Îngrijirea bolnavului cu afecțiuni endocrine

NOȚIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE SISTEMUL ENDOCRIN

- este un sistem de integrare, format din glande ce îşi varsă produsul de
secreție direct în sânge.
Acestea sunt glande endocrine (hipotalamusul, hipofiza, epifiza, tiroida
şi suprarenalele), glande mixte (pancreasul şi gonadele) şi celule
dispersate în sistemul nervos, tubul digestiv, cord şi rinichi.
HORMONII sunt substanțe chimice cu rol de mesager produse de aceste
glande. Determină răspunsuri programate la nivelul celulelor țintă.
ROLURILE SISTEMULUI ENDOCRIN:
- intervine în creşterea şi dezvoltarea organismului
- reglează metabolismul
- reglează activitatea sistemului nervos
- asigură echilibrele hidro-electrolitic şi acido-bazic
- asigură răspunsul la stress al organismului
- asigură reproducerea

HIPOTALAMUSUL
- asigură legatura dintre sistemul nervos şi sistemul endocrin.
Are multiple funcții:
- reglează aportul de alimente şi lichide, respirația, circulația,
metabolismul, termoreglarea şi diureza.
- influentează starea emoțională şi procesele psihice.
Hormonii hipotalamici sunt de două tipuri:
- Liberine au rol stimulator sau inhibitor asupra secreției de hormoni
hipofizari TRH stimulează secreția de TSH (hormon tireostimulant) şi
hormoni gonadotropi şi prolactină.
- Gn-RH stimulează secreția de FSH şi LH.
- CRH stimulează secreția de ACTH şi hormon lipotrop
- GRH stimulează secreția de STH (hormon somatotrop)
- somatostatina inhibă secreția de STH şi TSH
- dopamina inhibă secreția de TSH şi prolactină (PRL).

Hormoni hipotalamici neurohipofizari

- ADH (hormonul antidiuretic, vasopresina) scade diureza şi secreția
sudorală, produce sete şi vasoconstricție, produce contracții ale
musculaturii uterine.
- Oxitocina (OXT) este vasodilatator şi stimulează contracțiile
musculaturii uterine.

HIPOFIZA
- este o glandă situată la baza creierului, suspendată printr-o tijă de
hipotalamus.
E gazduită de şaua turcească a osului sfenoid şi are 3 lobi: anterior -
adenohipofiza, intermediar, posterior – neurohipofiza.
Hormonii adenohipofizari controlează metabolismul şi secreția
glandelor periferice (tiroidă, suprarenale şi gonade).
– STH (hormonul somatotrop) este responsabil de creşterea
organismului. Produce hiperglicemie, hiperproteinemie şi retenție de
apă şi sodiu.
– PRL (prolactina) induce şi menține secreția lactată.
– ACTH (hormonul adenocorticotrop) stimulează secreția hormonilor
corticosuprarenalei.
–TSH (hormonul tireotrop) controlează secreția hormonilor tiroidieni.
– LH (hormonul luteinizant) stimulează secreția de hormoni sexuali,
ovulația şi spermatogeneza.
– FSH (hormonul foliculostimulant) la sexul feminin stimulează
creşterea şi maturarea foliculului ovarian şi declanşează ovuluția.
La sexul masculin controlează spermatogeneza.

GLANDA TIROIDĂ
– este situată în regiunea cervicală anterioară peste primele inele
traheale.
– Are formă de fluture, fiind formată din 2 lobi şi un istm. Unitatea
morfofuncțională a tiroidei este foliculul tiroidian
– format dintr-un strat de celule ce delimitează o cavitate plină cu
coloid tiroidian ce contine tiroglobulină, fiind un depozit de hormoni
tiroidieni.
Între foliculi se află celulele parafoliculare C ce secretă calcitonina.
Hormonii tiroidieni:
– T3 – triiodtironina şi T4 – tetraiodtironina sau tiroxina
acționează asupra tuturor tesuturilor şi metabolismelor:
- stimulează creşterea şi dezvoltarea scheletului şi a SNC
- stimulează sinteza de proteine
- au efect hiperglicemiant, lipolitic şi calorigen.

Calcitonina
- scade calcemia şi fosfatemia
- inhibă resorbția țesutului osos şi mobilizarea sărurilor minerale
- inhibă secreția gastrică şi pancreatică
- creşte absorbția calciului din tubul digestiv.

GLANDELE PARATIROIDE
– sunt 4 glande mici situate la polii glandei tiroide.
Sunt alcătuite din celule principale ce secretă parathormon şi celule
oxifile.

