4 SCĂLDATUL
Doi, trei oameni, rude sau prieteni sau străini, care sunt plătiți cu bani sau
cu hainele mortului. (1, 2, 4, 5, 7, 8, 10)
Pentru bărbați, spală bărbații și invers. (7)
Oamenii săraci spală mortul, care primesc hainele. (4, 6)
În apă caldă. (5)
În apă normală, cu spălătoarea, apă, săpun, pe tot corpul (altfel îl lingi cu
limba pe lumea cealaltă). (1, 2, 4, 5, 7, 8, 9, 10)
Spălătoarea se păstrează și, în caz de rău la vreo rudă, se afumă cu ea. (2, 10)
Unii rup din cârpa de pe mort și afumă cu ea sau rup din cruce și afumă. (2)
Apa se aruncă în locuri dosnice, unde nu umbla oameni sau vite. (1, 4, 6,
7, 9, 10)
Apoi, se dă cu apă sfințită. (6)
Patul se arde. (4)
Hainele se ard sau se spală în iaz. (9)
Scaldă cine vrea. (3)
Apa se ia de la râu sau fântână. (3, 5, 10)
2.5 TUNDERE, BĂRBIERIRE, TĂIEREA UNGHIILOR
Se tunde. Părul se bagă în sicriu. (1, 2, 7, 8, 9).
Părul se păstrează și se afumă cu el, dacă revine sufletul. (9)
Se bărbierește. (1, 2, 4, 6, 7, 8, 9, 10)
524 | Delia Nadolu
3. ÎNMORMÂNTAREA
3.1 COȘCIUGUL
Copârșeul se tămâiază, se pune în el tot ce trebuie (fuior de cânepă, e pusă
cruce pe fundul său). (1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10)
E făcut din blăni, cearșaf, pernă. (8, 9)
Se pun păpuși cu numele celor din casă, ca să nu vină să îi ia. (9)
Capul sa fie mai sus ca să nu îi vină veninul pe gură. (6)
526 | Delia Nadolu
De mijloc strâmbat,
Nu ca mini chitat (frumos).
Brade-ncetinat,
Nu fi supărat,
Că pe tini te-or pune
La un cap de june,
La lina fântână,
În mijloc de grădină.
La lina livadă,
În mijloc de progadă (cimitir).
Brade-ncetinat,
Nu fi supărat
Că voinicu’ are
O măicuță dulce
Și-o venit la cruce,
Mult o lăcrima
La cetina ta
Și nu ți-i usca.
Voinicu’ mai are
Frați și surioare,
Veri și verișoare,
Toți or lăcrima
La cetina ta
Și nu ți-i usca.”(4)
Nu se intră în sat cu bradul, că moare alt tânăr. Se opresc cu el în afara
satului. Acolo, merg fete, neveste cu panglici, batiste, flori, zurgălăi, pentru
împodobit. Feciorii îl așază pe niște capre de lemn și crestează în scoarța lui un
fel de șerpuială, ca o cunună, ce învelește tulpina. După împodobire, pleacă cu el
cântând. Stau cu el în fața porții până se termină slujba. Fetele cântă pe margine.
După ce se bagă mortul în mormânt, se ridică bradul, până nu se aruncă cu
pământ. Până la înălțarea lui tac toți, apoi tinerii cântă până e gata mormântul.
Lipită de brad se pune crucea. Cântecul bradului se cântă și sâmbătă seara de un
grup de fete și feciori, 6 săptămâni. (4)
Bradul (dacă e mort tânăr, necăsătorit), crucea, prapurii, preotul, diaconii,
mortul, copiii cu coroane, familia, prietenii, restul lumii. (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9,
10)
3.7 PE DRUM SPRE CIMITIR
Se bocește. (1)
Peste apă se oprește, se citesc 3 Evanghelii, se varsă apă din oala unei văduve.
