Epidemiologia

Epidemiologia = studiază răspândirea bolilor în colectivitățile umane, depistează cauzele care le determină, în
vederea elaborării măsurilor de combatere, prevenire și eradicare.

Obiectul epidemiologiei este:

- populația
- grup particular de bolnavi.

Obiectivele epidemiologiei sunt:

1. Descrierea bolilor și a factorilor de risc
2. Explicarea epidemiologiei și modul de transmitere
3. Predicția față de numărul probabil al bolilor într-o populație dată și caracterul distribuției bolii în acea
populație
4. Fundamentarea programelor de prevenire și combaterea bolilor.

Programele naționale = sunt un ansamblu de activități și servicii instituite pentru tratarea și prevenirea unor boli
cu consecințe grave asupra populației (SIDA,TBC).

Nivelul intervenției are patru compartimente:

1. Profilaxia primară se adresează oamenilor sănătoși pentru a nu face boala.

Metode de profilaxie sunt:

- imunoprofilaxia (vaccinări)
- etimioprofilaxia TBC
- fluocizarea apei
- igiena
- educația sanitară.

2. Profilaxia secundară care are ca scop depistarea precoce a bolilor și controlul evoluției bolii.

Metode de profilaxie secundară sunt:

- scrimingul
- controlul periodic
- dispensarizarea.

3. Profilaxia terțiară:
- evitarea urmărilor nedorite a bolii
- recuperarea medicală
- evitarea incapacității complete prin stabilizarea morfofuncțională
- asigurarea unei autosatisfacții a vieții.

4. Profilaxia primordială are ca scop modificarea distribuției factorilor de risc în mediul fizic și social.

Domeniile de aplicare a epidemiologiei

1. în sănătatea publică
2. în medicina clinică.

Educația pentru sănătate este un sistem care include conștiința stării de sănătate, procesul de învățare și
participare.
Educația pentru sănătate este diferită de educația sanitară, care se referă la igiena personală.

1
 ABORDĂRI ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

1.Abordarea medicală în care medicul este cel care pune diagnosticul de boala și prescrie măsuri de prevenire și
tratament.

2. Abordarea educațională în care se transmit cunoștiințe asupra unor comportamente favorabile sănătății și ține
de condițiile socioeconomice.

3. Abordarea orientată spre individual - adică profesionalismul (cadre medicale) are rolul de a explica și de a
transmite persoanei o informație pentru a lua o decizie.

4. Abordarea ce necesită o schimbare de mediu în care societatea trebuie să-i faciliteze pacientului schimbarea
sau alegerea mediului în care să-și desfășoare activitatea.

Metodele educației pentru sănătate:

- mijloace auditive
- mijloace vizuale
- mijloace audiovizuale (TV)
- mijloace individualizate (sfatul medicului)
- mijloacede grup
- mijloace de largă informație (cursuri, conferințe)
- mijloace directe (mesaj transmis direct)
- mijloace indirecte.

Infecțiile acute

Se produc in mai multe etape:

1. Prima etapă : - pătrunderea agentului epidemiologic în organism
2. A doua etapă : - cu apariția procesului patologic ( a bolii)
3. A treia etapă : - cu depistarea clinică a bolii
4. A patra etapă : - cu supraveghera bolii.
Primele trei etape reprezintă perioada de latență, perioada care în cazul bolilor cronice e mai mare decât
în cazul bolilor transmisibile.

Factorii determinați epidemiologiei sunt:

1. Izvorul de infecție - care este omul bolnav, bolnavul cronic și omul purtător.
2. Căile de transmitere - reprezintă drumul pe care îl parcurge agentul patogen de la izvorul de infecție la
persoana receptivă. Transmiterea se face prin: - aer, apă, alimente și animale.
3. Populația receptivă - ce reprezintă persoanele aflate în condiții sociale nefavorabile în urma agresiunii unui
agent patogen.
Indicele de contagiozitate reprezintă procentul de indivizi, care expuși infecției, fac boala în proporție de
50-100%.

