Toate Cursurile Farmaco

UNIVERSITATEA OVIDIUS
DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE FARMACIE
CURS 1
2020-2021
FARMACOLOGIE
F.IV.1
Tematica F.IV.1
1. Farmacologia medicamentelor simpatomimetice
2. Farmacologia medicamentelor simpatolitice
3. Farmacologia medicamentelor parasimpatomimetice
4. Farmacologia medicamentelor parasimpatolitice
5. Farmacologia medicamentelor nicotinomimetice şi
ganglioplegice
6. Farmacologia medicamentelor antiasmatice
7. Farmacologia medicamentelor antitusive
8. Farmacologia medicamentelor expectorante
9. Farmacologia medicamentelor antiulceroase şi
antiacide
10. Farmacologia medicamentelor antidiareice
11. Farmacologia medicamentelor laxativ-purgative şi
antiflatulente
12. Farmacologia medicamentelor antispastice
13. Farmacologia medicamentelor anorexigene şi
orexigene
14. Farmacologia medicamentelor anticoagulante,
trombolitice, antihemoragice
Tematica F.IV.2
1. Farmacologia medicamentelor diuretice
2. Farmacologia medicamentelor stimulatoare ale
contracţiei miocardului
3. Farmacologia medicamentelor antiaritmice şi
antianginoase
4. Farmacologia medicamentelor antihipertensive
5. Farmacologia medicamentelor antiinflamatoare
steroidiene şi nesteroidiene.
6. Farmacologia medicamentelor hipolipemiante
7. Farmacologia medicamentelor antialergice
8. Farmacologia medicamentelor antidiabetice de sinteză şi
insulinei
9. Farmacologia medicamentelor utile în osteoporoză,
obezitate şi gută
10. Farmacologia hormonilor sexuali şi hormonilor tiroidieni
11. Farmacologia medicamentelor ocitocice, tocolitice şi
antispastice uterine
12. Farmacologia vitaminelor hidrosolubile şi liposolubile
13. Farmacologia interacţiunilor medicamentoase
14. Particularităţi farmacologice în unele stări patologice
Examen
Proba scrisa intrebari tip grila - 60 grile
15 grile complement simplu totul sau nimic - 4p
30 grile complement multiplu ponderat - 5p
15 grile complement multiplu totul sau nimic -6p
Nota 10 = 300p
Nota finala = 20%LP + 80%Ex
Baza publica de grile

Farmacologie si Farmacoterapie
F.IV.1
Farmacologia
Sistemului Nervos
Vegetativ
SNV
BAZE ANATOMO-FIZIOLOGICE
 SNV intervine in reglarea proceselor fiziologice

fundamentale ale vietii prin controlul:
 functiilor
organelor interne
 ale proceselor metabolice
 SNV functioneaza, la fel ca si cel somatic, pe

baza activitatii reflexe.
 In structura arcului reflex vegetativ se remarca:
 1. Calea eferenta:
 -vegetativa - este formata din 2 neuroni
 -somatica – dintr-un sigur neuron
 Conexiunea neuronilor din calea eferenta vegetativa se face la
nivelul ganglionilor vegetativii (situati in afara SNC).
 Releul ganglionar permite delimitarea a doua fibre nervoase:
 -preganglionara
 -postganglionara
 Calea aferenta somatica este formata dintr-un singr neuron,
care face legatura intre SNC si organul efector (fara
intrerupere ganglionara).
 2.Distributia fibrelor postganglionare
vegetative se face la 3 tipuri de tesuturi:
 -muschi netezi: din organele interne, vasele
sanguine, globul ocular,
 -muschiul cardiac,
 -glandele exocrine.
 Fibrele somatice inerveaza tesuturile somatice:

 -muschii striati,
 -pielea,
 -articulatiile, etc.
 3. Centrii de integrare vegetativi sunt situati in:
 -maduva spinarii
 -encefal
 Locul principal de integrare al SNV este
hipotalamusul unde sunt localizate formatiuni care
regleaza:
 -temperatura corpului
 -tensiunea arteriala
 -metabolismele - glucidic, lipidic, hidric
 Observatii! Nu exista insa un centru de integrare pur
somatic sau pur vegetativ, de aceea reactiile
somatice si vegetative se intrica, o reactie somatica
fiind insotita de modificari vegetative si invers.
Sinapsa
 SINAPSA este locul de contact dintre:
 -doineuroni, sau
 -un neuron si organul efector (muschi, glanda).
 Membrana presinaptica - in celula sunt
stocate vezicule cu neuromediatori chimici =
substante sintetizate in organismul uman,
implicate in diverse functii fiziologice.
 Membrana postsinaptica – unde se gasesc
receptori care pot fi activati de neuromediatorii
chimici sau care pot fi activati sau blocati de
catre medicamente.
Sinapsa
 Fanta sinaptica (spatiul capilar intre membrana pre si
cea postsinaptica),
 Mediatorii chimici = substante formate in neuroni,
prin biosinteza, care fac posibila transmiterea
impulsului nervos de la:
 fibra pre la cea postganglionara, si
 fibra postganglionara la cea efectoare.
 Receptorii vegetativi (farmacoreceptorii)
 Farmacoreceptorii sunt:
 -structuri complexe,
 -localizate in membrana postsinaptica/presinaptica,
 -pe care se fixeaza electiv mediatorii chimici.
Mediatori chimici
 Exista doua tipuri de mediatori chimici vegetativi:
 COLINERGIC – acetilcolina.
 ADRENERGIC – noradrenalina (catecolamina).
 Sinapsele vegetative se pot clasifica in functie de:

 I. Mediatori si receptorii pe care-i contin in sinapse:
 -colinergice,
 -adrenergice,
 II. Localizarea la nivelul structurilor vegetative in sinapse:
 -interneuronale, in ganglionii vegetativi, SNC,
 -neuroefectoare, intre fibre postganglionare si celulele efectoare.
Fazele transmiterii influxului nervos
la nivelul sinapselor
 1. Influxul nervos ajuns la nivelul membranei presinaptice determina eliberarea
unor molecule de mediatori chimici, care trec in fanta sinaptica.
 2. Mediatorii strabat fanta si se fixeaza pe receptorii specifici din membrana
postsinaptica, formandu-se un COMPLEX MEDIATOR-RECEPTOR.
 3. Formarea complexului mediator-receptor produce doua efecte opuse:
 -depolarizarea membranei postsinaptice, ceea ce permite trecerea influxului nervos de
la fibra postsinaptica, sau celula efectoare,
 → un EFECT STIMULATOR,
 -hiperpolarizarea membranei postsinaptice, cu impiedicarea transmiterii influxului
nervos
 → deci: un EFECT INHIBITOR
 4. Complexul mediator-receptor poate fi
 -desfacut,
 -metabolizat (acetilcolina, noradrenalina),
 -recaptat de fibra presinaptica (noradrenalina).
 5. Membrana postsinaptica se repolarizeaza, iar receptorii pot forma un nou
complex cu mediatorii.
 Structura SNV
 1.Din punct de vedere anatomic se disting:

 - sistemul parasimpatic si
 - sistemul simpatic
 O mare parte din tesuturi si organe primesc inervatie dubla, parasimpatica si
simpatica. Cele doua componente la nivelul aceluiasi substrat, sunt
ANTAGONISTE.
 Din echilibrul celor doua tendinte rezulta un tonus functional normal.
 In cazuri patologice (rezulta un dezechilibru intre cele doua componente
vegetative = distonie neurovegetativa).
 2.Din punct de vedere fiziologic si farmacodinamic se disting doua domenii:

colinergic si adrenergic.
 A.Domeniul colinergic cuprinde 3 feluri de sinapse:
 I.Sinapse vegetative
 II.Sinapse somatice (nicotinice) – situate in muschii
striati. Nu sunt vegetative, sunt neuroefectoare.
 III.Sinapse centrale (nicotinice) interneuronale, la
nivelul SNC.
 B.Domeniul adrenergic – cuprinde toate sinapsele

neuroefectoare simpatice (exceptia celor din glandele
sudoripare).
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
SIMPATOMIMETICE
Domeniul adrenergic
 Sinapsele adrenergice sunt sinapse neuroefectoare situate in trei tesuturi
care primesc fibre nervoase simpatice:
 -muschii netezi,
 -miocard,
 -glandele exocrine (exceptie cele sudoripare care sunt colinergice).
 Mediatorii chimici: NORADRENALINA (in periferie si in sinapsele
adrenergice centrale).
 Noradrenalina, adrenalina si dopamina fac parte din grupul catecolaminelor.
 Adrenalina secretata fiziologic are efecte metabolice.
 Dopamina este mediator chimic in unele sinapse SNC.
 Adrenalina si dopamina au si efecte periferice.
 Biosinteza catecolaminelor are loc in terminatiile nervoase simpatice.
 Biotransformarea catecolaminelor se realizeaza sub influenta a trei tipuri
de enzime:
 - MAO (monoaminoxidaza) – actioneaza in interiorul neuronilor,
 - COMT (catecolamin–orto–metil-transferaza) actioneaza intra si extraneuronal,
 - sintetaze.
 Principalul metabolit de excretie (90%) este acidul vanilmandelic.
Domeniul adrenergic
 Receptorii adrenergici:
 Se cunosc 4 subtipuri de receptori adrenergici: α1, α2, ß1, ß2.
 Localizare:
 - α1 - in toate membranele postsinaptice adrenergice (la nivelul vaselor
mediaza vasoconstrictia),
 - α2 – se gaseste in membrane presinaptice:
 - trombocite,
 - muschi netezi,
 - lipocite,
 - ß1 - in membranele postsinaptice:
 - inima,
 - lipocite,
 - creier,
 - membranele presinaptice terminale,
 - ß2 - in membrane postsinaptice efectoare:
 - muschi netezi,
 - ficat,
 - celule insulare pancreatice.
Simpatomimeticele
 Definitie
 Simpatomimeticele reproduc efectele stimularii fibrelor
nervoase vegetative simpatice postganglionare.
 Locul actiunii
 Sinapsele neuroefectoare simpatice de la nivelul:
 -miocardului,
 -muschilor netezi,
 -glandelor exocrine (exceptie cele sudoripare).
 Mecanism de actiune
 -direct pentru simpatomimetice de tip adrenomimetce,
 -indirect pentru simpatomimeticele de tip
neurosimpatomimetice.
CLASIFICARE
 1. In functie de mecanismul de actiune:
 Adrenomimetice (cu mecanism direct):
 tip noradrenalina,
 adrenalina,
 izoprenalina.
 Neurosimpatomimetice (cu mecanism

indirect):
 tip amfetamina sau
 tip cocaina.
CLASIFICARE
 2. In functie de selectivitatea pentru receptori
adrenomimeticele se subclasifica in:
 α si ß (adrenalina, efedrina, nafazolina),
 α (noradrenalina, oximetazolina),
 ß (izoprenalina),
 α1 (fenilefrina, metoxamina),
 ß1 la nivel cardiac (prenalterol, dobutamina),
 α2 la nivel central (clonidina),
 ß2 :
 la nivel vascular periferic (isoxuprina),
 la nivelul bronhiolelor (orciprenalina, fenoterol),
 la nivel uterin (ritodrin).
CLASIFICARE
 3. In functie de utilitatea farmacoterapeutica
adrenomimeticele se clasifica in:
 Vasoconstrictoare generale – indicate in hipotensiunea

arteriala acuta sau cronica:
 NORADRENALINA, ADRENALINA, EFEDRINA,
METOXAMINA,
 Vasoconstrictoare locale – indicate ca decongestionante
ale mucoasei nazale sau oculare:
 ADRENALINA, EFEDRINA, NAFAZOLINA,
XILOMETAZOLINA, OXIMETAZOLINA,
 Stimulatoare cardiace – indicate in socul cardiogen si in
blocul cardiac:
 ADRENALINA, IZOPRENALINA, DOPAMINA,
PRENALTEROL,
CLASIFICARE
 Vasodilatatoare periferice – indicate in insuficienta
circulatorie periferica:
 BAMETAN,
 ISOXUPRINA,
 BUFENINA,
 Tocolitice – indicate in travaliul prematur:
 ISOXUPRINA,
 TERBUTALINA,
 Bronhodilatatoare – indicate in astmul bronsic:
 ADRENALINA,
 EFEDRINA,
 IZOPRENALINA,
 ORCIPRENALINA,
 TERBUTALINA
 FENOTEROL.
Farmacodinamie.
Mecanism de actiune
 Adrenomimeticele reproduc efectele stimularii
subtipurilor de receptori adrenergici.
 Neurosimpatomimeticele produc efectele stimularii
fibrelor simpatice postganglionare avand efecte atat
de tip α cat si ß (datorita neuromediatorului
acumulat in fanta sinaptica).
 Receptorii adrenergici sunt sisteme receptor -
efector, cuplate cu efectori printre proteinele G
inhibitoare (Gi) sau stimulatoare (Gs).
 Efectorii sunt enzime membranare:
 -fosfolipaza C (PLC),
 -adenilatciclaza (AC).
Sursa: http://www.slideshare.net/yehiamatter/adrenergic-receptor-and-mechanism-of-action-by-yehia-matter
Efectele simpatomimeticelor
 Aparatul cardiovascular este stimulat:
 Inima:
 creste conductibilitatea
 creste forta de contractie
 creste frecventa cardiaca (tahicardie)
 creste excitabilitatea
 Arteriole:
 vasoconstrictie (efect α1)
 vasodilatatie (efect ß2)
 Tensiunea arteriala:
 valorile sistolice sunt crescute de toate simpatomimeticele,
 valorile diastolice:
 crescute de unele (noradrenalina)
 scazute de altele (adrenalina, izoprenalina)
 Aparatul respirator:
 bronhodilatatie (efect ß2)
 hiposecretie bronsica (efect α1)
 Aparatul digestiv:
 scaderea tonusului muschilor gastrici/intestinali
 contractia sfincterelor
 relaxarea veziculei biliare
 la nivelul glandelor salivare – secretie vascoasa,
bogata in amilaza
 la nivelul pancreasului – ↓ secretia de insulina din
celulele ß
 Aparat excretor renal:
 relaxarea vezicii urinare
 contractia ureterelor, a trigonului si sfincterelui
 Uterul poate fi:
 relaxat (efect ß) sau
 contractat mai ales cel gravid (α)
 Ochi:
 muschiul radiar al irisului este contractat (MIDRIAZA
activa)
 muschiul ciliar este relaxat
 Efecte metabolice:
 hiperglicemie
 hiperlactacidemie
 cresterea acizilor grasi serici
Farmacotoxicologie
 Aparat cardiovascular:
 tahiaritmii, palpitatii
 HTA
 lipotimie
 paloarea tegumentelor
 SNC:
 anxietate, tensiune psihica
 tremor
 agitatie motorie
 hiperglicemie (adrenalina, noradrenalina)
 hipercolesterolemie (adrenalina, noradrenalina, dopamina,
izoprenalina)
 hiperlactacidemie
Farmacoepidemiologie
 Contraindicatii:
 HTA
 aritmii
 tahicardie
 Precautii:
 insuficienta cardiaca,car diopatie ischemica
 ateroscleroza
 hipertiroidie
 diabet
 Interactiunile simpatomimeticelor cu:
 Antidepresivele triciclice si IMAO:
 in crizele hipertensive chiar dupa intreruperea administrarii:
 cateva zile pentru antidepresivele triciclice
 doua saptamani dupa IMAO
 Anestezicele generale (halogenate si ciclopropan) si cardiotonicele digitalice – aritmii.
 Derivatii xantinici (cofeina, teofilina) – stimulare intensa cardiaca si SNC
 Simpatomimeticele diminua efectele:
 antihipertensivelor
 hipoglicemiantelor
 SIMPATOMIMETICE
VASOCONSTRICTOARE
Noradrenalina
 Sinonime: NOREPINEFRINA, LEVARTERENOL
 Farmacocinetica
 ! nu se administreaza per os
 -biotranformare la nivel hepatic (catalizata de MAO si
COMT),
 -eliminare pe cale renala.
 Farmacodinamie. Mecanism de actiune:
 -arterioloconstrictie intensa,
 -creste forta de contractie miocardica,
 -bradicardie,
 -lipoliza.
 Actiunea principala a noradrenalinei este
vasoconstrictia generala.
Noradrenalina
 Farmacotoxicologie. Reactii adverse:
 -in supradozare determina:
 - HTA,
 - transpiratii.
 -!!! injectarea accidentala paravenoasa –
determina necroza tisulara.
Noradrenalina
 Farmacoterapie. Indicatii:
 -insuficienta circulatorie acuta,
 -hipotensiunea acuta care poate sa apara in:
 -hemoragii,
 -diaree masiva,
 -traumatisme,
 -arsuri severe,
 -infectii grave,
 -infarct miocardic,
 -intoxicatii cu deprimante SNC,
 -rahianestezie cu procaina,
 -colaps.
Noradrenalina
 Farmacoepidemiologie
 -HTA, ateroscleroza, insuficienta circulatorie, cardiopatie ischemica,
 -aritmii cardiace,
 -hipertiroidie,
 -risc de asociere cu :
 - digitalice,
 - chinidina,
 - anestezice generale (cu N 2, ciclopropan).
 Interactiuni
 Sinergism cu:
 - antidepresivele triciclice si IMAO,
 - reserpina,
 - guanetidina.
 Incompatibilitati in solutie:
 ATENTIE! Nordrenalina nu se asociaza in perfuzie cu alte medicamente.
 Este incompatibila cu perfuzia de NaHCO3.
 Farmacografie. Mod de administrare
 Produse farmaceutice:
 Norartrinal fiole de 1 ml cu sol. 2 ‰,
 Norartrinal fiole de 1 ml cu sol. 4 ‰ (noradrenalina bitartrat).
 Administrare intravenoasa in vene mari, in perfuzie diluata in solutie de glucoza 5 % (1f 4 ‰ +
1ml) pana la 100 mg noradrenalina in 24 h.
Adrenalina
 Sinonime: EPINEFRINA, SUPRARENINA
 Proprietati fizico-chimice:
 - se foloseste clorhidratul,
 - substanta cristalizata, alba, slab galbuie,
 - fara miros,
 - gust slab amarui (toxic),
 - solubil in apa, usor oxidabila (la aer roz brun).
 Farmacocinetica
 - nu se absoarbe pe cale orala sau nazala,
 - se absoarbe partial sub forma de aerosoli,
 - se absoarbe pe cale injectabila.
Adrenalina
 Farmacodinamie. Mecanism de actiune
 Actioneaza direct asupra receptorilor adrenergici α si ß.
 -tahicardie,
 -creste excitabilitatea, conductibilitatea, contractilitatea,
 -vasoconstrictie arteriolara si venoasa,
 -HTA sistolica,
 -hipotensiune diastolica,
 -scade fragilitatea capilara.
 Aparat respirator:
 -bronhodilatatie,
 -diminuarea:
 - secretiei bronsice,
 - edemului mucoasei.
 -inlatura criza de astm bronsic in cateva minute.
 -cresterea metabolismului bazal,
 -hiperglicemie,
 -hiperlactacidemie.
Adrenalina
 -paloarea tegumentelor si mucoaselor,
 -tahicardie, palpitatii, lipotimie
 -HTA,
 -aritmii, mai ales la hipotiroidieni, cardiaci, la
digitalizati,
 -stimulare SNC:
 - ameteli, anxietate,
 - cefalee,
 -edem pulmonar fatal.
Adrenalina
 Farmacoterapie. Indicatiile terapeutice se bazeaza pe actiunile
farmacodinamice principale, vasoconstrictoare locale si
generale, stimulatoare cardiace, bronhodilatatoare.
 Se foloseste in:
 -manifestari alergice (antagonist fiziologic al histaminei):
 - urticarie,
 - boala serului,
 - edem Quincke,
 - in SOC ANAFILACTIC (indicatie de electie).
 -ca vasoconstrictor local se asociaza cu anestezicele locale
(procaina) pentru a le prelungi actiunea,
 -ca stimulator cardiac (stop cardiac la electrocutati, inecati),
Adrenalina
 - stari de soc,
 - HTA,
 - ateroscleroza,
 - infarct miocardic, aritmii ventriculare,
 - insuficienta cardiaca,
 - Parkinson,
 - glaucom.
 Precautii:
 - la batrani,
 - copii,
 - hipertiroidieni,
 - diabetici.
 Interactiuni
 - similare cu ale noradrenalinei,
 - sinergism de potentare cu excitante SNC (cofeina),
 - antagonizeaza efectele antiparkinsonienelor.
Adrenalina
 Produse farmaceutice: ADRENALINA
 - fiole injectabile a 1 ml cu sol. 1 ‰
adrenalina si
 - fiole a 20 ml cu sol. neinjectabila 1 ‰,
 - solutie magistrala neinjectabila 1 % pentru
aerosoli.
 Caile de administrare:
 - s.c. sau i.v. ca vasoconstrictor general,
 - intracardiac (1/2 f. 1‰ + 10 ml ser
fiziologic),
 - s.c., i.v. sau aerosoli in astm bronsic.
Efedrina
 Sinonime EFITONINA
 Proprietati fizico-chimice
 -alcaloid din specii de Ephedra,
 -forma (-) mai activa decat (+) si (±),
 -se foloseste clorhidratul:
 - cristale aciculare incolore,
 - pulbere cristalina alba,
 - inodor, gust amar,
 - solubil in apa.
 Farmacocinetica
 Se absoarbe bine:
 - pe cale orala,
 - parenteral (s.c., i.m.).
 Actioneaza local dupa aplicarea pe mucoasa nazala si
conjunctivala.
Efedrina
 -vasoconstrictie,
 -stimularea frecventei si fortei contractiei cardiace,
 -HTA.
 Repetarea administrarii la intervale scurte duce la diminuarea
efectului (tahifilaxie).
 -bronhodilatatie (mai slaba ca adrenalina).
 Alte efecte:
 -stimulator SNC,
 -diminuarea tonusului si peristaltismului tubului digestiv,
 -midriaza
Efedrina
 -tahicardie, palpitatii,
 -HTA,
 -aritmii cardiace – extrasistole, fibrilatie
ventriculara,
 -excitatie SNC:
 - agitatie,
 - anxietate,
 - insomnie,
 - ameteli,
 -greturi, voma.
Efedrina
 -urticarie,
 -edem Quincke,
 -HTA,
 -rinite (decongestionarea mucoasei nazale),
 -astm bronsic,
 -blocul cardiac (sindrom Adams – Stokes),
 -midriatic in oftalmologie.
Efedrina
 - HTA,
 - insuficienta cardiaca,
 - hipertrofie de prostata,
 - hipertiroidism.
 Precautii:
 - la digitalizati,
 - la bolnavii cu cardiopatie ischemica.
 Incompatibilitati in solutie cu:
 - NaHCO3,
 - Hidrocortizon hemisuccinat,
 - Thiopental sodic.
Efedrina
 Preparate farmaceutice:
 EFEDRINA – comprimate, fiole, injectii
 PICNAZ – flacon cu solutie (efedrina + neomicina)
 Caile de administrare:
 - oral, s.c., i.m.,
 - intranazal, in sacul conjunctival.
 Alte medicamente:
 ETILEFRINA – structura asemanatoare cu
noradrenalina.
 FENILEFRINA – structura asemanatoare cu
adrenalina.
Nafazolina
 Structura chimica derivat de etilimidazol
 Proprietati fizico-chimice
 Se foloseste clorhidratul
 - pulbere microcristalina alb-galbuie,
 - fara miros,
 - gust amar,
 - solubil in apa.
 Efecte cardiovasculare asemanatoare cu adrenalina
cu durata mai mare.
 Local pe mucoase = vasoconstrictie prelungita
neurmata de vasodilatatie.
Nafazolina
 - dupa 5-7 zile – tahifilaxia,
 - apare si efect congestiv local care agraveaza starea initiala,
 - la unele persoane:
 - HTA ,
 - tahicardie.
 Farmacoterapie. Indicatii
 Exclusiv local in:
 - rinite acute infectioase,
 - rinite alergice,
 - in epistaxis (opreste sangerarea).
 Farmacoepidemiologie. Contraindicatii: HTA, ateroscleroza.
 Farmacografie Produse farmaceutice si mod de administrare:
 Rinofug: - sol. uz intranazal:
 - la adulti si copii >6 ani: 3-4 pic. /2-3 ori/zi,
 - la copii 2-6 ani se dilueaza 1:1 cu H2O distilata.
 Proculin - fl. cu sol. oftalmica izotona: 1 pic de 2-3 ori pe zi.
SIMPATOMIMETICE
VASODILATATOARE
PERIFERICE
 Reprezentanti:
 - ISOXUPRINA,
 - BAMETAN,
 - BUFENINA.
 - arterite membre inferioare,
 - flebite,
 - varice.
SIMPATOMIMETICE
TOCOLITICE
 Reprezentanti:
 - ISOXUPRINA,
 - RITODRINA.
 Au doua actiuni importante:

