Îngrijirile la domiciliu pentru persoanele vârstnice

Noțiunea de îmbătrânire desemnează, în primul rând un fenomen individual, cel al incidenței

vârstei, în dimensiunile sale biologice și psihologice asupra individului, de la nașterea sa până la
moarte.
Datorită fenomenului îmbătrânirii populației, se realizează creșterea constantă și rapidă a
populației vârstnice, consecințele socio-economice ale acestui fenomen afectând și țara noastră.
Crescând numărul persoanelor vârstnice, crește și nevoia persoanelor vârstnice de asistență socială
și de asemenea crește și numărul celor care solicită îngrijiri la domiciliu, iar la noi în țară, având în
vedere capacitatea limitată de oferire a acestor tipuri de servicii de îngrijiri la domiciliu, cresc și
cererile de internare în căminele rezidențiale pentru bătrâni.
Serviciile de îngrijiri la domiciliu sunt serviciile care permit persoanelor suferinde de
incapacitate totală sau parțială să trăiască pe cât de independent posibil în propriul lor cămin și au
scopul de a preveni, a intârzia și înlocui ,,îngrijirile active” (în mediul spitalicesc) sau îngrijirile de
lungă durată (în instituțiile de ocrotire).
Cercetările gerontologilor americani făcute de-a lungul a peste un sfert de secol, l-au condus
pe Stanley J. Brody la următoarele două concluzii referitoare la îngrijirea vârstnicului
- situațiile bătrâneții care necesită sprijin sunt cronice și dictează necesitatea unor servicii
continue și susținute, aceste servicii sunt medicale și sociale;
- întreținătorii principali ai vârstnicului dependent, sunt membrii familiei, iar dacă familia
solicită asistență și suport înseamnă că resursele familiale sunt limitate.
Aceasta a doua concluzie se sprijină pe următoarele fapte:
- legăturile dintre generații sunt puternice și viabile, fapt demonstrat de proporția mare a vârstnicilor
care trăiesc aproape de cel puțin un copil adult și iși vizitează des copiii;
- membrii familiei dau, ca neprofesioniști, cea mai mare parte a îngrijirilor vârstnicilor;
- s-a constatat de asemenea că instituționalizarea unei persoane vârstnice dependente, a fost ultima
soluție la care a recurs familia atunci când toate celelalte eforturi au eșuat.
Serviciile de îngrijire la domiciliu acordă suport și asistență pe de o parte persoanei vârstnice
dependente, pentru a o ajuta să-și continue viața în propria casă, într-un mod cât mai independent
posibil, iar pe de altă parte, acordă suport și asistență familiei acestei persoane, ca principal
susținător al vârstnicului dependent.
Modificările morfo și psiho-fiziologice, care caracterizează procesul de îmbătrânire, conduc
direct sau prin consecințele lor la modificări adânci ale relațiilor sociale ale individului vârstnic, atât
în relațiile intra-familiale cât și în relațiile lui sociale generale. Relațiile de solidaritate familială pot
fi afectate oarecum de greutățile materiale, de mentalitatea greșită a grupului familial cu privire la
îndatoririle față de bătrâni, de o atitudine egoistă a adulților, sau de un sentiment de jenă, de
neputință, în cazul vârstnicului cu grave deficiențe.
Multe din conflictele unei familii cu mai multe generații, cu efect negativ asupra stării de
sănătate a vârstnicului ar putea fi evitate, dacă familia în cauză ar avea o educație corespunzătoare,
o mentalitate favorabilă situației în care se află vârstnicul. În general familiile nu mai respectă
statutul anterior al bătrânilor, lucrul acesta ducând la însingurarea vârstnicului, la izolarea lui. Se
observă că în mediul rural, legăturile intrafamiliale, solidaritatea, sunt mai bine păstrate, familia de
tip rural, conservând mai bine rolurile și statuturile bătrânilor în familie. Acest lucru se produce
deoarece, în general relațiile familiale ale celor care trăiesc în mediul urban sunt degradate, de o
situație materială precară, de faptul ca vârstnicul trebuie de multe ori să locuiască împreună cu
copiii adulți într-un apartament mic, sunt afectate de urbanizare și industrializare.
Odată ce persoana vârstnică se retrage din activitatea profesională, are loc o restrângere și o
pierdere a responsabilităților avute anterior, ceea ce-l duce pe vârstnic la centrarea pe relațiile sale
cu familia. Timpul pe care familiile îl acordă persoanelor dependente, pe care le au în familie, poate
presupune de multe ori renunțarea la serviciu sau la alte activități, inclusiv cele de petrecere a
timpului liber. Cele mai bune rezultate în asistența socială a persoanelor vârstnice, au fost obținute
prin aplicarea unei politici de menținere și de susținere socială la domiciliu. Îngrijirile la domiciliu
reprezintă cea mai bună strategie de îngrijire a persoanelor vârstnice aflate în situație de
dependență, nu numai pentru că este o metodă mai ieftină decât îngrijirea în instituție, dar și pentru
că este preferată de persoanele în vârstă, reprezentând un atribut esențial al calității vieții. Îngrijirile
comunitare la domiciliu sunt prevăzute și de legea sistemului de asistență socială cât și de legea
persoanelor vârstnice. Menținerea persoanelor vârstnice la domiciliu presupune organizarea unor
forme specializate de supraveghere și îngrijire. Printre beneficiile acestei noi forme de sevicii se
numără nu numai starea de bine a pacienților, costurile mai reduse decât într-o instituție, dar și
diminuarea impactului nedorit asupra familiei indus de existența unei persoane dependente în cadrul
acesteia. De multe ori, unul din membrii familiei renunță la locul de muncă pentru a asigura
îngrijirile necesare vârstnicului dependent. Cei mai mulți îngrijitori sunt soții/soțiile persoanelor
vârstnice dependente, starea lor proprie de sănătate putându-se altera, în timp ce, la îngrijitorii de
vârste mai tinere apar frecvent simptome de depresie accentuată. În plus serviciile de îngrijire
acordate la domiciliu de către membrii familiei, nu se ridică la calitatea serviciilor oferite de
profesioniștii formați în domeniul respectiv.
În centrul furnizării serviciilor de sănătate sau sociale se află următorul principiu
fundamental: acela de a avea benefiaciarul în centrul sistemului care îi oferă serviciile, adică se
evaluează nevoile beneficiarilor și se oferă servicii în funcție de nevoile descoperite.