Sunteți pe pagina 1din 4

PROCEDURA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV ÎN

REGLEMENTAREA LEGII NR. 554/2004, CU MODIFICĂRILE


ŞI COMPLETĂRILE ULTERIOARE. CĂILE DE ATAC.
EXCEPŢIA DE NELEGALITATE

Recursul este, potrivit art.20 alin.(1) din lege, singura cale de atac
împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de fond în cauzele de contencios
administrativ. Este vorba de o cale de atac împotriva tuturor hotărârilor date de
instanţa de contencios administrativ în calitate de instanţă de fond, intrând aici atât
hotărârile care privesc acte administrative tipice, cât şi actele administrative
asimilate, cum sunt contractele administrative.
Legea impune ca recursul să se judece de urgenţă şi cu citarea părţilor,
recursul suspendând executarea hotărârii atacate, cu excepţia hotărârii prin care a
fost soluţionată cererea de suspendare a actului administrativ atacat.
În plus, menţionăm că hotărârile pronunţate în materia contenciosului
administrativ sunt supuse aceloraşi căi de atac extraordinare, ca şi hotărârile
instanţelor de drept comun:
- contestaţia în anulare, în condiţiile art.497 şi următoarele din Codul de
procedură civilă;
- revizuirea, în condiţiile art.503 şi următoarele din Codul de procedură
civilă;
- recursul în interesul legii, în condiţiile art.508 din Codul de procedură
civilă.

Executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de


contencios administrativ
Din coroborarea prevederilor art.28, potrivit cărora dispoziţiile prezentei
legi se completează cu prevederile Codul de procedură civilă, cu cele ale art.400
alin.(1) din Codul de procedură civilă, rezultă că hotărârile pronunţate de
instanţele de fond în cauzele de contencios administrativ sunt executorii, recursul
suspendând executarea, potrivit art.20 alin.(2) din lege.

1
Instanţa de executare este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de
contencios administrativ, ceea ce înseamnă că poate fi şi instanţa de recurs, atunci
când aceasta, admiţând recursul şi reţinând cauza, a rejudecat fondul pricinii.
Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care au fost admise
acţiunile în contencios administrativ, constituie titluri executorii.
În cazul în care prin astfel de hotărâri au fost anulate acte administrative cu
caracter normativ, acestea sunt general obligatorii, au putere numai pentru viitor şi
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I ori în monitoarele locale, la
cererea instanţei de executare ori a reclamantului.

Excepţia de nelegalitate
a) Noţiune şi natură juridică
În timp ce acţiunea în anularea unui act administrativ este o cale principală
şi directă prin care se urmăreşte ca instanţa de contencios administrativ să
pronunţe desfiinţarea efectelor juridice ale actului administrativ respectiv, excepţia
de nelegalitate este doar un mijloc de apărare.
b) Condiţiile invocării excepţiei de nelegalitate
Potrivit art.4 alin.(1) din lege, legalitatea unui act administrativ unilateral
poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau
la cererea părţii interesate.
Excepţia de nelegalitate poate viza doar actele administrative cu caracter
unilateral, având astfel un obiect mai restrâns decât acţiunea directă în anulare.
Excepţia de nelegalitate poate fi invocată în cadrul oricărui proces (civil,
comercial, penal, administrativ) în orice fază a acestuia (fond, apel, recurs).
c) Soluţionarea excepţiei de nelegalitate
Potrivit art.4 alin.(2) din lege, instanţa de contencios administrativ se
pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, în
termen de 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare, urmând ca instanţa de
recurs să judece cauza în 3 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor prin
publicitate.
2
d) Efectele excepţiei de nelegalitate
Ca orice hotărâre judecătorească şi hotărârea instanţei de contencios
administrativ prin care a fost soluţionată excepţia de nelegalitate va produce
efecte doar între părţile litigiului respectiv, adică inter partes litigantes.
Astfel, potrivit art.4 alin.(4) din lege, în cazul în care instanţa de contencios
administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat
excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost
constatată.

Controlul de legalitate exercitat de instanţele de drept comun


Controlul judecătoresc asupra legalităţii actelor administrative se realizează,
în mod preponderent, prin intermediul instanţelor de contencios administrativ şi,
în mod excepţional, prin intermediul instanţelor de drept comun, în condiţiile unor
legi speciale care prevăd în mod expres acest lucru.

