Importanța Viței

de Vie
[Подзаголовок документа]

Пользователь
[НАЗВАНИЕ ОРГАНИЗАЦИИ]
 Cuprins :
I. Insemnatatea
II. Dăunătorii
III. Protecția plantei
IV. Metode de combatere :
- Organice
- Tehnice
- Biologice și chimice
 Importanta culturii de vita de vie
         Viticultura este o ramura de productie intensiva a agriculturii, caracterizata
printr-un coeficient ridicat de valorificare a terenurilor. Valoarea productiei ce
se realizeaza la un hectar de vita de vie , echivaleaza cu circa 10-15
hectare culturi cerealiere.

         Vita de vie se cultiva cu rezultate foarte bune pe terenurile in panta, pe

nisipuri si soluri nisipoase. Pe glob, 47-50% din plantatiile de vii sunt situate pe
terenuri in panta. In tara noastra, mai mult de 85% din plantatiile de vii se
gasesc pe terenurile in panta si anume:

     34% pe terenuri cu pante mici (4-14%);

     39% pe terenuri cu pante mari (14-24%);

     12% pe terenuri cu pante foarte mari(peste 24%).

         Vita de vie reprezinta baza de productie pentru economia nationala.

Strugurii reprezinta materia prima pentru obtinerea vinurilor si distilatelor
pentru coniac, bauturi alcoolice cu pondere insemnata in consumul populatiei.

         Este o importanta sursa pentru export. Produsele viti-vinicole (strugurii de

masa, vinul coniacul, sampania, sucul de struguri, stafidele) sunt solicitate la
export. Multe tari ca: Spania, Italia, Franta, Grecia si multe altele isi asigura
importante resurse valutare prin exportul de produse rezultate din cultura vitei
de vie.

        In tara noastra venituri importante din export o are populatiile care traiesc
in regiunile de deal, subcarpatice, constituind unul din factorii de stabilitate a
populatiei respective. La noi se exporta aproximativ 10-15% din productia
anuala viti-vinicola. Surse mari de venit se obtin de la plantatiile de vii pentru
struguri de masa.

         Strugurii si vinul au o contributie insemnata in alimentatia umana.

Strugurii si mustul, datorita continutului bogat in zaharuri simple, acizi organici,
saruri minerale, vitamine, substante pectice etc., exercita asupra organismului un
efect energizant, mineralizant, reconfortant si chiar terapeutic. Datorita
continutului ridicat in glucoza, fructoza, strugurii si mustul au un efect
energizant muscular si nervos; un kilogram de struguri proaspeti furnizeaza 600-
1200 calorii, iar un kilogram de stafide pana la 2600 calorii, valoarea alimentara
fiind superioara majoritatii fructelor.

         Datorita continutului complex, cura de struguri, are efecte remarcabile,

atat pentru mentinerea sanatatii organismului uman, cat si pentru ameliorarea si
chiar vindecarea unor boli ale cailor respiratorii, digestive, afectiuni ale ficatului
si splinei, unele boli nervoase, slabirea organismului datorita unor boli (rahitism,
anemie, malnutritie).

         Vinul  este ,,cea mai sanatoasa si igienica bautura’’consumat rational are

un  efect benefic asupra organismului uman, fiind considerat un aliment si
medicament.

         Prin consumul de vin se lupta impotriva alcoolismului, care in multe tari

din lume ia proportii ingrijoratoare datorita consumului mare de bauturi
spirtoase.

         Intrucat vinul are o pondere mare in alimentatia populatiei globului, exista

in prezent mai multa preocupare pentru protectia sanatatii consumatorului, in
sensul ca se incearca obtinerea unei ,,viticulturi biologice’’fara ingrasaminte
chimice si pesticide, care sa asigure vinuri sanatoase, biologice.

        Cultura vitei de vie necesita multa forta de munca, de aceea tehnologiile

folosite in viticultura necesita o serie de calificari profesionale (altoiri, taietori,
vinificatori) ceea ce contribuie la instruirea fortei de munca si oferta unor
posibilitati si mai mari de castig.

