MINISTERUL EDUCATIEI REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

CATEDRA LIMBI ŞI LITERATURI STRĂINE

,,APROBAT’’ „APROBAT”
La şedinţa Consiliului Facultaţii de Filologie La şedinţa catedrei Limbi şi Literaturi Străine
Proces verbal Nr. din februarie, 2016 Proces verbal Nr. din februarie, 2016
Decanul Facultăţii Şeful catedrei
O.Gherlovan, doctor, conf.univ. Zdraguş Vera, lector superior

PROGRAMA ANALITICĂ
la disciplina
Istoria literaturii universale

Domeniul general de studii: 14. Ştiinţe ale educaţiei

Specialitatea: 141.08./141.08.01 Limba şi Literatura Română
Codul cursului – F.01.O.001
Autor – Polina TABURCEANU, doctor în filologie.

1. Organizarea studiilor, repartizarea fondului de timp rezervat pentru acumularea cunoştinţelor,

capacităţilor, performanţelor şi modul de notare a lor.
Total de ore

Inclusiv ore auditoriale

Forma de Lucrul Semestrul Evaluare Credite

organizare a individual în care se finală
studiilor Prelegeri Seminare, (în ore) studiază
laborator disciplina

Învăţământ 150 14 15 120 II Examen 5

cu frecvenţă
redusă

2. Descriere succintă a corelării / integrării cursului cu / în programul de studii:

Literatura universală este literatura ce studiază valorile majore comune ale popoarelor în domeniul artei
cuvântului. Interesul pentru valorile literare din trecut şi din perioada contemporană ale altor popoare este
azi la noi mai viu ca oricând. Devine astfel necesară viitorului intelectual orientarea, ierarhizarea,
cercetarea ceva mai aprofundată a momentelor ale literaturii universale. Studiul obiectului trebuie să
sublinieze sensul moştenirii literare pe care ne-a lăsat-o trecutul – o moştenire care trebuie păstrată şi
dezvoltată; prin exemple dintre cele mai elocvente ajută la o mai temeinică înţelegere a procesului literar.
Obiectul literaturii universale îl formează acele creaţii literare care, „reprezentând cu mare forţă şi
claritate timpul şi locul lor, au izbutit să-şi prelungească însemnătatea dincolo de acestea şi, după proba
repetată a secolelor sau deceniilor, să se menţină în conştiinţa de cultură a oamenilor de azi”, constată
criticul literar Tudor Vianu. Criteriile de apreciere a valorii universale a creaţiilor literare presupun:
 Valorificarea şi depăşirea literaturilor particulare, naţionale. Literatura universală
preia rezultatele cercetării literaturilor naţionale şi le urmăreşte pe un plan de ierarhizare superior,
în context universal, unde capătă accente puternice, durabile. În acest nou plan valoric, specificul
naţional nu dispare.
 Tematica abordată – valoarea conţinutului – constituie încă un criteriu de
promovare a unei opere în universalitate.
 Unitatea dintre fond şi formă impune şi realizarea artistică desăvârșită, măiestria
stilului şi a limbii, ca o altă condiţie esenţială în promovarea unei opere în context universal.
3. Competenţe dezvoltate în cadrul cursului:

1
Obiectivele cursului
 Formarea şi dezvoltarea la studenţi a culturii literar-artistice, prin
cunoaşterea/interpretarea valorilor literare, precum şi prin achiziţionarea unui instrumentar teoretic
aferent activităţii literar-artistice, a experienţelor estetico-literare.
 Cunoaşterea acelor curente, opere sau autori care au reflectat cu mai multă forţă
artistică starea de lucruri şi atmosfera de idei dintr-o anumită societate, la o anumită perioadă, şi
care au pledat mai convingător, folosind mai strălucit limbajul artistic, pentru idealurile înalte ale
societăţii.
 Determinarea şi analiza contactelor, atitudinilor, temelor, motivelor, procedeelor
literare, prin care la anumite epoci şi în anumite condiţii s-au stabilit relaţii între diferite literaturi.
 Înţelegerea temeinică a naturii şi funcţiei operei literare, a concepţiei despre
literatură ca fenomen istoric determinat.
 Aprecierea anumitor momente ale literaturii române în corelaţie cu marile momente
ale literaturii străine; formelor specifice pe care – în condiţiile noastre locale – le-au luat curentele,
ideile, temele, motivele literare apărute în literaturile străine.
Competenţe
 Studentul trebuie să capete cunoştinţe pentru activitatea sa nemijlocită în domeniul
învățământului şi cercetării;
 să perceapă tabloul general de dezvoltare şi evoluţie a fenomenului literar în
dimensiunile sale istorice;
 să plaseze în context textele studiate prin raportare la epocă sau la curente culturale/
literare;
 să capete abilităţile necesare pentru analiza scrierilor literare;
 să argumenteze în scris sau oral a propriilor opinii asupra unui text literar sau a unui
fenomen cultural;
 să depisteze semnificaţiile imaginii artistice;
 să aprofundeze valoarea general-umană a celor mai reprezentative opere.
4. Condiţionările sau exigenţele prealabile
Pentru a studia cursul de Literatură universală este necesar ca studenţii să posede cunoştinţe despre
evoluţia procesului literar (perioada antică, medievală, perioada Renaşterii etc.), despre cele mai importante
realizări artistice în succesiunea lor istorică, despre legăturile cauzale dintre scrierile diferitor perioade.
Bibliografia de specialitate trebuie să fie accesibilă şi să dezvăluie principiile fundamentale în asimilarea
materialului de studiu, să aprofundeze posibilităţile de receptare a valorilor general-umane, a semnificaţiilor
artistice, ce-şi găsesc expresie în modul cel mai pregnant în scrierile literare. Pentru studierea cursului de
Istorie a literaturii universale studenţii trebuie să studieze următoarele discipline:
- Introducere în teoria literaturii;
- Analiza literară a textului;
- Teoria literaturii.
5. Conţinutul cursului
Tematica orelor pe teme de studii
Numărul de ore Numărul de ore
Nr auditoriale individuale
Denumirea temei şi conţinuturi
Preleg Semin

1 Literaturile Orientului antic. Literatura sumero-babiloniană. 10

Epopeea lui Ghilgameş – minunată interpretare poetică a
prieteniei şi a traseului omului în căutarea sensului vieţii şi al
morţii. Teme şi motive caracteristice poemului antic. Evoluţia
spirituală a lui Ghilgameş şi Enkidu. Rolul zeilor în poeme.
Particularităţile naraţiunii în poem, mijloace şi procedee
artistice.
2 Noţiune de literatură antică. Particularităţile şi periodizarea 2 2 4
literaturii greceşti. Eposul homeric (Iliada, Odiseea).
Particularităţile tematice şi stilistice. Problema homerică.
Compoziţia poemelor, tematica, ideile de bază. Caracterul
eroic al personajelor. Limbajul, versul, stilul poemelor.