FACTORI EPIDEMIOLOGICI FAVORIZANȚI

1. Factori naturali:

a. Anotimpul :
- frigul favorizează transmiterea infecțiilor respiratorii
- căldura favorizează transmiterea vectorilor (păduchi, muște, căpușe). Muștele intervin în bolile digestive.
Țânțarii intervin în transmiterea malariei, căpușele transmit boala Lyme. Gândacii contaminează suprafețele și
transmit ”agenți patogeni”. Păduchii transmit tifosul exantematic, rozătoarele transmit leptospiroze, febră
tifoidă, iar porcul transmite Trichineloza.

2
b. Modificări ale presiuni atmosferice și temperaturilor:
- afectează persoanele meteo sensibile și favorizează infecțiile respiratorii.
c. Precipitațiile abundente favorizează diseminarea bacililor dizenterici, enterovirozele și virusurile hepatitei A.
d. Vânturile pot transmite agenți patogeni.
e. Radiațiile ultraviolete contribuie la purificarea aerului însă excesul are efecte asupra organismului ca apariția
cancerului.

2. Factori socio-economici
a. Condițiile vieți sociale: condițile de muncă, alimentația, aglomerația, nivelul sanitar, afectează starea de
sănătate a populației
b. Locuința: umiditaea, ventilația proastă favorizează apariția tuberculozei, gripei, hepatitelor virale
c. Aglomerația din încăperi și mijloace de transport favorizează transmitera agenților patogeni
d. Alimentația necorespunzătoare sau contaminată favorizează transmiterea bolilor infecto-digestive
e. Aprovizionarea cu apă potabilă nesupravegheată transmite febra tifoidă, dizenterie, hepatite-virale
f. Turismul contribuie la apariția unor epidemii de febră tifoidă, holeră, gripă, tifos
g. Profesia și condițiile de muncă favorizează apariția unor boli infecțioase
h. Calamitățile sociale transmit boli infecto-contagioase cu risc mare.

Forme de manifestare ale procesului epidemiologic

1. Forma sporadică se caracterizează prin îmbolnăviri împrăștiate teritorial cu un număr mic de cazuri
2. Forma epidemică se caracterizează pintr-un număr mai mare de cazuri fără o legătură aparentă în zonele
populate (orașe). Ex.scarlatina, tusea convulsivă, dizenteria, hepatitele virale.
3. Forma pandemică este o manifestare amplificată a epidemiei care cuprinde țări și continente, focarele de boli
se extind succesiv și permanent. Ex: pandemia de gripă tip A, evoluează cu o periodicitate de 12-16 ani. Sida
evoluează pandemic fiind diagnosticată în întreaga lume.

Bolile infecțioase sunt produse de agenți etiologici care au poartă de intrare:

1. unică - ex: infecțiile respiratorii, digestive
2. căi multiple - ex: poliomielita care pătrunde atât pe cale respiratorie cât și pe cale digestivă.

După poarta de intrare bolile infecțioase se clasifică în 4 categorii:

1. infecții respiratorii - ex: rujeolă, rubeolă, gripă, tusea convulsivă, encefalită, scarlatină
2. infecții digestive - ex: febra tifoidă, dizenteria, holeră, hepatita virală, toxiinfecții alimentare
3. infecții cutaneo-mucoase - ex: conjuctivita, stafilococii, gonoreea, sifilisul
4. infecții sanguine - ex: malaria, SIDA, pesta.

Profilaxia bolilor transmisibile

Definiție: se referă la măsurile care pot fi aplicate în activitatea generală de luptă împotriva bolilor
transmisibile (BT).

Măsurile de pofilaxie în bolile transmisibile presupun:

- precizarea strategiei antiepidemice eficiente
- elaborarea modalității de intervenție împotriva bolilor.

Activitatea antiepidemică preventivă presupune:

- cunoașterea și stabilirea profilului epidemiologic
- supravegherea epidemiologică a populației.

Informațiile despre cazurile noi epidemiologice:

- informații de la populație
- informații de la echipe de cruce roșie
- informații din cursul activității zilnice al cadrelor medicale, de la medicul de familie
- depistarea cazurilor noi prin triaje epidemiologice.

3
Triajul epidemiologic reprezintă examinarea medicală a populației în scopul depistării cazurilor noi de boala și
se efectuează de către medici, asistenți medicali, cadre didactice.

