UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE FARMACIE

CAFEINA

Îndrumator: Student:
Prof.univ.dr. Sîrbu Rodica Giurea Alexandru Gabriel

Constanta

2018-2019
Cuprins:

1.Despre cafeină........................................................................................................1
2.Farmacodinamica cafeinei in medicaţia sistemică.................................................2
3.Farmacologia cafeinei in medicaţia topică.............................................................4
4.Cafeina - efect antioxidant la nivel cutanat............................................................5
5.Cafeina – efect antirematos si anticelulitic.............................................................6
6.Cafeina – efect de stimulare a proliferării foliculului pilos....................................6
7.Efecte negative ale cafeinei....................................................................................7
8.Concluzii................................................................................................................9
1.Despre cafeină
Cafeina este asociată de publicul larg cu consumul de cafea sau ceai, pentru
efectul de stimulare a sistemului nervos central, tradus prin creşterea motricităţii, a
vigilenţei şi a stării de veghe. Deşi efectul energizant al „licorilor” preparate din
frunzele de Camellia sinensis sau din seminţele arborelui Coffea arabica sunt
cunoscute de peste 500 de ani, abia în 1820 a fost identificată şi izolată molecula
de cafeină de către chimistul german F.F. Runge. Conexiunea dintre cafeină şi
cultură este bivalentă şi reciprocă, fiind cunoscut faptul că opera multor scriitori şi
artişti plastici a fost realizată sub efectul stimulator al licorii cafenii. Honoré de
Balzac, în tratatul său despre excitantele moderne, descrie cafeaua ca fiind „o
băutură binecuvântată care face sângele să circule mai repede, stimulează digestia,
alungă somnul şi permite exercitarea facultăţilor cerebrale mai mult timp” (Honoré
de Balzac, Tratat despre excitantele moderne, 1839). Alţi mari scriitori şi
muzicieni cafeinomani au fost J.S. Bach (Cantata cafelei, 1732), Voltaire,
Beethoven, Marcel Proust, F. Scott Fitzgerald, Jean-Paul Sartre etc. Dintre
scriitorii români contemporani, de departe este bine cunoscută dependenţa de cafea
a lui Mircea Cărtărescu, mai ales de cafeaua solubilă, care devenise pentru el un
„stimulent necesar, obligatoriu, fără de care nu putea să mai trăiască, să gândească
şi mai ales să scrie”, după cum reiese din jurnalul scriitorului, ţinut în prima
jumătate a anilor ’90. Descoperirea cafeinei este strâns legată de cultură, luând în
considerare faptul că în 1819 poetul german Goethe a dat spre investigare câteva
boabe de cafea chimistului F.F. Runge, care a reuşit extracţia în faza apoasă, atât
din cafeaua verde, cât şi din cafeaua prăjită, a acizilor din cafea din care ulterior a
cristalizat cafeina, denumită iniţial „bază de cafea”. Termenul de cafeină a fost
introdus un an mai târziu, în 1821, de farmacistul P.J. Robiquet, în cadrul
comunicărilor organizate de societatea farmaceutică din Paris, iar în 1826 a fost
standardizată metoda de extracţie a cafeinei de către Pelletier şi Caventou, metodă
pe care au publicat-o în Journal de Pharmacie et des Sciences Accessoires, în 1826.
În istoricul cafeinei, şi cercetătorii germani au avut o contribuţie majoră, prin
definitivarea structurii chimice de către C.H. Pfaff şi J. Liebig în 1832 şi prin
dezvoltarea primei metode de sinteză chimică a cafeinei prin reacţia dintre
dimetiluree şi acid malonic, reacţie cunoscută sub denumirea de „metoda Fischer”,
introdusă în 1898. Deşi în prezent cafeina se poate obţine prin mai multe metode

1
de sinteză, cea mai mare parte a cafeinei de uz farmaceutic este de provenienţă
naturală şi se obţine prin decafeinizarea boabelor de cafea. Sunt cunoscute multe
metode pentru eliminarea cafeinei din cafea. Aceste tehnologii implică fie
imersarea şi umectarea boabelor verzi de cafea în apă fierbinte, metodă cunoscută
sub denumirea de „proces de apă elveţian”, fie extracţia în atmosferă de dioxid de
carbon supercritic. În acest ultim proces, boabele de cafea umectate cu apă sunt
aduse în contact cu dioxid de carbon menţinut la o presiune de aproximativ 28
MPa şi la temperaturi cuprinse între 90 şi 100 °C, condiţii care favorizează
extracţia a peste 97% din cafeina din boabele de cafea. Ulterior, cafeina este
recuperată prin adsorbţie pe cărbune activ. Este important de menţionat faptul că,
după decafeinizare, boabele de cafea au un conţinut rezidual de cafeină de 0,1%,
astfel încât cafeaua preparată din boabe de cafea decafeinizate are un conţinut de 3-
5 mg cafeină la 100 ml de cafea.