2
 Procedee artistice. Îmbinarea realului cu fabulosul.
Problema homerică.
3 Originea, particularităţile, speciile dramei greceşti. Tragedia 2 4
greacă. Principalii reprezentanţi ai tragediei greceşti.
Creaţia lui Eschil.
Înflorirea tragediei greceşti. Creaţia lui Sofocle.
Euripide, înnoitorul tragediei antice, cel mai tragic dintre
poeții antici.
Destinul tragic în tragedia Oedip-rege de Sofocle.
4 Originea, particularităţile, structura comediei greceşti. 4
Comedia atică, comedia atică medie, comedia atică nouă.
Reprezentanţi.
Comedia Broaştele de Aristofan. Tematica, ideile de bază,
conflictul dramatic, personaje.
5 Noţiune de literatură latină, periodizarea ei 2 2
(perioada preclasică; perioada clasică; perioada
postclasică), reprezentanţi. Teatrul latin. Creaţia lui Plaut.
Subiectele şi personajele comediilor lui Plaut. Analiza
comediei Aulularia.
6 Poezia latină şi reprezentanţii ei principali. 10
Particularităţile operei lui Publius Vergilius Maro, poetul
oficial din perioada principatului lui Octavian August. Opera
Bucolice. Caracterul specific al literaturii bucolica, pastorale.
Structura volumului, personaje, împletirea unei lumi ideale cu
cele ale lumii reale.
Poemul epic Eneida. Proslăvirea istoriei şi virtuţile poporului
roman.
7 Literatura Evului mediu, periodizarea şi particularităţile ei. 4
Poemele eroice. Eposul eroic francez. Cântecul lui Roland.
Literatura cavalerească (caracterizare generală). Ciclurile
romanelor cavalereşti. Poezia cavalerească şi speciile
principale. Literatura oraşelor şi speciile principale. Lirica
populară. Poezia lui François Villon. Balada spânzuraţilor.
8 Viaţa şi opera lui Dante Alighieri. Subiectul poemului Divina 2
Comedie. Surse, arhitectonică, sensuri. Structura canticelor.
Elemente fantastice şi reale în poem.
Personalitatea lui Dante în poem. Umanismul poetului.
Divina Comedie – sinteză a literaturii şi culturii medievale şi
moment de tranziţie spre Renaştere.
Literatura Renaşterii, periodizarea, particularităţile ei.
Renaşterea în Italia, reprezentanţi.
9 Renaşterea în Franţa. Împrejurări istorice şi particularităţi 4
culturale. Proza: François Rabelais. Compoziţia, procedeele
artistice, ideile de bază a romanului Gargantua şi Pantagruel
de Fr. Rabelais. Realism şi satiră în roman.

10 Literatura Renaşterii în Spania şi Portugalia. Particularităţile 4

istoriei şi umanismul spaniol. Cervantes, omul. Ideile sale
literare. Nuvelele lui Cervantes. Romanul Iscusitul hidalgo
Don Quijote de la Mancha. Structura romanului, tematica,
ideile de bază. Don Quijote – sensul eroului şi umanismul
autorului. Sancho Panza şi resursele umorului.
Romanul Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha – o
frescă a Spaniei timpului.
Teatrul. Lope de Vega. Calderon.
11 Renaşterea în Anglia. W. Shakespeare. Repere biografice. 6
Climatul epocii. Shakespeare poet.

3
 Comediile dramaturgului englez.
Shakespeare şi drama istorică.
Marile tragedii shakespeariene.
Tragismul operelor, calităţile morale ale personajelor
12 Perioada literară din sec. al XVII-lea. Ambianţa literară: 2 2 6
baroul. Clasicismul. Reprezentanţi. Particularităţile teatrului
lui Corneille şi Racine.
Corneille – fondatorul tragediei clasice franceze. Conflictul
dintre sentimentul personal şi simţul datoriei în tragedia
Cidul.
Psihologia pasiunilor în creaţia lui Jean Racine. Fedra –
tragedia femeii care nu poate rezista dragostei vinovate pentru
propriul său fiu vitreg.
13 Viaţa şi opera lui Moliere. Natura umană, cu toate bogatele ei 2
aspecte – tema principală în comediile lui Molière. Crearea
tipurilor în creaţia comediografului. Tipul avarului în
comedia Avarul. Limbajul, procedeele artistice. Conflictul,
tematica, ideile de bază, personajele comediei Tartuffe.
14 Iluminismul. Condiţii istorice şi culturale. Caracteristicile 2 2 4
iluminismului. Literatura franceză în „Veacul luminilor”.
Reprezentanţi: Voltaire, Diderot, Rousseau, operele
reprezentative. Absurditatea şi cruzimea instituţiei
mănăstireşti în romanul Călugăriţa de Denis Diderot.
Romanul englez în „secolul luminilor.” Romanul de aventuri
şi călătorii (verosimile în Robinson Crusoe de D. Defoe,
fantastice şi satirice în Călătoriile lui Gulliver de Jonathan
Swift).
15 Literatura germană în sec. al VIII-lea. Teatrul lui Lessing. 6
Eseul pe teme de estetică Laocoon de Lessing.
Poemul dramatic Faust de Goethe. Epicul, liricul, dramaticul
în poem. Structura operei: Închinare, dublu prolog: Prolog în
teatru şi Prolog în cer, două părţi. Personajele poemul. Stil,
limbaj, procedee artistice.
16 Particularităţile literaturii universale sec. al XIX-lea. 2 2 4
Literatura de tranziţie de la iluminism la romantism.
Romantismul. Apariţia curentului, principiile estetice
generale ale romantismului. Reprezentanţi.
Romantismul în Anglia. Tradiţiile literare naţionale.
Viaţa şi opera lui George Gordon Byron. Poemul
Peregrinările lui Childe Harold. Apariţia unui nou tip de erou
literar, „eroul byronian”. Compoziţia, tematica, ideile de bază
ale poemului.
17 Romantismul în Germania. Şcoala din Berlin. Real şi 4
fantastic în creaţia lui Hoffmann.
Temele romantice în poezia lui Heinrich Heine.
Poemul Germania. O poveste de iarnă de Heine. Compoziţia
poemului, tematica, personaje.
18 Particularităţile romantismului francez. Viaţa şi personalitatea 4
lui Victor Hugo. Romanul în creaţia lui Victor Hugo.
Mizerabilii – epopee în proză. Drama eroului Jean Valjean –
drama omului simplu într-o societate crudă şi meschină.
Elemente romantice şi realiste în roman.
19 Realismul. Condiţii istorice. Principiile estetice generale. 2 10
Reprezentanţi. Observaţia socială şi psihologică în romanele
lui Stendhal. Romanul Roşu şi negru. Titlul şi subtitlul
romanului, structura, tematica, personaje. Julien Sorel –
personaj tipic caracteristic realismului (tipul parvenitului).

4
 Honore de Balzac. Universul operei. Personaj şi mediu social
în romanele Eugéne Grandet şi Taica Goriot.
Gustave Flaubert, Doamna Bovary – imagine veridică a
burgheziei provinciale franceze (mijl. sec. al XIX-lea).
20 Realismul în Anglia. Reprezentanţi. Soarta grea a copiilor,
goana dezumanizantă după profit, formarea personalităţii
unor tineri în opera lui Charles Dickens. Structura romanului
Aventurile lui Oliver Twist. Personaje, stil, limbaj, procedee
artistice.
21 Particularităţile dramaturgiei la finele secolului al XIX-lea 2 4
-începutul sec. XX. Teatrul rus. Reprezentanţi. Dramaturgia
lui Cehov. Livada cu vişini.
Dramaturgia lui Henrik Ibsen – expresie majoră a realismului
norvegian. Drama O casă de păpuşi. Tema emancipării
femeii în societate.
22 Literatura universală la finele secolului al XIX-lea - începutul 2
sec. sec. XX, curente literare, reprezentanţi. Naturalismul.
Viaţa şi opera lui Emile Zola.
Simbolismul. Principiile curentului, reprezentanţi.
23 Literatura sec. al XX-lea. Particularităţile ei, curente literare. 2 2
Proza sec. XX. Marcel Proust, inovator al tehnicii romanului.
În căutarea timpului pierdut. Problema timpului în roman.
Construcţia personajelor. Aspecte sociale ale romanului.
Analiza profundă a psihicului uman în opera lui Marcel
Proust.
24 Thomas Mann, nuvelist şi romancier. Momente 4
autobiografice în romanul Casa Buddenbrook.
Conflictul dintre spirit şi modul de viaţă burghez în nuvela
Tonio Kröger.
Destinul artistului în Moartea la Veneţia. Limbaj, stil,
procedee artistice în creaţia lui Thomas Mann.
25 Ernest Hemingway maestrul genului scurt, umanistul 4
laconic. Viaţa şi activitatea. Deziluziile „generaţiei pierdute”
a anilor ʾ20 şi glorificarea forţei morale a omului în opera lui
Hemingway. Romanele autorului.
Bătrânul şi marea - ilustrarea viziunii dure şi tragice asupra
omului fără şanse în faţa destinului, dar care îşi păstrează
demnitatea şi măreţia chiar în faţa morţii.
26 Viaţa şi opera lui Gabriel Garcia Marquez. Realul şi 4
fantasticul, profunda meditaţie filosofică şi naraţiunea
captivantă în romanul Un veac de singurătate. Alegoria
istoriei latino-americane. Semnificaţia romanului, tematica,
personaje.
27 A. Camus, filozof al absurdului şi al revoltei. Ciuma – roman 2
existenţialist prin viziunea tragică a unei vieţi absurde.
Motoul, acţiunea romanului, personaje. Romanul - o parabolă
a luptei omului cu răul.
28 Dramaturgia secolului XX (prezentare generală). Viaţa şi 2 2
opera lui B. Shaw – inovator în metoda de creaţie. Analiza
literară a piesei Pygmalion. Modernizarea legendei
sculptorului antic Pygmalion de dramaturgul englez.
Problematica piesei, personaje.
Actualizarea teatrului antic grecesc în trilogia Din jale se
întrupează Electra de E.Gl. O’Neill.
29 Jorge Luis Borges, maestrul universal al metaforei şi 2
simbolului. Oglinda şi labirintul – imagine a condiţiei umane
în lirica poetului.

