Mărfuri metalice

Aparatele de gătit cu combustibili folosesc căldura degajată la

arderea combustibililor pentru pregătirea alimentelor. În funcţie de tipul de
combustibil utilizat, se împart în:
aparate de gătit cu combustibil gazos
aparate de gătit cu combustibil lichid
aparate de gătit cu combustibil solid.
Aparatele de gătit cu combustibil gazos au câştigat teren în defavoarea aparatelor de gătit cu
combustibil lichid şi a celor cu combustibil solid pentru care cererea este din ce în ce mai
redusă. Aceasta se datorează avantajelor oferite de aparatele de gătit cu combustibil gazos,
care constau în:
punere în funcţiune şi întreţinere mai uşoară deoarece nu necesită conectarea la un coş
de evacuare a fumului şi nici evacuarea periodică a reziduurilor rezultate în urma arderii;
reducerea duratei de pregătire a alimentelor datorită randamentului mai ridicat;
reglarea mai precisă a temperaturilor de lucru.
Aparatele de gătit cu combustibil gazos funcţionează cu gaze naturale (GN) sau gaze
petroliere lichefiate (GPL). Condiţiile de ardere fiind diferite, pentru deosebire, pe aparat este
marcat tipul combustibilului.
Trecerea de la un tip de combustibil la altul se poate realiza prin schimbarea duzelor.
Avantajul aparatelor de gătit cu combustibil gazos constă printre altele în faptul că nu
trebuie legate la un coş de fum, deoarece gazele ard complet în condiţiile normele.
Din punct de vedere al formei constructive, distingem:
reşouri
maşini de gătit.
Reşourile sunt aparate de mici dimensiuni, care dispun de 1-3 ochiuri.
Principalele caracteristici de calitate ale reşourilor cu combustibil gazos sunt:
numărul ochiurilor
diametrul ochiurilor exprimat în milimetri. Valorile uzuale sunt cuprinse între 30 şi 66
mm.
combustibilul utilizat şi duzele livrate
consumul total de combustibil înregistrat pe durata unei ore în condiţiile în care
toate arzătoarele funcţionează cu robinetele în poziţia de maxim.
Se exprimă în normal metri cubi pe oră (Nm3/h), iar valorile diferă în funcţie de tipul
gazului utilizat. Astfel, consumul total de gaz natural este cuprins între 0,20 – 0,28 Nm3/h, în
timp ce valorile pentru gaz petrolier lichefiat sunt cuprinse între 0,06 – 0,08 Nm3/h.
încărcarea termică totală reprezintă cantitatea de căldură rezultată din arderea
combustibilului în unitatea de timp, în condiţiile în care toate arzătoarele funcţionează pe
poziţia de maxim; se exprimă în kilowaţi (kW) sau kilocalorii pe oră (kcal/h)*, iar valorile
întâlnite la diferite produse sunt cuprinse între 1200 kcal/h, respectiv 2850 kcal/h.
dimensiunile exprimate în milimetri
masa exprimată în kilograme.
Maşinile de gătit sunt aparate care, într-o configuraţie minimală, dispun de 3 – 6
ochiuri şi un cuptor. La aparatele performante pot fi întâlnite şi alte dotări precum: grătar,
rotisor.
După modul de producere a căldurii maşinile de gătit se clasifică în:
maşini de gătit clasice, care utilizează în exclusivitate căldura produsă prin arderea
combustibilului
*1 kcal/h = 1,16·10-3 KW
maşini de gătit mixte ,care combină procedeul clasic de
încălzire cu procedeul electric, fiind dotate în acest sens cu elemente încălzitoare cu
rezistenţă sau cu generatoare de microunde.
Maşinile de gătit mixte, la rândul lor, se pot grupa, în funcţie de elemente încălzite prin
procedeul electric, în:
maşini de gătit cu 1 – 2 discuri încălzitoare
maşini de gătit cu cuptor şi grătar încălzite electric
maşini de gătit cu cuptor încălzit cu microunde
maşini de gătit cu grătar încălzit electric.

Principalele caracteristici tehnico-funcţionale ale maşinilor de gătit cu combustibil gazos

sunt:
numărul ochiurilor şi diametrul acestora, exprimat în milimetri; valorile uzuale
ale diametrelor ochiurilor sunt de 35 – 90 mm pentru cele alimentate cu gaz, respectiv 145 –
195 mm pentru cele încălzite electric.
combustibilul utilizat şi duzele livrate.
consumul total exprimat în normal metri cubi pe oră. Această caracteristică depinde
de numărul arzătoarelor de care dispune maşina de gătit, fiind cuprinsă între 0,14 – 0,3
Nm3/h pentru maşinile alimentate cu gaz petrolier lichefiat, respectiv 0,47 – 0,98 Nm3/h
pentru maşinile alimentate cu gaze naturale.
puterea absorbită de la reţea de elementele instalaţiei electrice, exprimată în waţi
(W) sau kilowaţi (kW). Depinde de complexitatea instalaţiei electrice şi este cuprinsă între
20 -100 W pentru maşinile de gătit convenţionale dotate doar cu un sistem de iluminat sau
rotisor şi
1500 – 4000 W pentru maşinile cu discuri încălzitoare, cuptor sau grătar electric.