(1, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10)
Se cântă bradul. (10)
Teren în Munții Orăștiei. Rituri de trecere în comuna Orăștioara de Sus | 529
4.5 POMENI
Se fac acasă la mort. (5)
Casa o botează popa. (5)
A 2-a zi sau seara: prânzul (1, 3, 7, 8)
La 3 zile, acasă (10)
La 3 săptămâni (9)
La 6 săptămâni, la 6 luni, la 1 an (1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10)
Parastas anual, până la 7 ani (1, 7, 8, 9, 10)
La 7 ani, se face stolnic la biserică. (10)
Se fac 40 de colaci ce se dau de pomana pentru trecerea celor 40 de vămi,
la 6 săptămâni. (9)
Participă săraci, rude ce au ajutat, care au scăldat, vecini. Sunt chemați. (1,
2, 5, 8, 9, 10)
Se duce apa 40 de zile la un om neajutorat. Se dă de pomană găleata, lumâ-
nare și cantă. (1, 3, 6)
Se duce apa în 40 de vase. După ce se termină, se împodobește un băț cu 40
de crestături și i se dă drumul pe râu. Dacă bățul merge mult, mortul se duce în
Rai. Dacă nu, e păcătos. (2)
Se ridică o cruce mai durabilă și se sfințește mormântul la 1 an. (6)
Stolnic: preoții fac slujba în jurul mesei, iar lumea pune mâna unul pe
umărul celuilalt, legănând-o, pentru binecuvântare. Se face în prima duminică
după înmormântare. (10)
4.6 DESPRE STRIGOI
Unii se fac strigoi sau vâlve. (5, 7, 8)
Copiii care se nasc din părinți bitangi sau necununați se fac strigoi. (4)
Dacă nu li se bagă ceva în copârșeu, vin după acel lucru. Se bagă spălă-
toarea. (5, 8)
Vin după cei ai casei. (8, 9)
Vin după vite. (9)
Se fac strigoi sufletele neodihnite, care au plecat fără voie sau cu păcate
grele, necredincioși, stăpâniți de duhuri rele. (1, 6, 7, 8, 10)
Strigoii sunt oameni atât de păcătoși că “nu mai încap în pământ”. (9)
Se cunoaște dinainte, căci morții sunt roșii la față, neschimbați în cele 3 zile
și la dezgropare. (7)
Au codiță la fund. (10)
“Odată, au murit 7 bărbați unul după altul și că să se afle ce este, au dus
la morminte un armăsar să sară peste ele. Numai peste unul nu a sărit. L-au
dezgropat. Era roșu. L-au ars cu spini. Ăla i-o luat pe toți!”. (6)
Cine dezgroapă are moarte rea, căci e păcat. (6, 9, 10)
532 | Delia Nadolu
INFORMATORI:
Comuna Orăștioara de Sus:
1. Visăroi Maria, 68 ani
2. Vinerea Mina, 60 ani
3. Ianoș Floarea, 81 ani
4. Demien Ana, 72 ani
5. Manolescu Avram, 87 ani
6. Andreșoiu Saveta 76 ani și Andreșoiu Samoilă, 80 ani
7. Sturza Safta, 69 ani
8. Sigai Safta, 73 ani
9. Gridan Maria, 64 ani
10. Muntean Maria Iulia, 72 ani
Teren în Munții Orăștiei. Rituri de trecere în comuna Orăștioara de Sus | 533
The rites of passage, referring to birth, wedding or death represented in the course of
human development the actions that aim to certify the social order, but also to legitimate o
certain cosmic order. Symbols of joining, mechanisms of motivation and mobilization, and
the consensus on the moral values that lie at the bottom of the existence of a community
might be found out from these rites.
Orțișoara de Sus is located in the eastern side of Hunedoara County, at the foot of the
Șurianu Mountains partly and partly within these mountains; the Grădiștea River makes
its central axis. From this point of view, it is a similar village both to the other ones in the
high areas of Hunedoara County and of the whole country. Not an economic or social note
comes in turn to individualize the village, but a cultural one: the territory of the village is
almost congruent with the area of the capital of the Dacian Kingdom during our aboriginal
ancestors’ time of glory. Costești, Blidaru and Fețele Albe, the three great fortresses around
Sarmizegetusa Regia, together with the enclosure like, formed by that one at Piatra Albă
(Luncani Platform) and Căpâna, on the Sebeș Valley, the most distant one, made these
mountains be the cradle of the Romanian people.