 1. vasodilatator arteriolar si capilar,
 2. relaxant uterin (tocolitic) mai ales pe uterul gravid in:
 - iminenta de travaliu prematur,
 - contractii uterine exagerate in travaliu.
 Cai de administrare: oral, i.m., i.v..

 Farmacotoxicologie. Reactii adverse: hipotensiune arteriala.
 Farmacoepidemiologie:
 Contraindicatii: hemoragii, post partum.
SIMPATOMIMETICE
STIMULANTE CARDIACE
 Reprezentanti: ADRENALINA,
DOPAMINA, DOBUTAMINA
Dopamina
 Structura chimica asemanatoare cu noradrenalina (fara OH in ß).
 Farmacocinetica
 - Inactiva oral,
 - Administrare i.v.
 Dopamina este neuromediator central si periferic al sistemului
dopaminergic.
 - la doze mici:
 - dilata arterele renale, coronariene, cerebrale,
 - creste debitul urinar.
 - la doze medii:
 - stimulare cardiaca,
 - tahicardizant.
 - la doze mari:
 - vasoconstrictie.
Dopamina
 - tahicardie,
 - aritmie,
 - dureri precordiale,
 - HTA,
 - greturi,
 - voma.
 Farmacoterapie, farmacoepidemiologie si farmacografie.
 Indicatii: socul cardiogen, socul cu oligoanurie.
 Interactiuni:
 - inverseaza actiunea antihipertensivelor,
 - antagonism cu neurolepticele (haloperidol).
 Produse farmaceutice: DOPAMINA fiole.
 Mod de administrare: in perfuzie i.v. diluata cu glucoza 5 % in venele mari
(membre).
Dobutamina
 Nu are efecte vasoconstrictoare ca DOPAMINA
 -in socul cardiogen,
 -infarctul miocardic.
 Este inactiv per os (ca si adrenalina si
noradrenalina).
SIMPATOMIMETICE
BRONHIDILATATOARE
 Exemple: ISOPRENALINA,
ORCIPRENALINA, FENOTEROL
 Farmacoterapie. Indicatii: in astmul
bronsic.
 Au numai efect bronhodilatator fara efecte
stimulatoare ale contractiei cardiace si
centrale.
 BETA ADRENERGICELE
 Aceste medicamente acţionează direct asupra receptorilor – β adrenergici.
 Izoprenalina - acţionează asupra receptorilor β1 şi β2 adrenergici

producand:
 efecte cardio-vasculare:
 efect inotrop şi cronotrop pozitiv
 creşterea presiunii sanguine sistolice
 scăderea presiunii diastolice, dar
 creşterea debitului cardiac- (datorită creşterii întoarcerii venoase şi
efectelor stimulante cardiace)
 reducerea rezistentei vasculare periferice in muschii scheletici si in
patul vascular renal si mezenteric
 relaxarea musculaturii netede bronsice şi gastro-intestinale
 eliberarea AGL, hiperglicemie
 utilizată în:
 astmul bronşic (preparatul Bronhodilatin+ administrat inhalator sau
sublingual)
 unele forme de colaps (preparatul Izoprenalin+ iv.)
 poate produce efecte adverse similare adrenalinei; în caz de supradozaj pe
cale inhalatorie poate induce aritmie ventriculară
 BETA-2 ADRENERGICELE SELECTIVE
(Salbutamol, Terbutalina)
 acţionează ca agonişti β2 adrenergici producand
relaxarea musculaturii netede bronsice
 sunt utilizate în astmul bronşic; se administrează pe
cale inhalatorie (aerosoli), orală sau injectabilă.
 produc aceleaşi efecte adverse ca si adrenalina
 Salbutamolul (Albuterol) - administrat pe cale
inhalatorie este mult mai bronhoselectiv, decat
izoprenalina; acţiunea sa se instalează rapid şi
durează 3-4 ore,
 Terbutalina (Bricanyl) - are o durată de acţiune mai
lungă, dar şi mai multe efecte adverse.
 https://www.youtube.com/watch?v=KtmV-
yMDYPI
DIN CONSTANTA
CURS 2
2020-2021
FARMACOLOGIE
F.IV.1
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
SIMPATOLITICE (ADRENOLITICE)
 Impiedica efectele activarii sinapselor simpatice
din:
 muschii netezi,
 miocard,
 glandele exocrine,
 ► diminuand sau inlaturand efectele stimularii
nervilor adrenergici si unele actiuni ale
simpatomimeticelor.
 Actioneaza la nivelul sinapselor neuroefectoare
simpatice:
 direct (adrenoliticele),
 indirect (neurosimpatoliticele).
Clasificare
 A. Adrenoliticele (blocantele adrenergice)
 Mecanism direct.
 Se fixeaza de receptorii adrenergici cu care formeaza un
complex medicament - receptor.
 Complexul face imposibila activarea receptorilor prin
adrenomimetice.
 Exista doua grupe:
 1.Alfa adrenoliticele (alfa blocante:)
 alcaloizii cornului secarei,
 beta haloalchilamine (debenamine),
 imidazoli (tolazolina),
 chimazoline (doxazosin).
 2.Beta adrenolitice (beta blocante:)
 propranolol,
 oxprenolol,
 atenolol, etc.
Clasificare
 B. Neurosimpatoliticele (antiadrenergice,
simpatoplegice).
 Mecanism indirect.
 Infulenteaza metabolismul mediatorilor chimici.
 Exista trei subgrupe de substante care intervin in
metabolismul noradrenalinei.
 Golirea (depletia) depozitelor de noradrenalina: reserpina,
guanetidina,
 Blocarea eliberarii de noradrenalina: bretiliul,
 Inhiba sinteza de noradrenalina: alfa metildopa.
 C. Simpatolitice agonisti presinaptici alfa 2

 Un grup aparte de simpatolitice. Ex. clonidina.
 BLOCANTELE ADRENERGICE
 Blocantele adrenergice (adrenoliticele) blochează
direct receptorii adrenergici, împiedicand efectele
substanţelor simpatomimetice şi parţial pe cele ale
stimulării nervilor simpatici.
 ALFA-BLOCANTELE
 Medicamentele -blocante (sau α-adrenolitice
selective) inhibă competitiv catecolaminele la
nivelul receptorilot α-adrenergici, consecutiv
blocării acestora.
α-Adrenolitice
 Substantele din aceasta grupa blocheaza sau
inverseaza efectele aminelor simpatomimetice.
 Inhiba mai ales efectele stimulatoare ale adrenalinei.
 Efectele cardiovasculare ale simpatoliticelor:
 vasodilatatie cu hipoTA,
 tahicardie.
 Simpatoliticele au si alte efecte:

 diminuarea contractiei:
 capsulei splenice,
 uterului gravid,
 sfincterelor,
 mioza.
ALCALOIZII CORNULUI SECAREI
SI ANALOGI
 Clasificare:
 Dupa origine:
 - alcaloizi naturali:
 - amidici – ergometrina,
 - peptidici - ergotamina, ergotoxina,
 - de semisinteza:
 - amidici – metilergometrina,
 - peptidici - dihidroergotamina, dihidroergotoxina,
bromocriptina,
 - derivati de lisergol – nicergolina.
ALCALOIZII CORNULUI SECAREI
SI ANALOGI
 Clasificare:
 Dupa utilitatea farmacoterapeutica

 - vasoconstrictoare: - ergotamina, ergotoxina,
dihidroergotamina, metisergida,
 - vasodilatatoare: - dihidroergotoxina,
nicergolina,
 - ocitocice: - ergometrina, metilergometrina,
 - actiuni neuroendocrine – bromocriptina.
ERGOTAMINA
 Farmacocinetica:
 -absorbtie digestiva limitata (oral sau rectal),
 -biotransformare in proportie mare,
 -eliminare biliara.

 -vasoconstrictie,
 -cresterea tensiunii arteriale,
 -bradicardie,
 -cresterea peristaltismului intestinal,
 -actiune ocitocica puternica pe uterul gravid,
 -sedativ central,
 -deprima: - respiratia, centrul termoreglator, centrul vasomotor,
stimuleaza centrul vomei.
ERGOTAMINA
 Farmacotoxicologie. Efecte adverse:
 - greturi, varsaturi (nu se administreaza pe nemancate),
 - cefalee cu ameteli,
 - dureri precordiale.
 Intoxicatia acuta in supradozare:
 - efecte adverse (+),
 - tahicardie,
 - parestezii ale extremitatilor,
 - dureri musculare,
 - claudicatie intermitenta,
 - colaps, coma.
 Intoxicatia cronica (ergotism)
 - apare dupa administrarea prelungita,
 - vasoconstrictie periferica → GANGRENA EXTREMITATI,
 - (+) cefalee, ameteli, parestezii.
ERGOTAMINA
 - migrena (asociata cu cofeina),
 - metroragii,
 - distonii neurovegetative – in asociere cu atropina,
propranolol (DISTONOCALM).
 Contraindicatii: -HTA, cardiopatie ischemica, infarct de
miocard, asocierea cu unele antibiotice: Eritromicina,
Tetraciclina, Doxicilina.
 Interactiuni
 - simpatomimeticele – amfetamina, efedrina, adrenalina –
cresc intens tensiunea arteriala,
 - alcool, tutun – accentueaza cefaleea.
 Farmacografie
 COFEDOL (+cafeina) dj. 1-2 /zi.
DIHIDROERGOTAMINA
 - efect vasoconstrictor mai ales pe teritoriul venos
(actiune venotonica) mai slab in teritoriul arteriolar,
 - bradicardie,
 - amelioreaza randamentul miocardului,
 - stabilizeaza TA - la hipotensivi, in oscilatii
tensionale,
 - sedativ la nivelul SNC,
 - nu este ocitocic.
 -ameteli, greturi, voma.
DIHIDROERGOTAMINA
 -migrena – se poate asocia cu cofeina,
 -tulburari tensionale,
 -profilaxia - postoperatorie a trombozei, embolii pulmonare.
 Farmacoepidemiologie. Contraindicatii:
 - HTA,
 - sarcina,
 - tulburari vasculare.
 Farmacografie.
 Clorhidrat sol.:
 - in crize: s.c., i.m., i.v.
 - de fond: p.o. cure de 2 luni, pauza o luna.
DIHIDROERGOTOXINA
 Sinonime: Hydergine, Redergin, Ergoceps, Secatoxin, etc.
 Farmacocinetica
 - absorbtie digestiva redusa,
 - eliminare prin bila si fecale.
 - relaxeaza muschii netezi arteriolari,
 - creste fluxul sanguin
 - cerebral,
 - retinian,
 - in extremitati,
 - hTA redusa sau nu influenteaza TA.
 Nu are efecte vasoconstrictoare.
DIHIDROERGOTOXINA
 Farmacotoxicologie. Efecte adverse rare:
 - greata, varsaturi (ne se adminstreaza pe nemancate),
ameteli, cefalee, eruptii cutanate, bradicardie.
 - insuficienta circulatorie cerebrala,
 - diminuarea - ametelilor, zgomotelor din urechi, asteniei,
 - ameliorarea memoriei,
 - HTA, tulburari circulatorii periferice.
 - bradicardie, hipoTA.
 Farmacografie.
 Ergoceps, Hydergin sol 1 ‰. - se administreaza pe
nemancate. ! doza pentru o data este maxim 1 mg.
NICERGOLINA
 Sinonime: SERMION
 Farmacocinetica
 - absorbtie buna: - oral, parenteral,
 - metabolizare in ficat prin: - hidroliza,
glucuronoconjugare,
 - eliminare renala.
 - vasodilatator,
 - creste circulatia: - in creier, in muschi,
 - potenteaza efectele antihipertensivelor,
 - nu influenteaza TA.
NICERGOLINA
 - insuficienta circulatorie:
 - cerebrala,
 - periferica,
 - migrena.
 - hTA,
 - hemoragii acute,
 - sarcina.
 Farmacografie. Forme farmaceutice: Dj. 10 mg., sol.
inj. 4 mg., i.v.
TOLAZOLINA
 - absorbtie digestiva buna,
 - biotransformare redusa,
 - vasodilatatie arteriolara predominant: -
cutanata, retiniana, pulmonara.
 - hiperemie la nivelul extremitatilor,
 - creste temperatura cutanata.
TOLAZOLINA

 - efecte simpatomimetice: - tahicardie,
midriaza,
 - efecte parasimpatomimetice: - stimularea
motilitatii gastrice, stimularea secretiilor,
bradicardie, mioza,
 - efecte de tip histaminic: - hipersecretie
gastrica, vasodilatatie.
TOLAZOLINA

 - hiperaciditate gastrica,
 - dureri epigastrice,
 - greturi, varsaturi,
 - accelerarea tranzitului intestinal,
 - hipersecretie salivara, pancreatica,
 - palpitatii,
 - cefalee, hiperexcitabilitate.
TOLAZOLINA
 - tulburari vasculare periferice cu spasm,
 - insuficienta circulatorie periferica,
 - in criza hipertensiva in feocromocitom, se
asociaza cu propranolol.
TOLAZOLINA
 - gastrita,
 - ulcer gastro - duodenal,
 - colite.
 Nu se administreaza la: - copii, in sarcina.
 Interactiuni
 Scade efectul antihipertensiv al clonidinei.
 Farmacografie
 Tolazolin cp. 25 mg., f. de 10 ml. cu 10 mg. substanta
activa.
PRAZOSIN
 - absorbtie orala 65%,
 - biotransformare intensa – glucuronoconjugare,
 - eliminare: renala, biliara, fecala.
 - scade TA (efectul hipotensiv dureaza 6-8 ore),
 - exista o tendinta de retentie a sodiului si apei,
 - efecte benefice pe metabolismul lipidic:
 - reduce: - colesterolul plasmatic, trigliceridele, LDL,
VLDL,
 - creste HDL colesterol.
PRAZOSIN
 Farmacotoxicologie. Efecte adverse:
 - hipoTA, colaps, edeme, tahicardie, hiposalivatie,
greata, constipatie sau diaree.
 - HTA in toate formele: - usoara, medie, severa.
 Este medicamentul de prima alegere la bolnavii cu
diabet, astm bronsic, guta, hipercolesterolemie,
insuficienta cardiaca.
 - cardiopatia ischemica, insuficienta hepatica.
 Farmacografie. MINIPRESS cpr., 1mg, 2mg
β-adrenolitice
 Actiuni farmacoterapeutice:
 actiune antihipertensiva,
 actiune antianginoasa,
 actiune antiaritmica,
 actiune antiglaucom.
 !! Alte actiuni:
 cresc presiunea arteriala pulmonara (la actiune intensa) ►
edem pulmonar acut.
Beta-blocantele (beta-adrenoliticele) împiedică selectiv efectele
beta ale simptomimeticelor şi ale excitării fibrelor simpatice,
consecutiv blocării receptorilor β-adrenergici din structurile
efectoare inervate de simpatic; ele se comporta ca antagonisti
competitivi.
 Prezintă următoarele efecte:

 antiaritmic: diminua acţiunea aritmogena a stimulilor simpatici
şi a catecolaminelor; diminua automatismul sinusal
(bradicardie) şi cel ectopic; întarzie conducerea A-V, măresc
perioada refractară a fibrelor miocardice
 antianginos: diminua frecvenţa şi intensitatea crizelor
dureroase în angina pectorală (scad consumul de oxigen
miocardic, consecutiv efectului inotrop şi cronotrop negative).
 antihipertensiv: scad presiunea arterială crescută in boala
hipertensivă prin scăderea DC (prin reducerea controlului
adrenergic cardio-stimulator) , scăderea secreţiei de renină
(prin blocarea receptorilor β -adrenergici de la nivelul zonelor
juxtaglomerulare) şi prin acţiune centrală.
Se deosebesc intre ele prin intensitatea
efectelor β-blocante si prin 3 proprietati
esentiale:
1. efect antiaritmic de tip "chinidinic"

supraadăugat efectului β -blocant (ex.
propranololul)
2. cardio-selectivitate - adică acţiune pe receptorii

β1cardiaci
3. activitate simpatomimetică intrinsecă.

