SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

Citiți, cu atenție, sursa de mai jos:

„La 10 februarie 1938, guvernul lui Octavian Goga [...] este înlocuit. Noul guvern, prezidat de patriarhul
Miron Cristea, nu mai era expresia vreunei majorități parlamentare sau a unei formațiuni politice. Era expresia
voinței regale. Nici noua Constituție, din 20 februarie 1938 [...] nu mai era expresia unui acord colectiv de
voință a diverșilor factori constituționali. Și ea exprima tot voința suveranului. Prin introducerea principiului
supremației monarhului, puterea legislativă era exercitată de rege prin intermediul Parlamentului bicameral,
limitat exclusiv la legiferare și având un caracter corporativ. Puterea executivă este exercitată tot de rege, prin
guvern, numit și revocat de rege, fără răspundere politică față de Parlament. Libertățile și drepturile democratice
sunt reduse considerabil. [...] Regimul parlamentar este înlocuit cu unul autoritar. Noua Constituție punea capăt
separării puterilor în stat, introducea pedeapsa cu moartea, delictul public. [...] Regimul autoritar, instituit de
Carol al II-lea, în 1938, nu se sprijină pe un program, ci pe o camarilă [...]. Această camarilă [...] nu va întârzia
să pună regimul într-o stare de criză. Carol al II-lea guvernează sprijinindu-se pe armată și poliție. [...]
Războiul mondial, cel de-al doilea, se apropie și România, atât de bogată în alianțe, începe să le piardă
treptat pe toate. [...] În martie 1939, România semnează un tratat comercial cu Germania prin care statul german
devenea primul furnizor al României și cel dintâi client al mărfurilor acesteia. Economia țării (în special
petrolul) ajunge treptat subordonată intereselor germane. Anglia și Franța reacționează, încheie grabnic acorduri
comerciale cu România (limitate ca valoare) și garantează independența României (23 aprilie 1939), nu și
integritatea teritorială [...].”
(I. Bulei, O istorie a românilor)

Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerințe:

1. Numiți un stat care a garantat independența României, precizat în sursa dată. 2 p

2. Precizați secolul la care se referă sursa dată. 2p
3. Menționați regele României și conflictul politico-militar, la care se referă sursa dată. 6p
4. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la tratatul dintre România și Germania. 6p
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la Constituție, susținându-l cu două informații
selectate din sursă. 10p
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia în România postbelică se utilizează
practici politice democratice. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant, utilizarea conectorilor care
exprimă cauzalitatea și concluzia.) 4p
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

Citiţi cu atenţie sursa de mai jos:

„La 11 iulie (1866), cei 91 de deputaţi au aprobat în unanimitate Constituţia pe care Carol a promulgat-
o în ziua următoare.
[...] Constituţia de la 1866 [...] limita prerogativele Domnitorului la cele ale unui monarh constituţional,
prevedea o guvernare reprezentativă, îi făcea pe miniştri răspunzători pentru actele lor şi consolida principiul
separării puterilor. Consemna, de asemenea, pe larg drepturile şi libertăţile cetăţenilor, cărora le era de aici
înainte garantată egalitatea în faţa legii, libertatea deplină a conştiinţei, a presei, a adunărilor publice, dreptul de
asociere, inviolabilitatea domiciliului şi a persoanei împotriva oricăror percheziţii şi arestări arbitrare.
Exercitarea acestor drepturi în timp, în ciuda încălcării lor ocazionale de către autorităţi, a adus un număr mai
mare de personae în procesul politic şi, asigurând liberul schimb de idei, în special prin intermediul presei, a
contribuit în mare măsură la formarea unei opinii publice democrate. [...]
Sistemul parlamentar instituit în 1866 diferea în unele privinţe importante de cel asigurat prin Statutul
lui (Alexandru Ioan) Cuza. [...] Legislativul bicameral prevăzut prin Statut a fost menţinut, dar noul Senat era
acum un organism ales, nu numit. [...] Legislativul a câştigat, de asemenea, dreptul de a [...] interpela miniştrii.”
(K. Hitchins, România 1866 – 1947)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi domnitorul care a condus pe baza Statutului precizat în sursa dată. 2p