2.Farmacodinamica cafeinei in medicaţia sistemică

Cafeina este un alcaloid cu structură xantinică (figura 1) inclus în categoria
stimulentelor corticale (psihostimulente), alături de amfetamine.
 

Figura 1. Cafeina – structură chimică (1, 3, 7 - trimetilxantină)

Cafeina este rapid şi aproape complet absorbită în stomac şi în intestinul

subţire, fiind distribuită în toate ţesuturile, inclusiv în creier, ca urmare a capacităţii
sale de a străbate bariera hematoencefalică, bariera placentară şi chiar bariera
sânge-lapte. Efectele asociate consumului de cafea constau în stimularea sistemului
nervos central (SNC), creşterea metabolismului bazal cu 10-15% şi stimularea
diurezei. Principalul mecanism de acţiune al cafeinei la nivel central constă în
blocarea receptorilor purinergici P1, fiind un antagonist al adenozinei (figura 2). La
2
doze mari, cafeina inhibă fosfodiesteraza.
 

Figura 2. Mecanismul de acţiune la nivelul SNC

Adenozina este un neuromediator sedativ, anxiolitic, anticonvulsivant,

deprimant cardiac, vasoconstrictor dar coronarodilatator, bronhoconstrictor,
antidiuretic şi modulator al secreţiei gastrice şi pancreatice. Prin blocarea
receptorilor purinergici P1 de către molecula de cafeină, creierul rămâne în stare de
excitaţie şi se instalează acţiunile farmacodinamice specifice. La nivelul SNC,
cafeina exercită un efect stimulator pe scoarţa cerebrală. În funcţie de doză, cafeina
intensifică activitatea psihică, facilitează efortul intelectual, stimulează activitatea
motorie şi creşte capacitatea de reacţie la stimuli. Nu în ultimul rând, prin efectul
exercitat la nivel bulbar, cafeina stimulează centrul respirator, ceea ce determină
accelerarea şi creşterea amplitudinii respiraţiei. Efectele înregistrate la nivelul
aparatului cardiovascular sunt variabile, în funcţie de tonusul funcţional
cardiovascular individual (persoanele hipotensive sunt mai sensibile comparativ cu
persoanele normo- sau hipertensive), dar în general predomină efectul periferic, cu
stimularea tuturor funcţiilor şi creşterea debitului cardiac. La nivelul aparatului
digestiv, cafeina stimulează secreţia gastrică şi are acţiune ulcerogenă la doze mari.
La nivel renal, cafeina exercită un efect diuretic. Efectele metabolice de stimulare a
gluconeogenezei hepatice şi a lipolizei sunt determinate de paraxantină, principalul
metabolit al cafeinei. Luând în considerare aceste date, este important să
cunoaştem concentraţia de cafeină din băuturile care conţin acest psihostimulent,
pentru a evita apariţia fenomenelor toxice manifestate prin anxietate, agitaţie,
tremurături ale extremităţilor, insomnie, tahicardie, extrasistole, palpitaţii, dureri
anginoase, hiperaciditate gastrică şi diureză.
Cea mai mare concentraţie de cafeină se găseşte în cafeaua espresso, aproximativ
130 mg/100 ml de cafea, în timp ce în ceaiul verde regăsim o concentraţie de 20
mg cafeină/100 ml ceai, în ciocolată caldă aproximativ 5 mg cafeină/100 ml, iar în
băuturile energizante, o medie de 50 mg cafeină/100 ml produs. Astfel, este
esenţial să conştientizăm cantitatea de cafeină ingerată din surse diverse, pentru a
evita accidentele toxice, ştiind că doze de peste 300 mg de cafeină sunt considerate
3
doze mari şi pot genera efectele adverse prezentate anterior. Doza letală pentru
cafeină este de 100 mg/kg corp, însă accidentele mortale prin ingestia orală de
cafeină sub formă de băuturi sunt imposibile, deoarece la doze mari apare greaţa,
ca efect secundar toxic, ceea ce previne absorbţia cafeinei şi atingerea concentraţiei
letale la nivel plasmatic.

3.Farmacologia cafeinei in medicaţia topică

Cafeina a început să fie tot mai mult utilizată ca ingredient în produsele
dermatocosmetice, cu scopul îmbunătăţirii aspectului pielii. Principalele avantaje
ale utilizării cafeinei în preparatele farmaceutice cu aplicare cutanată constau în
prevenirea dezvoltării ţesutului adipos, stimularea drenajului limfatic, protecţia
pielii faţă de leziunile fotoinduse şi efectul de stimulare a proliferării foliculare.
Este important de menţionat că unele efecte cutanate ale cafeinei nu sunt susţinute
de argumente ştiinţifice solide, majoritatea studiilor din literatura de specialitate se
bazează pe culturi de celule sau pe animale de laborator, în special pe şoareci.
Cafeina, la aplicare cutanată, generează în principal un efect local, în diverse
regiuni ale pielii, datorită capacităţii de penetrare prin stratul cornos, dar poate
genera şi un efect sistemic, fiind o moleculă cu permeabilitate cutanată bună, atât
pe cale intra- şi intercelulară, dar mai ales pe cale transfoliculară(figura3).
 