5
 Redarea problemelor fundamentale ale existenţei umane în
proza lui Borges.
Herman Hesse şi rigorismul moral în roman.
Itinerariul creaţiei lui Robert Musil.
30 Poezia sec. al XX-lea. Teme, motive ale poeziei. Lirica nouă 2
franceză, tendinţe şi direcţii.
Total: 14 16 120

6. Bibliografia recomandată:
Оbligatorie
1. Baciu, M., Lungu, R., Dăneţiu, I., Stoian, A., Literatura universală. Manual pentru clasa a XII-a.
Bucureşti, Ed. Corint, 2007.
2. Cisteacova N.A., Vulih N.V. Istoria literaturii antice. Chişinău: Editura „Ştiinţa”, 1991.
3. Coţofan M., Balan L. Compendiu de Literatură universală. Iaşi: Editura POLIROM, 2000.
4. Drimba Ovidiu ş.a. Literatura universală. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.
5. Drimba Ovidiu. Istoria literaturii universale (vol. I – II). Bucureşti: Ed. SAECULUM I.O., 1998.
6. Drimba Ovidiu. Teatrul de la origini şi până azi. Bucureşti: Editura Albatros, 1973.
7. Crestomaţie de literatură universală (pentru învăţământul preuniversitar şi universitar)/ Ionescu
C., Lăzărescu Gh. Ş.a. Bucureşti, 1993.
8. Leahu, N., Leahu, R., Literatura universală. Ghid de implementare a curriculumului modernizat
în învăţământul liceal, Chişinău, 2007.
9. Literatura universală. Curriculum pentru clasele a X-a – a XII-a. Chişinău, Ed. Ştiinţa, 2010.
10. Pavlicenco S., Literatura universală. Chişinău: Litera Educaţional, 2006.
11. Vianu Tudor. Studii de literatură universală şi comparată. Bucureşti, 1963.
Opţională
1. Alexandrescu, Grigore, Câteva cuvinte în loc de prefaţă, în Arte poetice. Romantismul, coordonarea
volumului Angela Ion, studiu introductiv Romul Munteanu, selecţia, prezentarea şi traducerea textelor:
Sevilla Răducanu, Ioan Aurel Preda, Angela Ion, Bucureşti, Univers, 1982.
2. Munteanu Romul. Introducere în literatura europeană modernă. Bucureşti: Editura ALFA, 1996.
3. Călinescu George. Scriitori străini. Bucureşti: EPLU, 1967.
4. Cizek Eugen, Istoria literaturii latine, Societatea “Adevărul” S.A., Bucureşti, 1994, vol. I şi al II-
lea.
5. Drimba Ovidiu. Federico Garcia Lorca rapsodul. Bucureşti: Albatros, 1981.
6. Dumitraşcu E., Ovidius. Studiu monografic, Didactica Nova, Craiova, 1995.
7. Martini Fritz. Istoria literaturii germane de la începuturi pînă în prezent. Bucureşti, 1972.
8. Mic dicţionar al scriitorilor francezi./ Coord. Angela Ion. Bucureşti, 1978.
9. O sută de personalităţi ale secolului. Scriitori. Bucureşti, 2000.
10. 100 de scriitori notorii ai lumii: Viaţa. Activitatea. Opera./ Alcăt: Ala Bujor ş.a. Chişinău, 2006.
11. Piatkovski Adelina. Curs de istoria literaturii greceşti. Epoca preclasică (sec. IX-VI î.e.n.).
Bucureşti: EDP, 1962.
7. Metode de predare și învățare utilizate: analiza literară și sinteza, comentariul literar,
dezbaterea, organizarea lucrului individual, metoda expunerii materialului de predare etc.

8. Sugestii pentru activitatea individuală, inclusiv descrierea formelor interactive pentru studiul
individual ghidat de profesor, utilizate de către cadrul didactic, temele, sarcinile şi numărul de ore:

Activitatea individuală a studenţilor se desfăşoară în paralel cu predarea cursului. Se paralelizează

cursul de prelegeri cu cel al lecţiilor practice, cu avansare a primului.
Pentru lucrul individual sunt pregătite teste al căror conţinut general se aduce la cunoştinţă
studenţilor cu 2-3 săptămâni înainte de evaluare.
Sunt preconizate evaluările orientate spre verificarea deprinderilor de aplicare în practică a
cunoştinţelor teoretice.

6
 Tematica și conținutul orelor practice

Tema № 1. Idealul eroic: Iliada de Homer

1. Mitul despre războiul troian.

2. Împrejurările şi locul apariţiei poemului Iliada.
3. Tematica, problematica, compoziţia, conflictul poemului.
4. Chipuri de eroi şi zei în poem.
5. Particularităţile poemului.
6. Limbajul, versul şi stilul poemului.
7. Problema homerică.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Având în vedere afirmaţia lui Ovidiu Drimba că Iliada „este poemul care elogiază tinereţea,
curajul, forţa, onoarea şi gloria – virtuţile supreme spre care aspiră grecul epocii homerice, […] în
opoziţie cu orgoliul şi cupiditatea conducătorilor militari, cu egoismul, trufia şi uneori laşitatea
acestora”, identificaţi temele epopeii.
2. Formulaţi opinii asupra personajelor şi asupra contextului situaţional.
3. Identificaţi modalităţi de caracterizare a eroilor antici şi opinaţi de ce lipsesc de obicei din
descrierea lui Homer elementele referitoare la fizicul personajelor.
4. Ilustraţi caracteristicile stilului homeric (organizarea textului prin alternarea modurilor de
expunere, figurile semantice, registrele stilistice, recurenţa violenţei de limbaj, viziunea
hiperbolică şi alegorică etc.).

Bibliografie
1. Buffière, Felix, Miturile lui Homer şi gândirea greacă. – Bucureşti: Editura Univers, 1987.
2. Drimba Ovidiu. Istoria literaturii universale. (vol. I). - Bucureşti: Ed. SAECULUM I.O., 1998.
3. Homer, Iliada. – Bucureşti: Univers, 1985 (sau orice altă ediţie).
4. Dodds, E. R., Dialectica spiritului grec. – Bucureşti: Editura Meridiane, 1983.
5. Luc Benoist. Semne, simboluri şi mituri. – Bucureşti: Editura Humanitas, 1995.

Tema № 2. Originea, particularităţile, speciile dramei greceşti. Tragedia greacă.

1. Viaţa şi opera lui Eschil.

2. Tragedia „Prometeu înlănţuit” – imn al raţiunii şi dreptăţii.
3. Compoziţia, acţiunea, subiectul, conflictul tragediei.
4. Monologul lui Prometeu.
5. Sofocle. Înflorirea tragediei greceşti.
6. Tragedia „Antigona”.
7. Compoziţia, acţiunea, subiectul, conflictul tragediei.
8. Tematica, problematica tragediei.
9. Sistemul de personaje.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Numiţi câteva opere din literatura universală inspirate din tragedia lui Eschil Prometeu înlănţuit.
2. Precizaţi care sunt temele tragediei „Antigona” de Sofocle prin referire la personaje, la raportul
dintre om şi destin, la contextul situaţional.
3. În tragedie „Conflictul principal […] este acela dintre Stat, dintre viaţa etică, în generalitatea ei
spirituală, şi familie, ca moralitate naturală. Acestea sunt puterile cele mai pure ale reprezentării
tragice.” (Fr. Hegel). Sau între ură: „Purtarea lui Creon nu e dictată de consideraţii de stat, ci doar
de ura împotriva mortului” (J.W. Goethe) şi iubire (Antigona: Iubirea-i rostul vieţii mele…”).
Aduceţi argumente în favoarea unuia dintre punctele de vedere.
4. Sofocle construieşte imaginea omului „secolului de aur” al Atenei, epocă legată de numele lui
Pericle. Ce calităţi ale Antigonei se circumscriu modelului?