A monographic approach lies at the bottom of my methodological steps, joining
the participatory action research and the semi-directed interview. There was registered
and organized a large volume of ethnographical data at the village of Orțișoara de Sus,
Hunedoara County, during the three years of field research there. A series of latent, tradi-
tional senses, essentially magical and metaphysical, might be put in light off now, without a
hermeneutic analyze of these data.
RECENZII, PREZENTĂRI DE CARTE
Zoltan Iusztin, Politică și administrație în Banatul medieval, Academia
Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2018, 345 p.
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
538 | Recenzii
Ligia Boldea
7). În anul 1975 a fost luată o hotărâre benefică pentru lumea satelor, respectiv
înfiinţarea de abatoare comunale, de secţii de prelucrare a laptelui, de brutării,
de unităţi pentru valorificarea fructelor, precum şi a unor prese pentru produ-
cerea uleiului necesar localităţii respective (doc. 135).
În cadrul Plenarei C.C. al PCR din 18–19 iunie 1973 s-a hotărât reluarea
lucrărilor la Canalul Dunărea – Marea Neagră, Nicolae Ceauşescu având în
vedere construirea de-a lungul cheiurilor a unor obiective industriale, a două
sau trei bazine mai mari unde să fie realizate lacuri de acumulare, precum şi
amenajarea unor porturi (doc. 16).
Nici în domeniul turismului lucrurile nu stăteau prea bine, conducerea
superioară de partid sesizând o serie de greutăţi în aprovizionarea staţiunilor
cu legume şi zarzavaturi, lipsa de politeţe şi necinstea personalului şi probleme
legate de igienă (doc. 35).
Existau greutăţi şi în privinţa exporturilor, nefiind respectate contractele
externe, Ceauşescu decizând să nu se mai livreze nimic în interior până când nu
se realiza planul la export. De asemenea, era necesară creşterea calităţii produ-
selor destinate vânzării în străinătate (doc. 56).
Situaţia din industrie nu s-a îndreptat nici la începutul anului 1975, iar
în cadrul şedinţei Comitetului Politic Executiv din 6 februarie se constata că
planul producţiei globale pe 1974 nu a fost îndeplinit, utilajele nu se livrau la
timp, multe erau de proastă calitate, o serie de obiective industriale nu au intrat
în funcţiune. Liderul partidului atrăgea atenţia că încă se menţin mari chel-
tuielile materiale, dorind ca să fie nominalizate întreprinderile care urmau să
lucreze pentru export, decizând economisirea energiei electrice (doc. 75).
A urmat interzicerea importului de materii prime pentru industria textilă, a
lemnului, transporturi, agricultură, România confruntându-se cu lipsa valutei.
Importurile, în aceste condiţii, urmau să se realizeze pentru “lucrurile unde am
un export avantajos”, iar toată producţia pentru nevoile interne trebuia să se
realizeze numai cu materiale româneşti (doc. 111).
Pentru a micşora deficitul comercial, Ceauşescu cerea şi reducerea la
minimum a importului de medicamente, arătând că urma să cumpere medica-
mente numai la schimb, cerând şi întocmirea unei liste cu produsele “care se pot
reduce în ţară ca să poată fi date la export” (doc. 114).
Şi la Ministerul Industriei Uşoare existau mari deficienţe în privinţa cali-
tăţii produselor, care datorită acestui fapt erau respinse la export, dar şi pe piaţa
internă, în acest fel acumulându-se stocuri mari (doc. 115). Secretarul general
al P.C.R. mai hotăra ca în anul 1975 orice import se putea realiza doar cu apro-
barea sa (doc. 116).
Perioada prezentată în cadrul volumului s-a remarcat şi prin schimbări
importante în domeniile învăţământului, culturii şi presei. Astfel, în aprilie
Recenzii | 543
atât în privinţa originii lor sociale, cât şi a concepţiei politice pe care o aveau.