încărcarea termică totală, exprimată în kilowaţi (kW) sau kilocalorii pe oră
(kcal/h). Maşinile de gătit cu trei ochiuri şi cuptor au încărcări termice de ordinul a 6500 –
7000 kcal/h în timp ce maşinile de gătit cu patru ochiuri, cuptor şi grătar de 8500 – 9000
kcal/h.
volumul util al cuptorului, exprimat în dm3 sau l
dimensiunile, exprimate în milimetri
masa, exprimată în kilograme.
Dotările suplimentare care pot fi întâlnite la unele modele de maşini de gătit constau în:
aprindere electrică acţionată de butoanele de comandă ale robinetelor de reglaj;
sursă de lumină pentru iluminatul interior al cuptorului;
dispozitiv de siguranţă care, în cazul stingerii accidentale a flăcării unui arzător sau în
cazul defectării unui organ indispensabil funcţionării sale, opreşte trecerea gazului spre
arzător;
termostat pentru menţinerea constantă a temperaturii în cuptor; unele modele dispun în
acest sens şi de un termometru care indică temperatura înregistrată în cuptor;
rotisor acţionat electric;
ceas avertizor sau cronocontactor care permite programarea duratei de funcţionare;
sistem de ventilaţie care realizează o circulaţie forţată a aerului cald, 0contribuind astfel
la scăderea duratei de pregătire a alimentelor;
sistem catalitic de curăţire a cuptorului.
Împreună cu maşina de gătit sunt livrate o serie de accesorii precum: grătar pentru copt,
grătar pentru plită, tavă de copt, tavă pentru fript, placă de patiserie etc.
Aparatele pentru încălzirea cu combustibil a locuinţei utilizează
energia termică produsă la arderea combustibilului pentru încălzirea locală a spaţiilor de
locuit. Folosirea acestor aparate pentru încălzirea locuinţelor este o soluţie mai puţin
costisitoare în comparaţie cu cea oferită de aparatele electrice, dar care prezintă unele
dezavantaje (necesită coş pentru evacuarea fumului şi unele măsuri suplimentare de
protecţie împotriva incendiilor). Ca şi la aparatele electrice, pentru asigurarea confortului
termic, fiecare încăpere trebuie deservită de un aparat.
Aparatele pentru încălzirea cu combustibil a locuinţei se pot clasifica după următoarele
criterii:
a) principiul de funcţionare şi distribuţie a căldurii
aparate cu radiaţie directă (şeminee)
aparate cu acumulare de căldură (sobe)
aparate cu convecţie (convectoare)
b) combustibilul utilizat
aparate cu combustibil gazos (gaze naturale, gaz petrolier lichefiat)
aparate cu combustibil lichid (petrol lampant, motorină)
aparate cu combustibil solid (cărbune brun, lignit, brichete de cărbuni,
lemne etc.)
Convectoarele se pot clasifica după următoarele criterii:
a) sistemul de combustie şi de
evacuare a produselor arderii
convectoare cu cameră de ardere
închisă, care pot fi instalate şi în
camere ce nu dispun de posibilităţi
de ventilaţie
convectoare cu cameră de ardere
deschisă care pot fi instalate doar în
încăperi ventilate.
b) modul de încălzire
aparate cu convecţie naturală, la care circulaţia ascendentă a aerului este generată
de diferenţa de densitate dintre aerul cald şi aerul rece
aparate cu convecţie forţată, la care circulaţia aerului este realizată de un ventilator
acţionat de un motor electric.
Principalele caracteristici de calitate ale convectoarelor sunt:
combustibilul utilizat şi duzele livrate;
consumul maxim de combustibil, care este cuprins între 0,3 -0,6 Nm3/h;
capacitatea termică reprezintă cantitatea de căldură transmisă de convector
mediului ambiant într-o oră de funcţionare şi se exprimă în kilowaţi (kW), kilocalorii pe
oră (kcal/h) sau în unităţi termice britanice pe oră (BTU*/h); valorile uzuale sunt de 2,5–4,6
kW (2200–4000 kcal/h);
volumul spaţiului încălzit reprezintă volumul camerei pentru care
randamentul convectorului este maxim; se exprimă în metri cubi, iar
valorile uzuale sunt cuprinse între 50 -100 m3;
domeniul de reglare a temperaturii, exprimat în grade Celsius, este
cuprins de regulă între 10 – 35 °C.