         Potrivit datelor Oficiului International al Viei si Vinului, suprafata

cultivata cu vita de vie pe glob in anul 1992 era de 8 235 000 hectare.

         Repartitia pe continente a suprefetelor viticole se prezinta astfel: Europa

cu o suprafata viticola de 5,626 milioana hectare, concentreaza aproape 70% din
cea existenta pe tot  globul, urmata de Asia cu 1,407 milioane hectare
reprezentand 17,1%, apoi America cu 0,784 milioane hectare (9,5%), Africa cu
351 mii hectare (4,3%) si Oceania cu 67mii hectare (0,8%).
         Descresterea suprafetelor cultivate cu vita de vie in ultimii ani s-a datorat
unor masuri economice de conjunctura, care au condus la defrisarea de mari
suprafete de vii in toate tarile din Comunitatea Economica Europeana (in Franta,
Italia si Spania) cat si de natura sociala in tarile din Europa de Est (Ungaria,
Romania) Asia, Africa (Algeria) si continentul American.

Evolutia viticultirii mondiale in viitor va depinde de organizarea actuala ,de

influentele istorice, economice, culturale, stiintifice, sociale si religioase, care
sunt diferite de la o tara la alta.

         Cresterea substantiala a productiei viticole, in conditiile reducerii

necesarului de forta de munca si  costurilor de productie, trebuie sa faca fata
unui nivel de trai mai ridicat, cerintelor unei noi calitati a vietii omului, precum
si cresterii demografice.

         Viticultura reprezinta o ramura a agriculturii cu un nivel de productivitate

foarte ridicat; cultura vitei de vie implica consum de energie, ea nu se poate
dezvolta fara energie sau cu aportul scazut al acesteia.

         Pe viitor, sporirea productiei viti-vinicole va avea loc in contextul crizei de

energie si materii prime. Fata de aceste cerinte, masurile care se impun pentru

 viticultura nu sunt de ordin restrictiv, ci de economisire a energiei prin

inlaturarea risipei, intensificarea utilizarii unor noi resurse de energie etc..

         Viticultura dispune astazi  de posibilitati de reducere a consumurilor

energetice mai ales a celor legate de protectia fitosanitara, erbicidare, fertilizare
si irigare. In acelasi timp, reducerea consumului de fungicide, insecticide,
erbicide si ingrasaminte vor contribui la prevenirea poluarii solului, precum si a
plantelor si implicit a recoltelor.

         O serie de prognoze privitoare la consumul de vin si evolutia gustului

consumatorilor au scos in evidenta ca Italia, Spania, Franta si Portugalia, tari
care detin 45% din suprafata mondiala si 53% din productia mondiala de vin,
consumul de vin se va stabiliza la 50-70l/an/locuitor, in mare parte vinurile rosii.
In Germania vor fi preferate in continuare, ca si in S.U.A. vinurile
albe.                                          In ultimii ani asistam la o diversificare a
productiei viti-vinicole; astazi  in lume se cunosc peste 50 de produse
nefermentate obtinute din struguri.  Se apreciaza ca refacerea anumitor plantatii
viticole din diferite zone ale globului se va orienta catre obtinerea strugurilor de
masa, a stafidelor, a bauturilor pe baza de must si vin cu tarie alcoolica scazuta.

Lista daunatorilor vitei de vie

   Lista daunatorilor vitei de vie insumeaza in jur de 45 specii dintre care: 1
specie din ordinul Nematoda: Meloidogyne incognita Kofoid (nematodul
radacinilor); 2 specii din ordinul Acarina: Tetranychus urticae Koch. (acarianul
rosu comun) si Eryophies vitis Pgst. (erinoza vitei de vie).

         Din clasa Insecta produc pagube un numar mare de specii si anume: 5

specii din ordinul Orthoptera: Oecantus peluscens; Ephipiger ephipiger Fiebig.
(cosasul gheboas); Calliptamus italicus L. (lacusta italiana); Dociostaurus
maroccanus Thumb. (lacusta marocana); Tettigonia viridissima L. (lacusta
verde); 8 specii din ordinul Homoptera: Phylloxera vastatrix Peanch. (filoxera
vitei de vie); Pulvinaria vitis L. (paduchele testos al viei); Parthenolecanium
corni Bché. (paduchele testos al prunului); Parthenolecanium persicae F.
(paduchele testos al dudului);  Phaenococcus aceri Sogn. (paduchele ceros al
vitei de vie); Lepidosaphes ulmi L. (paduchele virgula); Quadraspidiotus
perniciosus Comst. (paduchele din San José); Schizoneura ulmi L. (paduchele
lanos al agrisului si coacazului), etc.