 PROPRANOLOLUL
 - este utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale, în
profilaxia anginei pectorale, aritmiilor ventriculare şi
supraventriculare, în cardiomiopatia obstructivă
hipertrofică, în hipertiroidism şi anxietate;
 poate induce insuficienţa cardiacă (mai ales la cei cu
funcţia miocardică compromisă) , bronhoconstrictie,
alergie, iar în cazul tratamentului prelungit
oboseală, deprimare, insuficientă arterială periferică;
 se administrează obişnuit oral, dozele zilnice variind
între 40 şi 240 mg (datorită particularităţilor de
biotransformare, concentraţiile plasmatice pot varia de
20 de ori)
 TIMOLOLUL (Timoptic®) - este un antagonist β-
adrenergic neselectiv de 5-10 ori mai potent decît
propranololul
 scade presiunea intraoculară (prin reducerea producerii
umorii apoase) fiind indicat în tratamentul glaucomului.
 NADOLOLUL (Corgard®) - β-blocant neselectiv,

similar propranololului.
 PINDOLOLUL (Visken®) - (β-blocant neselectiv, care are

şi un grad de activitate simpatomimetică intrinsecă (α-
adrenergic)
 ACEBUTOLOLUL (Sectral®) - este un (β-blocant cu

uşoară acţiune simpatomimetică intrinsecă (nu produce
bradicardie), blochează mai ales receptorii β1
 poate să producă artralgii, mialgii.
 METOPROLOLUL (Lopressor®) - antagonist
β1 adrenergic selectiv, utilizat în tratamentul
hipertensiunii arteriale
 ATENOLOLUL (Tenormin®) - antagonist β1-

adrenergic selectiv, care se administrează o
dată/zi,
 LABETALOLUL - β-blocant neselectiv, care

posedă, şi activitate α1-blocantă
 este utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale,
inclusiv în urgenţe hipertensive (se injectează iv.)
Neurosimpatolitice
 Simpatoliticele cu mecanism indirect, influenteaza negativ metabolismul
neuromediatorilor chimici (noradrenalina, adrenalina).
 Farmacodinamie. Mecanism de actiune la nivelul:
 aparatului cardiovascular:
 bradicardie,
 vasodilatatie,
 hipoTA,
 aparatului respirator:
 bronhoconstrictie,
 aparatului digestiv:
 cresterea peristaltismului,
 hipersecretie,
 relaxare sfincteriana,
 ochilor: mioza.
 NEUROSIMPATOLITICELE
 Neurosimpatoliticele inhibă activitatea simpatică prin
acţiune centrală sau periferică, fiind utilizate în
tratamentul hipertensiunii arteriale (sunt prezentate la
medicaţia antihipertensivă)
 NEUROSIMPATOLITICELE CENTRALE (Clonidina,
Metildopa) – stimuleaza formatiuni α–adrenergice
centrale, cu funcţii inhibitoare asupra controlulul
nervos simpatic al circulaţiei.
 NEUROSIMPATOLITICELE PERIFERICE
(Guanetidina, Rezerpina) – blochează terminatiile
simpatico periferice, interferand disponibilitatea
mediatorului chimic pentru transmisia impulsului
nervos, ceea ce duce la diminuarea sau înlăturarea
influentelor simpatice vasomotorii.
 In functie de mecanismul de actiune:
 Golirea (depletia) depozitelor granulare de
noradrenalina si adrenalina – reserpina si
guanetidina,
 Inhibarea eliberarii noradrenalinei din
depozitele granulare – bretilium,
 Inhibarea biosintezei noradrenalinei si
adrenalinei: metildopa.
Neurosimpatolitice
 bradicardie,
 hipoTA,
 bronhoconstrictie,
 colici abdominale, diaree,
 activarea ulcerelor gastro-duodenale,
 retentie hidrosalina.
 Farmacoterapie. Indicatii: HTA →latenta si durata

mare
Neurosimpatolitice
 bradicardie,
 astm bronsic,
 ulcer gastro-duodenal,
 sindrom diareic.
 Interactiuni
 Sinergism:
 anestezicele generale (potenteaza hipoTA),
 adrenolitice,
 Antagonism: antidepresivele triciclice.
RESERPINA
 Farmacocinetica
 absorbtia digestiva buna,
 biotransformare redusa,
 eliminare prin fecale.
 Reserpina are doua tipuri de actiune
farmacodinamica:
 actiune neurosimpatolitica - in HTA,
 actiune neuroleptica, antihipnotica - in psihoze,
 efecte hormonale - scade metabolismul bazal.
RESERPINA
 Farmacotoxicologie
 Efecte secundare:
 centrale: astenie, somnolenta, sindrom
depresiv, tendinta la suicid, hipotermie, sindrom
parkinsonian,
 SNV: bradicardie, hTA, sindrom diareic,
hipersalivatie, redeschiderea ulcerului gastro-
duodenal,
 metabolice: deprimare tiroidiana, galactoree,
retentie hidrosalina.
RESERPINA
 HTA stadiul II,
 in asociere cu alte antihipertensive (hidralazina) si
tranchilizante,
 in psihoze.
 Contraindicatii: ulcer gastro-duodenal, sindrom diareic, astm
bronsic, Parkinson, stari depresive.
 Interactiuni
 - Sinergism: anestezicele generale, beta-adrenolitice.
 - Antagonism: antidepresivele triciclice.
 Farmacografie
 HIPOSERPIL cp 0,25 mg; RAUNERVIL f 2,5 mg/1 ml
GUANETIDINA
 Farmacocinetica
 - absorbtie digestiva redusa (3-30%),
 - eliminare renala lenta →acumulare.
 - efecte antiadrenergice,
 - inhiba eliminarea noradrenalinei,
 - hipoTA dupa o perioada de latenta de 2-5 zile
 intensitate maxima dupa cateva saptamani.
GUANETIDINA
 Farmacotoxicologie. Reactiile secundare
asemanatoare reserpinei:
 - hipoTA accentuata ortostatica, retentie hidrosalina,
intarzierea ejacularii, impotenta sexuala.
 - antihipertensiv de rezerva (reactii adverse frecvente
si grave),
 - administrata in HTA forme medii si severe.
 Contraindicatii asemanatoare cu reserpina.
 Farmacografie - Guanetidina cp.
METILDOPA
 - absorbtie digestiva redusa,
 - reduce depozitele de noradrenalina,
 - efecte centrale simpatolitice,
 - efecte deprimante SNC,
 - retentie hidrosalina,
 - actiune antihipertensiva: latenta scurta 2-4 h, efect
maxim 2-3 zile, durata – 1-2 zile dupa intreruperea
tratamentului.
METILDOPA
 - somnolenta, edeme (retentie hidrosalina), efecte toxice
hepatice.
 Reactiile adverse sunt mai slabe si mai putin frecvente decat
ale rezerpinei si guanetidinei.
 - HTA forme medii / severe,
 - se asociaza cu saluretice.
 Contraindicatii: insuficienta hepatica.
 Influenta asupra testelor de laborator: - cresc enzimele
hepatice: GOT, GPT, Fosfataza alcalina.
 Farmacografie. Preparate farmaceutice: Metildopa, Aldomet.
Simpatolitice – agonisti presinaptici α2
 Reprezentanti:
 CLONIDINA,
 GUANFACINA,
 MONOXIDINA.

 - actiune antihipertensiva.
 - HTA forme usoare si moderate.
CLONIDINA
 - absorbtie digestiva buna,
 - eliminare renala netransformata (50%).
 - sedare,
 - hTA,
 - bradicardie,
 - vasodilatatie,
 - retentie hidrosalina,
 - actiune antihipertensiva.
CLONIDINA
 Farmacotoxicologie. Efecte secundare:

 - somnolenta, hiposalivatie, constipatie, greturi,
diminuarea potentei sexuale.
 Efect rebound (la intreruperea brusca dupa 24- 48 de
ore) manifestat prin:
 - agitatie,
 - transpiratie,
 - HTA greu de controlat poate evolua fatal.
 Profilaxia HTA de rebound: reducerea treptata a
dozei.
CLONIDINA
 - HTA forme usoare si medii, glaucom, tratametul sindromului
de abstinenta la morfina.
 - conducatori auto, insuficienta renala (reduce filtrarea
glomerulara),
 - asocierea cu: - Beta adrenolitice, Guanetidina, Hipnotice,
Alcool.
 Interactiuni
 Sinergism: - alcool, anestezice generale, guanetidina.
 Antagonism: - antidepresive triciclice, tolazolina.
 Farmacografie. Clonidina cp., f., colir; Haemiton retard.
https://www.youtube.com/watch?v=41Xloc_vvX8
DIN CONSTANTA
CURS 3
2020-2021
FARMACOLOGIE
F.IV.1
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
PARASIMPATOMIMETICE
(COLINERGICE,
COLINOMIMETICE)
Bazele anatomo-patologice
 Sinapsele colinergice (neuroefectoare, vegetative) sunt
situate in:
 - muschii netezi,
 - miocard,
 - glandele exocrine,
 - terminatii postganglionare parasimpatice
 - terminatii postganglionare simpatice din glandele
sudoripare.
 Mediatorul chimic: ACETILCOLINA
 - biosinteza sa se produce in neuroni,
 - biotransformarea acetilcolinei se face prin hidroliza sub
actiunea colinesterazelor.
 Receptorii colinergici:
 - muscarinici,
 - nicotinici.
Bazele farmacologice
 Definitie: parasimpatomimeticele produc efecte
asemanatoare cu stimularea parasimpaticului,
deci efecte muscarinice.
 Efecte obtinute prin activarea receptorilor
colinergici:
 Existenta celor doua tipuri de sinapse
colinergice duc la aparitia a doua tipuri de
efecte:
 - muscarinice
 - nicotinice
III Muschii circulari si ciliari
Ai ochiului
Maduva VII
Glande salivare,
IX lacrimale
Cervical X
Inima
Toracic
Plamini
Tract GI superior
Lombar
Ganglioni Tract GI inferior
Pelvici
Sacral
Vezica, rinichi
genitale
Organizarea generala a SNV Parasimpatic
Maduva spinarii Ganglion Tesut Tinta
Receptori
Ach
Muscarinici
Acetilcolina
Acetilcolina
Receptori Ach Nicotinici

 Receptorii muscarinici
 Sunt receptori în serpentina
 Sunt acţionaţi specific de muscarină (substanţă
toxică extrasă din Amanita muscaria);
  subtipuri de receptori muscarinici: M1, M2, M3, M4,
M5;
 Sunt situaţi:
 - în sinapsele neuroefectoare parasimpatice din
muşchii netezi, miocard, glande exocrine;
 - în sinapsele neuroefectoare simpatice din glandele
sudoripare şi în creier.
 Receptorii nicotinici:
 Sunt receptori în serpentina
 Sunt acţionaţi specific de nicotină;
 Subtipuri de receptori nicotinici:
 - receptorii NM = R de tip muscular / R de
placă terminală; sunt situaţi în sinapsele
neuroefectoare somatice;
 - receptorii NN = R de tip neuronal / R de
tip ganglionar; sunt situaţi în sinapsele
interneuronale din toţi ganglionii vegetativi
(parasimpatici, simpatici) şi din
medulosuprarenală.
Localizarea Receptorilor Nicotinici
Maduva spinarii
ACh (Nicotinic)
Muschi scheletic
Somatic eferent
ACh (Nicotinic) Noradrenaline
{ Vase sanguine
Simpatic
Ganglion
ACh (Nicotinic) ACh (Muscarinic)
Glande sudoripare
Parasimpatic
{
Ganglion
ACh
ACh
Acetat
+ Cholina
 A. Efecte muscarinice (colinergice si
colinomimetice) – rezulta prin activarea
receptorilor muscarinici.
 Se mainfesta la nivelul:
 - muschilor netezi
 - stimulare: - bronhii, tub digestiv, vezica
urinara, muschii circulari ai irisului,
 - relaxare: - arteriole, sfinctere tub digestiv,
sfinctere vezica urinara, miocardului - inhibitie
(bradicardie), glandelor exocrine.
 B. Efecte nicotinice rezulta prin activarea

receptorilor nicotinici.
 Sunt de trei feluri:
 - efecte vegetative – stimulare de tip
simpatomimetic si parasimpatomimetic,
 - efecte somatice – stimulare muschi scheletici,
 - efecte centrale – stimulare SNC.
 Actiunile parasimpatomimetice
 - SNC: - stimulare.
 - Aparat cardiovascular: - bradicardie,
vasodilatatie arteriolara (mai ales la membre),
scade TA.
 - Aparat respirator: - bronhoconstrictie,
hipersecretie bronsica, dispnee.
 Actiunile parasimpatomimetice
 - Aparat digestiv:
 - stimularea tonusului si peristaltismului: - stomacului,
intestinului,
 - stimularea contractiei: - cailor biliare, veziculei
biliare,
 - relaxarea sfincterelor,
 - hipersecretia glandelor tubului digestiv,
 - hipersecretia gastrica acida.
 - Aparat excretor renal: - contractia vezicii urinare,
relaxarea sfincterului.
 - Ochi: - mioza (contractia muschiului neted circular),
scaderea presiunii intraoculare.
Clasificare
 Acetilcolinomimetice (cu actiune directa)
 - naturale - ACETILCOLINA (endogena),
PILOCARPINA (pylocarpus jaborandi), ARECOLINA
(areaca catechu), MUSCARINA (amanita muscarina),
 - sintetice - METACOLINA, CARBACOL.
 Anticolinesterazice (cu actiune indirecta)
 - usor reversibile: EDROFONIU
 - moderat reversibile: - FIZOSTIGMINA,
NEOSTIGMINA, PIRIDOSTIGMINA,
 - ireversibile: - FLUOSTIGMINA, PARAOXON.
Farmacotoxicologie
 Reactii adverse
 Efecte muscarinice:
 - dispnee si crize de astm bronsic,
 - bradicardie,
 - hipersecretie: - lacrimala, nazala, hipersalivatie,
 - hipersecretie gastrica si arsuri epigastrice,
 - greturi si varsaturi,
 - tranzit accelerat si scaune lichide,
 - mictiuni frecvente,
 - transpiratii,
 - edem pulmonar.
 Efecte nicotinice - (la doze mari):
 - stimularea muschilor scheletici: - fasciculatii, tremor,
 - stimulare SNC.
 - astm bronsic,
 - ulcer gastro- duodenal,
 - diaree,
 - bradicardie,
 - bloc atrioventricular,
 - hipoTA.
 Tratamentul reactiilor adverse:
 - atropina – parasimpatolitic.
Pilocarpina
 Alcaloid din frunzele Pilocarpus jaborandi.
 Efecte muscarinice:
 - la nivelul ochilui: mioza, scaderea presiunii intraoculare,
favorizeaza vederea de aproape, tulbura vederea la distanta,
 - la nivelul glandelor exocrine – stimulare: hipersalivatie,
transpiratie.
 - arsuri epigastrice,
 - colici,
 - diaree.
 - glaucom,
 - irite si iridociclite,
 - intoxicatia cu atropina.
 Farmacografie. Pilocarpina colir 1 %
Metacolina
 Farmacodinamie si farmacoterapie
 - actiune predominenta la nivelul aparatului
cardiovascular.
 - indicatii:
 - tahicardie paroxistica,
 - tulburari vasculare periferice,
 - hiperactivitate bronsica.
Carbacol
 Sinonime: carbaminoilcolina.
 - efecte muscarinice dar si nicotinice,
 - actioneaza pe:
 - tubul digestiv,
 - aparat excretor renal,
 - ochi.
 Farmacotoxicologie. Reactii adverse: hipersecretie gastrica puternica.
 - glaucom , interventii chirurgicale oftalmologice,
 - atonie intestinala,
 - retentie urinara.
 Farmacografie. Miostat sol 0,01%.
Betanecol

 - efecte muscarnice exclusiv,
 - nu are si efecte nicotinice (avantaj).
 - atonie: - intestinala, la vezicii urinare.
 Farmacoepidemiologie. Contraindicatii: administrarea i.m si
i.v..
 Farmacografie. Administrare: oral, s.c..
PARASIMPATOMIMETICE CU ACTIUNE
INDIRECTA (ANTICOLINESTERAZICE)
 - colinesterazele = enzime care degradeaza acetilcolina (ACH) la colina si
acid acetic.
 Anticolnesterazicele formeaza un complex cu acetil colinesteraza,
inhibandu-i rolul de a hidroliza ACH.
 Ca urmare se acumuleaza acetilcolina in doze farmacodinamice si apar
efectele acetilcolinei de tip muscarinic si nicotinic.
 Legatura dintre enzima si anticolinesterazice poate fi in functie de afinitate:
reversibila / ireversibila.
 Ca antidot la leg ireversibile se folosesc reactivatori de colinesteraza (de tip
oxima).
 Mecanism:
 - efecte muscarinice la doze: - mici, mari.
 - efecte nicotinice la doze mari.
PARASIMPATOMIMETICE CU ACTIUNE
INDIRECTA (ANTICOLINESTERAZICE)