Cornel Burtică propunea ca la facultăţile de filosofie, dar şi la altele, să se treacă
pe sistemul recrutării de la Academia “Ştefan Gheorghiu”, iar liderul partidului
sublinia că absolvenţii facultăţilor de filosofie deveneau cadre politice (doc.
107).
În “Informare privind rezultatul concursului de admitere în învăţămîntul
superior, pentru anul universitar 1975–1976”, întocmită de către ministrul
Educaţiei şi Învăţământului, Paul Niculescu-Mizil, se sublinia că în urma
aplicării indicaţiilor conducerii de partid cu privire la recrutarea candidaţilor
pentru facultăţile cu profil ideologic (filozofie, sociologie, economie politică
şi planificare, istorie, istorie-geografie, drept, drept economic şi administrativ,
relaţii economice internaţionale) a avut loc o îmbunătăţire a compoziţiei sociale
a acestora, remarcându-se o scădere a numărului şi ponderii candidaţilor fii de
intelectuali şi funcţionari (doc. 133).
În privinţa presei, în primăvara anului 1974 s-a decis o reducere substan-
ţială a tirajelor, formatului, numărului de pagini, ritmului de apariţie a ziarelor
şi revistelor, precum şi dispariţia unora dintre acestea, Ceauşescu arătând că
acest lucru se impunea, în primul rând, pentru economisirea hârtiei (impor-
tată), toate aceste măsuri ducând şi la disponibilizarea unei părţi din perso-
nalul redacţional. Din discuţii se degajă eforturile întreprinse de către Cornel
Burtică, Dumitru Popescu, Paul Niculescu-Mizil sau Octavian Paler de a salva
ce se mai putea salva (doc. 34).
În cadrul şedinţei Comisiei pentru Elaborarea Programului Partidului
Comunist Român din vara anului 1974, trebuie scoasă în evidenţă caracteri-
zarea pe care Nicolae Ceauşescu a făcut-o Cominternului, subliniind că acesta
a greşit fundamental când a negat independenţa partidelor comuniste, fiind
transformat, încă de la început, într-un instrument al URSS-ului (doc. 43).
La sfârşitul anului 1975 în cadrul Secretariatului C.C. al PCR a fost discutat
proiectul tratatului de “Istorie militară a poporului român’’, Nicolae Ceauşescu
afirmând că războiul contra Ungariei din 1919 nu a fost unul de agresiune.
Totodată el a respins categoric teza Cominternul potrivit căreia România era
considerată un stat imperialist, că eliberarea Transilvaniei şi Basarabiei consti-
tuiau acte agresive, expansioniste (doc. 136).
O problemă sensibilă cu care s-a confruntat conducerea de partid şi de
stat a fost cea a emigrării, în 1974 membrii Biroului Permanent al Comitetului
Executiv al C.C. al PCR constatând creşterea solicitărilor de plecare definitivă
din ţară în raport cu anul 1972. Ilie Verdeţ îşi exprima îngrijorarea privind
numărul mare de cereri din partea celor cu studii superioare, iar Ion Ioniţă
constata numărul crescând de etnici români care doreau să părăsească defi-
nitiv România. Nicolae Ceauşescu arăta necesitatea ca autorităţile să fie mai
Recenzii | 545
receptive faţă de evrei, care trebuiau lăsaţi să plece deoarece se plângeau peste
tot, precum şi intensificarea educaţiei politice în rândul germanilor. În acelaşi
timp se prevedea scoaterea din învăţământ a cadrelor didactice ce solicitau
plecarea definitivă din ţară. De asemenea, s-a hotărât că cetăţenii care emigrau
pierdeau automat dreptul de proprietate, fără despăgubiri (doc. 52).
Autorii volumului surprind şi cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu,
care lua amploare în acei ani, Manea Mănescu, Gheorghe Pană, Gheorghe
Rădulescu ieşind în evidenţă prin laudele aduse liderului comunist în timpul
unei şedinţe a Comitetului Executiv al C.C. al PCR (doc. 48).