Din ordinul Coleoptera se cunosc ca daunatoare la vita de vie 13 specii si

anume: Anomala vitis L. (carabusul verde al vitei de vie); Anomala solida Er.
(carabusul verde al vitei de vie); Lethrus apterus Laxm. (forfecarul); Byctiscus
betulae L. (tigararul); Adoxus obscurusL. (scriitorul); Peritellus
sphaeroides  Germ. (gargarita cenusie); Pentodon idiota Hbn. (carabusul
negru); Otiorrhynchus ligustici  L. (gargarita radacinilor de lucerna); Polyphylla
fulloF. (carabusul marmorat); Melolontha melolontha L. (carabusul de
mai); Peritelus familiarisBoh. (gargarita mugurilor vitei de vie); Epicometis
hirta Poda. (gargarita florilor).

Si ordinul Lepidoptera este bine reprezentat si cuprinde circa 8 specii

importante si anume: Eupoecilia (Clysia, Cochylis) ambiguella Hbn. (cochilisul
vitei de vie); Lobesia (Polychrosis) botrana Den et Schiff. (eudemisul vitei de
vie); Sparganothis pilleriana Schiff. (molia frunzelor de vie); Peribatodes
(Boarmia) rhomboidaria L. (cotarul cenusiu al vitei de vie); Arctia villica L.
(cainele babei); Hyphantria cunea Drury. (omida paroasa a dudului); Lymantria
dispar L. (omida stejarului); Scotia (Agrotis) segetum Den et Schiff. (buha
semanaturilor).

         Ordinul Hymenoptera, este reprezentat de o singura specie Reticulitenues

lucifugus Rossi . Din ordinul Diptera o specie Perisa oenophila Haimb. (musca
galicola a vitei).

Din Clasa Gasteropode, 2 specii sunt mai importante si anume: Deroceras

spp. (limaxul cenusiu) si Helix pomatia L. (melcul de gradina).

Dintre Vertebrate sunt citate ca  daunatoare specii din Clasa Aves

(Pasari) cum ar fi: Turdus merula L. (merla) si Sturnus vulgaris L. (graurul); iar
din Clasa Mamalia (Mamifere) din ordinul Rodentia speciile: Lepus
europaeus Pal. (iepurele de camp) si Oryctolagus cuniculum L. (iepurele de
vizuina)
 Cele mai răspândite boli ale viței de vie

Majoritatea soiurilor de viță de vie sunt sensibile și chiar foarte sensibile

la boli și dăunători, ceea ce face ca măsurile de protecție să constituie o verigă
deosebit de importantă pentru asigurarea obținerii unor producții ridicate și de
calitate. Bolile viței de vie sunt prezentate în cele ce urmează.

Bolile viței de vie și combaterea bolilor viței de vie

Dintre bolile viței de vie care produc cele mai mari pagube în plantațiile de vii,
uneori până la compromiterea totală a producției, sunt mana, făinarea, putregaiul
cenușiu al strugurilor, antracnoza, cancerul bacterian etc.