Triajul epidemiologic se clasifică astfel:

a. Triaj epidemiologic permanent:
- la nivel de cabinet de consultații
- la nivel de ambulatoriu de specialitate.
b. Triaj epidemiologic zilnic:
- la preșcolari, în colectivități
- la personalul de la blocurile mari alimentare.
c. Triaj epidemiologic periodic:
- la elevi, la începutul semestrului de către personalul medical.
d. Triaj epidemiologic ocazional:
- în caz de tabere, sanatorii, șantiere, în curele balneo-climaterice.

Dintre germenii patogeni vehiculați de purtători în România, cea mai mare frecvența este:
- pe cale aeriană: - streptococul β-hemolitic, bacilul difteric, streptococul auriu
- pe cale digestivă: - bacilul tific, bacilul dizenteric, virusul hepatitei A.

Măsuri luate:
- asanarea stării de portaj în ambulatoriu sau internare la boli contagioase
- examinări medicale periodice clinice
- schimbarea locului de muncă pentru lucrătorii din alimentația publică
- instruirea sanitară a purtătorilor
- interdicția de comercializare a alimentelor din gospodăria proprie
- salubrizarea locuințelor și gospodăriilor
- protecția receptorilor prin imuno-profilaxie activă.

Cunoașterea și controlul igieno-sanitar al elementelor de mediu care pot deveni căi de transmitere a
agenților patogeni se realizează prin control igienico-sanitar a obiectivelor din teritoriu:
- surse de apă
- rețelele de apă potabilă
- salubrizarea localităților, a piețelor, a unităților alimentare și a băilor publice.

Efectuarea masurilor profilactice DDD (dezinfecție, dezinsecție, deratizare) prin:

- DDD în unități alimentare
- pasteurizarea laptelui
- dezinfecția mijloacelor de transport în comun, a sălilor de grădiniță, a claselor
- obligativitatea conducerii fiecărei unități să asigure curățenia și dezinfecția
- dezinfecția preventivă în sezonul cald
- deratizări preventive făcute ocazional la nivelul întregii localități
- realizarea programelor de imunizări profilactice conform ministerului sănătății.

Educația sanitară și antiepidemiologică prin:

- informarea populației privind patologia infecțioasă
- colaborarea cu populația în acțiuni profilactice de masă
- formarea unor deprinderi și obiceiuri igienice corecte.

Clasificarea epidemiologică a bolilor infecțioase

1. Boli transmisibile cu declararea nominală

Departajarea se face pe fișe de declarare nominală pentru o serie de afecțiuni:
- antrax, botulism, difterie, febră galbenă, febră tifoidă, holeră, hepatite acute virale , lepră, infecția gonococică,
malaria, meningita, pesta, poliomielita, rabia, scarlatina, sifilis, tetanos, tuberbuloza.

4
 Bolile din acestă categorie necesită izolare obligatorie în spital și se înregistrează în evidențele
cabinetului de familie raportându-se în primele 24h de la punera diagnosticului la DSP.

2. Boli transmisibile cu declarare numerică periodică

Se înregistrează în fișele de consultatație ale pacienților. Se raportează săptămânal în sezonul cald bolile
diareice, în sezonul rece virozele respiratorii. Se mai poate raporta lunar, trimestrial și anual și pe grupe de
vârstă 0-1,1-4, 5-9, 10-14, 15-19, 20 și peste.
Rețeaua medicală anunță rețeaua antiepidemcă de urgență în primele 24h în următoarele situații:
- boli transmisibile cu izolarea obligatorie în spital
- toxiinfecții alimentare din mediul familial, alimentație publică, alimentație colectivă care depășesc 5 cazuri
- focare explozive de boli transmisibile care apar în colectivități cu mai mult de 5 cazuri cu infecții
streptococice, tuse convulsivă, rujeolă, gripă , dizenterie, enterocolite, hepatita tip A și infecții stafilococice
- focare de boli transmisibile ce apar în colectivități în număr de 10-20 de cazuri cum ar fi: - varicelă, rubeolă,
oreon
- focare de infecții nosocomiale ce depășesc 5 cazuri
- focare cu evoluție trenantă din colectivități care afectează o treime din personal.

Lupta în focar

Are ca scop limitarea și lichidarea focarului epidemiologic apărut.