A SE VEDEA ȘI PROCEDURA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV ÎN


REGLEMENTAREA LEGII NR. 554/2004, CU MODIFICĂRILE ŞI COMPLETĂRILE
ULTERIOARE. JUDECATA ÎN FOND

Litigii de contencios administrativ date în competenţa judecătoriilor ca instanţe de


fond
a) Legea nr.18/1991 a fondului funciar prevede că împotriva hotărârilor prin care
Comisia judeţeană soluţionează contestaţiile formulate de persoanele nemulţumite de măsurile
stabilite de comisiile locale, se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este
situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare (art.53).
b) Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu
destinaţie de locuinţe trecute în proprietatea statului prevede la art.18 că hotărârile
comisiilor judeţene şi ale comisiei municipiului Bucureşti sunt supuse controlului judecătoresc,
potrivit legii civile, şi pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare.
În această situaţie, potrivit legii civile – art.1 pct.1 din Codul de procedură civilă –
judecătoriile sunt instanţele care judecă, în primă instanţă, toate procesele şi cererile, care nu
sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.
c) Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor
reglementează la art.31-36 procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a
contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, plângerile formulate fiind de competenţa de soluţionare
a judecătoriilor, care judecă în calitate de instanţe de drept comun.
De menţionat că, potrivit art.34, recursurile împotriva hotărârilor date de judecătorii sunt
de competenţa secţiei de contencios administrativ de la tribunale.
d) Legea nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale
prevede la art.16 alin.(5) că, împotriva soluţiei prin care primarul a rezolvat întâmpinarea
formulată în legătură cu listele electorale, se poate face contestaţie în termen de 24 de ore de la
comunicare, la judecătoria în a cărei rază teritorială se află localitatea, care va pronunţa o
hotărâre definitivă şi irevocabilă.
3
e) Legea nr.373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului prevede la
art.13 alin.(2) că împotriva soluţiei primarului, prin care acesta a rezolvat întâmpinarea
referitoare la omisiunile din listele electorale, se poate face contestaţie la judecătoria de la
domiciliul alegătorului, în termen de 5 zile de la comunicare, hotărârea fiind definitivă şi
irevocabilă.
f) Legea nr.119/1996 privind actele de stare civilă cuprinde reglementări care atribuie
judecătoriilor competenţa de a soluţiona litigiile referitoare la refuzul ofiţerului de stare civilă de
a întocmi actul de stare civilă, ori cele privind modificarea, completarea, etc. a actelor de stare
civilă, este dată judecătoriilor.

Litigii de contencios administrativ date în primă instanţă în competenţa


tribunalelor
a) Legea nr.64/1991 privind brevetele de invenţie prevede la art.56 că hotărârea
Comisiilor de reexaminare a hotărârii de acordare a brevetului, după ce se motivează, se
comunică părţilor în termen de 15 zile de la pronunţare şi poate fi atacată la Tribunalul
Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare, iar hotărârea acestei instanţe poate fi atacată
cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti.
Acest text legal nu precizează că litigiile ar urma să fie judecate de secţiile de contencios
administrativ şi nici că ar fi aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ, ceea ce
înseamnă că atât tribunalul cât şi Curtea de apel vor judeca aplicând regulile dreptului comun.
b) Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv
în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede la art.26 alin.(3) că decizia sau, după
caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi
atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui
circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu
soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
c) Legea nr.16/1995 privind protecţia topografiilor circuitelor integrate prevede la
art.16 alin.(2) şi (3) că soluţia motivată a Comisiei de reexaminare a hotărârii privind cererile de
înregistrare a topografiilor poate fi atacată în termen de 3 luni de la comunicare la Tribunalul
Bucureşti, iar sentinţa pronunţată poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti, în 15
zile de la comunicare.
d) Legea nr.84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice prevede, la art.81, că
hotărârea motivată a Comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi
Mărci poate fi atacată la Tribunalul Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare, iar
deciziile tribunalului pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti, în 15 zile de la
comunicare.
Legislaţia specială actuală ne oferă multe alte situaţii în care litigiile de contencios
administrativ au fost date în competenţa judecătoriilor sau tribunalelor, ca instanţe de drept
comun, însă limitele acestui curs ne obligă să ne limităm la exemplele prezentate mai sus.