7
 Bibliografie
1. Dumitrescu-Buşulenga Z., Sofocle şi condiţia umană. – Bucureşti: Editura Albatros, 1974.
2. Rachet, Guy, Tragedia greacă. - Bucureşti, Editura Univers, 1980.
3. Eschil, Prometeu înlănţuit (orice ediţie).
4. Sofocle, Antigona (orice ediţie).

Tema № 3. Teatrul latin. Particularităţile dramaturgiei latine

1. Viaţa şi opera lui Titus Maccius Plautus.

2. Subiectele, personajele, tematica comediei lui Plaut.
3. Complexitatea intrigii prin procedeul contaminării.
4. Realităţile romane descrise în comedii.
5. Tema avariţiei şi tipul avarului în comedia Aulularia.
6. Caracterizarea personajelor.
7. Stilul, limbajul comedie.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Numiţi câteva specii, tipic latine, ale genului dramatic, din tradiţia populară şi cultă.
2. Comedia lui Plaut este o comedie de intrigă sau de caractere. Ce tipuri sociale creează
comediograful în piesele sale?
3. Plaut în comediile sale exploatează diverse surse de comic. Numiţi procedeele comice utilizate de
autor. Aduceţi exemple în baza textului.
4. Numiţi câteva modalităţi de caracterizare a personajelor în comediile lui Plaut.

Bibliografie
1. Barbu N.I., Piatkovski A., Scriitori greci şi latini. – Bucureşti, 1972.
2. Plaut, Aulularia (Soldatul fanfaron).

Tema № 4. Particularităţile operei lui Publius Vergilius Maro

1. Viaţi şi opera lui Vergiliu.

2. Opera Bucolice. Caracterul specific al literaturii bucolica, pastorale. Structura volumului,
personaje, împletirea unei lumi ideale cu cele ale lumii reale.
3. Poemul epic Eneida. Proslăvirea istoriei şi virtuţile poporului roman.
4. Compoziţia, subiectul, personajele poemului.
5. Eroii poemului.
6. Tragismul dragostei dintre Enea şi Didona.
7. Trecutul şi prezentul, istoria legendară şi contemporaneitatea în poem.
8. Inovaţiile poemului.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Influenţa poemelor homerice la diferite niveluri în poemul Eneida de Vergiliu. De efectuat un
demers comparatist în baza poemelor homerice şi a poemului vergilian.
2. Enea întruchipează sinteza a două modele de eroi epici – Ahile şi Odiseu. Argumentaţi în baza
textului.

Bibliografie
1. Vergiliu, Eneida (orice ediţie).
2. Barbu N.I., Piatkovski A., Scriitori greci şi latini. – Bucureşti, 1972.

Tema № 5. Periodizarea literaturii Evului mediu. Eposul medieval. Poemul eroic

1. Lirica medievală.
2. Romane cavalereşti.
3. Particularităţile poemului eroic.
4. Eposul eroic francez. Cântecul lui Roland.
5. Tematica, compoziţia, faptul istoric ce se află la baza poemului.

8
 6. Caracterizarea personajelor.
7. Procedee, stil, limbaj, particularităţile artistice ale limbajului.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Citiţi şi alte poeme eroice şi evidenţiaţi într-o paralelă asemănările şi diferenţierile modelelor
cavalereşti.

Bibliografie
1. Antologie de literatură universală. – Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică, 1970.
2. Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor şi minnesängerilor. – Cluj-
Napoca, 1980.

Tema № 6. Viaţa şi opera lui Dante Alighieri

1. Subiectul poemului Divina Comedie.

2. Surse, arhitectonică, sensuri. Structura canticelor.
3. Elemente fantastice şi reale în poem.
4. Sensurile poemului
5. Personalitatea lui Dante în poem. Umanismul poetului.
6. Divina Comedie – sinteză a literaturii şi culturii medievale şi moment de tranziţie spre Renaştere.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Fiecare cânt din Infernul dantesc se înscrie într-un tipar compoziţional. În baza unui fragment din
poem identificaţi acest tipar/ model.
2. Extindeţi studiul asupra artei construirii personajului dantesc, selectând alte două personaje
(uman şi nonuman) şi realizaţi un eseu de tip paralelă, căruia îi veţi da un titlu adecvat.
3. Alegeţi din cântecele Divinei Comedii fragmente smnificative pentru dezvoltarea unei teme
(credinţa, iubirea, patria, creaţia, condiţia umană, păcatul, ispășirea şi mântuirea etc.) şi
interpretaţi textul selectat din mai multe perspective de lectură, pornind de la următoarea
aserţiune a lui Dante: „Înţelesul acestei opere nu este simplu, ci, dimpotrivă, poate fi numit
polysemos, adică cu mai multe înţelesuri. Într-adevăr, cel dintâi este cel care dobândeşte prin
literă, celălalt este cel care se dobândeşte prin cele lăsate să se înţeleagă prin literă. Primul se
numeşte literal, iar al doilea, alegoric umoral sau anagogic” (Dante, Scrisori). Anagogic –
esoteric, ascuns, codificat.

Bibliografie
1. Alighieri Dante. Divina Comedie. – Bucureşti: Minerva, 1982.
2. Francesco de Sanctis, Istoria literaturii italiene. – Bucureşti: Editura pentru Literatură universală,
1965.
3. Patapievici Horia-Roman, Ochii Beatricei. Cum arată cu adevărat lumea lui Dante?- Bucureşti:
Humanitas, 2004.

Tema № 7. Particularităţile literaturii Renaşterii. Romanul în perioada Renaşterii.

1. Literatura Renaşterii în Spania şi Portugalia.

2. Particularităţile istoriei şi umanismul spaniol. Cervantes, omul. Ideile sale literare. Nuvelele lui
Cervantes.
3. Romanul Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha.
4. Structura romanului, tematica, ideile de bază. Don Quijote – sensul eroului şi umanismul
autorului.
5. Sancho Panza şi resursele umorului.
6. Romanul Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha – o frescă a Spaniei timpului.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Marin Preda afirma: „Când am citit prima oară această carte, n-am înţeles nimic. Totul mi s-a
părut neverosimil şi cam stupid. Abia pe urmă, cu anii, mi-am dat seama că predispoziţia aceasta
a lui Don Quijote are un înţeles, că există aici ascunsă o mare idee, un sentiment profund…”
9
 Redactaţi un text de 50 de rânduri, în care să motivaţi ce reprezintă pentru voi personajul
Don Quijote este un model, un antimodel sau o ficţiune lipsită de aderenţă la contemporani? Puteţi
propune şi alte variante, oferind argumente potrivite.

Bibliografie
1. Miguel de Cervantes y Saavedra, Don Quijote de la Mancha, vol. I şi II. - Bucureşti: Corint,
2005.
2. Stoichiţă Victor Ieronim, Efectul Don Quijote. – Bucureşti: Humanitas, 1995.

Tema № 8. Viaţa şi opera lui W. Shakespeare

1. Renaşterea în Anglia W. Shakespeare.

2. Repere biografice. Climatul epocii. Shakespeare poet.
3. Comediile dramaturgului englez.
4. Shakespeare şi drama istorică.
5. Marile tragedii shakespeariene.
6. Tragismul operelor, calităţile morale ale personajelor.
7. Analiza literară a tragediei Hamlet.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. De memorizat şi analizat un sonet de W. Shakespeare.
2. Organizaţi în grupe de lucru, dezbateţi problematica piesei, identificaţi conflictele exterioare.
Realizaţi o prezentare grafică menită să fixeze observaţiile.
3. Studiaţi numeroasele rafinamente compoziţionale: paralelismul, simetria, teatrul în teatru,
coincidenţele, lovitura de teatru. Argumentaţi în baza textului.