Bolile viței de vie – Mana viței de vie

Mana viței de vie este produsă de o ciupercă, Plasmopara viticola. Ea atacă
toate organele verzi ale plantei: frunze, lăstari, inflorescențe, boabe, cârcei și
chiar muguri. Frunzele sunt atacate din primele vârste, maximum de sensibilitate
prezentând când ating suprafața de cca 20 cm. Pe măsură ce frunzele cresc și țe-
suturile îmbătrânesc, ele devin mai rezistente și infecțiile cu mană se produc mai
greu. Pe frunze aspectul atacului este diferit, în funcție de stadiul de dezvoltare a
bolii. Ciuperca pătrunde în țesuturile frunzei inferioară a frunzelor, sau prin răni.
În dreptul punctelor unde s-a produs infecția, după câteva zile, pe fața superioară
a frunzei apar pete gălbui, mai lucioase decât restul frunzei, asemănătoare cu
petele de untdelemn, numite din această cauza pete untdelemnii.
După 1-2 zile, în funcție de temperatură și umiditatea atmosferică, pe partea
inferioară a frunzelor, în dreptul petelor untdelemnii apare un puf albicios,
reprezentând fructificațiile ciupercii. Pe măsură ce boala avansează țesuturile
din centrul petelor se brunifică şi se usucă. Aceasta este faza de arsuri pe frunze.
Toamna (septembrie-octombrie), pe frunzele mature, în țesuturile infectate, apar
numeroase pete mici, colțuroase, brune, dând frunzei un aspect moscat. În aceste
pete iau naștere sporii de iarnă (oosporii), formă sub care ciuperca rezistă peste
iarnă în frunzele căzute.
Cea mai păgubitoare formă de atac se manifestă pe inflorescențe, care pot fi to-
tal distruse. Boabele sunt atacate de la formarea lor până la intrarea în pârgă.

Cum se previne mana viței de vie? Cum se combate mana viței de vie?
Pentru prevenirea și combaterea manei la vița de vie se recomandă aplicarea
unui complex de măsuri culturale și tratamente chimice.

Măsurile culturale se referă la: evitarea efectuării de plantații insuficient

aerisite, legarea corectă a lăstarilor, aplicarea echilibrată a îngrășămintelor, cu
evitarea excesului de azot, executarea la timp a prașilelor, evitarea stagnării apei
în plantații etc.
Tratamentele chimice au un rol preventiv, aplicându-se prin stropiri în timpul
incubației ciupercii. Pe vară se execută 4-8 și chiar 10 stropiri la avertizare, în
funcție de condițiile de mediu, mai numeroase în verile cu precipitații multe.
Deosebit de importante sunt tratamentele aplicate înainte de înflorit și imediat
după legarea boabelor.
În prima parte a perioadei de vegetație stropirile se fac cu produse acuprice și
sistemice ca : Dithane M-45 (0,2%), Ortophalthan 50 WP (0,2%), Captadin 50
PU (0,2%), Zineb S-80 (0,3—0,4%), Ridomil 48 WP (0,2%) etc. Ultimele 2-3
stropiri se fac cu zeamă bordeleză (0,75-1,00%) sau cu oxiclorură de cupru
(Turdacupral – 0,4-0,5%). Pentru a spori remanența soluției pe plantele tratate se
adaugă un adeziv (Aracet – 0,2%).
Bolile viței de vie – Putregaiul cenușiu al strugurilor
Boala este provocată de ciuperca Botrytis fuckeliana și poate ataca frunzele,
lăstarii tineri, dar cel mai frecvent și mai puternic boabele mature, aproape de
cules. Boabele atacate se înmoaie, crapă și se acoperă cu un mucegai abundent,
cenușiu-brun, care poate cuprinde întregul strugure. În unele cazuri, în toamnele
calde și uscate, boabele atacate nu se mai acoperă cu mucegai, ci se stafidesc,
prin pierderea apei, această formă fiind numită „putregai nobil”.
Măsuri de prevenire şi combatere a bolii – putregaiul cenușiu al strugurilor
Pentru combatere se recomandă o serie de măsuri de igienă culturală, la care se
asociază stropirile cu Rovral. Pentru a se obține însă rezultate bune, este necesar
ca primul tratament să se facă imediat după înflorit, apoi și în momentul
formării complete a strugurelui (la cca 20-30 zile de la înflorit) şi un alt
tratament la intrarea strugurilor în pârgă.

Vița de vie butoaie

Rezultate bune se obțin dacă tratamentele de prevenire a manei, după înflorit se
execută cu produse care acționează și împotriva putregaiului cenușiu (Captadin,
Ortophalthan). Pentru a preveni instalarea atacului de putregai cenușiu se va
acorda, de asemenea, o atenție deosebită combaterii moliilor din generațiile a Il-
a și a IlI-a.