 - intoxicatii acute foarte grave si frecvente, de multe ori letale,
se produc cu derivati organofosforici utilizati ca insecticide.
 - pentru efectele muscarinice: atonii intestinale, atonii ale vezicii
urinare, glaucom.
 - pentru efectele nicotinice: in diagnosticul si tratamentul
miasteniei gravis, antidot in intoxicatia cu curarizante.
 - ulcer gastro-duodenal,
 - supradozarea curarizantelor tip suxametoniu.
Fizostigmina
 Sinonime: Eserina. Alcaloid din Phisostigmina venenosum
(Niger).
 - efecte muscarinice - mai ales la nivelul ochilor,
 - efecte nicotinice: contractia muschilor striati, tahipnee.
 - efecte centrale stimulatoare → convulsii,
 - efecte somatice stimulatoare → paralizia muschilor striati,
 - HTA, iritatii locale.
 Farmacoterapie. Indicatii: - glaucom, keratita, ulcere
corneene,
 - antidot – in intoxicatia cu anticolinergice (atropina,
antidepresive).
 Farmacografie. Colir 0,5 % si 1 % (o picatura x 4-6/zi).
Neostigmina
 - efecte muscarinice la nivelul: tubului digestiv, vezicii urinare,
 - efecte nicotinice la doze: mici – stimulatoare, mari –
paralizante.
 - atonie instestinala: postoperatorie, constipatie,
 - pregatire urografie,
 - retentie urinara,
 - tahicardie,
 - glaucom,
 - miastenia gravis: diagnostic, tratament,
 - antidot anticurarizant (tip tubocurarina).
Neostigmina
 - astm bronsic,
 - ileus mecanic,
 - miotonie,
 - Parkinson.
 Precautii:
 - bradicardie,
 - hipoTA,
 - ulcer gastro-duodenal,
 - epilepsie.
 Tratamentul reactiilor adverse:
 - atropina,
 - diazepam.
 Farmacografie. Miostin cp 15 mg, f 0,5 ‰.
DIN CONSTANTA
CURS 4
2020-2021
FARMACOLOGIE
F.IV.1
FARMACOLOGIA MEDICAMENTELOR
PARASIMPATOLITICE
(ANTICOLINERGICE, COLINOLITICE)
BAZE FARMACOLOGICE
 Definitie: parasimpatoliticele antagonizeaza efectele
muscarinice ale acetilcolinei si
parasimpatomimeticelor, prin blocarea receptorilor
muscarinici din sinapsele neuroefectoare
parasimpatice.
 Locul actiunii:
 Sinapsele colinergice muscarinice neuroefectoare de
la nivelul:
 - glandelor exocrine,
 - miocardului,
 - muschilor netezi.
 Mecanism: direct (antagonist al receptorilor
muscarinici).
Clasificare
 A. In functie de origine:
 - naturale
 - ATROPINA,
 - HIOSCIAMINA (nu e medicament),
 - SCOPOLAMINA,
 - de sinteza
 - restul anticolinesterazicelor.
 B. In functie de structura chimica:
 - derivati de amoniu cuaternar,
 - amine tertiare.
Clasificare
 C. In functie de actiunea terapeutica:
 -midriatice: ATROPINA, HOMATROPINA, TROPICAMIDA,
CICLOPENTOLAT,
 -antispastice digestive: ATROPINA, BUTILSCOPOLAMINA,
METANTELINA, PROPANTELINA, OXIFENILCICLIMINA,
FENPIPRAMIDA, OTILONIUM,
 -antispastice urinare: EMEPRONIU, OXIBUTININ,
PROPIVERIN, TOLTERODIN,
 -hipersecretoare gastrice: PIRENZEPINA, TELENZEPINA,
 -antiastmatice bronhodilatatoare: IPRATROPIUM,
OXITROPIUM, TIOTROPIUM,
 -parasimpatolitice in preanestezie: ATROPINA,
SCOPOLAMINA.
Farmacocinetica
 -Compusii cuaternari de amoniu:
 -absorbtia digestiva limitata,
 -efecte centrale si oculare slabe (difuzeaza
greu prin bariera hemato-encefalica si
membranele celulare tisulare),
 -Aminele tertiare au o absorbtie buna p.o.
(datorita liposolubilitatii).
Farmacodinamie
 -Efecte antimuscarinice:
 -miocard – stimulat,
 -muschii netezi viscerali relaxati:
 -bronhii,
 -tub digestiv,
 -vezica urinara,
 -muschii circulari ai irisului,
 -glandele exocrine inhibate → hiposecretie,
Farmacodinamie
 Actiuni la nivelul aparatelor si sistemelor:
 - aparat digestiv: - diminuarea tonusului si
peristaltismului, intarzierea golirii stomacului, actiune
antispastica (stomac, intestin, aparat biliar),
hiposecretia glandelor salivare, gastrice, reduc
volumul secretiilor HCl, pepsina, NaHCO3, mucus
(dezavantaj),
 - aparat respirator: - bronhodilatatie, scaderea
secretiilor glandelor bronsice,
 - aparat excretor renal: - actiune antispastica vezicala,
ureterala, etc.,
 - aparat cardiovascular: - efecte reduse,
 - ochi: - midriaza, cresterea presiunii intraoculare,
cicloplegie (tulburarea vederii de aproape).
Farmacotoxicologie
 Reactii adverse:
 - aparat digestiv: - hiposalivatie, uscaciunea
gurii, tulburari de deglutitie, constipatie,
 - aparat excretor: - rarirea mictiunilor, disurie,
 - ochi: - midriaza, dureri ale globilor oculari,
fotofobie, cicloplegie.
Farmacoterapie
 -in oftalmologie – examinarea fundului de ochi: atropina,
homatropina, ciclopentolat, tropicamida.
 -ca antispastice in: colici ale aparatului digestiv: atropina,
butilscopolamina, propantelina, fenipipramida, otilonium.
excretor renal: emepronium, oxibutinin, propiverin, tolterodin.
 -explorari digestive radiologice si endoscopice: - propantelina.
 -ca bronhodilatatoare in astm bronsic: iproatropium, oxitropium,
tiotropium.
 -ca hiposecretoare gastrice: pirenzepina, telenzepina.
 -enurezis: propantelina.
 -incontinenta urinara: emepromium, oxibutinin, propiverin,
tolterodin.
 -in glaucom, retentie urinara, adenom de prostata,
constipatie atona, la soferi, cu alcool.
 Interactiuni
 - Sinergism: - cu anticolinergice: antiparkinsoniene,
fenotiazine (neuroleptice), antidepresive triciclice,
antihistaminice (tip fenotiazine), cu amantadina:
confuzie, halucinatii.
 Antagonism: - cu anticolinesterazice (neostigmina).
Atropina
 - Alcaloid din frunzele si radacinile de matraguna
(atropa belladona), ciumafaie (datura stramonium),
 - este un ester al tropinei,
 - sarea: sulfat de atropina.
 - absorbtia p.o si difuziune buna (inclusiv in SNC),
 - difuzeaza si in: placenta, sangele fetal, laptele
matern,
 - se metabolizeaza prin hidroliza,
 - eliminare: renal, mucoasa gastrica.
Atropina
 -relaxeaza musculatura: - bazinetului, vezicii urinare, ureterelor.
 -actiune antispastica.
 Aparat digestiv:
 -hiposecretie: - salivara – uscaciunea gurii, dificultati de
deglutitie; bronsica, sudorala, gastrica slaba,
 -constipatie
 -antispastic la nivelul: - tubului digestiv (intens), cai biliare (mai
slab).
Atropina
 -hipersecretia glandelor cailor respiratorii : - nas, faringe, bronhii,
 -uscarea mucoaselor,
 -bronhodilatatie,
 -stimuleaza respiratia.
 -dozele terapeutice nu influeanteaza vasele sanguine.
 Ochi efecte puternice la administrarea locala:
 - midriaza,
 - cresterea presiunii intraoculare,
 - cicloplegie (in cazul tratamentului cu durata mai mult de o saptamana).
 SNC:
 -actiune stimulatoare la doze mari,
 -actiune stimulatoare slaba asupra centrilor bulbari respiratori,
 -actiune anticolinergica centrala utila in: - boala Parkinson, antidot in intoxicatiile cu
anticolinesterazice.
Atropina
 Farmacotoxicologie.
 Reactii adverse de tip efect secundar de tip parasimpatolitic:
 - uscaciunea gurii,
 - greutate la deglutitie,
 - constipatie,
 - tulburarea vederii pentru aproape cu fotofobie.
 !! Copii sunt mai sensibili.
Atropina
 - midriatic in oftalmologie (examenul de fund de ochi),
 - antispastic in spasme si colici: - gastrointestinale, biliare,
reno-ureterale,
 - hipersialic,
 - bronhodilatator si hiposecretor bronsic,
 - stimulant cardiac in: - bradicardie sinusala, bloc A-V (Sindrom
Adam – Stockes),
 - in preanestezie (inhiba hipersecretia bronsica produsa de
unele anestezice generale: eter, ketamina),
 - anticolinergic central in boala Parkinson,
 - antidot in intoxicatia cu: - Pilocarpina, Anticolinesterazice.
Atropina
 - glaucom,
 - ileus paralitic,
 - retentie urinara.
 Farmacografie
 Sulfat de atropina inj. 1 ‰, Colir 1 %.
 Preparate oficinale (extracte, tinctura, sirop).
 Tipizate (antispastice).
 !!substanta puternic activa.
Scopolamina
 Alcaloid din: Scopolia carniolica, Datura stramonium, Bromhidrat de scopolamina.
 - efecte parasimpatolitice ca atropina dar
 - de intensitate mare,
 - durata scurta.
 - efecte centrale:
 - inhibitor SNC, la doze mici,
 - stimuleaza respiratia (mai intens ca atropina),
 - efect anticolinergic (in Parkinson).
 - la nivelul ochilor:
 - midriaza,
 - cicloplegie.
 - in preanestezie asociat cu morfina sau hidromorfon
 - in boala Parkinson
 - in rau de miscare
 - in oftalmologie
 Farmacografie
 - bronhidrat de scopolamina sol. inj. 0,25%,
 - sol. Inj. (0,3 mg scopolamina + 2 mg dihidromorfona /ml),
 - colir 0,5 %.
Butilscopolamina
 Derivat cuatermar de amoniu, de semisinteza de la
scopolamina.
 Farmacocinetica
 - absorbtie p.o. incompleta,
 - nu difuzeaza in SNC (nu are efecte centrale).
 Farmacodinamie si farmacotoxicologie similar scopolaminei,
fara efecte centrale.
 Farmacoterapie si farmacografie
 Indicatii: antispastic gastro-intestinal si urogenital.
 - glaucom,
 - adenom de prostata.
DIN CONSTANTA
CURS 5
2020-2021
FARMACOLOGIE
F.IV.1
NICOTINOMIMETICELE
 Actioneaza la toate tipurile de sinapse nicotinice.
 La doze terapeutice, efectul este predominant asupra
ganglionilor vegetativi simpatici.
 Clasificare:
 In functie de origine:
 - naturale: - NICOTINA, LOBELINA, SPARTEINA.
 - de sinteza: - PIMECLON, NICOTINAMIDA,
DOXAPRAM.
 !!!! NICOTINA – alcaloid din Nicotiana tabacum nu se
foloseste in terapeutica, se incadreaza in categoria
substantelor TOXICE.
NICOTINOMIMETICELE
 Farmacocinetica
 Se absoarbe:
 - in caile respiratorii,
 - mucoasa bucala,
 - transcutanat,
 - difuzeaza:
- prin placenta,
 - in laptele matern.
NICOTINOMIMETICELE
 Efectele nicotinomimetice stimulatoare saun inhibitoare se pot manifesta la
toate nivelele in functie de doze:
 a. la doze mici:
 -bradicardie, hipoTA,
 -bronhoconstricitie,
 -stimulare intestinala,
 -hipersecretia glandelor exocrine.
 b. la doze moderate:
 -tahicardie,
 -HTA,
 -stimularea respiratiei cu polipnee,
 -efecte centrale stimulatoare la nivelul centrilor bulbari: - respirator,
vasomotor, vomei.
NICOTINOMIMETICELE
 Efectele nicotinomimetice stimulatoare saun inhibitoare se pot manifesta la
toate nivelele in functie de doze:
 c. la doze mari (supradozare):
 - efecte de paralizie vegetativa: hipoTA, bronhoplegie, atonie, paralizie
intestinala.
 - tremor,
 - convulsii tonico-clonice,
 d. la doze foarte mari (efect letal) prin:
 - paralizia centrului respirator bulbar,
 - paralizia muschilor scheletici respiratori (paralizia placii motorii).
 Farmacoterapie. Indicatii: analeptice respiratorii – in insuficienta

respiratorie acuta.
NICOTINOMIMETICELE
 LOBELINA
 Alcaloid din Lobelia inflata.
 Indicatii: -in insuficienta respiratorie acuta din: - asfixia nou nascutului,
intoxicatia cu barbiturice si morfinomimetice.
 PIMECLON
 Idem.
 Analeptic respirator mai slab, dar de durata > ca lobelina.
 SPARTEINA
 Alcaloid din Sarotamnul scoparium.
 Farmacoterapie. Indicatii: -ca antiaritmic, in tahicardia sinusala, ca ocitocic
pentru stimularea travaliului la termen.
 Farmacoepidemiilogie. Contraindicatii: insuficienta cardiaca, bloc atrio-
ventricular, sarcina.
GANGLIOPLEGICELE
 Provoaca blocajul si paralizia temporara a ganglionilor vegetativi, cu intreruperea
temporara a transmisiei impulsului nervos si scaderea tonusului functional al
organelor interne.
 Clasificare:
 - derivati cuaternari de amoniu (hexametoniu),
 - amine,
 - derivati de sulfoniu (trimetafan).
 Farmacoterapie. Indicatii.
 Se utilizeaza in conditii de spitalizare numai ca medicatie de rezerva pentru cazuri
refractare in:
 - HTA, forme maligne,
 - edem pulmonar acut,
 - embolie pulmonara,
 - spasme digestive rebele,
 - ileus mecanic,
 - colica nefritica.
 Exemple de ganglioplegice antihipertensive: AZAMETONIU, HEXAMETONIU,
TRIMETAFAN.
DIN CONSTANTA
CURS 6
2020-2021
FARMACOLOGIE
F.IV.1
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
ANTIASMATICELE
Aspecte fiziopatologice
 Astmul bronşic - boală inflamatorie cronică a căilor
respiratorii, caracterizată prin HRB la o multitudine
de stimuli.
 5-15% din populaţie, prevalenta ↑
 episoade recurente de bronhoconstricţie acută cu
dispnee, tahipnee, tuse, senzaţie de constricţie
toracică, wheezing.
 Evoluţia clinică - exacerbări şi remisii ale bolii.
 mortalitatea - scazuta
 spitalizări frecvente costuri sociale
Componentele FIZIOPATOLOGICE
majore ale astmului bronşic sunt:
• bronhospasmul
• inflamatia
• hipersecretia bronsica
Clasificare AB
 Dupa severitatea manifestărilor clinice:
 – AB intermitent uşor,
 – AB persistent uşor
 – AB persistent moderat
 – AB persistent sever
 – Sub tratament - clasificarea in functie de control

(controlat / partial controlat / necontrolat)
(Global Initiative of Asthma - GINA 2006)

Clasificare AB
(Global Initiative of Asthma - GINA 2006)

Fenomenele PATOGENICE majore
ale AB sunt:
1. Hiperreactivitatea musc. netede bronsice <= stimuli
• mecanici
 • chimici
Bronhospasm • alergeni
• efort
• frig
2. Autacoizi – formati si eliberati
a) Histamina (mastocite) cu act.:
• bronhoconstrictoare;
• congestiva;
• secretie de mucus.
b) Prostanoizii
• Tromboxan → agregant plachetar
→ bronhoconstrictor
• Prostaciclina → vasodilatator
• Prostaglandina E → vasodilatator
c) Leucotrienele
• LTB (L si epit. Traheal) → agreg. plachetara
• LTC
• LTD L si mastocite → relax. br.
• LTE
d) Factorul de agregare plachetara (PAF)
→ bronhospasm
vasodilatatie
inflamatie
3. SNV → dezechilibru la nivelul influentelor adrenergice
si colinergice
a) ADR. → recept. Beta2 → relax. br. mici
b) ACH. → recept. muscarinici → contr. br. mari
↑ secretiile
In AB sunt implicate urmatoarele defecte:
• hiperexcitabilitate vagala;
• defect de eliberare a ADR.
• deficit al recept. 2
Obiectivele tratamentului
antiastmatic
 Menţinerea unei funcţii pulmonare cât mai apropiată
de normal
 Activitatea pacientului - condiţii normale (inclusiv
efort fizic).
 Prevenirea apariţiei simptomelor cronice supărătoare
(tuse / dispnee nocturnă, matinală sau după efort).
 Prevenirea apariţiei crizelor de astm
 Evitarea efectelor adverse ale medicatiei
Principii generale de tratament
 Astmul bronşic - boală cronică cu exacerbări acute
 Tratamentul
 • controlul simptomelor,
 • prevenirea crizelor
 • reducerea inflamaţiei cronice.
 • prevenirea crizelor:
 – evitarea expunerii la alergeni
 – evitarea îmbolnăvirilor respiratorii
 – tratamentul riguros (timing),
 – evaluări periodice.
Tratamentul farmacologic
 A) Medicaţia bronhodilatatoare
 B) Medicamente antiinflamatoare
 C) Alternative terapeutice
 După utilizare:
 1) medicamente pt tratamentul crizei
 2) medicamente pt tratamentul de fond
ANTIASTMATICE
Antiastmaticele sunt medicamente care
reduc intensitatea si frecventa crizelor de
astm bronsic.
Medicamentele utilizate in tratamentul AB

sunt:
• BRONHODILATATOARE
• ANTIINFLAMATOARE
CLASIFICARE
In functie de mecanismele fiziopatogenice ameliorate:
1. Bronhodilatatoare:
-Adrenomimetice: - ADRENALINA, EFEDRINA,
IZOPRENALINA, ORCIPRENALINA, TERBUTALINA,
CLENBUTEROL, FENOTEROL, REPROTEROL,
SALBUTAMOL, PIRBUTEROL, CARBUTEROL,
SALMETEROL,
- Parasimpatolitice: - ATROPINA, IPRATROPIUM,
OXITROPIUM,
- Musculotrope: - TEOFILINA, AMINOFILINA,
- Antileucotriene: - MONTELUKAST, ZAFIRLUKAST,
PRANLUKAST, ZILEUTON,
CLASIFICARE
In functie de mecanismele fiziopatogenice ameliorate:
2. Inhibitoare ale degranularii mastociltelor:
- ACID CROMOGLICIC,
- NEDOCROMIL,
- KETOTIFEN,
3. Antiinflamatoare:
- BECLOMETAZONA DIPROPIONAT,
- DEXAMETAZONA IZONICOTINAT,
- HIDROCORTIZON HEMISUCCINAT,
- PREDNISON,
- PREDNISOLON.
FARMACOTERAPIE
Tratamentul de fond:
- reduce frecventa si intensitatea crizelor;
- de electie:
- TEOFILINA sau
- ADRENOMIMETICE (p.o.).
- de alternativa:
- inhibitoare ale degranularii mastocitelor sau
- corticosteroizi (aerosoli sau p.o.).
FARMACOTERAPIE
Tratamentul crizei:
- criza usoara si medie:
- de electie – beta 2 adrenomimetice (aerosoli),
- de alternativa – teofilina (i.v.).
- criza severa:
- de electie – teofilina (i.v.),
- de alternativa – corticosteroizi (p.o.).
Tratamentul crizei severe si starii de rau astmatic:

!!! Internare in spital,
- de electie:
- teofilina (i.v. sau PEV),
- corticosteroizi (i.v.),
- de alternativa – adrenomimetice (s.c.).
FARMACOEPIDEMIOLOGIE
La astmatici sunt contraindicate urmatoarele

medicamente:
-medicamente cu potential alergizant: - peniciline,

cefalosporine, sulfamide,
-medicamente ce potenteaza insuficienta
respiratorie: - morfina, barbiturice,
-medicamente ce favorizeaza bronhospasmul: -
beta adrenolitice, parasimpatomimetice.
FARMACOGRAFIE
• Se preferă adm. topică (locala) a

medicamentelor
- concentraţie mare a principiilor active la
nivelul căilor respiratorii.
• Absorbţia sistemică - redusă, efecte adverse ↓
– aerosoli presurizaţi dozaţi (sprayuri) -
(APD/MDI)
– pulberi pentru inhalaţie
– nebulizări
BRONHODILATATOARE
• Agonistii β2 adrenergici;
• Antagonistii colinergici;
• Musculotrope
BRONHODILATATOARE ADRENOMIMETICE
Clasificarea in functie de vechime si selectivitate:
-Generatia I – adrenomimetice alfa si beta: -