Documentele prezentate în volumul de faţă ne arată că în perioada analizată
conducerea superioară de partid se preocupa şi de probleme minore, precum
consumul de alcool. Astfel, Ceauşescu cerea închiderea barurilor şi restauran-
tele la ora 1 noaptea, interzicerea reclamelor de băuturi alcoolice la televizor,
precum şi a vânzării votcii în ţară (cu excepţia câtorva restaurante), deoarece
“s-au înmulţit pe străzi beţivii” (doc. 97).
Volumul III din Istoria comunismului din România ne prezintă o imagine
obiectivă a României din anii 1972–1975, cu probleme economice din ce în
ce mai serioase, cu reducerea tirajelor multor ziare şi reviste, cu un control tot
mai strict al partidului în privinţa facultăţilor de istorie şi filosofie. În acelaşi
timp, conducerea PCR continua procesul de subordonare a Securităţii, urmă-
rind şi anihilarea foştilor membrii ai mişcării legionare aflaţi în acel moment în
străinătate. Documentele incluse în volum evidenţiază şi modul de gândire al
lui Nicolae Ceauşescu, personalitatea liderului comunist român. Drept urmare,
lucrarea este deosebit de preţioasă pentru istoriografia română, sperând că
demersul ştiinţific va fi continuat cu publicarea de noi volume.
Vasile Rămneanțu
Felician Velimirovici
NORME DE TEHNOREDACTARE
Modul de citare:
Pentru partea de Arheologie se va folosi, după preferinţă, sistemul Chicago
sau Harvard. În cazul sistemului Harvard, la notele de subsol se va cita autorul
(autorii), anul apariţiei şi pagina (figura, planşa, fotografia). Ex:
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
550 | Norme de tehnoredactare
Țeicu 1998,
D. Țeicu, Banatul montan în Evul Mediu, Timișoara, 1998.
Szentmiklosi 2010,
Al. Szentmiklosi, Locuirea de tip Cruceni-Belegiš de la Cruceni–Módosi út
(jud. Timiş). Sondajele arheologice din anii 1997 şi 1999, în Banatica, 20/I,
2010, 293–306.
1. Cărţi de autor:
Viorel Achim, Politica sud-estică a regatului ungar sub ultimii arpadieni
(Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2008), 90 –91.
La următoarele citări se indică doar numele autorului, 1–2 cuvinte din titlu
şi pagina, după cum urmează:
3. Volume colective:
Victor Motogna, “Banatul românesc în cele dintâi veacuri al stăpânirii
ungureşti,” în C. Grofşorean, ed., Banatul de altădată. Studii istorice, vol. I
(Timişoara, 1944), 275.
Norme de tehnoredactare | 551
În cazul în care editorul este altul, citarea se va face după cum urmează:
5. În cazul în care într-o notă este citată o lucrare, urmată în nota urmă-
toare de aceeaşi lucrare, se va folosi Ibidem prescurtat în forma Ibid., fără a fi
pus în italic. Ex:
Nu se vor folosi sub nicio formă op. cit., loc. cit. sau Idem.
References citation:
For Archaeology, the author(s) should use either Chicago or Harvard
system. In Harvard system, the corresponding footnote should have: author(s),
year of publication, and page (figure, plate, photo.). Example:
B A N AT I C A , 2 9 | 2 0 1 9
554 | Editorial guide
Țeicu 1998,
D. Țeicu, Banatul montan în Evul Mediu, Timișoara, 1998.
Szentmiklosi 2010,
Al. Szentmiklosi, Locuirea de tip Cruceni-Belegiš de la Cruceni–Módosi út
(jud. Timiş). Sondajele arheologice din anii 1997 şi 1999, în Banatica, 20/I,
2010, 293–306.
For History, the author would use The Chicago Manual of Style (http://
www.chicagomanualofstyle.org/home.html). In such a case, citation will be as
following:
1. Books:
Viorel Achim, Politica sud-estică a regatului ungar sub ultimii arpadieni
(Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2008), 90–91.
Next citations would contend only the author’s name, 1–2 words from the
title, and page, as follows:
Next citations would contend only the author’s name, 1–2 words from the
title, and page, as follows:
Next citations will follow the articles and studies in periodical journals
order: