INSTITUŢII CENTRALE ÎN MOLDOVA ŞI ŢARA ROMÂNEASCĂ

1. Domnia:
- este instituţia politică centrală specifică societăţii româneşti
- succesiunea la tron era ereditar-electivă (ereditară – domnul face parte dintr-o dinastie, dintr-o familie domnitoare;
electivă – domnul era ales de marea nobilime)
- era viageră = domnul era ales pe viaţă
- titulatura domnitorului:
- Io – prescurtare de la Ioannes („cel ales de Dumnezeu”)
- mare voievod – comandant al armatei
- domn – stăpânul întregului teritoriu al ţării
- de sine stătător/ autocrat – afirmarea suveranităţii externe şi interne; conducător al unui stat indepedent
- din mila lui Dumnezeu – puterea domnului este de origine divină
- atribuţiile domnului:
- conduce administraţia (numeşte dregători, stabileşte privilegiile boierilor)
- bate monedă
- stabileşte impozitele
- comandant suprem al armatei
- instanţă supremă de judecată
- confirmă episcopii şi Mitropolitul
- are drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor
- semnează tratate, încheie pace, declară război
- trimite şi primeşte solii
- elaborează politica externă şi internă în colaborare cu Sfatul domnesc
- evoluţia instituţiei domniei:
- sec. XIV-XVI – „statul domnesc” = domnia este o instituţie puternică, care domină marea boierime
- domnia coordonează eforturile pentru păstrarea autonomiei
- are un rol esenţial în lupta antiotomană, pe care o conduce
- domnii sunt aleşi dintre Basarabi (Ţara Românească) şi Muşatini (Moldova)

- sec. XVI-XVII – „statul nobiliar”= creşte rolul marii boierimi în defavoarea domniei
- după instaurarea dominaţiei otomane - domnul trebuie confirmat de sultan
- există situații în care domnii sunt numiți de otomani

- sec. XVIII- începutul sec. XIX - domniile fanariote

- în 1711 (Moldova) și 1716 (Țara Românească) sunt desființate domniile pământene în favoarea celor fanariote
- în contextul intensificării dominației otomane, autonomia este limitată, iar instituția domniei se degradează
- domnul – provine din cartierul Fanar din Constantinopol (din familiile greceşti, în special)
- e numit de sultan, deci e considerat funcţionar otoman
- cumpără tronul cu mari sume de bani
- plăteşte mari sume de bani pentru menţinerea tronului
- domneşte o perioadă scurtă de timp
- păstrază atribuţiile de politică internă (cele mai importatnte erau cele fiscale)
- nu poate duce o politică externă proprie
- nu are armată

2. Biserica:
- reprezenta puterea supremă în plan spiritual
- evoluţia şi organizarea ei au urmat modelul bizantin
- a fost în relaţii de colaborare şi interdependenţă cu domnia
- a sprijinit domnia în efortul de consolidare a statului
- are un important rol cultural
- Ţara Românească – 1359 – Mitropolia de la Curtea de Argeş (Nicolae Alexandru)
- 1370 – Mitropolia de la Severin (Vladislav Vlaicu)
- Moldova – 1401 – Mitropolia de la Suceava este recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol (fusese înfiinţată în
1387 de Petru I Muşat)

- atribuțiile Mitopolitului:
- proteja ortodoxia în eparhia sa
- era al doilea demnitar ca importanţă în stat
- înlocuieşte domnul dacă tronul este vacant
- ia parte la alegerea domnului, îl încoronează şi îl unge cu mir (astfel îi conferă putere absolută)
- conduce solii de pace şi de alianţă
3. Sfatul domnesc:
- la început îi grupa pe marii boieri, apoi reunea boierii cu mari dregătorii/funcţii
- cuprindea dregători precum: vornic, logofăt, vistiernic, spătar, comis, paharnic etc.
- cea mai înaltă dregătorie – ban al Olteniei (Ţara Românească)
- portar al Sucevei (Moldova)
- instituţie cu rol consultativ, ce avea atribuţii politice, administrative, judecătoreşti
- la sfârşitul sec. XVI, Sfatul domnesc se numea divan

4. Adunarea țării:
- cuprindea reprezentanţii stărilor privilegiate
- era convocată în cazuri speciale
- aproba – alegerea domnului, stabilirea impozitelor, semnarea tratatelor, declaraţii de război, încheierea păcii
- uneori era convocată Marea Adunare a țării formată din reprezentanţii boierilor, clerului, orăşenilor, ţăranilor liberi

5. Armata:
- era alcătuită din - „oastea cea mică”- armata permanentă, formată din reprezentanţii boierilor
- „oastea cea mare” – era convocată în caz de mare pericol pentru ţară, fiind formată din toţi bărbaţii
capabili să lupte
- se baza pe un puternic sistem de fortificaţii reprezentat de cetăţi: Giurgiu, Turnu, Brăila, Suceava, Hotin, Chilia etc.

6. Administraţia:
- Ţara Românească era organizată în judeţe
- Moldova era organizată în ţinuturi