1. Este o activitate ocazională numai când apare în populație un focar epidemiologic.

2. Are caracter de urgență, neluarea măsurilor duce la creștera numărului de cazuri.
3. Se va respecta principiul infecțiozității, persoanele care intervin în focar pot fi ele victime
4. Lichidarea focarului revine cabinetului medicului de familie.
În cazul focarelor de mare amploare se face în strânsă legătură cu specialiști în boli infecțioase, igienă și
epidemiologie.

Se stabilește diagnosticul de boală transmisibilă astfel:

a. diagnosticul epidemiologic se bazează pe datele personale ale bolnavului:
- date de identitate
- vârsta bolnavului
- sexul
- domiciliul
- profesia și locul de muncă
- antecedentele heredo-colaterale
- antecedentele personale, patologice
- antecedentele personale fiziologice
- vaccinările
- condițiile de muncă și viață
- toxicomaniile.
b. diagnosticul clinic este ușor de pus dacă apar manifestări în primele 3 zile.
c. diagnosticul de laborator poate stabili diagnosticul clinic epidemiologic astfel:
- identificarea agentului infecțios din produsele biologice
- răspunsul imunologic prin creșterea anticorpilor specifici in 2 probe la distanță de 7 zile
- reactivitatea cutanată la antigeni
- sesizarea valorii patologice a unor probe de laborator.
Pentru izolarea în spital, bolnavul este însoțit de un cadru medical într-o salvare în primele 24h de la
depistare.
Nu se admite transportul în aceiași ambulanță a mai multor bolnavi cu boli diferite.
Izolarea în spital se face în saloane speciale de profil pe bolii respiratorii, intestinale, hepatite, boli
eruptive.
Izolarea la domiciliu se face în formele ușoare sau medii de scarlatină cu condiția ca un adult imun să
îngrijească bolnavul cu posibilitate de dezinfecție.
Indiferent de modalitatea de izolare aceasta se face până dispare contagiozitatea.

5
 Contacții sunt persoane din focar care s-au putut infecta de la bolnavi, venind în contact cu ei în
perioada de contagiozitate. Izolarea contacțiilor se face la domiciliu în afară de contacții de holeră și pestă care
se izolează în spital pe o perioadă egală cu incubația.

Anunțarea, înregistrarea și declararea cazurilor de boli transmisibile

În funcție de contagiozitate, gravitate, anunțarea cazurilor depistate se face la DSP județeană, în maxim
48h de la depistare, în caz de boli transmisibile cu declarare nominală.
În cazul bolilor sezoniere de tip boli diareice acute, gripă, infecțiile respiratorii, declararea se face
săptămânal pe coduri si grupă de vârstă, fie de către cabinetul de familie, fie de spital sau de ambulatoriu.
Relația de cauzalitate dintre un factor și o boală este mai ușor de dovedit în caz de boli transmisibile,
când cauza centrală este agentul infecțios.
În cazul bolilor cronice se ierarhizează mai târziu, cauzele pot fi nespecifice, deoarece efectul poate să
apară după o perioadă mai lungă de timp.

Bolile infecțioase cu transmitere respiratorie

de etiologie bacteriană

Scarlatina
Este o infecție streptococică cu morbiditate infecțioasă și se calsifică în 3 categorii:
1. infecții cu caracter local:
- erizepel
- amigdalită
- faringită
2. infecții cu caracter general:
- scarlatina
- septicemia
3. boli post streptococice:
- RAA
- Glomerulonefrită acută
- purpură reumatoidă.
95% din infecțiile streptococice la om sunt date de streptococi β-hemolitici de tip A.

Scarlatina este o angină streptococică apărută după o incubație de 5-7 zile, cu exantem cu descuamație
furfuracee și în lambouri.

Izvorul de infecție:
- omul bolnav, din care 10% pot găzdui streptococul în nas și 50% în faringe
- purtătorii convalescenți ce au: - rinite, sinusite.
- bolnavi cu angine
- persoane cu infecții inaparente
- purtătorii aparent sănătoși cu o frecvență de 4-8% în populație
- purtătorii cronici cu portaj ocazional de 2-6 luni.