ADRENALINA, EFEDRINA,
-Generatia a II-a – adrenomimetice beta 1 si beta 2: -
IZOPRENALINA, ORCIPRENALINA,
-Gerenatia a III-a – adrenomimetice beta 2 selective:
(moderne, nu au RA) - TERBUTALINA, FENOTEROL,
SALBUTAMOL, SALMETEROL.
BRONHODILATATOARE ADRENOMIMETICE
Prima linie de tratament în tratamentul crizei

Clasificare
• După acţiunea pe receptorii β:
–neselective (stimulează receptorii β1 şi β2)
–selective (acţionează numai asupra receptorii β2)
• la ora actuală - numai β mimeticele selective
•După durata de acţiune:
–cu durată scurtă de acţiune (BADSA)
–cu durată lungă de acţiune (BADLA)
β-adrenomimeticele selective
•Bronhodilataţie rapidă, înlătură criza de astm şi împiedică

producerea crizelor previzibile
•acţionează - receptorii β2 din bronşii
•fara - efecte adverse CV marcate (doze uzuale).
•selectivitatea - se pierde la doze mari.
•Mesager secund: stimularea adenilat ciclazei şi ↑
cAMP intracelular
•inhibă funcţia celulelor inflamatorii (mastocite, bazofile,
neutrofile şi limfocite) şi eliberarea mediatorilor proinflamatori
•stimulează clearance-ul mucociliar
•inhibă degranularea mastocitară
•inhibă eliberarea de Ach din nervii colinergici
•scad permeabilitatea vaselor mici
• tremor muscular (rec β2 musculari)
• vasodilataţie în muşchii scheletici.
AGONISTII β2 (SIMPATOMIMETICE β2)
= bronhodilatatoare de I alegere in toate treptele AB
Stimuleaza receptorii
β2
Activarea adenilatciclazei
↑ AMPc
Activarea proteinkinazei
Inhibitia fosforilarii miozinei ↓ Ca i-cel
 relax. musc. bronsice

AGONISTI β2 ADRENERGICI
Act. fdinamica → bronhodilatatoare puternica
→ NU act. antiinflamatoare
Indicatii: - AB intermitent (I alegere)

- AB persistent (treapta II-III-IV) – in crize sau
profilactic
Administrare: - orala
- injectabila
- inhalatorie
Actiune fdinamica → bronhodilatatie lunga (~ 12ore)
→ NU act. antiinflamatoare
Indicatii: - AB persistent toate formele

- NU in criza de AB
Efecte adverse: - toleranta ← ↓ sensibilitatii recept.β2

← ↓ nr. recept. β2
- interferenta eficacitatii steroizilor
1. De scurta durata:
• TERBUTALINA - BRICANYL
• SALBUTAMOL - VENTOLIN
• FENOTEROL - BEROTEC
• CLENBUTEROL – SPIROPENT
• METAPROTERENOL – ALUPENT
• BITOLTEROL – TOMALATE
• REPROTEROL
2. De lunga durata:
• SALMETEROL – SEREVENT
• FORMOTEROL - OXIS
ANTAGONISTII COLINERGICI
• ATROPINA
• BROMURA DE IPRATROPIU
• OXITROPIUM
• TIOTROPIUM
Caracteristici:
• mai slabe decat agonistii β2 adrenergici
• efectul → instalat lent (~ 30 min)
→ dureaza 8 – 12 ore; 72 ore pentru
Tiotropium
Mec. de actiune: → blocheaza recept. colinergici
→ blocheaza contractia vagala a
musculaturii si secretia bronsica
Indicatii: - alternativa terapeutica a β2 adrenergicelor la

bolnavii coronarieni
- intoleranta la β2 adrenergice sau Teofilina
Prezentare:
ATROVENT (bromura de ipratropiu)
BERODUAL (fenoterol + bromura de ipratropiu)
COMBIVENT (salbutamol + bromura de ipratropiu)
SPIRIVA (tiotropium)
ATROPINĂ (0,5 mg i.v.) a fost mult folosită în trecut,
astăzi este abandonată, deoarece efectul benefic
este scurt, iar efectele nedorite sunt numeroase:
 creşte vâscozitatea mucusului
 inhibă mişcarea cililor (favorizînd infecţia)
 tahicardizează
 alte efecte secundare:
 retenţie de urină
 creşterea presiunii oculare (riscantă în glaucom)
 pareza musculaturii netede intestinale
IPRATROPIUM (Atrovent-spray)
 Mod de acţiune: inhibă competitiv acţiunea acetilcolinei asupra receptorilor
colinergici din mastocite şi miocitele bronşice, scăzînd GMPc intracelular
determinînd bronhodilatație; ar bloca de asemenea reflexul bronho-
constrictor declanşat de fum, tutun şi SO2
 Avantaje:
 are efect benefic mai durabil (intră în acţiune în 30- 60" şi durează 8 12h)
 nu are efeclele secundare ale atropinei (poate fi deci administrată la prostatici,
în glaucom etc)
 nu dă tahifilaxie;
 poale fi asociată cu SM şi aminofilina (mecanismul de acţiune fiind diferit)
 Dezavantaj: întreruperea bruscă poate da rebound!
 Doză: 40 mg x 4/zi.
OXYTROPIUM
 Prezintă avantaje similare, constituind de asemenea un medicament de
rezervă. Doza: 100 (mg/doză-spray).
MUSCULOTROPE. Metilxantinele
TEOFILINA – MIOFILIN, THEO SR
Act. fdinamica:
 bronhodilatatoare – mai slaba decat β2
adrenergicele
 antiinflamatoare si imunomodulatoare
 + SNC → insomnie, nervozitate, tremor
 cardiostimulanta → palpitatii, dureri
precordiale
 diuretica - slaba
Mec. de actiune:inhiba fosfodiesteraza →↑AMPc
=> relaxeaza musc. bronsica
Indicatii: - criza de AB – i.v. lent
- de electie in AB nocturn
- AB tratament de fond + corticoterapie
inhalatorie
- bronsita cronica spastica
! Teofilina = medicament cu IT mic →
monitorizarea tratamentului
TEOFILINA (alcaloid extras din frunzele de ceai) a fost
introdusă încă în 1922 de Hirsch; astăzi este preferat derivatul
de semisinteză:
AMINOFILINA, mai hidro-solubilă.
 Mecanism de acţiune (nu este încă bine elucidat):
 ar bloca receptorii adenozinei;
 ar inhiba fosfodiesterazele II și IV, crescînd AMPc
intracelular;
 ar transloca ionii de Ca2+ intracelular (efect blocant calcic);
 ar avea un efect anti-inflamator inhibând acţiunea
limfocitelor CD4;
 ar crește eliberarea de catecolamine de către suprarenală;
 ar inhiba prostaglandinele
 bronhodilataţie;
 creşterea forţei de contracţie a diafragmului;
 stimulează funcția centrilor respiratori;
 stimularea transportului muco-ciliar;
 scăderea PAP (efect benefic în HTAP din CPC);
 scăderea eliberării mediatorilor mastocitari;
 diuretic şi inotrop (+).
Efecte adverse:
 iritabilitate, anxietate, insomnie (efeclele supradozării ceaiului şi cafelei);
inapetenţă, greaţă, vărsături;
 cefalee; palpitaţii (tulburări de rilm şi chiar FbV cînd este administrată i.v.
rapid!);
 reflux gastroesofagian;
 convulsii, comă.
Forme de administrare:
 1 tb= 100 mg și 200 mg, 25 mg (cp pediatrice);
 1 fiola = 240 mg;
 1 supozitor = 320/360/480 mg;
 1 tb retard = 200/350/400/600 mg.
 Doza de atac (încărcare)
 p.o.= 13 mg/kgc/zi, fracţionată în 3 prize, fără a
depăşi 1000 mg/zi;
 i.v. = 5-10 mg/kgc de greutate ideală (administrare
foarte lentă, în cca 20 min, altfel există risc de FbV!),
apoi 0,5-0,6 mg/kgc/h.
 Doza de întreţinere trebuie individualizată, deoarece
există numeroşi factori care influenţează
aminofilinemia:
ANTIINFLAMATOARE STEROIDIENE
CORTICOTERAPIA INHALATORIE
• medicatie de electie in AB persistent, toate formele

• permite ↓ semnificativa a dozelor
=> ↓ efectelor adverse
BECLOMETAZONA – BECOTIDE
FLUTICAZONA – FLIXOTIDE
FLUNISOLIDE – BRONILIDE
BUDESONIDE – PULMICORT
TRIAMCINOLONE - AZMACORT
receptori specifici citoplasmatici
Actiunea antiinflamatoare
se manifesta: complex
 la nivel celular →
nucleu (ADN)
+ Lipocortina
Fosfolipaza A2
 la nivel histologic: ↓ leucotrienele
 ↓ edemul mucoasei ↓ prostaglandinele
 hipersecretia de mucus
 fibroza subepiteliala
CORTICOTERAPIA – INHALATORIE
Indicatii: - AB persistent (toate formele)
- BPCO
- sarcoidoza, mucoviscidoza
Efecte adverse:
→ locale: - candidoza orofaringiana
- tuse iritativa
- disfonie
- bronhospasm paradoxal
→ sistemice: - ↓ rezistentei la infectii
- osteoporoza
Corticodependenta si corticorezistenta !
CORTICOTERAPIA SISTEMICA
→ doar in AB forma severa, pentru o perioada
scurta
Administrare:
 oral - PREDNISON (cp. 5 mg) – dozele se
↓treptat !!
 i.v. - HEMISUCCINAT DE HIDROCORTIZON
- METILPREDNISOLON (SOLU-MEDROL)
PREPARATE
 DEXAMETAZONA - are dezavantajul ca traversează mai
uşor bariera mucoasei bronşice, putând avea efecte
sistemice
 BECLOMETAZONA (DIPROPIONAT) - are efecte sistemice
neglijabile care apar doar la doze mari (> 1500 (mg/zi) ■-1
puf Becloforte = 250 mg, 1 puf Becotide = 50 mg;
 BUDESONIDUL - are raportul eficienţa/risc similar cu al
beclometazonei, iar doza terapeutică este identică;
 FLUTICAZONA (PROPIONAT - Flixotide) - are eficienţă de
2,5 ori mai mare decât beclometazona, necesitând doze mai
mici, iar inactivarea la primul pasaj hepatic este integrală, de
aceea efectele sistemice sunt practic neglijabile; 1 puf = 50
sau 125 μg.
Posologie
 Mod de administrare:
 câte 2 doze (de preferinţă la 5 - 10' după un
beta 2 -adrenergic SA inhalator pentru a creste
accesul spre bronhiole x 2-4 prize/zi, optim sub
500 mg/zi în astmul moderat şi 800-1000 mg/zi
în astmul sever, mx. 2000 mg/zi, cu tendinţă
de a reduce doza zilnică după cura de atac;
 în cazul Fluticazonei dozele vor fi in general pe
jumatate.
Reactii adverse
 Locale:
 disfonie
 candidoză orofaringiana
 afte bucale;
 Sistemice (consecutiv absorbţiei la nivel

orofaringian, digestiv, dar şi respirator):
 osteoporoza
 oprirea creşterii la copii
 cataractă
INHIBITOARE ALE DEGRANULARII MASTOCITARE
1.ACID CROMOGLICIC = CROMOGLICAT DISODIC
(INTAL, LOMUDAL)
 antiastmatic cu proprietati antialergice si
antiinflamatoare
Mecanism de actiune: inhiba elib. histaminei
inhiba elib. de leucotriene
Indicatii: - profilactic in: - AB alergic

- rinite, conjunctivite alergice
- AB la frig, substante iritante,
efort
Administrare: - aerosoli
- instilatii oculare, nazale
INHIBITOARE ALE DEGRANULARII MASTOCITARE
2) NEDOCROMIL – TILADE
• derivat al acidului cromoglicic, cu potenta mare
3) KETOTIFEN – ZADITEN
Proprietati: - antiastmatice;
- antihistaminice.
Mecanism de actiune: inh. elib. histaminei
+ leucotriene;
blocarea recept. H1
Indicatii: profilaxia: - AB alergic
- rinite, conjunctivite alergice
! NU in criza AB
ANTILEUCOTRIENE:
• MONTELUKAST SODIC – SINGULAIR
• ZAFIRLUKAST – ACCOLATE
• PRANLUKAST
• ZILEUTON
MONTELUKAST SODIC – SINGULAIR
• antagonist selectiv al receptorului CYSLT1
Indicatii: - AB alergic
- AB la Aspirina
- profilaxia bronhoconstrictiei indusa de efort
! NU in criza AB
Terapie asociata: -corticoterapiei
permit ↓ dozelor
-β2 adrenergicelor
 MONTELUKAST (Singulair)
 Indicaţii: profilaxia şi tratamentul cronic al astmului bronsic
(inclusiv astmul la aspirină şi astmul la efort, la. adulţi si copii
peste 2 ani). N.B. Nu se administrează în criză.
 Mod de administrare: 1 tb = 10 mg/zi p.o. seara la culcare (1
tb = 5 mg la copii).
 ZAFIRLUKAST (Accolate ®)şi PRANLUKAST câte 20 mg x

2/zi ar avea eficiență şi efecte secundare asemănătoare.
 ZILEUTON (Zyflo ®) este un inhibitor de 5-lipo-oxygenază

cu efecte similare; a fost asociat cu o toxicitate hepatică și
necesită o supraveghere a enzimelor hepatice.
Reactiia dverse:
 (rareori) cefalee, dureri abdominale, greaţa, vărsături, sindrom Churg-
Strauss (determint probabil reducerea corticoterapiei sistemice care
demascheză boala);
 interferează citocromul P450 (risc de intoxicaţie la warfarină, fenitoină).
Avantaje:
 nu are efecte secundare notabile (care sa impună întreruperea
administrării);
 nu are interferenţe medicamentoase notabile (care să impună reducerea
dozei);
 nu necesită reducerea dozei la vârstnici, în insuficienţa renală sau
hepatică.
Eficienţă: ar reduce chiar de la prima administrare incidenţa şi gravitatea
crizelor bronhospastice, permiţînd reducerea progresiva a dozelor de b2-
adrenergice si/sau a dozelor de corticoizi topici sau orali (sau chiar
sevrajul cortizonic).
Tipul de Tratament Ameliorare rapida
astm preventiv pe
bronsic termen lung
Treapta I Nu este necesar β2 adrenergic inhalator la nevoie
intermitent sau NU mai mult de 1 data/saptamana
Singulair β2 adrenergic sau cromoglicat
disodic
Treapta II Corticosteroizi
persistent inhalatori
usor sau Singulair Idem treapta I
sau Cromoglicat, NU mai mult de 3 – 4 ori/zi
Nedocromil
sau Teofilina cu
eliberare lenta
sau Serevent
inhalator
Tipul de Tratament preventiv pe Ameliorare rapida
astm termen lung
bronsic
Treapta III Corticosteroizi inhalatori
Persistent + Idem treapta II
moderat Serevent inhalator
Teofilina cu eliberare lenta
sau Salbutamol comp.
Treapta Corticosteroizi inhalatori
IV +
persistent Serevent inhalator Idem treapta III
sever
Teofilina cu eliberare lenta
sau Salbutamol comp.
+
Corticosteroizi oral
Anti-IgE
 Omalizumabul este un blocant de anticorpi care
inhibă reacţiile mediate IgE.
 Acest tratament reduce numărul de exacerbări la
pacienţii cu astm sever si poate ameliora controlul
astmului.
 Totusi, deoarece tratamentul este foarte scump, el
va fi indicat numai unor grupe bine selectate de
pacienţi care nu sunt controlaţi cu doze maximale de
CS inhalatori si au anumite valori ale IgE circulante.
 Omalizumabul se administrează în injecţii
subcutanate la fiecare 2-4 săptămâni si pare să nu
aibă efecte secundare semnificative.
Trepte terapeutice
 Olimpia NICOLAESCU, Modul PNEUMOLOGIE [1 mai 2013 – 30 aprilie 2014]

DIN CONSTANTA
CURS 7-8
2020-2021
FARMACOLOGIE
F.IV.1
ANTITUSIVE si
EXPECTORANTE
Antitusive si Expectorante
 Definitie
 Antitusivele sunt medicamente ce diminua sau
suprima tusea, actionand la nivelul centrului bulbar al
tusei sau asupra altor verigi ale arcului reflex al tusei.
 Expectorantele produc fluidificarea sputei prin:
 -marirea secretiei glandelor bronsice,
 -modificarea proprietatilor fizico-chimice ale secretiei
vascoase.
 Fluidificarea sputei are consecinte:
 -deblocarea cililor, cu favorizarea activitatii de
pendulare,
 -eliberarea celulelor glandulare, cu imbunatatirea
activitatii lor.
Clasificarea antitusivelor
 Farmacoterapia tusei cuprinde doua grupe de
medicamente, care actioneaza la doua nivele
ale arcului reflex al tusei:
 1.Inhibitoare ale centrului tusei:

 - opioide:
 - naturale – morfina, codeina,
 - semisintetice – codetilina,
 - sintetice – folcodina, levopropoxifen,
dextromorfan.
 - neopioide.
Clasificarea antitusivelor
 2.Substante cu actiune periferica:
 -mucilaginoase: - au proprietati hidrofile, lubrefiaza
mucoasa faringiana si diminua sensibilitatea
terminatiilor nervoase,
 -antiseptice si decongestionante nazale – au actiune
etiotropa si patogena,
 -anestezice locale – clofedanol, benzoatul – diminua
iritatia receptorilor,
 -expectorante – favorizeaza fluidificarea si eliminarea
sputei, diminua factorul iritativ local,
 -bronhospasmolitice – diminua indirect iritatia
receptorilor,
 -altele – levodropropizina.
Clasificarea expectorantelor

 - Secretostimulante,
 - Bronhosecretolitice.
Secretostimulante
 1. Mecanism mixt:
 -sunt substante volatile – saruri de amoniu, si sublimabile – benzoat de
sodiu, ioduri, derivati de guaiacol, produse vegetale expectorante – ceai
pectoral, ceai antibronsitic,
 -sunt administrate p.o. si se elimina la nivelul glandelor bronsice, stimuland
secretia apoasa a glandelor traheobronsice, alcalinizand secretia si
fluidificand-o,
 -produc iritatia nespecifica a receptorilor din mucoasa gastrice, declasand
un reflex vago-vagal, cu stimulare vagala a secretiei glandelor bronsice,
 -iritatia gastrica, insotita de hipergastralgii le contraindica in ulcer.
 2. Mecanism reflex
 -sunt substante iritante pentru receptorii din mucoase – ipeca si saponine,
 -sunt administrate p.o. si actioneaza iritant nespecific pe receptorii
mucoasei gastrice, declansand prin reflex vaso-vagal, stimularea secretiei
bronsice.
Bronhosecretolitice
 Au actiune de fluidificare directa aspura secretiei bronsice.
 Sunt administrate fie local, fie in areosoli, fie p.o.
 Mecanismele de actiune:
 Mecanism biochimic – enzime proteolitice – tripsina,
streptokinaza, streptodornaza.
 Mecanism chimic:
 -mucolitice – modificarea structurii glicoproteinelor din mucina –
acetilcisteina, carbocisteina, mesnum, erdostein,
 -mecanism mucoregulator – modificare a compozitiei mucinei –
bromhexina, ambroxol.
 Mecanism fizico-chimic de reducere a tensiunii superficiale –
desfac legaturile electrofiziologice ale mucoproteinelor – agenti
tensioactivi- tiloxapol.
ANTITUSIVE
 Primul tratament al tusei trebuie sa fie cauzal.
 Tusea uscata, neproductiva se combate.
 Tusea productiva, umeda, nu se combate; trebuie
diminuata cand este suparatoare.
 Inhibitoarele centrului tusei sunt cele mai active si sunt
utilizate curent.
 Asocierile sunt frecvent utilizate: antitusive,
expectorante, bronhodilatatoare, hiposecretoare,
analgezice antipiretice – trebuie justificate
farmacodinamic si individualizate pentru fiecare caz.
 Indicatiile antitusivelor:
 -tusea iritativa de diverse etiologii – gripa, faringita,
traheita
 -tuse convulsiva
ANTITUSIVE
Mecanism de actiune:
Deprima centrul tusei

receptorii sensitivi din
mucoasa respiratorie
Clasificare: - OPIOIDE
- NEOPIOIDE
ANTITUSIVE OPIOIDE
Opiul si Morfina
Actiune fdinamica: - antitusiva

