Poezia

Poezia este ochiul care plânge.

Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este ţapa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge.
O voi, prieteni,
poezia nu este lacrimă
ea este însuşi plânsul,
lacrima ochiului
plânsul unui ochi neinventat,
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit. (N. Stănescu)

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT

 Caracteristicile limbajului poetic
Expresivitatea
- acea trăsătură generală a textului
poetic prin care se transmit
sentimentele autorului în manieră
plastică;
- denotă unicitatea stilului poetic al
unui autor, noutatea imaginarului
poetic, forţa imaginilor artistice cu
scopul de a impresiona cititorul;
- constă în împletirea armonioasă a
figurilor de stil şi a imaginilor artistice
pentru a sublinia ideile poetice,
sentrimentele eului liric;
- se justifică expresivitatea limbajului
poetic prin folosirea epitetelor, a
metaforelor, a comparaţiilor;
- figurile de stil utilizate, precum şi
preferinţa, la nivel lexical, pentru
anumite grupuri (de pildă, cele formate
din substantive şi adjective - cu rol
descriptiv) configurează un text
expresiv, armonios.
Sugestia
- se realizează prin evitarea numirii
unui obiect, a unei situaţii etc.,
astfel încât lectorul deduce singur
mesajul poetic din reţeaua de
corespondenţe;
- e o trăsătură definitorie a poeziei
simboliste şi se realizează prin
stilul aluziv, indecis, fragmentar,
promovând vagul, nedefinitul;
- se realizează prin utilizarea
simbolurilor, a imaginilor artistice
cromatice, olfactive, auditive, a
sinesteziilor, a corespondenţelor
dintre sentimente şi culori etc.
- Simbolurile, sinesteziile şi
imaginile artistice folosite nu vor
numi direct ideea poetică
(sentimentul, starea), ci o vor
sugera;
Mallarme: „A numi un obiect
înseamnă a suprima trei sferturi din
plăcerea pe care ţi-o dă un poem,
plăcere care constă în bucuria de a
ghici încetul cu încetul; să sugerezi,
iată visul nostru."
Ambiguitatea
- înseamnă dubla posibilitate de
echivalare a unor elemente din
limbajul poetic, rezultată din
specificitatea construcţiei acesteia,
încât să deschidă către cititor o serie
alternativă de conotaţii posibile la
aceeaşi expresie a limbii;
- rezultă din caracterul interpretabil,
echivoc al unor expresii poetice, ceea
ce duce la mai multe căi de descifrare
a mesajului poetic;
- mesajul poetic necesită un efort de
interpretare din partea cititorului;
- figurile de stil (metafore, simboluri,
oximoron), asocierile neaşteptate de
cuvinte, imaginile artistice
surprinzătoare, polisemantismul unor
cuvinte, contradicţiile semantice ale
unor termeni întreţin ambiguitatea
limbajului poetic.
Reflexivitatea
- derivă din tendinţa de a filosofa
pe marginea unei stări existenţiale.
Oriunde poetul se avântă în
formule generalizatoare despre
lume, viaţă, destin etc., întâlnim
limbaj reflexiv;
- ca şi celelalte trăsături,
reflexivitatea se realizează la nivel
stilistic tot cu ajutorul figurilor de
stil (epitete, comparaţii, metafore
etc), dar acestea surprind meditaţia
lirică asupra unui fapt, asupra unei
stări, idei etc.
- reflexivitatea limbajului poetic
constă şi în capacitatea acestuia de
a provoca lectorul la meditaţie
asupra ideilor poetice exprimate.