Căile de transmitere:
- directe: - picăturile lui Flügge
- indirecte: - praf
- obiecte
- alimente

Receptivitatea:
- este generală, condiționată de factori ca și:
- vârstă
- factori genetici
- modificări fiziologice

6
- regim alimetar
- infecții
- suprapopulare
- frig, umezeală
- lipsa igienei.
Imunitatea după boală este antimicrobiană și antitoxică., reîmbolnăvirile survenind rar.

Manifestările procesului epidemiologic

Scarlatina are o evoluție sporadică endemică pe care se suprapun la anumite intervale de timp pusee epidemice.
Anginele streptococice și scarlatina prezintă o morbiditate de sezon fiind mai frecventă în lunile
septembrie-noiembrie. În colectivitățile de preșcolari, școlari, adolescenți și adulți tineri, infecțiile sunt de 4-5
ori mai numeroase, în mediul urban decât în rural. 90% din copii se îmbolnăvesc până la 15 ani, grupa cea mai
interesată fiind de 5-9 ani.
Scarlatina prezintă o periodicitate multinațională de 5-7 ani, când se declanșează un val epidemic ca
urmare a acumulării de noi receptori.
În ultima perioadă s-a benignizat datorită aplicării pe scară largă a tratamentului cu Penicilină.

Măsuri de combatere și profilaxie

- se urmărește depistarea precoce a bolnavilor, declararea se face nominal, iar izolarea în spital pe o perioadă de
7 zile. Se administrează 6 zile câte 6000-12000 UI de Penicilină G. În a 7 zi de externare și apoi după încă 7
zile se administrează Moldamin. În tratamentul anginei streptococice se poate administra Penicilină V orală,
timp de 14 zile. Tratamentul purtătorilor se face cu Penicilina V orală, timp de 6 zile câte 6000 UI/zi sau o
injecție de Moldamin precedată, cu 3 ore, de o injecție de Penicilină G de 4000 UI.
Foștii bolnavi se dispensarizează pentru decelarea eventualelor complicații tardive, prin examene clinice
și de laborator:
- examen clinic la 2-3 luni de la intrarea în convalescență
- examen de laborator la 1-2-3-4 săptămâni, privind urina, VSH și reacția ASLO, pentru a depista factorul
reumatoid.
Foștii bolnavi de scarlatină pot intra în colectivitate după 8 zile. Contacții trebuie supravegheați pe o
perioadă de 10 zile, prin:
- exudat naso-faringian și administrare profilactică de Penicilină V 8000 UI timp de 10 zile și Moldamin 6000
UI după 4 zile.
- după 4 zile la contacții cu antecedente renale sau RAA.
Dezinfecția terminală se face cu dezinfectante pentru aer:
- Novospray
- curentă - cu detergenți cationici.

Alte măsuri
- triaj epidemiologic zilnic, clinic și de laborator, timp de 10 zile
- măsuri de igienă locală și colectivă
- educație sanitară și depistarea purtătoriilor de streptococ β-hemolitic.

Infecții pneumococice

Pneumoniile:
Sunt produse de pneumococ, care dă ca îmbolnăviri: infecții ORL, infecții ale tractului respirator,
infecții ale seroaselor.

Izvorul de infecție:
- omul bolnav
- purtătorul sănătos

Căile de transmitere:
- aerogenă prin picăturile Flügge

7
- obiectele contaminate
Factori determinanți:
- frigul
- oboseala
- alcoolul
- imunitatea scăzută
Infecțiile pneumococice apar în toate sezoanele, maximul fiind la sfârșitul iernii.
Îmbolnăvirile au evoluție sporadică în colectivități și cu tendință de localizare.
Izolarea este obligatorie în spital, mai ales pentru copii.
Declararea se face numeric și săptămânal. Se face dezinfecție cu produse ce acționează pe cale
respiratorie.