Parathormonul
- este un hormon hipercalcemiant:
- stimulează resorbția țesutului osos cu eliberare de săruri minerale
- creşte absorbția intestinală a calciului
- creşte resorbția tubulară renală a calciului şi magneziului.
GLANDELE SUPRARENALE
– sunt 2 glande semilunare situate la polul superior al rinichilor, în loja
renală.
Sunt formate din două tipuri de tesut:
- substanță corticală (corticosuprarenala) situată la periferia glandei,
împărțită în 3 zone – glomerulară, fasciculată şi reticulară
- substanța medulară (medulosuprarenala) situată în interiorul glandei,
formată din cordoane de celule.
Hormonii corticosuprarenalei sunt:
1. Hormonii mineralocorticoizi (Aldosteronul) are efect asupra
echilibrului hidroelectrolitic:
- determină retenție hidro-salină
- agravează inflamația
- reduce eliminarea renală de sodiu şi creşte resorbția de clor.
2. Hormonii glucocorticoizi (Cortizolul) are multiple efecte:
- efect antiinflamator, hiperglicemiant şi inumosupresor
- creşte catabolismul proteinelor şi mobilizarea lipidelor din depozite
- stimulează eliminarea de potasiu, calciu şi fosfor şi scade eliminarea
de sodiu
- inhibă formarea de țesut osos
- determină policitemie şi limfocitoză.
3. Hormonii androgeni suprarenalieni (androstendion, testosteron,
dihidroepiandrosteron).
Acțiuni:
- au acțiune trofică generală şi favorizează creşterea organismului
- sunt anabolizanți proteici
- determină apariția caracterelor sexuale secundare la pubertate.
Hormonii medulosuprarenalei se numesc catecolamine (adrenalina,
noradrenalina şi dopamina) au ca acțiune principală adaptarea
organismului la stress prin modificări ale metabolismului, ale circulației
şi ale comportamentului:
- produc hiperglicemie, lizează adipocitele
- vasoconstricție şi contracții ale muşchilor netezi şi striați
- stimulează secreția glandelor sudoripare
- stimulează miocardul: efect inotrop, dromotrop, batmotrop şi
cronotrop pozitiv.
- stimulează secreția tiroidei şi a paratiroidelor.

GONADELE
1. OVARUL este gonada feninină, o glandă mixtă, pereche, situată în
micul bazin.
Are formă ovoidală şi conține foliculi ovarieni din care se dezvoltă
celulele sexuale feminine – ovulele.
Ovarul secretă hormoni sexuali: estrogeni şi progesteron.
Hormonii estrogeni
- stimulează creşterea foliculilor ovarieni, dezvoltarea miometrului şi a
canalelor galactofore ale glandei mamare şi proliferarea endometrului
- determină apariția caracterelor sexuale secundare la pubertate
- au efect trofic general
- produc retenție hidrosalină
- combat resorbția țesutului osos şi formarea aterosclerozei.

Progesteronul
- stimulează maturarea ovulului
- favorizează implantarea zigotului la nivelul uterului
- au efect hipertermizant.
2. TESTICULUL este gonada masculină.
Este situat în scrot şi e format din canalicule seminifere cu celule
germinative din care se formează spermatozoizii – celulele sexuale
masculine.
Între canalicule se află celulele Laydig ce produc testosteron –
hormonul sexual masculin.
Testosteronul are urmatoarele efecte:
- produce diferențierea şi dezvoltarea aparatului genital masculin şi
apariția caracterelor sexuale secundare la pubertate
- stimulează dezvoltarea musculaturii
- stimulează eritropoieza
- stimulează dezvoltarea părului în zonele androgen dependente:
regiunea facială, presternală, axilară şi pubiană
- grăbesc închiderea cartilajelor de creştere.

PUBERTATEA
- este etapa dezvoltării în care apare maturizarea sexuală şi fertilitatea.
Hipofiza şi hipotalamusul stimulează producția de hormoni sexuali de
catre gonade, aceştia determinând creşterea în inalțime, dezvoltarea
completă a organelor genitale, aparitia caracterelor sexuale secundare
(părul din zonele androgen dependente: regiunea facială, presternală,
axilară şi pubiană;
- dezvoltarea sânilor şi apariția menstruației la sexul feminin;
dezvoltarea musculaturii la sexul masculin) şi modificări
comportamentale şi psihologice.
Apare în mod normal la vârsta de 11 ani la sexul feminin şi la 13 ani la
sexul masculin.