- analgezica
- tranchilizanta
Indicatii: - cancer bronhopulmonar
- anevrism de artera aorta
- infarct pulmonar
Efecte adverse: - dependenta
- deprimarea centrului respirator → stop
respirator !
ANTITUSIVE OPIOIDE
Codeina (Metilmorfina) – CODENAL, CODEINA
FOSFAT
Actiune fdinamica: - antitusiva
- analgezica
- sedativa slaba
Noscapina – TUSAN
~ Codeina, dar NU deprima centrul
respirator efect analgezic
Dextrometorfan – TUSIN, HUMEX
Codeina
 - efectul antitusiv apare la doze mai mici (15 mg)
decat efectul analgezic (120 mg); efectul antitusiv se
intensifica, cu cresterea dozelor, pana la 60 mg;
 - latenta este de 2 ore si dureaza 4 – 6 ore per os;
 - efectul antitusiv este de cca. 12 ori mai slab ca cel al
morfinei; dozele echiactive analgezice fiind respectiv
120 mg si 10 mg (per os);
 - diminua secretiile bronsice.
Codeina
 Farmacocinetica
 -biodisponibilitatea – per os este medie (cca
50%); crescuta fata de morfina;
 -biotransformare hepatica, prin demetilare (cca
10%) la morfina (metabolitul activ);
 -difuzeaza prin placenta si in laptele matern,
putand produce deprimare si dependenta la
noul nascut si sugar;
 -eliminare urinara, predominant in forma
inactiva;
 -timpul de injumatatire este scurt (cca 3 ore).
Codeina
 - efect inhibitor al centrului respirator bulbar, de
cca 3 ori mai slab comparative cu morfina;
 - constipatie si greata, numai la doze mari;
 - creste presiunea intrabiliara;
 - convulsii la copil;
 - potential toxicomanogen redus; dezvolta
toxicomanie, dupa administrare prelungita
Codeina
 Este antitusivul cel mai frecvent utilizat si luat
ca referinta, indicat in tusea uscata, iritativa.
 Prudenta: la astmatici, emfizem pulmonar,
insuficienta respiratorie, putand accentua
insuficienta respiratorie; in insuficienta
hepatica; copii sub 5 ani (epurarea hepatica
deficitara).
 Farmacografie:
 Posologie, ca antitusiv: adult, 15 – 30 mg
repetat la 4 – 6 ore; copii peste 5 ani 0,2 – 0,3
mg/kg, la 6 – 8 ore.
DEXTROMETORFANUL
 Analog al codeinei
 Nu are acţiune analgezică şi nu produce dependenţă
- nu acţionează asupra receptorilor opioizi.
 Acţionează central, asupra unor receptori diferiţi de
cei pe care acţionează codeina
 Eficacitatea - demonstrată în studii clinice, potenţa -
similară cu cea a codeinei.
 Efectele adverse - mai reduse decât la codeină
 În doze foarte mari deprimă SNC.
 Doze: 10-30 mg de 4-6 ori/zi
ANTITUSIVE NEOPIOIDE
1. GLAUCINA
• act. antitusiva slaba, de scurta durata
2. CLOBUTINOL – TABCIN, TUSSAMED
• antitusiv cu actiune centrala indicat in tusea
neproductiva, jenanta
3. BUTAMIRAT – SINECOD, TUSOSEDAL
• indicat in - tusea iritativa
- bronhoscopie
4. OXELADINA – PAXELADINE
• preferat in pediatrie
CLOFEDANOL
 -antitusiv aproape egal codeinei;
 -latenta scurta, datorata unui efect anestezic
local slab pe mucoasa faringiana, la
administrare sub forma de solutie .
 -in tuse neproductiva, iritanta .
 Farmacografie. Posologie: 25 mg de 3 – 4
ori/zi.
CLOBUTINOL
 Farmacocinetica
 Absorbtie per os rapida si aproape totala; eliminare
urinara in forma nebiotransformata si ca metabolit;
timp de injumatatire lung (24 – 32 h).
 Farmacotoxicologie
 Reactii adverse – apar rar, reactii alergice (urticarie,
pruit, edem angioneurotic); dispnee; somnolenta;
anxietate halucinanta .
 In supradozaj: convulsii, tremor.
 ATENTIE !!! Efecte teratogene evidentiate la animale.
 Farmacoterapie
 Este indicat in tuse neproductiva, iritativa.
CLOBUTINOL
 Contraindicatii: insuficienta respiratorie, astm bronsic; sarcina
.
 Prudenta: activitati ce necesita atentie sporita (soferii).
 Interactiuni: sinergism de potentare a sedarii, la asociere cu
alcool si deprimante ale sistemului nervos central, la asocierea
cu antidepresive .
 Farmacografie
 Posologie per os: - adult – 40 – 80 mg de 3 ori/zi.
 - copii sub 12 ani – 10 – 40 mg de 3 ori/zi.
 Durata tratamentului este de maxim 7 zile .
 ATENTIE !!! In insuficienta renala si hepatica se ajusteaza
dozele .
OXELADINA
 - antitusiv, durata efectului este aproximativ 4 ore.
 Avantaj; nu are actiune deprimanta asupra sistemului nervos
central si nu provoaca somnolenta.
 Farmacoterapie. Indicatii: tuse neproductiva iritativa, tuse
spasmodica, tuse convulsiva .
 Precautii: monotorizarea functiei respiratorii si activitatii
cardiovasculare (la administrare intensiva).
 Se administreaza cu prudenta in afectiuni cardiovasculare si in
insuficienta respiratorie.
 Farmacografie: Posologie per os. Doza administrata la: -
adult, 30 – 50 mg/zi; copii pana la 15 ani 10 – 30 mg/zi (10
mg/10kg/zi). OXELADINA (Paxeladine®) caps. 40 mg, sirop
0,2 g/100 ml
EXPECTORANTE
SECRETOLITICE (MUCOLITICE)
↓ vascozitatea mucusului
SECRETOSTIMULANTE
↑ activitatea secretorie a gld. bronsice
↑ motilitatea cililor
↑ peristaltica mucoasei bronsice
EXPECTORANTE
 Farmacoterapie.
 Indicatii – in afectiuni pulmonare – bronsite,
mucoviscidoza – cu secretie bronsica scazuta,
vascoasa si aderenta, care nu poate fi eliminata si
reprezinta atat un factor iritativ declasator al tusei cat
si un factor favorizant al proceselor infectioase si
inflamatorii.
 Asocieri, preferabil nu fixe (intr-un produs tipizat):
 - cu antibiotice si chimioterapice – in infectii medii
sau grave,
 - cu antitusive, in tuse intensa chinuitoare,
 - dozele de antitusive trebuie alese astfel incat sa
diminueze tusea nu sa inhibe total reflexul de tuse,
caz in care impiedica eliminarea sputei infectate.
SECRETOSTIMULANTE
 - cresc si fluidifica secretia glandelor
treaheobronsice,
 - stimuleaza motilitatea cilior mucoasei si
peristaltismului bronsic, favorizand clearence-ul
bronsic.
 Farmacoterapie. Indicatii
 Se utilizeaza in asociere in preparate tipizate.
Eficacitatea este modesta.
SECRETOSTIMULANTE
SARURILE DE AMONIU (Clorura, acetat)
 Farmacodinamie. Mecanism de actiune: - efect
stimulator asupra sistemului nervos central;
 Farmacocinetica: - biotransformare: amoniul in uree;
acetatul in circuitul metabolic.
 Farmacotoxicologie. Reactii adverse la doze mari:
 - iritatie gastrica pana la voma si epigastralgii;
 - stimularea sistemului nervos central pana la
convulsii.
 Farmacoepidemiologie. Contraindicatii: Ulcer
gastroduodenal, epilepsie, intoxicatie amoniacala,
uremia.
 Farmacoterapie si farmacografie:
 - bronsite acute si subacute; 300mg de 4-5 ori/zi.
SECRETOSTIMULANTE
IODURI (de Na, K)
 Farmacodinamie. Mecanism de actiune - efecte in hipertiroidie
(activeaza procesele catabolice proteice).
 Farmacocinetica: - distributie selectiva in tiroida; eliminare pe
mai multe cai: renal, saliva, bila, secretie sudorala.
 Farmacotoxicologie. Reactii adverse: - potential alergizant;
tireotoxicoza; fenomene de iodism (congestia mucoasei nazale,
laringita, conjunctivita, eruptii acneiforme); solutiile concentrate
- iritante gastrice.
 Farmacoterapie. Indicat in bronsita cronica, bronsita
astmatiforma.
 Contraindicatii: - senzibilizare la iod; hipertiroidie; ulcer
gastroduodenal; stari congestive pulmonare acute;
 Prudenta in sezonul rece si la copii.
 Farmacografie - Se administreaza 300 mg de 4 ori /zi.
SECRETOSTIMULANTE
GUAIFENESINA
 Farmacodinamie. Mecanism de actiune: - expectorant;
sedativ; miorelaxant.
 - iritatie gastrica;
 - la doze mari: paralizia muschilor striati incepand cu membrele
posterioare si sfarsind cu oprirea respiratiei; somnolenta.
 Contraindicatii: - ulcer gastro-duodenal, conducatorii auto; copii
sub 5 ani.
 Farmacoterapie. Indicatii: bronsite, traheite, laringite acute si
cronice;
 Farmacografie. Mod de administrare:
 - adult, 100-200 mg de 4-6 ori/zi;
 - copii (peste 5 ani), 5-25 mg de 3 ori/zi.
SECRETOLITICE
 Bronhosecretoliticele actioneaza direct asupra secretiei
traheobronsice, fluidificand-o si ameliorandu-i proprietatile
reologice, cu favorizarea transportului (clearance-ului)
mucociliar.
 Mucoliticele reprezinta grupa de bronhosecretolitice utilizata
in mod obisnuit.
 Enzimele proteolitice (administrate inhalator) au eficacitate
mare in fluidificarea secretiilor traheobronsice vascoase si
purulente, din infectiile bronhopulmonare,
 - au actiune iritanta pronuntata (provocand faringita, laringita,
eritem cutanat) si sunt indicate limitat.
 Agentii tensioactivi (tip tiloxapol), administrati inhalator, au
eficacitate redusa.
SECRETOLITICE
Utilizari terapeutice:
 bronsita ac./cr. acutizata;
 pneumonii;
 bronhopneumonii;
 bronsiectazie;
 Mucoviscidoza (fibroză chistică);
CARBOCISTEINA
 Farmacodinamie. Mecanism de actiune: mucolitic
mucoregulator.
 Farmacocinetica: - absorbtie per os rapida, dar
biodisponibilitate mica (< 10%), datorita primului pasj intestinal
si hepatic inalt;
 - acumulare la nivelul tesutului bronhopulmonar;
 - eliminare urinara, nebiotransformata si ca metabolit;
 - timp de injumatatire scurt (aproximativ 2 ore).
 Farmacotoxicologie - reactii de intoleranta digestiva (greata,
diaree, gastralgii).
 Farmacoepidemiologie. Prudenta: ulcer gastro-duodenal.
 Farmacoterapie. Indicatii: mucolitic mucoregulator indicat in
afectiuni bronhopulmonare acute.
 Farmacografie: Posologie per os: - adult, 750 mg de 3 ori/zi;
copii, in functie de varsta, maxim 100 mg de 2-3 ori/zi.
BROMHEXIN
 - mucolitic mucoregulator;
 - amelioreaza clearance-ul muco-ciliar;
 - creste Ig A si Ig G, in parenchimul pulmonar.
 Mecanismul actiunii mucolitice: stimuleaza
activitatea lizozomilor, crescand secretia
enzimelor ce hidrolizeaza mucopolizaharidele .
 Are si mecanism mucoregulator, modificand
compozitia mucinei in sensul cresterii sintezei
de sialomucine acide, prin stimularea
sialtransferazei.
BROMHEXIN
 -biodisponibilitate p.o. foarte redusa (sub 20%) datorita
efectului inalt al primului pasaj hepatic;
 -legare de proteinele plasmatice inalta (90-99%);
 -biotransformare la ambroxol, metabolit activ;
 -eliminare urinara, predominant ca metaboliti conjugate,
inactivi; timp de injumatatire lung (12-24 ore).
 Farmacotoxicologie. Reactii adverse: - iritatie gastrica;
bronhospasm (dupa aerosoli).
 Contraindicatii: - in ulcer gastro-duodenal.
 Prudenta la astmatici (asociere cu bronhodilatatoare).
 Farmacoterapie. Indicatii: traheobronsite acute si cronice;
postoperator.
 Farmacografie. Posologie per os: adult, 8-16 mg de 3 ori/zi;
copii pana la 14 ani, 1-8 mg de 3 ori/zi.
ACETILCISTEINA
 Farmacodinamie. Mecanismul actiunii mucolitice: prin
gruparea reducatoare sulfhidrica (tiol), reduce legaturile
disulfidice din mucoproteine; efect mucolitic intens la pH slab
alcalin( pH> 7,5).
 - bronhospasm;
 - asfixie prin umplerea bronhiilor cu secretia fluidificanta, la
pacientii cu expectoratie redusa;
 - criza de astm bronsic.
 - asocieri interzise: eritromicina, tetraciclina.
 - aparatele utilizate pentru administrare: din sticla, plastic, otel
(interactiuneaza cu fier, cauciuc, cupru).
 Prudenta la astmatici (asociere cu bronhodilatatoare).
ACETILCISTEINA
 Farmacografie. Posologie p.o.:
 - adult, 200 mg de 2-3 ori/zi (maxim 600 mg/zi in tratamentul
scurt de maxim 7 zile si maxim 400 mg/zi pe durata lunga de
maxim 6 luni);
 - copii pana la 14 ani, 50-200 mg de 2-3 ori/zi;
 - inhalator, aerosoli, 200-300 mg de 1-4 ori/zi, timp de 5-10
zile;
 - instilatii (intratraheal, endobronsic, ocular) si lavaj
(endoauriculare) 150-300 mg o data, repetat de 1-4 ori/zi;
 - injectabil, intramuscular sau intravenos lent,
 - adult, 300 mg o data, repetat de 1-2 ori/zi;
 - copii mici 150 mg o data;
 - injectabil, perfuzie intravenoasa (antidot in intoxicatia cu
paracetamol), diluat (cu solutie glucoza 5%v/v = l/l), initial 150
mg/kg (in 15 minute), apoi o doza de intretinere de 50 mg/kg la
fiecare 4 ore, timp de 72 ore.
AMBROXOLUL
 AMBROXOLUL (Mucosolvan®, Muxol®,

Ambrohexal®, Ambroxol)
 - mucolitic mucoreglator;
 - stimulant al secretiei de surfactant pulmonar,
fiind util in profilaxia sindromului de detresa
respiratorie la nou-nascut.
 Efectul (per os) are latenta de 30 minute si
durata relativ lunga (6-12 ore).
AMBROXOLUL
 Farmacocinetica
 - absorbtie per os rapida si aproape totala, dar
biodisponibilitatea este redusa, datorita primului pasaj hepatic;
 - legare de proteine plasmatice in procent mare;
 - difuzeaza in laptele matern, in lichidul cefalorahidian si prin
placenta;
 - concentratiile in tesutul pulmonar sunt mai mari decat in
plasma (dupa administrare injectabila);
 - eliminare urinara majoritara sub forma de metaboliti;
 - timpul de injumatatire plasmatic al ambroxolului este peste
mediu (6-12 ore), iar cel al metabolitilor este lung (aproximativ
22 ore);
 - clearance-ul hepatic al ambroxolului este redus (in medie cu
30%) in afectiunile hepatice;
 - semiviata eliminarii metabolitilor este prelungita in
insuficienta renala.
AMBROXOLUL
 Farmacotoxicologie. Reactii adverse (rar):
 - reactii de intoleranta gastrointestinala (diaree, epigastralgii);
 - reactii alergice (mai frecvent la indivizii atopici);
 - bronhospasm (cu precadere la astmatici, in administrare
inhalatorie).
 Farmacoterapie. Indicatii: boli respiratorii acute si cronice,
episoade acute ale bronhopneumopatiilor cronice obstructive
(BPOC).
 Contraindicatii: sarcina (primele 3 luni).
 Prudenta: ulcer gastroduodenal.
 Interactiuni: administrarea concomitenta de ambroxol si
antibiotice (amoxicilina, cefuroxim, eritromicina, doxiciclina)
creste concentratia pulmonara a antibioticului.
 Farmacografie:
 Posologie per os: adult, 90 mg/zi in 3 prize; copii, 15-45 mg/zi
in 3 prize. Dupa 14 zile, dozele pot fi reduse la jumatate.
DIN CONSTANTA
CURS 9
2020-2021
FARMACOLOGIE
F.IV.1
FARMACOLOGIA
APARATULUI DIGESTIV
Farmacologia aparatului digestiv
 Afecţiunile tractului digestiv şi simptomele legate

de acesta - cele mai frecvent întâlnite în
patologia omului
 Medicamentele cu acţiune asupra unor boli sau
simptome gastro intestinale - cele mai utilizate
 Tratamentul afecţiunilor tractului digestiv –
influenţat de anumite caracteristici ale tractului
digestiv
Particularităţi ale administrării
medicamentelor la nivelul TGI
 1. Tractul GI – principala cale de
administrare pentru majoritatea
medicamentelor (calea internă, orala)
 2. Unele medicamente - efecte directe
asupra tractului GI (ex. AINS – acţ. şi
direct asupra mucoasei gastrice)
 3. Medicamente - acţiune locala la nivel
GI, fără să intre în circulaţia sistemică (ex:
antiacide, antibiotice (neomicina),
lactuloza)
 4. Prezenţa circuitului entero-hepatic