Tratament:
- antibiotice
- chimioterapice

Boli infecțioase cu transmitere respiratorie

de etiologie virală

Gripa:
Etiologie: - este reprezentată de virusurile gripale A, B, C, care generează viroze respiratorii acute cu o
incubație de 1-3 zile, caracterizate prin: - febră mare (39-40C)
- cefalee
- mialgii
- artralgii

Izvorul de infecție:
- omul bolnav

Căile de transmitere:
- pe cale aerogenă

Receptivitatea:
- este generală, virusul A dă o imunitate de 1-2 ani, iar virusul B de 3-5 ani

Factori favorizanți:
- umiditatea
- oscilațiile de temperatură
- presiunea atmosferică
- aglomerația
Gripa este răspândită pe tot globul, apar frecvent epidemii sub 3 forme:
1) Gripa pandemică: cu izbucniri mondiale
2) Gripa epidemică: afectează 20-50% din populație
3) Gripa sporadică: rămâne necunoscută
În cursul epidemiilor și pandemiilor sunt cuprinse toate grupele de vârstă. Apar frecvent în lunile de
iarnă și depind de tipul de virus.

Măsuri de combatere și profilaxie:

- depistarea după simptomele clinice
- izolarea se face la spital sau domiciliu pe perioadă de 3-7 zile
- declararea îmbolnăvirilor se face numeric, săptămânal, dar în perioada de epidemie se face zilnic
- se recomandă evitarea reuniunilor publice și educație sanitară
- profilaxia se face prin imunizare cu vaccin gripal, recomandat de OMS

8
 Boli infecțioase cu transmitere digestivă

Au următoarele caracteristici:
- poarta de intrare a agenților etiologici este orală
- izvorul de infecție: omul bolnav
- receptivitatea: generală
- factorii naturali de mediu determinanți: - temperatura ridicată
- seceta
- furtunile
- inundațiile
- factorii economico-sociali determinanți: - nivelul de salubrizare
- aprovizionarea cu apă potabilă
- igiena individuală

Poliomelita:
Este produsă de virusul Picornaviridae.
Virusurile pătrund în organism o dată cu apa sau alimentele contaminate și se multiplică în țesutul
limfatic. Incubația este de 7-14 zile și se declanșează în organism o boală tipică ce se desfășoară în mai multe
etape:
1) Boala minoră
2) Boala majoră cu stadiu preparalitic si paralitic
3) Stadiu de retrocedare a paraliziilor
4) Stadiu de sechele

Izvorul de infecție:
- omul bolnav

Căile de transmitere:
a) directă: - pe cale fecal-orală
- aerogenă
b) indirectă: - alimente și apă contaminate

Receptivitatea:
- generală
- sub 6 luni, nou născuții sunt protejați de anticorpii transmiși transplacentar

Manifestările procesului epidemiologic:

În țara noastră, datorită vaccinării, morbiditatea este sub 0,1 ‰, iar mortalitatea se menține la 5-7%.

Măsuri de combatere și profilaxie:

- depistarea precoce a îmbolnăvirilor
- izolarea pe o perioadă de 42 de zile în spital
- suspecții se tratează ca și bolnavii
- declararea obligatorie nominală
- în focar se efectuează dezinfecție și dezinsecție continuă
- contacții bolnavilor se izolează obligatoriu la domiciliu, 21 de zile, se vaccinează și revaccinează

În focarul de poliomelită se iau următoarele măsuri:

- carantină 21 de zile
- vaccinarea și revaccinarea contacților
- repaus și alimentație bogată în vitamine
- evitarea exercițiilor fizice
- evitarea intervențiilor chirurgicale și stomatologice
- profilaxie cu imunoglobuline la copiii și tinerii din focar
Eficiența administrării vaccinului pe cale orală este de 85%.

9
 Hepatitele virale

În prezent se cunosc 6 entități morbide:

- HVA
- HVB
- HVC
- HVD
- HVE
- HVG.
Hepatitele sunt îmbolnăviri care constituie o problemă majoră de sănătate publică.

HVA (boala mâinilor murdare)

Izvorul de infecție:
- omul bolnav cu infecție acută icterică, anicterică
- în covalescență.
După HVA nu rămân purtători cronici.
Perioada de incubație este de 15-30 de zile.

Calea de transmitere:
- fecal-orală
- contact direct și prelungit cu unul din izvoarele de infecție.
- transmiterea parenterală este posibilă prin instrumentar contaminat.

Receptivitatea este generală și influențată de carențele alimentare, subnutriție, lipsă de igienă, surmenaj.
Imunitatea este specifică de tip 70-80% din populație prezintă anticorpi anti-hepatita A.