2. Precizaţi, pe baza sursei date, un principiu de guvernare înscris în legea fundamentală. 2p
3. Menţionaţi conducătorul politic şi legea fundamentală promulgată de acesta în 1866, la care se referă sursa
dată. 6p
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la Legislativ. 6p
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la drepturile şi libertăţile cetăţenilor, susţinându-l
cu două informaţii selectate din sursă. 10p
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia statul român modern s-a consolidat prin
participarea la relaţiile internaţionale de la începutul secolului al XX-lea. (Se punctează pertinenţa argumentării
elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi
concluzia.) 4p
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „La 11/23 februarie 1866, în urma loviturii de stat, [Alexandru Ioan] Cuza este obligat să abdice şi să
plece în exil. Se constituie o locotenenţă domnească, formată din trei persoane, generalul Nicolae Golescu,
Lascăr Catargiu şi colonelul Nicolae Haralambie, care reia vechea doleanţă a Adunărilor Ad-Hoc de a aduce pe
tron un prinţ străin dintr-o dinastie domnitoare din Europa apuseană. [...]
După validarea mandatelor deputaţilor, în şedinţa din 1 Mai 1866, Adunarea Constituantă proclamă, cu
109 voturi pentru şi 6 abţineri, pe principele Carol Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen principe ereditar al
României sub numele de Carol I şi, ca răspuns la obiecţiile puterilor garante, exprimă totodată voinţa
nestrămutată a naţiunii de a rămâne pururi unită, sub acest principe străin şi cu o monarhie ereditară [...].
La mai puţin de două luni de la depunerea jurământului noului domn, la 29 iunie/11 iulie 1866,
Adunarea Constituantă votează şi adoptă o nouă constituţie, inspirată din Constituţia belgiană din 7 februarie
1831, una din cele mai liberale din Europa, adaptată de însăşi naţiunea română, prin reprezentanţii ei aleşi prin
vot liber şi secret, la realităţile vieţii româneşti.”
(E. Focşeneanu, Istoria constituţională a României (1859-1991))

B. „Revizuirea Constituţiei la 19 iulie 1917, realizată în timpul Primului Război Mondial, era oricum
[...] incompletă şi imperfectă. Se impunea o revizuire în condiţii de lucru normale pentru a da o formă juridică
adecvată din punct de vedere constituţional textelor care, din motive de oportunitate socială, economică şi
politică, cuprindeau şi prevederi de lege ordinară [...], dar şi pentru punerea de acord a vechilor texte
reglementând votul cenzitar, care nu fuseseră revizuite în 1917, cu principiile noi ale votului universal cuprinse
în articolele 57 şi 67, revizuite în 1917.
O simplă revizuire a Constituţiei apărea însă insuficientă după unirea cu Vechiul Regat a trei provincii
româneşti, Basarabia [...], Bucovina [...] şi Transilvania [...]. Nu se putea repeat procedeul de la 8 iunie 1884,
când, printr-un simplu articol adiţional (numerotat 133), s-a dispus aplicarea Constituţiei [din 1866] prin legi
speciale în teritoriul alipit. Situaţia era cu totul alta. Dobrogea alipită în 1878, era o provincie mică, compusă
din numai două judeţe [...]. Cele trei provincii noi aveau, la un loc, un teritoriu şi o populaţie mai mari decât
cele ale Vechiului Regat şi nu se puteau extinde pur şi simplu efectele pactului fundamental asupra unor
cetăţeni noi care nu luaseră parte la încheierea lui, deoarece Constituţia din 1866 reprezenta voinţa numai a
locuitorilor din Ţara Românească şi din Moldova.”
(E. Focşeneanu, Istoria constituţională a României(1859-1991))

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi conflictul politico-militar precizat în sursa B. 2p

2. Precizaţi, din sursa A, o informaţie referitoare la locotenența domnească. 2p
3. Menţionaţi câte un spaţiu istoric din sursa A, respectiv din sursa B. 6p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că noua constituție este adoptată după
depunerea jurământului de către domn. 3p
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia
dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7p
6. Prezentaţi alte două fapte istorice care au contribuit la dezvoltarea statului român modern în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea, în afara celor din sursele date. 6p
7. Menţionaţi o caracteristică a proiectelor politice elaborate în spațiul românesc în prima jumătate a secolului al
XIX-lea. 4p
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

Citiți, cu atenție, sursa de mai jos:

