Crearea Lumii In Mitologia Hindusa

În textele aparținând mitologiei hinduse, cum ar fi Bhagavata purana, Mahaa-Vishnu,

Zeul Suprem, plutește pe suprafața Oceanului Cosmic, iar din porii pielii lui se emană un
număr imens de universuri. Apoi, aceste universuri sunt inhalate de zeu și sunt readuse în
corpul lui, încetându-și funcționarea, pentru ca apoi să iasă din nou, să renască, la
următoarea expirație a lui. Fiecare moment al respirației (inspirație sau expirație) este
echivalent cu câteva miliarde de ani. Mahaa-Vishnu îndeplinește astfel rolul zeului
creator, dar și destructiv, care influențează evoluția lumii și îi menține ordinea.
Se spune că lumea materială nu
este decât o mică parte dintr-un
cer infinit, etern și spiritual,
numit Vaikunta. Acest cer,
unde timpul este absent, este
format din esența perfecțiunii, a
infinitului, a cunoașterii
supreme și a bucuriei.

Fiecare primă ființă creată în fiecare univers se numește Brahma, iar datoria ei este să
creeze o diversitate de elemente naturale, de
forme de viață, în lumea pe care o guvernează.
După karma pe care au avut-o oamenii în
universul anterior, ei sunt puși în noi corpuri, și
pot fi orice, ori Brahma însuși, ori un animal sau
o insectă. Acest ciclu viață-moarte-reîncarnare
continuă la infinit. Multe suflete umane purificate
primesc atribuții asemănătoare lui Brahma, de a
administra unele forțe ale naturii, și poartă
numele “daevas”. Ei sunt un fel de zei dar nu au puteri specifice, bine definite. În
mitologia hindusă se spune că lumea materială nu este decât o mică parte dintr-un cer
infinit, etern și spiritual, numit Vaikunta. Acest cer,