Manifestările procesului epidemiologic:

- sporadic
- sporadico-endemic
- endo-epidemic
- epidemic.
Cele mai afectate grupe de vârstă:
- 5-9 ani
- 10-14 ani
- adulți tineri.
Epidemiile cuprind:
- colectivitățile de copii
- familii
- cartiere
- cazărmi.
Aceste epidemii sunt generate și de alimente contaminate.
HVA are o periodicitate sezonieră de toamnă târzie și o periodicitate multianuală cu o succesiune a
epidemiilor de 7-10 ani.

Măsurile de combatere și profilaxie:

- diagnostic de laborator prin depistarea markerilor cu anticorpi anti-virus HA
- depistarea precoce a focarului
- ancheta epidemiologică este obligatorie
- izolarea în spitalul de boli infecțioase pe o perioadă de 21 de zile de la debutul bolii
- declararea este obligatorie și nominală, suspecții se tratează ca și bolnavii
- foștii bolnavi se dispensarizează pe o perioadă de 1 an, timp în care li se fac controale clinice și e laborator
- contacții bolnavilor se supraveghează pe o perioadă de 30 de zile, prin controale de laborator, se recomandă
repaus la pat, regim alimentar, profilaxie cu imunoglobuline soluție 16% 0,1mL/Kg corp într-o doză unică.
- colectivitățile de copii se carantinează pe o perioadă de 30 de zile de la ultimul caz de boală.

10
Profilaxia hepatitelor virale A:
- igienă individuală
- supravegherea aprovizionării cu apă potabilă
- îndepărtarea rezidurilor fecaloid-menajere
- dezinfecția WC cu clor
- sterilizarea instrumetarului metalic
- utilizarea de seringi de unică folosință
- protecția personalului medical
- educația sanitară a bolnavilor privind riscurile transmiterii
- profilaxie specifică cu vaccin antihepatită A.

Toxiinfecțiile alimentare

Sunt îmbolnăviri infecțioase produse de alimente contaminate.

Agenții etiologici:
- Salmonella
- Shigella
- Escherichia coli
- Proteus
- Citrobacter

Toxiinfecțiile alimentare salmonelozice:

- au o incubație de 3-7 zile
- boala debutează brusc cu:
- cefalee
- amețeli
- greață
- dureri abdominale
- diaree
- transpirații reci.

Toxiinfecțiile alimentare produse de stafilococul enterotoxic (Enterocolitele):

- incubație de 30 minute-6 ore
- boala debutează brusc cu:
- hipersalivație
- vărsături, greață
- colici

Toxiinfecția alimentară botulinică:

- debutează cu:
- tulburări digestive discrete
- cefalee
- amețeli
- uscăciunea mucoasei bucale
- fără febră
- după care se instalează midriaza (mărirea pupilelor)
- pareze și paralizii oculare, faringiene, laringiene
- survine moartea în 1-2 zile prin insuficiență respiratorie.

Izvorul de infecție:
- reprezentat e om și e animale, dar și de alimente.
- la toxiinfecțiile stafilococice, izvorul de infecție este omul purtător prin contact nazo-faringian sau cutanat
- la toxiinfecțiile salmonelozice, izvorul de infecție îl constituie animalele și păsările bolnave purtătoare
- la toxiinfecția botulinică, izvorul de infecție este în: - sol, legume, fructe, intestinul unor pești.

11
 Căile de transmitere sunt asigurate de alimente care realizează mecanisme complexe. (maioneza, laptele
și derivatele din lapte, conservele, mezelurile).
Receptivitatea este condiționată de ingerarea unei doze infectante de germeni sau toxină. Este
influențată de:
- vârstă
- stare fiziologică
- imunitate.
Toxiinfecțiile alimentare pot genera și decese, la cea botulinică până la 65%, iar la cea salmonelozică
până la 4%.

Manifestările procesului epidemiologic:

Forma cea mai frecventă de manifestare este cea sporadică în sezonul cald, cu excepția toxiinfecției
botulinice, care apare în sezonul rece.
Măsuri de combatere și profilaxie:
- depistarea precoce prin:
- diagnostic clinic
- diagnostic de laborator
- declararea cazurilor numeric
- în botulism se declară nominal.
- focarele care depășesc 5 cazuri, se raportează de urgență
- se aplică măsuri de dezinfecție, dezinsecție, deratizare.