Bibliografie
1. Comorovski C. Literatura umanismului şi a Renaşterii.
2. Scriitori străini. Mic dicţionar. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981.
3. Shakespeare W. Opere complete (1-9 volume). – Bucureşti: Univers, 1982-1995.

Tema № 9. Particularităţile literaturii în sec. al XVII-lea, curente literare, reprezentanţi

1. Clasicismul. Particularităţile teatrului lui Corneille şi Racine.

2. Corneille – fondatorul tragediei clasice franceze.
3. Conflictul dintre sentimentul personal şi simţul datoriei în tragedia Cidul.
4. Psihologia pasiunilor în creaţia lui Jean Racine.
5. Fedra – tragedia femeii care nu poate rezista dragostei vinovate pentru propriul său fiu vitreg.
6. Comedia clasică. Avarul de Molière.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Reliefaţi ideile principale din Arta poetică de Nicolas Boileau.
2. Caracterizaţi personajele principale în Cidul de Corneille.
3. Identificaţi formele comicului în comedia Avarul de Molière.
4. Caracterizaţi-l pe Harpagon, raportându-l la tipologia comicului şi utilizând procedeele propuse:
a) Modalităţi de caracterizare directă: prin indicaţiile scenice, de către alte personaje, de către
eroul însuşi (autocaracterizare).
b) Modalităţi de caracterizare indirectă: nume, poreclă; fapte; gesturi; mimică; atitudine;
vorbire, limbaj; idei şi exprimare, registrul lingvistic; stări sufleteşti; senzaţii/ reacţii
fiziologice; vestimentaţie; mediul social căruia îi aparţine; poziţie/ ierarhie socială; relaţiile
cu celelalte personaje; raportul cu sine.
5. Compoziţie, conflictul, personaje.

Bibliografie
1. Bercescu Sorina, Istoria literaturii franceze de la începuturi şi până în zilele noastre. Bucureşti:
Editura ştiinţifică, 1970.

10
 2. Clément Bruno, Tragedia clasică. – Iaşi, 2000.
3. Clasicismul (antologie), vol. I-II. – Bucureşti, 1968.

Tema № 10. Particularităţile literaturii în sec. al XVIII-lea, curente literare, reprezentanţi

1. Iluminismul. Condiţii istorice şi culturale. Caracteristicile iluminismului.

2. Literatura franceză în „Veacul luminilor”. Reprezentanţi: Voltaire, Diderot, Rousseau, operele
reprezentative.
3. Absurditatea şi cruzimea instituţiei mănăstireşti în romanul Călugăriţa de Denis Diderot.
4. Romanul englez în „secolul luminilor.” Romanul de aventuri şi călătorii (verosimile în Robinson
Crusoe de D. Defoe, fantastice şi satirice în Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift).

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Formulaţi un discurs argumentativ pentru a motiva opţiunea lui Daniel Defoe pentru naraţiunea la
persoana I (naraţiune homodiegetică) şi pentru o formulă narativă. În răspunsul vostru veţi avea
în vedere următoarele întrebări:
- Formula narativă a romanului Robinson Crusoe este cea a „jurnalului găsit”, a „jurnalului
comentat”, cea a romanului care adoptă convenţia autobiografiei ficţionale (cu inserţii de jurnal),
sau aceea a unui roman epistolar (cu inserţii de jurnal)?
- Poate fi considerat scriitorul un precursor al naraţiunii homodiegetice structurate pe memoria
involuntară?
- Are această opţiune estetică o anume relevanţă în raport cu modelul uman pe care îl propune?
Dacă răspunsul este „da”, precizează care sunt trăsăturile de caracter sau de personalitate pe care
le adaugă ori le accentuează tipul de discurs narativ ales de autor.

Bibliografie
1. Defoe Daniel, Robinson Crusoe (orice ediţie)

Tema № 11. Particularităţile literaturii germane în sec. al XVIII-lea, curente literare, reprezentanţi

1. Viaţa şi opera lui Goethe

2. Poemul dramatic Faust de Goethe.
3. Epicul, liricul, dramaticul în poem.
4. Structura operei: Închinare, dublu prolog: Prolog în teatru şi Prolog în cer, două părţi.
5. Personajele poemului.
6. Stil, limbaj, procedee artistice.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Citiţi Preludiul în teatru şi apoi redactaţi un eseu liber, în care să comentaţi viziunea goetheană
despre menirea artei şi a poetului dramatic, despre subiectele, structura şi elementele de spectacol
ale unei opere dramatice cu succes la public, despre importanţa jocului actorilor şi despre
resursele tehnice ale teatrului în sec. al XVIII-lea.
2. Cum este privită condiţia umană în poemul Faust?
3. Ce semnificaţii are pactul cu Mefisto?
4. Ce se înţelege prin devenire faustică şi care sunt momentele acestei deveniri?
5. Ce rol are Mefisto în devenirea faustică?

Bibliografie
1. Goethe, Faust (orice ediţie).
2. Gundolf Fr., Goethe. – Bucureşti: Minerva, 1971.
3. Martini Fritz, istoria literaturii germane. – Bucureşti: Univers, 1970.

Tema № 12. Particularităţile romantismului. Romantismul englez

1. Romantismul În Anglia. Tradiţiile literare naţionale.

2. Viaţa şi opera lui George Gordon Byron. Periodizarea creaţiei lui Byron.
3. Poemul Peregrinările lui Childe Harold - poem liro-epic sub forma unui jurnal de călătorie.

11
 4. Compoziţia, tematica, motivele, ideile de bază ale poemului.
a) Caracterul mozaical al poemului la nivel tematic.
b) Caracterul mozaical al poemului la nivel formal.
5. Childe Harold – un nou tip de erou romantic. Apariţia unui nou erou literar, „eroul byronian”.
6. Rolul eroului-narator în poem.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Caracterizaţi-l pe Childe Harold ca pe un erou romantic.
2. Childe Harold a fost nu o dată asemuit sau identificat cu autorul. Byron a respins această idee:
„Nu înţeleg în nici un chip să mă identific cu Harold… pentru nimic în lume nu aş vrea să fiu
omul pe care l-am descris în eroul meu”.

Bibliografie

1. Antologie de poezie engleză de la începuturi până azi. – Bucureşti: Minerva,1981.

2. Byron, Peregrinările lui Childe Harold (orice ediţie).
3. Protopopescu, Dragoş, Romantismul englez //Volumul Romantismul european: conferinţe ţinute
în primăvara 1931, Bucureşti, Fundaţia Carol I, 1931.
4. Tacciu, Elena, Aventura lui George Gordon Byron. – Bucureşti: Editura Cartea Românească,
1977.
5. Verzea, Ileana, Byron şi byronismul în literatura română. – Bucureşti: Univers, 1977.

Tema № 13. Romantismul în literatura germană. Viaţa şi opera lui Heinrich Heine

1. Periodizarea romantismului german.

2. Mişcarea literară „Tânăra Germanie” şi H. Heine.
3. Heinrich Heine – tipul romanticului activ.
4. Compoziţia, tematica culegerii Cartea cântecelor.
5. Filonul folcloric în culegere. Utilizarea procedeelor cântecului popular – notaţie precisă, expresie
concisă, ritm rapid, vocabular simplu.
6. Poemul Germania. O poveste de iarnă.
7. Compoziţia, tematica, eroii poemului.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. În care ciclu din Cartea Cântecelor este inclusă poezia Lorelei?
2. Conturaţi atmosfera romantică din poezie.
3. Evidenţiaţi elementele romantice din Lorelei.
4. Ce procedee şi mijloace artistice utilizează poetul?
5. Încercaţi să explicaţi ce sens are cântecul fetei care îi vrăjeşte pe pescari şi corăbieri, făcându-i să
piară?
6. Mai cunoaşteţi vreo operă asemănătoare ca semnificaţie simbolică?