Bolile viței de vie – Antracnoza viței de vie

Boala este produsă de ciuperca Gleosporium ampelophagum. Sunt atacate toate
organele aeriene ale viței de vie, în special primăvara sau la începutul toamnei.
Pe lăstar apar pete mici de culoare brună, care pe măsură ce cresc, devin
unghiuloase și capătă o culoare roșcată cu o bordură mai închisă. Țesuturile din
dreptul petelor sunt cufundate având aspectul unor ulcerații. Pe frunze boala
apare sub forma unor leziuni punctiforme ca şi pe lăstar. Țesuturile din dreptul
petelor se necrozează, se sfâșie. Pe boabe, simptomele bolii devin vizibile
înainte de intrarea în pârgă. Se observă la început numeroase pete punctiforme,
care pe măsură ce boala evoluează, cuprind zone mai mari din suprafața bobului,
se adâncesc, afectează miezul, producând uscarea prematură a boabelor.
Măsuri de prevenire și combatere a bolii
Pentru a preveni atacul de antracnoză, se recomandă aplicarea în timpul
repausului, până la umflarea mugurilor, stropiri cu zeamă bordeleză 3% sau cu
Dibutox 1%. În timpul perioadei de vegetație, după ce lăstarul a atins 5-10 cm
lungime, se fac stropiri repetate la avertizare, folosind unul din produsele :
Polyram combi(0,2%), Orthocid 50 (0,25%) sau Ortophaltan (0,2%). Rezultate
bune se obțin și prin folosirea zemei bordeleze în concentrație de 0,5-0,75%.

Bolile viței de vie – Cancerul bacterian al viței de vie

Boala este produsă de bacteria Agrobacteriura tumejaciens care trăiește în sol și
pătrunde în țesuturi, prin răni. Se manifestă pe elementele lemnoase ale
butucului (coarde, cordoane, tulpini etc.) prin apariția la suprafața organelor a
unor tumori de dimensiuni variabile, acoperite cu un țesut buretos, specific. În
general, tumorile se formează la punctul de altoire, în zonele în care coardele au
fost rănite (prin răsucire, grindină, rupere etc.). Prezintă atacuri mai intense
plantațiile situate pe terenuri grele, compacte, umede, reci, cu aciditate ridicată,
fertilizate unilateral, în exces cu azot și afectate de înghețuri puternice în timpul
iernii.
Măsuri de prevenire şi combatere a bolii – cancerul bacterian al viței de vie
Se evită amplasarea plantațiilor pe terenuri grele, reci, cu exces de umiditate. În
cazul fertilizării cu îngrășăminte minerale, dozele de potasiu vor fi superioare
celor de azotat. La plantare se vor folosi numai vițe sănătoase. Cele ce prezintă
simptome ale acestei boli se elimină de la plantat. În timpul perioadei de repaus
sunt necesare tratamente cu Dibutox (1%) sau Formol (2%).

Bolile viței de vie – Virozele viței de vie

Virozele sunt boli cu caracter infecțios, provocate de agenți patogeni, numiți
virusuri. În țara noastră au fost semnalate, la vița de vie, o serie de viroze, dintre
care cele mai răspândite sunt scurt-nodarea, îngălbenirea aurie, răsucirea
frunzelor, boala lemnului striat, mozaicul nervurian, marmorarea. În prevenirea
apariției și răspândirii virozelor se adoptă măsuri indirecte ca: lichidarea
focarelor de infecție. În afara acestor boli, la vița de vie mai pot fi întâlnite
următoarele: Putregaiul alb al strugurilor (Charinia diplodiella), Putregaiul
negru al viței de vie (Giugnardia bidweli), Pătarea roșie (Pseudopezia
tracheiphila), Septorioza (Septoria ampelina) etc.
Dăunătorii viței de vie și combaterea lor
Dăunătorii viței de vie, deși mai puțini la număr decât bolile viței de vie, pot
produce totuși pierderi mari în plantațiile viticole, dacă nu se iau din timp
măsurile de combatere.