 exploatată în stabilirea unor scheme terapeutice
(ex: teofilina – în intoxicaţia acută – tratament
cu cărbune activat, chiar dacă doza iniţială a
fost absorbită)
 5. Floră microbiană bogata - necesara
activării unor medicamente
(ex: sulfasalazina – clivarea legaturii azo sub
actiunea bacteriilor din colon)
 6. Intestinul – cel mai important organ
endocrin
 Hormonii - secretaţi de celulele endocrine în
mucoasa intestinală şi apoi eliberaţi în sânge
 cel mai important - gastrina.
 Secreţiile paracrine sau hormonii locali -
eliberaţi de celule speciale, răspândite în tot
tractul GI
 acţionează asupra celulelor din vecinătate.
 cel mai important hormon local - histamina
(HIS), secretat în stomac
SECREŢIA GASTRICĂ
 Stomacul - 2,5 l suc gastric/zi.
 Principalele componente ale sucului gastric
sunt:
 Pepsinogenul – celulele peptice
 HCl şi factorul intrinsec – celulele parietale
 Mucusul - celulele secretorii mucoase împreună
cu bicarbonatul - formează un strat protector
 PGE2 stimulează secreţiile de mucus şi
bicarbonat.
SECREŢIA GASTRICĂ
 Acidul clorhidric - secretat de pompa de
protoni (H/K ATPasa) din celulele parietale
ale epiteliului fundic
 Principalii factori care reglează secreţia de
HCl:
SECREŢIA GASTRICĂ
 Gastrina - cel mai puternic stimulent al secreţiei HCl
 hormon peptidic - celulele G (mucoasa antrala şi duodenala)
 Acţionează pe receptorii CCK2 (mesager secund Ca2+
intracel. şi activarea pompei de protoni)
 Efectul principal - stimularea
 secreţie HCl,
 flux sanguin local
 motilitate
 Eliberarea gastrinei - sub control nervos, umoral şi a
conţinutului gastric
 Secreţie crescută - gastrinom (Sindromul Zollinger –
Ellison).
SECREŢIA GASTRICĂ
 Acetilcolina - stimulează receptorii M3
(celulele parietale şi enterocromafine).
 SNC modulează activitatea sistemului
nervos enteric via Ach, stimulând secreţia
HCl (faza cefalică a secreţiei HCl)
 Ach - actioneaza indirect asupra celulelor
parietale:
↑ eliberarea de HIS din celulele enterocromafine
fundice
 eliberarea gastrinei din celulele G ale antrului
piloric
SECREŢIA GASTRICĂ
 Histamina - produsă de celulele
enterocromafine din vecinătatea celulelor
parietale.
 Hormon local, difuzează în vecinătate şi
activează receptorii H2.
 Receptorii H2 - acţionaţi de cantităţi de HIS
mai mici decât cele necesare pentru a
stimula receptorii H2 de pe vasele sanguine.
 receptoriîn serpentină, cuplati cu proteina G
 stimularea creşterea secreţiei de HCl
SECREŢIA GASTRICĂ
 Somatostatina - Hormon produs de celulele
D antrale
 inhiba secreţiea gastrica acida
 Scăderea pH-ului intragastric sub 3
stimulează eliberarea de SST - inhibă
secreţia de gastrină (feed-back negativ)
 Celulele D - reduse la pacienţii cu infecţie cu
HP, (scăderea efectului inhibitor al
somatostatinei) - producţie excedentară de
gastrină
ANTIULCEROASE
 Ulcerul gastoduodenal este o boala cronica
manifestata periodic prin episoade acute zgomotoase
ce alterneaza cu perioade de remisiune cu tendinta
spre vindecare
 Episoadele acute se caracterizeaza prin aparitia de
ulceratii
 Ulceratia reprezinta o leziune cu pierdere de
substanta din peretele gastric sau duodenal
 In timp ce eroziunea este o leziune superficiala
restransa strict la nivelul mucoasei, ulceratia are o
profunzime variabila putand aunga pana la perfoarea
completa a peretelui gastro-duodenal
 Simptomele ulcerului:
 dureri epigastrice
 tranzit accelerat
 hemoragii cu pierderea sangelui:
 pe gura – hematemeza
 prin fecale – melena
 Factori favorizanti
 alcool
 cafea
 tutun
 hrana condimentata
 Caracteristicile durerii ulceroase
 ritmicitatea – consta in variatia intensitatii
dureii in functie de ingestia de alimente si
bioritmul circadian
 episodicitatea consta in repetarea durerii
zilnic, mai multe zile consecutiv, pe parcursul
unui episod de activitate
 periodicitatea consta in alternarea ciclica a
perioadelor de activitate simpromatice cu cele
de remisiune, asimptomatice
 Complicatiile ulcerului
 hemoragii digestive cu hematemeza si/sau
melena
 perforatii
 penetrarea organelor vecine
 malignizarea ulcerului
 Etiologie
 Infecţia cu Helicobacter pylori, bacil gram negativ
adaptat la pH acid care antreneaza si
perpetueaza o stare inflamatorie a mucoasei
favorizand ulcerul
 Medicatia ulcerigena (mai alea AIS si AINS) care
reduc productia de prostaglandine PGE2
 Starile de stres care induc pe cale nervoasa
cresterea secretiei de HCl
Epidemiologie
 Este intalnit cu fregventa maxima dincolo
de decada a-5-a a vietii si are o incidenta
egala la ambele sexe.
 Exista o predispozitie genetica familiala la

cei cu grupa sangvina A II,apare la cei
saraci
Simptome ale ulcerului
 Dureri in capul pieptului
 Foame dureroasa
 Greata/varsaturi
 Balonare abdominala
 Uneori sangerare eliminata pe gura
sau prin scaun
Tratamentul medicamentos
 Medicamente care scad

secretia acida:de tipul
inhibitorilor H2 sau
inhibitori ai pompei de
protoni
 Medicamente care
tamponeaza aciditatea
 Tratament antibiotice de
eradicarea a
Helicobacter Pylori
ANTIACIDE
 Definitie:
sunt substante care actioneaza pe HCl
deja format in lumenul gastric
neutralizandu-i efectul.
 Mecanismul de actiune poate fi:
chimic – o reactie de neutralizare
fizic – fenomen de adsorbtie
Clasificarea antiacidelor in fuctie de
solubilitatea in H2O si HCl
 substante solubile atat in H2O cat si in HCl → alcalinizante:
 NaHCO3
 Na2HPO4
 Citrat de Na
 substante insolubile in H2O dar solubile in HCl →
 CaCO3
 MgO
 Al(OH)3
 Trisilicat Mg
 substante insolubile atat in H2O cat si HCl → adsorbante
 carbonat bazic de Bi
 azotat bazic de Bi
 bentonite
Farmacotoxicologie
 Efecte secundare
 pentru alcalinizante
 alcalinizarea continutului gastric
 alcaloza
 calculoza renala
 scaderea vascozitatii si calitatii mucusului
 alcalinizantele sunt contraindicare in:
 insuficienta renala
 predispozitie la litiaza renala
 edeme
 HTA si insuficienta cardiaca
 pentru neutralizante
 sarurile de Ca2+ si Al+3 produc constipatie
 sarurile de Mg+2 produc diaree
 pentru adsorbante (sarurile de Bi)
 constipatie
 coloreaza fecalele in negru (datorita Bi2S3)
Farmacoterapie
 antiacidele de electie sunt: Mg si Al (OH)
 antiacidele sunt indicate in:
gastrita hiperacida
ulcer gastro-duodenal
esofagita de reflux
 se recomanda asocierea antiacidelor din cele
3 categorii pentru potentarea efectului
antiacid si pentru reducerea efectelor
secundare individuale
Farmacoterapie
 infunctie de conditiile particulare, antiacidele se pot
asocia cu:
 anestezice locale
 antispastice
 administrarea antiacidelor se face la 1-3 ore dupa

masa si seara inainte de culcare pentru a preveni
crizele dureroase nocturne
 durata tratamentului este variabila
 1-1,5 luni pentru ulcerul gastric
 1,5 – 2 lui pentru ulcerul duodenal
Inhibitoare ale secreţiei
gastrice
ANTIHISTAMINICE H2
 Mecanism – antagonizarea competitiva a
histaminei la nivelul receptorilor H2 aflati
pe membrana celolelor glandulare
parietale
 FARMACODINAMIE
 inhibitoarele potente ale secretiei gastrice
atat bazale cat si stimulante
Cimetidina
 FARMACOCINETICA
 absorbtie rapida p.o. cu biodisponibilitatea de
circa 65%
 se biotransforma hepatic 35%
 difuzeaza prin bariera hemato- encefalica,
sange, lapte si placenta
 determina inhibitie enzimatica SOMH si inhibitie
incrucisata
Cimetidina
 FARMACOTOXICOLOGIE
 Reactii adverse
 tulburari digestive
 greata
 voma
 diaree
 tulburari endocrine
 ginecomastie
 oligospermie
 impotenta
 tulburari sanguine
 tulburari hepatice
 tulburari renale
 tulburari cardiace
 tulburari neuropsihice
Cimetidina
 FARMACOTERAPIE
 indicatii terapeutice
 ulcer gastro-duodenal
 esofagita de reflux
 sindrom Zolinger – Ellison
 asociere cu AINS
 hirsutism la femeie
Ceilalti reprezentanti (RANITIDINA,
FAMOTIDINA), se caracterizeaza prin:
 potenta crescuta fata de cimetidina (efectul obtinut
la administrarea le 800 mg
 cimetidina, este echivalentul cu cel obtinut la
administrarea de 300 mg ranitidina)
 efecte adverse mai putine si mai reduse ca
intensitate
 inhibitia SOMH (sistemul oxidativ microzomal
hepatic):
 mairedusa la RANITIDINA
 absenta la FAMOTIDINA, ROXATIDINA
INHIBITOARELE
POMPEI DE PROTONI
 Definitie
sunt antiulceroase foarte potente, de
rezerva in cazurile rezistente la alte
antiulceroase.
 Mecanism
blocarea ATP-azei H+/K+ care reprezinta
sistemul de transport activ, ce
realizeaza efluxul ionilor de H+ la schimb
cu influxul de ioni de K+.
 Promedicamente (activare în mediu
acid)
 legare covalenta de ATP-aza H+/K+ în
celulele parietale gastrice – inhibiţia
puternică şi de durată a secreţiei
acide
 efectul maxim – după 3 – 5 zile,
 se menţine încă 3 zile după oprirea
administrării
 Forme farmaceutice
 capsule şi compr. enterosolubile
 se dizolvă numai la pH alcalin, fiind
absorbite în intestin
 există omeprazol, esomeprazol,
pantoprazol şi lansoprazol pentru
administrare i.v.
Omeprazol
 FARMACOCINETICA
 omeprazolul se administreaza in forme
farmaceutice enterosolubile pentru a evita
degradarea sa la nivel stomacal
 biodisponibilitatea initiala de 30-40 % creste
la 75% pe parcursul tratamentului
 este epurat hepatic de Cit P450
 se elimina majoritatea renal
 produce inhibitie enzimatica SOMH
Omeprazol
 FARMACODINAMIE
 actiune de inhibitie a secretiei gastrice acide
selective, foarte potenta si cu eficacitate mai mare
decat a antihistaminicelor anti H2
 indirect e nihibata si aciditatea pepsinei
 in tratament lung se observa cresterea de gastrina
Omeprazol
 FARMACOTERAPIE SI
FARMACOGRAFIE
ulcer duodenal evolutiv (20 mg/zi o
luna)
ulcer gastric evolutiv (1-2 luni)
esofagita de reflux (1-2 luni)
sindrom Zollinger Ellison (80 mg/zi)
Omeprazol
 efect rebound cu posibila hiperplazie a celulelor
enterocromafile sau tumori carcinoide
 efecte secundare rare si reversibile
 favorizeaza dezvoltarea bacteriilor intragastrice (creste pH-ul)
 tulburari digestive
 greata
 voma
 constipatie
 tulburari sanguine
 trombopenie
 agranulocitoza
 tulburari nervoase
 cefalee
 fotosensibilizare
Omeprazol
 FARMACOPIDEMIOLOGIE
 Interactiuni
 creste toxicitatea unor medicamente
biotransformate de SOMH (fenitoina, diazepam)
 scade absorbtia unor medicamente prin cresterea
pH-ului
Omeprazol
 OMEPRAZOL (Omeprazol, Losec, Ultop)
 cpr. film. şi caps. 10 mg, 20 mg şi 40 mg.
 20 mg/zi timp de 4 săptămâni în ulcerul duodenal, 4 –
6 săptămâni în ulcerul gastric, 4 – 8 săptămâni în
esofagita de reflux. In cazurile severe - 40 mg/zi.
 Nu necesită reducerea dozelor în insuficienţa renală şi
hepatică.
 poate fi folosit şi la copii pentru tratamentul esofagitei
erozive şi a ulcerului peptic.
 Dozele folosite la copii sunt mai mari pe kg/corp
comparativ cu adulţii - capacitate metabolică crescută.
PARASIMPATOLITICE
 FARMACODINAMIE
 Actiune hiposecretoare gastrica si salivara
 reduce secretia de mucus si NaHCO3
 Actiune antispastica
 relaxeaza muschii netezi gastro-intestinali
 reduce peristaltismul si tonusul normal, cu tendinta
la constipatie
 creste tonusul sfincterului piloric cu intarzierea
golirii stomacului (dezavantaj in ulcerul gastric)
 scade tonusul sfincterului cardia (dezavantaj in
esofagita de reflux)
 FARMACOTERAPIE
 se folosesc in ulcerul gatric si duodenal
 asocierea cu antiacide este benefica
 actiuna antispastica este benefica tot pentru
calmarea durerii ulceroase
 Atropina
 Propantelina
 Pirenzepin
INHIBITOARE ALE
ANHIDRAZEI
CARBONICE
Acetazolamida
 FARMACODINAMIE
 Mecanism
 inhibarea anhidrazei carbonice din celula parietala, enzima
responsabila de formarea H+ disponibil pentru formarea HCl
 inhiba secretia gastrica bazala si stimulata de histamina sau
pentagastria, dar si secretia de Na HCO3 (dezavantaj)
 actiune diuretica cu alcalinizarea urinei si acidoza
hipercloremica
 scade presiunea intraoculara fiind utila in glaucom
 actriune antiepileptica in micul rau epileptic

DIN CONSTANTA
CURS 10
2020-2021
FARMACOLOGIE
F.IV.1
ANTIDIAREICE
 Diareea este consecinta hiperkineziei
intestinului subtire si/sau a celui gros.
 Este asociata frecvent cu hipersecretie
datorita: iritarii mucoasei intestinale, stimularii
plexurilor intramurale si stimularii terminatiilor
parasimpatice vegetative.
 Diareea, emisiuni fecale repetate cu scaune
moi, poate avea etiopatogenic multiple cauze:
sindroame infectioase sau inflamatorii
digestive, cauze osmotice, malabsorbtia,
secretia excesiva de factori care stimuleaza
peristaltismul si secretiile intestinale, etc.
 Cauze
 Dereglari neurohormonale (sindrom Dumping)
 Malabsorbtie
 Continut intestinal iritant
 Digestie incompleta cu dispepsie
 Inflamatiii (enterocolita, apendicita)
 Dismicrobism intestinal, provocat de antibiotice cu
spectru larg
 Infectii digestive microbiene, virotice, parazitare
 Tumori intestinale
 Dupa radioterapie
 Consecinte
 Deshidratare
 Favorizarea proceselor catabolice
 Se pot asocia cu aparitia febrei si a varsaturilor
 Antidiareicele reduc numarul si volumul
scaunelor.
 Formele usoare se trateaza doar cu solutii de
rehidratare orala
Clasificare
 Medicamente etiotrope specifice
 Medicamente de substitutie
 Medicamente simptomatice
 Medicamente astringente
 Medicamente absorbante si protectoare
 Opioide
 Anticolinergice
Medicamente etiotrope
 Se adreseaza infectiilor sau afectiunilor care
produc diareea
 Se administreaza:
 Antibiotice (nistatina, natamicina, colistina)
 Chimioterapice (furazolidon, clorchinaldol)
 Antiprotozoarice
Medicamente de substitutie
 Microorganizme sintetizatoare de acid lactic
 L. acidophilus, L. casei
 Solutii de electroliti pentru rehidratare
 NaCl, KCl, glucoza, citrat trisodic
 Enzime digestive.
 Sunt recomandate pentru substituirea fermentilor
digestivi si a fermentilor pancreatici.
 Lipsa acestor enzime pot produce dispepsii si
balonari.
 Enzimele digestive sunt extracte uscate obtinute
din pancreasul animalelor.
Medicamente de substitutie
 Pancreatina
 Obtinuta din pancreasul bovinelor sau porcinelor.
 Contine:
 Tripsina:180 unitati proteolitice- digerarea cazeinei
 Lipaza: 1000 unitati lipolitice cu rol in scindarea trigliceridelor
 Amilaza: 1600 amilolitice cu rol in scindarea amidonului
 Triferment, tripsina, lipaza, amilaza.

 Digestal, pancreatina, hemiceluloza, extract de bila de bou
 Cotazym, pancreatina, celuloza, hemiceluloze
 Cotazym forte, amilaza, lipaza, proteaza
 Nutrizym, pancreatina, bromeline (proteaze din ananas, active
la pH acid si bazic), extract uscat din bila de bou.
Medicamente simptomatice
 Medicamente astringente
 Materiile tanante - tanigenul, tanalbinul, tanoformul,
 Actioneaza asupra mucoasei intestinale.
 Tanatul de albumina (tanalbin)
 - La pH-ul acid gastric,elibereaza acid tanic, hidrosolubil dar
neabsorbabil;
 - La pH neutru, in colon, acidul tanigent.
 Utilizari:
 - Ca antidiareic, preferat la copii;
 - In intoxicatii cu metale grele sau alcaloizi.
 Se utilizeaza ceaiuri cu materii tanante, alaturi de ceaiuri cu
efect antiseptic
 Adsorbante si protectoare
 Au o mare suprafata de contact.
 Adsorb:
 -toxinele bacteriene
 -microorganismele,
 -Substante toxice rezultate din transformarea alimentelor
 -Unele enzime si substante nutritive.
 Sarurile de bismut (subsalicilatul de bismut)

 Actioneaza prin legarea de H2S, cu formare de sulfura de
bismut, asfel incat scade peristaltismul si intarzie tranzitul
intestinal.
 Adsoarbe toxinele bacteriene, Are actiune bactericida fata de
campylobacter pylorii, Are actiune antiinflamatoare prin salicilat
 Adsorbante si protectoare
 Carbonatul de calciu
 Actiune adsorbanta, astringenta, antiinflamatoare si de neutralizare a
medilui acid
 Se utilizeaza in diareea de putrefactie.
 Diosmectita (aluminosilicat natural)