Dotările suplimentare care pot fi întâlnite la convectoare sunt:
dispozitiv de protecție contra supraîncălzirii
sondă de fum.
Aparatele pentru încălzirea apei menajere (boilere). Prepararea apei
calde, în cazul în care nu este asigurată de la rețeaua de alimentare urbană, se poate realiza
și cu ajutorul unor aparate de încălzit cu combustibil. Acestea poartă numele de boilere sau
de încălzitoare de apă cu combustibil și asigură încălzirea apei prin transferul de căldură
ce are loc la arderea combustibilului.
Din punct de vedere al tipului de combustibil utilizat, boilerele se
împart în trei mari grupe:
aparate alimentate cu combustibil gazos
aparate alimentate cu combustibil lichid
aparate alimentate cu combustibil solid.
Încălzitoarele de apă cu combustibil gazos. Pentru a putea fi folosite,
locuinţele trebuie să dispună de racorduri la reţeaua de alimentare cu apă rece şi la cea de
gaze naturale.
Prin adaptare, boilerele pot funcţiona şi cu gaz petrolier lichefiat stocat în recipiente de mare
capacitate. Se pot clasifica după următoarele criterii:
a) modul de furnizare a apei calde
boilere fără acumularea apei calde
– 1a (boilere cu încălzire instantanee a apei – boilere instant)
boilere cu acumularea apei încălzite
b) sistemul de combustie şi de evacuare a gazelor arse
boilere cu cameră de ardere închisă, ce au circuitul de combustie separat complet
faţă de mediul în care urmează a fi instalate. Aerul necesar arderii este preluat din exteriorul
locuinţei prin conducta de evacuare cu pereţi dubli. Evacuarea gazelor arse poate fi
efectuată prin:
- tiraj natural
- tiraj forţat, aparatul fiind dotat în acest sens cu un ventilator.
boilere cu cameră de ardere deschisă, la care aerul necesar combustiei este
preluat direct din mediul în care este instalat aparatul, în timp ce gazele arse sunt evacuate
printr-o conductă în afară prin tiraj natural.
c) modul de instalare
boilere murale, instalate pe perete
boilere de podea, amplasate pe pardoseală.
Fiind aparate cu ardere în focare închise, boilerele trebuie racordate în mod obligatoriu la un
coş de fum pentru evacuarea gazelor arse.
Principalele caracteristici tehnico-funcţionale ale boilerelor instant sunt:
combustibilul utilizat;
consumul maxim de combustibil înregistrat pe durata unei ore, în condiţiile în care
aparatul funcţionează cu butonul termoregulatorului în poziţia de maxim. Se exprimă în
normal metri cubi pe oră, iar valorile uzuale sunt de 1,5 – 3,0 Nm3/h;
capacitatea termică reprezintă cantitatea de căldură transmisă apei reci într-o oră
de funcţionare a aparatului, exprimată în kW sau kcal/h. Valorile uzuale sunt cuprinse între 9
– 30 kW (8000 – 26000 kcal/h);
randamentul termic este dat de raportul dintre cantitatea de căldură transmisă apei
reci şi cantitatea de căldură pe care o dezvoltă combustibilul prin ardere şi se exprimă
procentual. De regulă, valorile depăşesc 90%;
domeniul de reglare al temperaturii apei, exprimat în grade Celsius cuprins de
regulă între 30 – 50 °C;
debitul maxim de apă caldă reprezintă cantitatea maximă de apă caldă în unitatea
de timp pentru o diferenţă de temperatură specificată; se exprimă în litri pe minut (l/min),
iar valorile uzuale sunt de 5,5 – 16,5 l/min pentru o diferenţă de temperatură ΔΘ = 25 °C.
Dotările suplimentare care pot fi întâlnite la boilerele cu încălzire instantanee a apei sunt:
dispozitiv de siguranţă contra lipsei de apă
flacără de veghe cu consum redus
sondă de fum care, în cazul unui tiraj defectuos, blochează funcţionarea
arzătorului
accesorii pentru conectarea racordurilor de apă, gaz şi fum.
Boilerele cu acumularea apei calde
Principalele caracteristici de calitate ale acestor produse sunt:
combustibilul utilizat;
consumul maxim de combustibil care înregistrează valori de 0,3–1,75
Nm3/h;
Mărfuri metalice
119
capacitatea termică, cuprinsă între 3 -20 kW;
randamentul termic cu valori de 80 – 95%;
capacitatea rezervorului este dată de volumul de apă ce poate fi
înmagazinat, exprimat în litri; de regulă este cuprinsă între 50 – 300 l;
domeniul de reglare a temperaturii apei, cuprins de regulă între
30 – 85 °C.