Bibliografie
1. Antologia poeziei romantice germane, E.L.U., 1969.
2. Dmitriev, A.S, Heinrich Heine, ESPLA, Bucureşti, 1959.
3. Hîncu, Dumitru, Heinrich Heine. Vestitor al timpurilor noi, E.P.L.S.A, Bucureşti, 1956.
4. Isbăşescu, Mihai, Istoria literaturii germane, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
Traduceri
5. Bentoiu, I., Heinrich Heine. Poezii. Călătorie în Harz, Ed. Minerva, Bucureşti, 2000.
6. Cărare, Petru, Poeme, Ed. Litera Internaţional, Bucureşti, 2003.
7. Dorian, Emil, Heinrich Heine. Cartea cântecelor, Arta grafică, Bucureşti, 1947.
Tema № 14. Viaţa şi opera lui Victor Hugo

1. Particularităţile romantismului francez.

2. Romanul în creaţia lui Victor Hugo.
3. Mizerabilii – epopee în proză.
4. Compoziţia, tematica, personaje.

12
 5. Drama eroului Jean Valjean – drama omului simplu într-o societate crudă şi meschină.
6. Elemente romantice şi realiste în roman.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Romanul Mizerabilii prezintă povestea unui personaj (Jean Valjean), urmărit de-a lungul întregii
lui vieţi. Faceţi oral rezumatul romanului, insistând pe cinci momente decisive din viaţa eroului.
2. Pornind de la momentele prezentate, realizaţi în scris portretul lui Jean Valjean. Faceţi observaţii
în legătură cu trăsătura definitorie a personajului. Se spune, în incipitul capitolului VI, că Jean Valjean era
o fire gânditoare, fără să fie trist, aşa cum sunt naturile iubitoare. Explicaţi această caracterizare, schiţând
câteva detalii ale unei firi gânditoare.
3. Expuneţi, într-un monolog argumentativ, motivele pentru care este condamnat Jean Valjean. Ce
puteţi spune despre „justeţea pedepsirii” personajului, folosindu-vă şi de întrebările următoare:
a) Furtul unei pâini constituie un delict grav din punctul vostru de vedere?
b) Care ar fi fost destinul lui Jean Valjean dacă nu era închis? Ar fi furat din nou?
c) Ar fi găsit un mijloc să-şi modeleze principiile de viaţă?
4. Jean Valjean se revoltă şi încearcă să evadeze de patru ori, ceea ce va conduce la mărirea
pedepsei: el stă 19 ani la ocnă. Când iese arată astfel: „Avea [...] o expresie aspră, cutezătoare, obosită şi
violentă în ochi. Era hidos. O arătare sinistră.”
5. Comparaţi acest portret cu cel iniţial. Mai există vreun indiciu că Jean Valjean este o fiinţă
iubitoare? Ce se întâmplă cu omul ale cărui elanuri sunt înfrânte o perioadă lungă de timp? Ce şansă mai
are un om care suportă numeroase injustiţii să fie o fiinţă iubitoare?
6. Episcopul Myriel îl găzduieşte pe Jean şi îi acordă încrederea totală, însă acesta îi fură argintăria.
Prins de jandarmi, este adus în casa episcopului spre confruntare, însă Myriel spune că el i-a dăruit
tacâmurile şi îi mai dă în plus şi nişte sfeşnice. Iertarea monseniorului are un impact decisiv asupra lui
Jean. Citiţi finalul acestui episod:
„– Nu uita, nu uita niciodată că mi-ai făgăduit să întrebuinţezi banii ăştia ca să te faci om cinstit. Jean
Valjean, care nu-şi amintea să-i fi făgăduit ceva, rămase năuc. Episcopul rostise cuvintele acestea pe un
ton apăsat. Urmă, aproape solemn:
– Jean Valjean, fratele meu, tu nu mai eşti în stăpânirea răului, ci a binelui. Îţi cumpăr acum sufletul; ţi-l
smulg din gheara gândurilor negre şi a duhului pierzării şi-l dăruiesc Domnului.”
7. Pornind de la evoluţia personajului, justificaţi apartenenţa lui la romantism. Stabiliţi cel puţin
patru trăsături romantice ale eroului hugolian, pe care să le puteţi ilustra cu secvenţe din roman.

Bibliografie
1. Hugo Victor, Mizerabilii (orice ediţie).

Tema № 15. Realismul francez în sec. al XIX -lea

1. Observaţia socială şi psihologică în romanele lui Stendhal.

2. Romanul Roşu şi negru. Titlul şi subtitlul romanului, structura, tematica, personaje.
3. Compoziţia lineară a romanului.
4. Julien Sorel – personaj tipic caracteristic realismului (tipul parvenitului).
5. Honore de Balzac. Universul operei. Compartimentele Comediei umane. Studiile de moravuri.
6. Personaj şi mediu social în romanele Eugéne Grandet şi Taica Goriot.
7. Motivaţi titlul romanului, odată ce personajul principal este Felix Grandet.
8. Comentaţi în ce măsură destinul lui Eugenie este produsul influenţelor paterne, al mediului social
sau al propriilor opţiuni.
9. Compoziţia concentrică caracteristică operelor lui Balzac.
10. Formulaţi în scris concluzia despre lumea personajelor lui Balzac.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Explicaţi semnificaţia titlului Roşu şi negru.
2. În romanul Moş Goriot, Balzac va spune, prin gura ocnaşului Vautren: „Există două istorii, istoria
oficială, care-i numai minciună şi în care sentimentele nobile explică acţiunea; şi istoria secretă, singura
adevărată, în care scopul justifică mijloacele.” Cum credeţi, ce fel de istorie a scris Balzac în operele sale?
Argumentaţi.

13
 3. Evidenţiaţi trăsăturile realismului în baza romanului Moş Goriot (ori în baza romanului Eugéne
Grandet) de Balzac. Argumentaţi cu exemple selectate din text.
4. „Odată cu Balzac începe o minuţioasă descriere a deprinderilor generale, a lucrurilor care
înconjoară oamenii, a străzilor, a clădirilor, a mobilierului, a operelor de artă, a costumelor ş.a.m.d. De
unde clasicismul îl evocase pe om într-o lume fără obiecte, spaţiul se umple acum până la refuz şi
oamenii ne sunt prezentaţi mişcându-se printre lucruri datorate industriei lor, care în acelaşi timp îi
înrâureşte şi îi exprimă.” (T. Vianu, Figuri şi forme literare)
Exprimaţi-vă opţiunea pro sau contra privind valoarea descrierii/portretizării literare.
Exemplificaţi cu secvenţe de roman.

Bibliografie
1. Stendhal, Roşu şi negru. – Chişinău: Editura Hyperion, 1994.
2. Mavrodin, Irina. Stendhal. Scriitură şi cunoaştere. – Bucureşti: Albatros, 1985.
3. Sebastian, Mihail. Literatura lui Stendhal, şi Note stendhaliene// Eseuri, cronici, memorial. –
Bucureşti: Minerva, 1972.
4. Balzac, H. Moş Goriot. - Bucureşti: Minerva (traducere de Cezar Petrescu, prefaţă de C.
Ciopraga), 1972.
5. Popa, M. Realismul. - Bucureşti:Editura Tineretului, 1969.

Tema № 16. Realismul englez în sec. al XIX–lea

1. Viaţa şi opera lui Charles Dickens.

2. Aspecte ale vieţii engleze în operele prozatorului.
3. Soarta grea a copiilor, goana dezumanizantă după profit, formarea personalităţii unor tineri în
opera lui Charles Dickens.
4. Structura romanului Aventurile lui Oliver Twist.
5. Personaje în roman. Charles Dickens – portretist desăvârşit.
6. Stil, limbaj, procedee artistice.
7. Tendinţe romantice şi realiste în roman.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Evidenţiaţi trăsăturile romantismului şi realismului în baza romanului Aventurile lui Oliver Twist
de Dickens. Argumentaţi cu exemple selectate din text.

Bibliografie
1. Dickens Charles. Aventurile lui Oliver Twist (orice ediţie).