Antraxul

Este produs de bacilul anthracis și este o boală a erbivorelor care poate trece la alte animale și la om.
Boala atinge frecvent oile.

Izvorul de infecție:
- animalele bolnave:
- ovine
- cabaline
- bovine
- omul bolnav care poate elimina germenii prin secreții.

Calea de transmitere:
- omul se îmbolnăvește de la animalul bolnav, în cursul sacrificării acestuia, tunderii sau îngrijirii
- contaminarea se face indirect prin obiecte contaminate sau insecte hematofage (insecte, căpușe)
- ingestie de carne sau lapte contaminat.

Receptivitatea:
- este relativă
- boala are caracter profesional fiind frecventă la agricultori, ciobani
- apare frecvent în mediul rural și mai ales vara.

Măsuri de combatere:
- depistarea precoce prin examene de laborator a pustulei maligne, ce este o leziune a tegumentelor și
mucoaselor
- declararea este nominală și obligatorie
- izolarea se face în spital până la vindecare, se face dezinfecția continuă a materialelor și obiectelor
- contacții se supravegează timp de 7 zile

Tratament:
- antibiotice: - Penicilină, Tetraciclină în doze mari.

12
 Rabia

Este o meningo-encefalită a mamiferelor, în mod accidental fiind transmisă la om.

Sediul virusului este sistemul nervos central.

Incubația este de 7 zile-6luni și se manifestă ca o encefalită cu hidrofobie ce generează contracții musculare,

spasm laringian, febră ridicată, iar moartea survine în 2-4 zile prin paralizie bulbară.

Izvorul de infecție:
- orice mamifer care a contactat boala și o elimină prin salivă.

Calea de transmitere:
- virusul este prezent în salivă cu 14 zile înainte de apariția primelor semne de boală
- prin mușcătură, virusul pătrunde în organism și ajunge la SNC.

Receptivitatea:
- nu există rezistență naturală față de virusul rabic.

Măsuri de combatere:
- anchetă epidemiologică care stabilește localitatea, data și gravitatea mușcăturii, de asemenea specia
animalului mușcător
- depistarea precoce prin analize
- declararea nominală
- izolarea este obligatorie în spital
- persoanele care îngrijesc pacientul trebuie să poarte echipament de protecție
- după decesul pacientului, se dezinfectează obligatoriu salonul,
- se aplică cât mai urgent tratament local al plăgii, ser și vaccino-profilaxie
- se impune exterminarea câinilor vagabonzi și animalelor bolnave.

Leptospirozele

Sunt boli infecțioase provocate de agenți din genul Leptospira, care se caracterizează prin 3 sindroame:
- meningial
- icteric
- renal.

Focarul de infecție:
- șoareci
- șobolani
- animale sălbatice.
Leptospirozele sunt eliminate prin urină și ajung să contamineze omul care devine izvor de infecție, în mod
excepțional.

Calea de transmitere:
- infecția se transmite direct, dând infecții epidemice
- prin contact cu animalul bolnav și secrețiile acestuia, după care transmiterea bolii se poate realiza prin
tegumente și mucoase, realizându-se căi indirecte
- apele contaminate pot provoca infecția celor care vin în contact cu ele: - agricultori, grăjdari.

Receptivitatea:
- este generală.

Manifestările procesului epidemiologic:

- se manifestă sporadic, endemic, epidemic
- focarele apar de-a lungul râurilor sau în vecinătatea crescătorilor de animale

13
- boala apare la copii peste 10 ani și adulți, mai ales de sex masculin.

Măsuri de combatere și profilaxie:

- depistarea trebuie făcută precoce, izolarea germenului se face în laborator, în primele 4-5 zile de boală
- declararea este obligatorie și nominală
- izolarea în secția de infecțioase până la vindecarea clinică
- se trece la depistarea tuturor suspecțiilor care au boli febrile și se efectuează analize
Profilaxia:
- se face cu antibiotice - Penicilină 400000 ui/24 ore, sau Tetraciclină 2g/zi timp de 7 zile
- se iau măsuri de: - deratizare
- clorinare a apelor poluate
- se urmărește distrugerea rozătoarelor și accesul lor în depozitele de alimente.

14