„[...] Regele era elementul-cheie al vieții politice. Potrivit noii Constituții din 1923, el păstra puteri
considerabile. Putea să-și aleagă miniștrii chiar și din afara Parlamentului și putea să-i demită [...], dar tradiția îl
obliga să ia în considerare dorințele partidului majoritar din Parlament.
Prim-ministrul și ceilalți membri ai guvernului trebuiau, în principiu, să coopereze cu Parlamentul [...].
Constituția asigura de asemenea Regelui puteri legislative lărgite. Avea autoritatea de a sancționa toate legile,
dar acesta nu și-a exercitat niciodată dreptul de veto față de o lege trecută prin Parlament. [...] Regele avea
autoritatea de a negocia și de a încheia tratate de alianță, dar ele nu erau valabile până când nu erau ratificate de
Parlament, numai acesta din urmă având dreptul de a declara război și de a face pace. Toate limitările legale au
fost respectate de către un monarh constituțional așa cum a fost Ferdinand. [...]
Sistemul judecătoresc, care, potrivit Constituției din 1923, era o ramură coordonată de guvern, dar
separată de acesta, a continuat să acționeze doar ca un modest factor de control al ramurilor executivă și
legislativă. [...] Constituția oferea judecătorilor o mare putere potențială, întrucât permitea revizuirea
judecătorească a actelor Executivului – în special ale aparatului administrativ -, ca și ale Legislativului. Un
cetățean care credea că drepturile sale constituționale fuseseră încălcate putea să înainteze plângerea Curții de
Apel din județul său, iar Curtea putea să găsească reclamația justificată și să declare actul în discuție ilegal. [...]
Constituția din 1923 dădea Curții de Casație – cea mai înaltă instanță a țării – autoritatea exclusivă de a constata
constituționalitatea legilor.”
(K. Hitchins, România 1866-1947)

Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerințe:

1. Numiți instituția care ratifică tratatele de alianță, precizată în sursa dată. 2p

2. Precizați secolul la care se referă sursa dată. 2p
3. Menționați regele României și legea fundamentală a statului, la care se referă sursa dată. 6p
4. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la atribuțiile regelui. 6p
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la puterea judecătorească, susținându-l cu două
informații selectate din sursă. 10p
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia practicile politice totalitare sunt o
caracteristică a vieții politice din România postbelică. (Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin
utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4p
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„Despre Drepturile Românilor:

Art.5 – Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de
libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite
prin legi.
Art.6 – Constituţia de faţă şi celelalte legi relative la drepturile politice determină care sunt, deosebit de calitatea
de Român, condiţiile necesare pentru exercitarea acestor drepturi. Legi speciale votate cu majoritate de două
treimi, vor determina condiţiile sub care femeile pot avea exerciţiul drepturilor politice. Drepturile civile ale
femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalităţi a celor două sexe.
Art.7 – Deosebirea de credinţe religioase şi confesiuni; de origine etnică şi de limbă, nu constituie în România o
piedică spre a dobândi drepturile civile şi a le exercita. […]
Art. 8 – Nu se admite în Stat nicio deosebire de naştere sau de clase sociale. Toţi Românii, fără deosebire de
origine etnică, de limbă sau de religie, sunt egali înaintea legii şi datori a contribui fără deosebire la dările şi
sarcinile publice. Numai ei sunt admisibili în funcţiile şi demnităţile publice, civile şi militare.[…]. Străinii nu
pot fi admişi în funcţiile publice decât în cazuri excepţionale şi anume statornicite de legi.
Art.11 – Libertatea individuală este garantată. […] Nimeni nu poate fi deţinut sau arestat, decât în puterea unui
mandat judecătoresc motivat, care trebuie să-i fie comunicat în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 ore
după deţinere sau arestare.”
(Constituţia din 1923)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi, pe baza sursei, modul de stabilire a drepturilor civile ale femeilor. 2p

2. Selectaţi, din sursă, o informaţie care se referă la garantarea libertăţii individuale. 2p
3. Menţionaţi trei libertăţi cetăţeneşti, la care se referă sursa dată. 6p
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii care se referă la raportul dintre cetăţeni şi lege. 6p
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la drepturile minorităţilor, susţinându-l cu două
informaţii selectate din sursă. 10p
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia Constituţia din 1923 a asigurat
funcţionarea regimului democratic din România. (Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea
unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4p