Tema № 17. Realismul englez în sec. al XIX –lea

1. Particularităţile dramaturgiei la finele secolului al XIX-lea – începutul sec. XX.

2. Dramaturgia lui Henrik Ibsen – expresie majoră a realismului norvegian.
3. Drama O casă de păpuşi. Tema emancipării femeii în societate.
4. Analiza critică a unor aspecte ale vieţii sociale contemporane, precum viaţa de familie.
5. Compoziţia operei, acţiunea, tematica, ideile de bază, conflictul central al dramei.
6. Personajele.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Explicaţi semnificaţia titlului O casă de păpuşi.
2. Ovidiu Drâmba susţine: „Drama lui Ibsen se situează pe linia «dramei de idei», inaugurată de
Diderot, reluată de Voltaire, continuată de Tolstoi sau Strindberg şi, mai aproape de zilele noastre, de
dramaturgi ca Hauptmann, Pirandello sau Bernard Shaw”.
Argumentaţi, în baza textului, dacă este piesa lui Ibsen o „dramă de idei”.
Bibliografie
1. Drâmba Ovidiu, Teatrul de la origini şi până azi. – Bucureşti: Editura Albatros, 1973.
2. Drâmba Ovidiu, Însemnări despre teatrul lui Ibsen. – Bucureşti: Editura de Stat pentru Literatură
şi Artă, 1956.
3. Ibsen H. Teatru, vol. II. - Bucureşti, 1966.

14
 4. Pandolfi Vito, Istoria teatrului universal, volumul IV. – Bucureşti: Editura Meridiane, Bucureşti,
1971.

Tema № 18. Ernest Hemingway - maestrul genului scurt, umanistul laconic

1. Viaţa şi activitatea lui Ernest Hemingway.

2. Deziluziile „generaţiei pierdute” a anilor ʾ20 şi glorificarea forţei morale a omului în opera lui
Hemingway. Romanele autorului.
3. Bătrânul şi marea – parabolă a condiţiei umane.
4. Ilustrarea viziunii dure şi tragice asupra omului fără şanse în faţa destinului, dar care îşi păstrează
demnitatea şi măreţia chiar în faţa morţii.
5. Tematica, problematica, motive, laitmotive în nuvelă.
6. Personaje. Chipul bătrânului Santiago.
7. Rolul băiatului Manolin în operă.
8. Natura în Bătrânul şi marea.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Numiţi sensurile profund umane şi evidenţiaţi mijloacele de expresie ale nuvelei Bătrânul şi
marea.
2. Ce simbolizează lupta cu peştele?
3. Observaţi în text modul în care se reflectă alternanţa gândurilor contradictorii ale bătrânului
pescar în alternanţa dintre redarea gândurilor şi monologul cu voce tare.

Bibliografie
1. Hemingway Ernest, Bătrânul şi marea. – Bucureşti: Editura Tineretului, 1960.
2. Lipan Radu, Hemingway. –Bucureşti: Editura pentru Literatură universală, 1966.

Tema № 19. Universul operei lui Gabriel Garcia Marquez

1. Viaţa şi opera lui Gabriel Garcia Marquez.

2. Realul şi fantasticul, profunda meditaţie filosofică şi naraţiunea captivantă în romanul Un veac
de singurătate.
3. Alegoria istoriei latino-americane.
4. Timpul şi peripeţiile sale. Naşterea unei lumi.
5. Timp mitic şi timp istoric.
6. Singurătate şi solidaritate.
7. Semnificaţia romanului, tematica, personaje.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Scriitorul însuşi explică astfel sensul romanului. „După Un veac de singurătate s-au scris tone de
hârtie, s-au spus o mulţime de lucruri importante, dar nimeni nu a atins aspectul care m-a interesat cel mai
mult atunci când am scos cartea, şi anume ideea că singurătatea este contrarul solidarităţii, şi cred că
aceasta este esenţa cărţii. Aşa se explică frustrarea stirpei Buendía, frustrarea mediului, frustrarea satului
Macondo. Cred că aici este vorba de un concept politic: singurătatea considerată ca negaţie a solidarităţii
este un concept politic de cea mai mare importanţă”. Cum înţelegeţi această afirmaţie? Argumentaţi.

Bibliografie
1. García Márquez, Gabriel, Un veac de singurătate. – Bucureşti: Editura Rao, 2005.
2. Georgescu, Paul Alexandru, Literatura hispano-americană în lumină sistemică. – Craiova:
Editura Scrisul Românesc, 1979.
3. Gheorghiu, Mihnea,Prefaţă la Un veac de singurătate. – Bucureşti: Editura Univers,1982.

Tema № 20. Dramaturgia secolului XX (prezentare generală)

1. Viaţa şi opera lui B. Shaw – inovator în metoda de creaţie.

15
 2. Interesul dramaturgului pentru problemele limbii.
3. Actualizarea teatrului antic.
4. Analiza literară a piesei Pygmalion.
5. Semnificaţiile general-umane ale piesei.
6. Modernizarea legendei sculptorului antic Pygmalion de dramaturgul englez.
7. Problematica piesei, personaje.
8. Conflictul de idei ale piesei, conflictul dintre Liza şi Higgins.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. De citit mitul despre Pygmalion.
Comparaţi viziunea antică a legendei cu versiunea modernă a lui Shaw.

Bibliografie
1. Shaw B. Teatru. – Bucureşti: Editura de stat pentru Literatură şi Artă, 1956.
2. Lupan Radu, G.B. Shaw. – Bucureşti, 1958.
3. Kun N.A Legendele şi miturile Greciei antice. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1958.

Tematica şi conţinutul orelor individuale

Nr Teme, conținut
d/o Nr de ore
1. Lectura textelor beletristice (poezie, proză, dramaturgie, memorialistică), 46
enumerate în lista textelor obligatorii.
2. Literaturile Orientului antic 10
3. Particularitățile dramaturgiei în Grecia antică. Comedia 4
4. Romanul renascentist 4
5. Particularităţile romanului sec. XX. Viaţa şi opera lui Gabriel Garcia 6
Marquez
6. Albert Camus, filozof al absurdului şi al revoltei 5

Tema № 1. Literaturile Orientului antic.

1. Literatura sumero-babiloniană.
2. Epopeea lui Ghilgameş – minunată interpretare poetică a prieteniei şi a traseului omului în
căutarea sensului vieţii şi al morţii.
3. Teme şi motive caracteristice poemului antic.
4. Evoluţia spirituală a lui Ghilgameş şi Enkidu.
5. Uriaşul Humbaba – personificarea duhului pădurii.
6. Rolul zeilor în poeme (Iştar, Anu, Enlil).
7. Particularităţile naraţiunii în poem, mijloace şi procedee artistice.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Evenimentele povestite în Epopeea lui Ghilgameş s-au petrecut, probabil, la finele mileniului al
II-lea î.H. Vi se par cu mult diferite de preocupările actuale ale unui tânăr? Aduceţi argumente în sprijinul
ideii voastre.
2. Ghilgameş îşi doreşte nemurirea. Dorinţa lui este una obişnuită? Care este opinia voastră despre
efemeritate şi eternitate? Scrieţi un scurt eseu, de două paragrafe, despre dorinţa lui Ghilgameş.
3. Cum interpretaţi proba la care îl supune Utnapiştim pe Ghilgameş? Ce relaţie simbolică există
între lupta cu somnul (numit în epopee şi Răpitorul) şi lupta cu moartea?
4. Faceţi oral rezumatul epopeii, subliniind cauzele care au declanşat dorinţa lui Ghilgameş de a fi
nemuritor. Cum interpretaţi apariţia lui Enkidu? Este vorba despre destinul lui Ghilgameş, statornicit de
zei? Constituie o materializare a dorinţei lui Ghilgameş?

Bibliografie
1. Epopeea lui Ghilgameş. – Bucureşti: Mondero, 1998.

16
Tema № 2. Particularităţile dramaturgiei în Grecia antică. Comedia

1. Originea, particularităţile, structura comediei greceşti.

2. Comedia atică, comedia atică medie, comedia nouă. Reprezentanţi.
3. Problematica comediilor lui Aristofan.
4. Comedia Broaştele de Aristofan. Tematica, ideile de bază, conflictul dramatic, personaje.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Prin ce se deosebeşte comedia antică greacă de comedia timpurilor noi?
2. Prezentaţi o clasificare a comediilor lui Aristofan, indicând criteriul clasificării şi dând exemple.
3. Explicaţi de ce, în comedia Broaştele, Aristofan îl preferă pe Eschil şi nu pe Euripide?
4. Cum se explică titlurile comediilor lui Aristofan?
5. Care sunt trăsăturile noii comedii atice?
6. Cum explică Menandru soarta omului?