Dotările suplimentare întâlnite la boilerele cu acumularea apei calde
sunt:
protecţia catodică cu anozi reactivi a rezervorului realizată cu electrozi
din magneziu sau titan scurtcircuitaţi
dispozitiv de siguranţă
sondă de fum
termometru cu afişaj digital
accesorii pentru conectarea racordurilor de apă, gaz şi fum.
Centralele termice utilizează căldura produsă la arderea combustibilului pentru
încălzirea locuinţelor, folosind ca agent termic apa caldă şi totodată pentru furnizarea apei
calde menajere. Se produc atât centrale termice care funcţionează cu combustibil lichid, cât
şi centrale
termice pentru combustibil gazos, ultimele bucurându-se de o cerere mult
mai ridicată datorită uşurinţei în exploatare ce le caracterizează. De aceea,
în cele ce urmează vor fi tratate doar aceste tipuri de centrale termice.
Centralele termice cu combustibil gazos funcţionează de regulă cu
gaze naturale obţinute din reţeaua urbană, dar prin adaptare pot lucra şi cu
gaze petroliere lichefiate stocate în recipiente de mare capacitate. Se pot
clasifica după următoarele criterii:
a) domeniul de utilizare
centrale termice de apartament
centrale termice de scară
b) destinaţie
centrale termice pentru încălzirea locuinței
centrale termice pentru încălzirea locuinței și a apei menajere
c) modul de furnizare a apei calde menajere
centrale termice cu încălzire instantanee
centrale termice cu acumulare
d) sistemul de combustie utilizat
centrale termice cu cameră de ardere deschisă
centrale termice cu cameră de ardere închisă
e) modul de evacuare a gazelor arse
centrale termice cu tiraj natural
centrale termice cu tiraj forţat
f) modul de instalare
centrale termice murale, instalate pe perete
centrale termice de pardoseală.
Principalele caracteristici de calitate ale centralelor termice sunt:
tipul combustibilului utilizat (gaze naturale, gaz petrolier lichefiat, propan – butan) şi
duzele livrate;
consumul de combustibil depinde de încărcarea termică a aparatului, valorile uzuale
fiind de 2,5 – 3 Nm3/h pentru încărcări termice de 25 kW şi de 18 – 21 Nm3/h pentru
încărcări termice de 170 kW;
încărcarea termică reprezintă cantitatea de căldură pe care o dezvoltă combustibilul
ars într-o oră de funcţionare a centralei termice, exprimată în kW, kcal/h sau, mai rar, în
unităţi termice britanice (BTU/h); valorile uzuale sunt de 10 – 30 kW pentru centralele mici
de apartament şi de 150 – 170 kW pentru centralele termice de scară.
capacitatea termică (puterea termică) reprezintă cantitatea de căldură transmisă
apei reci într-o oră de funcționare și se exprimă în kW, kcal/h
sau BTU/h; de regulă ia valori de 8 – 25 kW pentru centralele termice de apartament și de
130 – 155 kW pentru centralele termice de scară;
randamentul termic este dat de raportul dintre capacitatea termică si încărcarea
termică si se exprimă procentual; valorile uzuale sunt de 90 – 93%;
capacitatea rezervorului de apă caldă menajeră cuprinsă între 40 – 100 l;
debitul maxim de apă caldă menajeră reprezintă cantitatea maximă de apă
caldă menajeră furnizată de aparat prin racordul de apă caldă în unitatea de timp și pentru
o diferență de temperatură specificată; valorile uzuale sunt de 10 – 25 l/min;
domeniul de reglare a temperaturii în circuitul de încălzire este cuprins de
regulă între 40 -85 °C;
domeniul de reglare a temperaturii apei calde menajere este cuprins de
regulă între 30 – 60 °C;
sistemul de combustie utilizat. Din punct de vedere al siguranței în exploatare,
centralele termice cu cameră de ardere închisă sunt superioare celor cu cameră de ardere
deschisă;
modul de evacuare a gazelor arse. Sunt preferabile aparatele cu tiraj Forțat care
oferă o siguranță ridicată în exploatare.
Dotările suplimentare care pot fi întâlnite la centralele termice sunt:
dispozitiv de protecție la supraîncălzire
dispozitiv de siguranță împotriva întoarcerilor de gaze în încăpere, dotare care poate fi
întâlnită la unele modele de aparate cu tiraj natural
protecție împotriva înghețului
selector vară/iarnă
programator
termometru
manometru
telecomandă în infraroșu.
comanda de la distanță prin intermediul telefonului.