Figura 3. Căi de absorbţie cutanată şi transcutană

Primele studii de investigare a permeabilităţii cutanate a cafeinei s-au realizat

în urmă cu 40-50 de ani, însă rezultatele au prezentat o variabilitate foarte mare.
Printre studiile de pionierat se remarcă experimentul realizat de Rougier et al., care
au investigat permeabilitatea pielii la cafeină pe subiecţii umani în funcţie de
localizarea anatomică. Cea mai mare cantitate de cafeină a penetrat pielea de pe
frunte, urmată de pielea de pe braţ, regiunea retroauriculară şi, în final, pielea de pe
abdomen.

4
4.Cafeina - efect antioxidant la nivel cutanat
ADN-ul are o mare capacitate de absorbţie a radiaţiilor UV, datorită celor patru
baze cromofore din structura sa (adenina, timina, guanina şi citozina). Schimbările
la nivel molecular induse de ADN-ul modificat sub acţiunea radiaţiilor UV sunt
adesea sinonime cu fenomenul de fotocarcinogeneză. Expunerea directă la
radiaţiile solare determină instantaneu reacţii fotochimice în ADN care leagă cele
două baze pirimidinice adiacente din structura dublului helix (citozina şi timina).
Cafeina previne formarea dimerului ciclobutan-pirimidin, cea mai comună formă
de ADN afectată de radiaţiile UVB (figura4).
 

Figura 4. Mecanism de acţiune fotoprotector

Expunerea pielii la radiaţiile UV conduce nu numai la mutaţii reversibile sau

ireversibile la nivelul ADN-ului, ci şi la formarea de specii reactive de oxigen
(SRO). SRO au un rol major în procesul de fotosenescenţă cutanată, deoarece
stimulează secreţia metaloproteinazelor matriceale, enzime care degradează
reţeaua fibrelor de elastină şi fragmentează matricea colagenică(2). Aceste
fenomene determină diminuarea funcţiei de barieră a pielii, reflectată prin
pierderea elasticităţii şi a rezistenţei, aplatizarea crestelor de la nivelul dermului
papilar şi apariţia ridurilor mai mult sau mai puţin profunde. Prin studii in vitro, s-a
demonstrat efectul antioxidant al cafeinei, pe culturi de fibroblaste expuse în mod
controlat la acţiunea oxidativă a peroxidului de hidroge.

5
5.Cafeina – efect antirematos si anticelulitic
Eficacitatea cafeinei în diminuarea eritemului facial este atribuită pe de o parte
efectului antiradicalilor liberi, iar pe de altă parte, capacităţii cafeinei de a reduce
factorul de creştere a endoteliului vascular, un factor important în etiopatologia
eritemului cutanat. Celulita este o dermatoză multifactorială în etiopatologia căreia
identificăm cauze genetice şi hormonale care deteriorează structura ţesutului
conjunctiv şi determină funcţionarea deficitară a sistemului microcirculator şi
limfatic. La aplicare cutanată, cafeina stimulează lipoliza, activează
microcirculaţia, determinând astfel creşterea aportului de oxigen şi atenuarea
compresiei vaselor, ceea ce îmbunătăţeşte funcţiile pielii şi reduce aspectul de
coajă de portocală specific pielii afectate de celulită.

6.Cafeina – efect de stimulare a proliferării foliculului

pilos
Cafeina administrată topic s-a demonstrat a fi eficientă atât în alopecia
androgenică, precum şi în cea reacţională prin mecanism multiplu. Foliculii de păr,
în special cei localizaţi în vârful scalpului, sunt deosebit de sensibili la
dihidrotestosteron (DHT) format sub acţiunea 5-a-reductazei din testosteron. DHT
scurtează faza anagenă din ciclul de creştere a părului, determinând apariţia
prematură a fazei telogene, cu reducerea dimensiunilor rădăcinii firului de păr şi a
numărului de rădăcini viabile(figura5).
 