Bibliografie
1. Aristofan, Broaştele (orice ediţie).

Tema № 3. Romanul renascentist

1. Umanismul francez. Viaţa şi opera lui François Rabelais.

2. Gargantua şi Pantagruel – „o enciclopedie a timpului”.
3. Tematica şi problematica romanului.
4. Idealul pedagogic al prozatorului.
5. Compoziţia, procedeele artistice, ideile de bază a romanului Gargantua şi Pantagruel de Fr.
Rabelais.
6. Fantezie şi realitate în roman.
7. Realism şi satiră în roman.
8. Stilul, limbajul operei.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Enumeraţi cele mai importante aspecte şi instituţii ale vechii societăţi feudale satirizate de Fr.
Rabelais în romanul său.
2. Pentru ce fel de instruire pledează autorul?
3. Care sunt personajele prin care Rabelais abordează problema monarhului iluminat?
4. Ce înseamnă la Rabelais „râs ambivalent”?
5. Caracterizaţi-l în câteva enunţuri pe Panurge.

Bibliografie
1. Fr. Rabelais. Gargantua şi Pantagruel (orice ediţie).

Tema № 4. Viaţa şi opera lui Gabriel Garcia Marquez

1. Realul şi fantasticul, profunda meditație filosofică şi narațiunea captivantă în romanul Un veac de

singurătate.
2. Alegoria istoriei latino-americane.
3. Semnificația romanului, tematica, personaje.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Comparaţi afirmaţiile lui Garcia Marquez despre singurătate şi solidaritate cu modul în care sunt
tratate aceste concepte în romanele sec. XX (romanele lui Kafka şi Camus).
2. Explicaţi sensul simbolic al finalului romanului:
„Dar înainte de a ajunge la versul final, înţelesese deja că nu va mai ieşi niciodată din odaia
aceasta, căci stătea scris că cetatea mirajelor va fi ştearsă de vânt şi alungată din memoria oamenilor în
clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat descifrarea pergamentelor, şi că tot ce vedea scris acolo
era dintotdeauna şi avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci seminţiilor condamnate la o sută de ani
de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ.”

17
 Gândiți-vă la împrejurările în care întreaga civilizaţie umană ar putea fi distrusă ca rezultat al unor
cuceriri ale ştiinţei puse nu în slujba oamenilor, ci îndreptate împotriva lor.
3. Eugen Barbu constată: „Un veac de singurătate este cea mai mare carte pe care am citit-o în
ultimii 10 ani. Cred că apariţia ei este egală cu apariţia lui Don Quijote. Este ceea ce numesc eu o carte
nebună, o carte pe care cu greu o poate egala cineva în următoarea sută de ani. Aş fi murit de fericire să fi
scris o astfel de carte. Astfel de cărţi hotărăsc soarta întregii literaturi a lumii.”
Demonstraţi originalitatea operei lui Garcia Marquez.

Bibliografie
1. Drimba Ovidiu ş.a. Literatura universală. – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
1995.
2. Gheorghiu,Mihnea, Prefaţă la Un veac de singurătate. – Bucureşti: Editura Univers,1982.
3. Ivanovici, Victor, Formă şi deschidere. – Bucureşti: Editura Eminescu, 1980.
4. Novăceanu, Darie, Prefaţă la Toamna patriarhului. – Bucureşti: Editura Univers, 1979.

Tema № 5. Viaţa şi opera lui А. Сamus

1. A. Camus, filozof al absurdului şi al revoltei.

2. Ciuma – roman existenţialist prin viziunea tragică a unei vieţi absurde.
3. Problematica romanului.
4. Motoul, acţiunea romanului, personaje.
5. Rolul naratorului în operă.
6. Romanul - o parabolă a luptei omului cu răul.

Aplicaţii, teme, aprofundări

1. Arătaţi cărui aspect al concepţiei lui Camus despre sensul existenţei umane îi corespunde romanul
Ciuma. Argumentaţi.
2. După părerea lui Nicolae Balotă: „Dacă există un loc comun al personajelor lui Camus, un spaţiu
al lor, acesta este universul nimănui, spaţiul străin în care sunt exilate. Lumea eroilor lui Camus –
a miticului Sisif, ca şi a „străinului” Meursault, a lui Caligula, ca şi a Martei din Neînţelegerea –
este o lume a exilului. Exil absurd, în care omul intră doar printr-o înstrăinare de sine. Această
înstrăinare constituie experienţa capitală a omului lui Camus.” Comentaţi citatul criticului literar
român.

Bibliografie
1. Drimba Ovidiu ş.a. Literatura universală. – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
1995.
2. Camus Albert, Ciuma. – Bucureşti, 1965.

9. Metode de evaluare
1. Evaluarea prin procedee interactive în procesul predării. În timpul studierii unui aspect mai dificil profesorul iniţiază o
discuţie apelînd la opiniile studenţilor cu diverse capacităţi intelectuale.
2. Semestrial studentul este obligat să realizeze cîte două testări (în scris); rezultatele lor au un anumit impact asupra notei
generale.
3. Evaluarea finală (semestrială) este preconizată în formă de examen (oral). Biletele de examinare include obligatoriu şi un
subiect practic sau creativ.
Fiecare student pe parcursul studiilor pregăteşte referate, rezolvă situaţii de caz şi răspunde la
testele propuse lui la temele respective, realizează lucrările de control şi de curs. Pentru fiecare temă
analizată la seminar studentul pregăteşte răspunsurile la un şir de întrebări.
Realizarea fiecărui tip de lucru individual va fi notat conform punctelor acumulate. Pozitiv sunt
apreciate dialogurile, discuţiile în colectiv pe diverse probleme. Însă fiecare student, realizând lucrarea
utilizează cuvinte proprii. În caz de plagiat studentul nu va fi admis la examen.

10. Aprecierea şi notarea cunoştinţelor. Nota pentru disciplina de studii se determină în funcţie de
numărul de puncte acumulate pe parcursul semestrului. Divizarea punctajului se va face în felul următor:

18
 I.
1. Lucrul practic al studentului – 30 puncte
2. Activismul studentului la seminare - 6 puncte
3. Realizarea subiectelor pentru studiul individual – 6 puncte
4. Pregătirea referatelor şi susţinerea lor – 6 puncte
5. Lectura operei literare şi cunoaşterea conţinutului – 6 puncte
6. Memorizarea textelor lirice – 6 puncte
II.
1. Testarea nr. 1– 15 puncte
2. Testarea nr. 2 - 15 puncte. În total: 30 de puncte.
III. Examenul de curs (scris sau oral) - 40 puncte

În total: 100 puncte

11. Limba de predare. Predarea se realizează în limba română.

12. Obligaţiile cadrului profesoral-didactic.

- realizarea prelegerilor şi seminarelor în aşa mod ca să fie asigurată atingerea scopului cursului de
Literatură universală;
- prezentarea listei literaturii noi referitoare la disciplina de studiu;
- elaborarea materialelor didactice care ar contribui la eficientizarea studiilor;
- acordarea ajutorului sistematic studenţilor în procesul studiilor, stimularea lucrului lor de sine
stătător;
- formularea cerinţelor faţă de studii şi faţă de evaluarea cunoştinţelor (criteriile de evaluare
intermediară şi finală, grilele de notare a cunoştinţelor teoretice şi practice, individuale şi în grup
etc.)

13. Obligaţiile studentului.

- studierea literaturii recomandate, frecventarea prelegerilor şi seminarelor, participarea în discuţii pe
parcursul orelor auditoriale;
- analiza critică a materialului studiat, ale diverselor opinii ştiinţifice privitoare la receptarea
fenomenului literar ;
- utilizarea eficientă a timpului rezervat pentru studii în scopul realizării lucrărilor de control,
pregătirii către seminare, evaluările intermediare şi finală;
- lucrul în echipe în spiritul colaborării şi stimei reciproce orientat spre rezolvarea testelor, situaţiilor
de caz, a problemelor etc.;
- participarea activă în procesul de instruire continuă, informarea cadrului didactic despre problemele
ce apar în lucrul de sine stătător al studentului cu literatura recomandată.

19