Păianjenul roşu (Tetranychus urticae sau Tetranychus altheae)

Păianjenul roșu (Tetranychus urticae sau Tetranychus altheae) este răspândit în
toate podgoriile din țara noastră. Atacă frunzele pe fața inferioară, unde țese un
păienjeniș fin. Frunzele atacate se usucă și cad în cele din urmă.

Combatere. Efectuarea arăturii sau sapei adânci de toamnă, care contribuie la

distrugerea adulților hibernanți, distrugerea buruienilor pe care se înmulțește
acest dăunător și stropiri cu Dibutox (1%), în perioada de repaus și cu DEF 25
CE (0,2%), Omite (0,2%), în perioada de vegetație.
Erinoza viței de vie
Erinoza viței de vie sau bășicarea viței de vie este o consecință a atacului produs
de un păianjen microscopic Eriophyes vitis. Primăvara, păianjenii ies din
locurile de iernare și atacă frunzele tinere pe partea inferioară. Ca urmare a
atacului, pe fața inferioară a frunzelor apar pete cu aspect pâslos, iar pe partea
superioară bășicări de culoare mai închisă decât restul frunzei. Combatere. Se
aplică aceleași tratamente ca şi în cazul păianjenului roșu al viței de vie.
Molia strugurilor – Eudemisul (Lobesia botrana)
Este un fluture mic, de culoare cenușie, cu aripile dinainte pestrițe. Are 3
generații pe an. Primăvara, în luna mai, apar fluturii care se împerechează și
depun ouăle pe bobocii florali, cârcei și chiar frunze. Omizile apărute se hrănesc
cu bobocii florali pe care îi înfășoară cu o țesătură fină, mătăsoasă. Omizile din
generația a Il-a (de vară) și a IlI-a (de toamnă) atacă boabele, pagubele putând fi
foarte mari. Pe timp secetos boabele atacate se usucă, se zbârcesc ca o pungă, iar
pe timp ploios, pe rănile provocate de larve se instalează diverse mucegaiuri,
care conduc la putrezirea în masă a strugurilor.

Combatere. În cazul plantațiilor puternic infestate se aplică două tratamente (la

generația de primăvară și vară). De obicei, la generația de toamnă nu se aplică
tratamente, pentru a evita intoxicațiile. Se recomandă stropiri cu unul din
insecticidele: Decis 2,5 EC; Carbetox (0,3%); Parathion (0,06%); Wofatox 50
(0,1%) ș.a., cu respectarea strictă a timpului de pauză de la stropit până la
recoltat.
Cochilisul strugurilor {Clysia ambiguella)
Este un fluturaș mic, de culoare cenușie- murdar, mai puțin frecvent ca
Eudemisul. Este întâlnit în special în zonele de silvostepă, a stejarului și fagului.
Are două generații pe an. Prima generație atacă bobocii florali, iar a doua
boabele verzi. Combatere. Sunt indicate aceleași tratamente ca și în cazul
Eudemisului.
În afara dăunătorilor amintiți, viţa de vie mai prezintă o serie de dăunători care,
în anumite condiţii, în unii ani, pot provoca pagube destul de importante. Dintre
aceștia pot fi menționați: Păduchele țestos (Eulicanium corni) și Păduchele lânos
al viței de vie (Pulvinaria vitis), Cărăbușul viței de vie (Anomala vitis),
Țigărarul viței de vie (Byctiscus betulae), Omida păroasă a dudului (Hyphantria
cunea), Gărgărița mugurilor (Sciaphobus squalidus) etc.

În cazul apariției unor boli și dăunători care nu pot fi identificați de micii

cultivatori, se recomandă consultarea specialiștilor din cadrul centrelor de
protecție a plantelor, care pot stabili exact boala sau dăunătorul ca și tratamentul
adecvat. În plus, centrele zonale de protecție a plantelor distribuie și produsele
de combatere necesare care, uneori fiind foarte otrăvitoare, se recomandă
aplicarea lor numai de către socialiștii acestor organe. Substanțele chimice
necesare prevenirii și combaterii bolilor și dăunătorilor se procură de la
magazinele comerciale de produse chimice, iar cele cu toxicitate mai mare, care
necesită o atenție mărită la aplicare, se distribuie de către centrele de protecție a
plantelor.