Figura 5. Cafeina – mecanism de acţiune în alopecie

6
 Părul în creştere devine mai subţire şi, după un număr finit de cicluri de creştere,
părul încetează să mai crească. S-a demonstrat că, prin inhibarea 5-alfa-reductazei,
cafeina prelungeşte faza anagenă şi stimulează creşterea părului.
Cafeina aplicată local reuşeşte să penetreze în mod eficient scalpul şi pătrunde în
foliculul pilos. S-a demonstrat că două minute de contact cu şampon cu o
concentraţie de 2% cafeină sunt suficiente pentru a permite pătrunderea cafeinei în
foliculul de păr, rămânând detectabilă 48 de ore, chiar şi după spălarea părului

7.Efecte negative ale cafeinei

De-a lungul timpului, mai multe studii au indicat că un consum ridicat de
cofeină (aproximativ 500-600 de miligrame, echivalentul a minimum 5 ceşti de
cafea pe zi) poate avea multe multe efecte secundare. 

 Prea multă cofeină vă poate face să aveţi halucinaţii auditive

Aceasta a fost concluzia unui studiu realizat de oamenii de ştiinţă de la
Universitatea Melbourne, care au numit cafeaua drept „drogul psihoactiv cel mai
des utilizat”

 Consumul ridicat de cofeină poate afecta ficatul, mai ales dacă luaţi des
analgezice
Ficatul este un organ foarte rezistent. Aproximativ 75% din ţesutul hepatic poate fi
afectat sau înlăturat chirurgical fără să apară insuficienţa hepatică. 

Cu toate acestea se pare că el poate fi afectat de excesul de cafea, mai ales atunci
când această băutură este combinată cu paracetamolul, sugerează un studiu efectuat
în 2007 de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Washington. 

 Poate creşte tensiunea arterială

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Carnegie Mellon au
demonstrat că un consum ridicat de cafea duce la creşterea tensiunii arteriale, la
stimularea inimii şi la creşterea frecvenţei respiraţiei.

 Prea multă cofeină ne face iraţionali şi agitaţi

7
Ca urmare a creşterii ritmului cardiac şi al celui respirator, creierul este privat
oxigenul necesar pentru gândirea calmă şi raţională, explică acelaşi studiu
menţionat anterior. 

 Cofeina este una din cauzele insomniei

Acest efect secundar nu apare la toţi consumatorii de cafea, el depinde de toleranţa
fiecărui individ la cofeină. 

Cofeina are un timp de înjumătăţire (timpul în care cantitatea iniţială se reduce la

jumătate) de 6 ore, ceea ce însemnă că ea este eliminată din sistem abia în 24 de
ore. Prin urmare, dacă bem o jumătatea de cană de cafea la ora 8 dimineaţa, la ora
20 vom avea în corp 25% din cofeina consumată. 

 Cofeina dă dependenţă şi poate cauza sevraj

Ca oricare alt stimulant, cofeina dă dependenţă fiziologică şi psihologică. Aşadar,
dacă decideţi să diminuaţi consumul de cafea, ar trebui să faceţi asta sub
îndrumarea unui medic. 

 Sevrajul provocat de cafea duce la apariţia migrenelor

Cercetătorii de la centrul Johns Hopkins au constatat că sevrajul provocat de cafea
cauzează migrene, oboseală, insomnie şi dificultăţi de concentrare. 

 Sevrajul poate promova depresia

Unii oameni devin deprimaţi şi experimentează simptome precum cele
asemănătoare gripei, atunci când intra în sevrajul provocat de cafea. Un alt astfel
de simptom este anxietatea, care apare şi ea la indivizii care reduc brusc consumul
de cafea. 

 Cafeaua ne face mai leneşi

Uni studiu realizat anul trecut la University of British Columbia, pe rozătoare, a
scos la iveală faptul că un consum ridicat de cafea promovează reducerea ritmului
de lucru în rândul lucrătorilor. 

 Consumul ridicat de cafea poate creşte riscul de osteoporoză

Vestea bună este că acest efect advers poate fi combătut dacă asigurăm un aport
adecvat de calciu şi vitamina D şi dacă limităm consumul de cafea la doar trei ceşti
pe zi (aprox. 300 mg de cofeină pe zi).

8
8.Concluzii
Cafeina prezintă numeroase caracteristici care determină clasificarea sa ca
substanţă medicamentoasă la nivelul pielii. În ultimii ani, cafeina este tot mai mult
formulată în preparate cosmetice şi dermatocosmetice cu efect lipolitic,
antiinflamator, antioxidant, fotoprotector şi de stimulare a proliferării folicului de
păr. Utilizarea cafeinei în medicaţia topică va oferi multe avantaje, însă sunt
necesare studii atât pentru optimizarea permeaţiei şi penetraţiei cutanate, cât şi
pentru clarificarea mecanismelor de acţiune, atât la nivel celular, cât şi la nivel
molecular.
Oamenii de stiinta spun ca substanta activa din cafea, cafeina, administrata
zilnic, poate mari riscul de boli coronariene, insa rezultatele studiilor in acest sens
sunt neconcludente.

9
Bibliografie
 https://www.descopera.ro

 https://www.medichub.ro

 https://www.csid.ro

10