 Are capacitate mare de acoperire a mucoasei intestinale
 Creste cantitatea si vascozitatea mucusului protector, cu intarirea rezistentei
barierei de mucus de la suprafata enterocitelor. Reduce hipersensibilitatea
mucoasei intestinale.
 Carbunele medicinal
 Are rol in adsorbtia toxinelor, ionilor de H+, HO-, metale grele.
 In doze de 500 mg are efect detoxifiant. Avantaj: combate meteorismul.
 Opioide
 Opiul si unii alcaloizi din opiu (morfina, codeina) au proprietati antidiareice.
 Astfel de substante inhiba activitatea secretorie la nivelul tubului digestiv,
produc scaderea motilitatii gastroduodenale, cresterea tonusului sfincterelor
piloric, ileocecal si anal si inhiba reflexul anal de defecatie.
 Sunt agonisti ai receptorilor apioizi de tip μ, de la nivelul plexului mezenteric
si musculaturii netede intestinale, la doze subanalgezice.
 Efectele digestive apar la doze mai mici ca cele analgezice si sunt produse
prin interferarea unor mecanisme colinergice si noncolinergice (mediate de
enkefaline - implicand receptori μ, serotonina, etc.) la nivelul musculaturii
netede digestive sau la nivelul plexului mienteric.
 Sunt indicate in diareea cronica sau acuta, fara semne de infectie
microbiana sau infestare parazitara.
 Prezinta risc de abuz cu instalarea tolerantei si farmacodependentei sa
tratament prelungit (exceptie loperamid)
 Pot produce megacolon toxic (dilatatia toxica a colonului cu precadere in
colita ulcerohemoragica.
 Opioide
 Opiul si morfina se folosesc ca antidiareice sub forma de tinctura de opiu (1
ml contine 10 mg morfina) administratii intern 10 - 15 piciituri de 3 - 4 ori/zi.
 Codeina, derivatul metilat al morfinei, administrata intern 15 - 20 mg de 4
ori/zi este utilii ca antidiareic.
 DifenoxilatuI, un derivat piperidinic folosit ca antidiareic, se administreazii
intern, initial 10 mg si apoi cate 5 mg la 6 - 8 ore. Nu produce practic
dependenta.
 Loperamidul (Imodium)
 Loperamida, un alt derivat piperidinic sintetic: rara efecte centrale, este
folosita ca atidiareic administratii intern
 Are proprietiiti asemanatoare cu difenoxilatul dar efectele sunt mai intense
si de duratii mai lunga.
 Nu produce farmacodependenta
 Efectul antidiareic este puternic si prelungit.
 Are potenta mare: se daministreaza initial 4 mg (2 capsule), apoi cate 2 mg
dupa fiecare scaun, fara a depasi 16 mg/zi.
 Este activ in diareea acuta nespecifica, diaree cronica, boli intestinale
inflamatorii.
 Anticolinergice
 Propantelina
 antisecretor, antispastic. La doze mari are si efect
ganglioplegic
 Scobutil
 antispastic musculotrop
 Drotaverina
 Foladon
 contine alcaloizi din Atropa beladona
 Trimebutina
 normalizeaza tranzitul intestinal.
DIN CONSTANTA
CURS 11
2020-2021
FARMACOLOGIE
F.IV.1
LAXATIV PURGATIVE
ANTIFLATULENTE
LAXATIV PURGATIVE
Introducere
 Laxativele sunt substante care produc
evacuarea continutului intestinal prin
stimularea motilitatii intestinale.
 Sunt folosite in tratamentul constipatiei cronice
datorata incetinirii tranzitului intestinal.
Laxativele si Purgativele
 Grăbesc tranzitul intestinal şi/sau măresc conţinutul în apă al
materiilor fecale.
 Laxativele au un efect mai blând, de uşurare a defecaţiei,de
obicei fără modificarea consistenţei acestora, iar purgativele
au un efect energic, rapid, producând înmuierea materiilor
fecale.
 Indicaţii: în constipaţii acute, cronice, în intoxicaţii acute, după
o cură cu antihelmintice, pentru evitarea presei abdominale la
bolnavii operaţi, cu hernie, hemoroizi, fisuri ano-rectale,
înaintea unei intervenţii chirurgicale la nivelul tubului digestiv
pentru golirea colonului.
 CI: la bolnavii cu apendicită, în ileus mecanic, în abdomen
acut. Se dau cu precauţie la copiii mici (risc de deshidratare),
gravide (pot stimula motilitatea uterină cu pericol de avort), la
batrâni (pot produce colaps). Nu se dau la sugari.
Clasificare
 Laxative de contact
 Laxative de volum
 Laxative osmotice
 Alte laxative
 Medicamente iritante - stimulează peristaltismul prin iritarea
chemoreceptorilor din mucoasa intestinală.
 1.Substanţe cu acţiune în IS: uleiul de ricin - se hidrolizează în duoden sub
acţiunea lipazei, punând în libertate acidul ricinoleic. Are efect rapid, în cca
1-3 ore, fiind indicat în intoxicaţii. Se dă în doză de 15-30 g (1-2 linguri). RA:
colici intestinale.
 2. Substanţele active numai în colon îşi produc efectul după cca 8 ore.
 •Purgativele antrachinonice: conţin ca principii active glicozide, care suferă
în intestin un proces de reducere, transformându-se în substanţe iritante.
Se găsesc în Frangula (scoarţa de cruşin), Aloe, Senna, Rhei (rubarba). Se
elimină prin lapte şi pot provoca uneori diaree la sugari. Cruşinul intră în
preparatele Carbocif, Cortelax, Normoponderol, iar senna în Regulax,
Rixative, Tisasen.
 •Substanţe sintetice: fenolftaleina (Ciocolax), bisacodilul (Dulcolax) şi sodiu
picosulfat (Dulcopic).
 •Sulful elementar - sub acţiunea bacteriilor din colon se transformă în H2S,
care stimulează persistaltismul. Intră în preparatul Carbocif.
Laxative de contact
 Laxativele stimulante de tipul compusilor
polifenolici/difenilmetan (Bisacodyl) sau a derivatilor antranoizi
(Senna), Picosulfat de sodiu, sunt laxative de contact care
prin stimularea terminatiilor nervoase din mucoasa colonului
induc accentuarea peristaltismului;
 Nu sunt folosite de rutina, ci doar in tratamentele de scurta
durata, in special in constipatii care apar ocazional; folosirea
abuziva a stimulantelor diminueaza tonusul musculaturii
intestinului gros si provoaca dependenta, necesitand
administrare permanenta pentru a fi mentinut peristaltismul,
nu numai in perioadele de constipatie.
Bisacodil
 Bisacodilul face parte din grupa farmacoterapeutica: laxative,
laxative de contact, cod ATC A06A B02 si este indicat in:
 Tratamentul de scurta durata al constipatiei ocazionale,
 In cazul intoxicatiilor, dupa administrare de antihelmintice
(pentru grabirea eliminarii viermilor intestinali)
 In pregatirea pacientilor inainte de colonoscopie si
rectoscopie.
 Indicat in pregatirea preoperatorie a pacientilor.
Bisacodil
 Indicatii
 Toate formele de constipatie, (la pacientii imobilizati in pat;
in cazul schimbarii alimentatiei ori a mediului; datorate
bolilor sau tulburarilor digestive); favorizarea evacuarii cand
exista dureri, ca de pilda in cazul hemoroizilor; pre - si post -
operator; pregatirea colonului pentru examene endoscopice.
 Contraindicatii
 Cu exceptia abdomenului acut chirurgical, unde orice laxativ
este contraindicat, pentru bisacodil nu se cunoaste nici o
contraindicatie.
 Avertismente, precautii
 Bisacodilul poate fi administrat copiilor si persoanelor in
varsta, femeilor insarcinate sau care alapteaza, precum si
pacientilor debili.Totusi, se recomanda o oarecare precautie
(ca si in cazul altor laxative) in timpul primelor trei luni de
sarcina. La copii sub 4 ani trebuie consultat medicul inaintea
administrarii bisacodil.
Bisacodil
 Efecte adverse
 Ocazional, in cursul utilizarii drajeurilor poate sa apara un
disconfort abdominal.
 Acesta se produce mai ales in constipatiile cronice unde
continutul intestinal este deosebit de uscat si dur, in portiunea
superioara a colonului.
 Adeseori acest disconfort poate fi inlaturat prin cresterea
dozajului cu drajeuri.
 Supozitorul trebuie introdus in rect si suficient de profund
pentru a nu produce leziuni anale.
Bisacodil
 Dozare, administrare
 Oral: Drajeurile sunt forma obisnuita de administrare in cazul in
care nu este necesara o evacuare imediata. Ele se pot inghiti,
pe stomacul gol sau plin, cu sau fara lichide. Administrarea
concomitenta a antiacidelor (de exemplu, bicarbonat de sodiu)
trebuie evitata. Adulti: Obisnuit se iau 2 drajeuri seara la
culcare, in scopul de a provoca una sau doua defecatii in
dimineata urmatoare, sau cu o jumatate de ora inaintea mesei
de dimineata pentru un efect in aproximativ 5 ore. Copii in
varsta de 4 ani si peste: 1 drajeu.
 Rectal: Supozitoarele pot fi utilizate pentru a obtine o evacuare
in scurt timp de la administrare. Adulti: Doza normala este de
un supozitor de 10 mg. Numai in cazurile speciale este
necesara administrarea celui de al doilea supozitor. Dozajul
recomandat pentru adulti este de 2-4 drajeuri, administrate
seara, inainte de culcare si un supozitor, aplicat intrarectal in
dimineata urmatoare.
Laxative de contact
 CORTELAX drajeuri
 Forma de prezentare: drajeuri
 Drajeuri (continand extract uscat de Frangula 150 mg, extract
uscat de Rheum 150 mg; extract uscat de Cichorium 100 mg,
extract uscat de Liquiritia 100 mg (flac. cu 20 buc.).
 ATC: A06AB. LAXATIVE DE CONTACT
 Producator: Biofarm
 REGULAX pulbere
 Forma de prezentare: pulbere
 1 cub Regulax contine: 0,71 g frunze de Senna si 0,30 g
fructe de Senna.
 Producator: Krewel-Meuselbach Pharma
Laxative de contact
 RHAMNOLAX comprimate
 Forma de prezentare: comprimate
 Rhamnus frangula, Cichorium intybus, Aetheroleum Foeniculi.
 Producator: Plantavorel
 RIXATIVE pasta
 Forma de prezentare: pasta
 Folium Senna in pasta de fructe (prune si mere).
 Producator: Santa N. Balanos
 Laxative de volum - asorb apa prin imbibiţie, mărindu-şi volumul,
stimulând ca urmare peristaltismul.
 Coloizii hidrofili: agar-agar-ul, mucilagul de Carrageen (Galcorin). Fibre
vegetale nedigerabile: triticum (Diom Fibra) adică tărâţa de grâu, psyllium
obţinută din păstaia seminţelor de Ispaghula (intră în preparatul Mucofalk-
orange sau Mucofalk-apple); o serie de alimente: pâinea integrală,
smochinele, curmalele.
 Laxative lubrefiante - acţionează prin favorizarea progresiei conţinutului
intestinal. Docusatul (Sintolax) este un compus sintetic cu proprietăţi
tensioactive, cu efect slab. Uleiul de parafină este un compus inert, care nu
se absoarbe, înmoaie scaunul, fiind eficace în constipaţia de tip spastic.
Doza este de 1-2 linguri, după mesele principale. Nu se asociază cu
docusatul, deoarece acesta îi favorizează absorbţia, cu formarea de
parafinoame.
Laxative de volum
 Laxative de volum (care maresc volumul bolului fecal):
alimente pe baza de tarate de grau sau produsele de tip
Citrucel, Metamucil sau Perdiem, ce contin metilceluloza sau
psyllium (o fibra insolubila care are proprietatea de a fixa o
mare cantitate de apa);
 Cresterea volumului bolului fecal stimuleaza reflexele de
defecatie;
 Acest tip de laxative sunt indicate in tratamentul de lunga
durata al constipatiei, creste numarul de scaune si nu prezinta
efecte secundare;
Laxative de volum
 GALCORIN granule
 Forma de prezentare: granule,
 Granule continand mucilagiu de carrageen.
 ATC: A06AC. LAXATIVE DE VOLUM
 Producator: Biofarm
 MUCOFALK granule suspensie

 Forma de prezentare: granule suspensie.
 1 plic (=5 g granule) contine: Substanta activa: Ispaghula husk (Plantago
ovata - invelisul semintelor plantei Psylla) 3,25 g.
 ATC: A06AC. LAXATIVE DE VOLUM
 Producator: Dr. Falk
Laxative osmotice
 Laxativele osmotice: produsele precum Fosfatul de sodiu,
Laptele de magneziu sau dizaharidele neabsorbabile
(Lactuloza, Sorbitol) au efect rapid, mentin lichidele in lumenul
intestinal si favorizeaza trecerea lichidelor din vasele
sanguine si tesuturile din jur in lumenul intestinal, inducand
eliminari de materii fecale de consistenta apoasa;
 Este recomandat ca aportul zilnic de lichide sa fie crescut;
 Persoanele care sufera de afectiuni renale, de hipertensiune
arteriala sau care sunt supusi unui regim hiposodat vor evita
folosirea acestui tip de laxative;
 Laxative osmotice (saline) - sunt săruri care se absorb în mică măsură,
reţinând apa prin osmoză. Provoacă eliminarea de scaune lichide la 1-3 ore
de la administrare. Se folosesc pentru evacuarea rapidă a intestinului.
 •Sulfatul de magneziu (sarea amară) se dă în doză de 15-30 g (1-2 linguri),
dizolvat cu multă apă, la fel şi sulfatul de sodiu (sarea Glauber). Pot
produce deshidratare.
 •Lactuloza (Duphalac) este o dizaharidă, ce fermentează în acid acetic şi
lactic se dă în encefalopatia hepatică.
 •Macrogolii sunt polietilenglicoli cu lanţ lung, chimic inerţi, care nu se absorb
din tubul digestiv, intrând în preparatele Forlax, Fortrans, alături de
amestecuri de electroliţi pentru a nu tulbura echilibrul ionic. Se dau 3-4
plicuri pe zi, dizolvate într-un pahar cu apă.
 •Hexitoli: manitol, sorbitol.
Laxative osmotice
 DUPHALAC
 Forma de prezentare: sirop, pulbere orala
 Contine, in afara de lactuloza, cantitati foarte mici de lactoza si
galactoza, doua glucide naturale.
 Producator: Solvay Pharmaceuticals
 Lactuloza este slab absorbita dupa administrare orala si este
metabolizata de catre flora bacteriana colonica. Metabolizarea
este completa la doze de pana la 25-50 g; la doze mai mari, o
parte poate fi eliminata nemodificata.
 In colon, lactuloza este descompusa de flora bacteriana in acizi
organici cu molecula mica. Acesti acizi determina ↓ pH-ului in
lumenul colonic si, prin efect osmotic, conduc la ↑ volumului
continutului colonic. Aceste efecte stimuleaza activitatea
peristaltica a colonului si normalizeaza consistenta scaunului.
Laxative osmotice
 FORLAX pulbere
 Forma de prezentare: pulbere
 Macrogol 4000 10 g/plic; excipient (zaharinat de sodiu, arome).
 ATC: A06AD. LAXATIVE OSMOTICE
 Producator: Beaufour Ipsen
 FORTRANS solutie buvabila
 Forma de prezentare: solutie buvabila
 Macrogol 4000 64 g/plic; sulfat de sodiu anhidru 5,7 g/plic;
 ATC: A06AD. LAXATIVE OSMOTICE
 Producator: Beaufour Ipsen
 Macrogolul 4000 este un laxativ osmotic, ale carui
macromolecule liniare retin apa prin legaturi de hidrogen.
Administrarea orala determina cresterea volumului materiilor
fecale. Datorita masei moleculare crescute, substanta activa
(Macrogol 4000) nu se absoarbe intestinal. De asemenea, este
nemetabolizabil si nedegradabil de flora intestinala.
Alte laxative
 Laxative emoliente, de tipul Docusatului de sodiu care
stimuleaza secretia de sodiu si apa de catre intestin,
producand lubrefiere si inmuierea bolului;
 Acest tip de laxative nu prezinta riscuri insa sunt mai putin
eficiente daca nu sunt consumate cantitati suficiente de
lichide zilnic;
 SUPOZITOARE CU GLICERINA
 Forma de prezentare: supozitoare
 ATC: A06AX. ALTE LAXATIVE
 Producator: Antibiotice Iasi
 Actiune laxativa mecanica.
ANTIFLATULENTE
Introducere
 Antiflatulentele sunt substante, de sinteza sau naturale, ce
diminua excesul de gaze din intestin.
 Clasificare, in functie de mecanism :

 Adsorbante: carbune medicinal;
 Tensioactive: simeticona, dimeticona (Espumisan, Sab
Simplex capsule, comprimate sau picaturi orale, Pepsane )
 Stimulante ale motilitatii intestinale: preparate farmaceutice cu
uleiuri volatile din plante aromatice: ulei menta, anason,
chimen, fenicul, coriandru, guaiazulen;
DIN CONSTANTA
CURS 12
2019-2020
FARMACOLOGIE
F.IV.1
ANTISPASTICE DIGESTIVE
 Spasmul se defineste ca o contractie
involuntara brusca si violenta a unui muschi
sau grupe de muschi sub actiunea unor factori
- mecanici, fizici, chimici, biologici
 Spasmele muschilor netezi sunt insotite de
durere, tulburari motorii si secretorii si pot
culmina cu colici
 Experimental, spasmul poate fi produs prin:
 - substante neurotrope tip acetilcolina (agonisti ai
receptorilor muscarinici),
 - substante musculotrope (stimuleaza direct
miofibrilele contractile).
 Definitie:
 -actiunea antispastica – reprezinta efectul de
prevenire a spasmului,
 -actiunea spasmolitica - reprezinta efectul de tratare
a spasmului.
Antispastice
 In aceasta grupa terapeutica sunt cuprinse substante
capabile sa impiedice spasmeIe musculaturii netede
gastrointestinale, biliare, a tractului urinar si a
aparatului genital feminin.
 Aceste substante sunt utile in principal in tratamentul
colicilor digestive, biliare, urinare, pentru profilaxia
sau combaterea spasmelor musculaturii netede
induse medicamentos (de exemplu prin
administrarea de morfina) si in tratamentul
dismenoreei.
Clasificare
 Dupa mecanismul de actiune:
 I.Antispastice neurotrope:
 - parasimpatolitice (blocheaza receptorii muscarinici din
muschii netezi),
 - ganglioplegice (blocheaza receptorii muscarinici din
ganglionii vegetativi).
 Parasimpatolitice pot fi
 -antispastice digestive: - ATROPINA, PROPANTELINA,
METANTELINA, BUTIL SCOPOLAMINA, OXIFENONIU,
 -antispastice urinare: - EMEPRONIUM, TOLTERODINA,
OXIBUTININ, PROPEVERINA.
 Ganglioplegice pot fi substate de tip: - HEXAMETONIU,
AZOMETONIU, PENTILONIU, TRIMETOFAN.
Clasificare
 Dupa mecanismul de actiune:
 II. antispastice musculotrope:
 -naturale (PAPAVERINA),
 -de sinteza (DROTAVERINA, MEBEVERINA),
 III. alte atispastice:
 -analgezice atipiretice (METAMIZOL),
 -antiasmatice bronhodilatatoare: - TEOFILINA,
IPRATROPIU, TEOTROPIUM,
 -antianginoase coronarodilatatoare (NITRITI).
Farmacoterapie
 Indicatii:
 -spasme:
 - gastro-intestinale,
 - biliare,
 - urogenitale,
 -dismenoree
 -inainte de endoscopie.
ANTISPASTICE NEUROTROPE
PARASIMPATOLITICE
 Substantele din aceasta grupa actioneaza, in
principal, ca antagonisti muscarinici si produc
relaxarea musculaturii netede prin blocarea
inervatiei excitomotoare parasimpatice.
 Acesti compusi produc relaxarea musculaturii
netede gastrointestinale, biliare, a cailor si
vezicii urinare.
 Efectele asupra tractului genital feminin sunt
mai putin importante.
PARASIMPATOLITICE
 - eficacitatea antispastica este mai mare la
nivelul tubului digestiv si mai redusa pe caile
biliare si urogenitale,
 - se pot asocia cu analgezice sau
antiinflamatoare pentru combaterea durerilor
de etiologie complexa.
PARASIMPATOLITICE
 Farmacoterapie.
 Parasimpatoliticele sunt indicate in combaterea
spasmelor digestive (produse de insulina, morfina,
parasimpatomimetice sau a celor care apar in ulcer,
diskinezii antrale, afectiuni inflamatorii sau
functionale ale intestinului subtire, colon iritabil, etc.),
a spasmelor biliare sau urinare de diferite etiologii
(de exemplu spasmele produse de opioizi).
 Datorita relaxarii vezicii urinare si favorizarii
contractiei sfincterului vezical sunt indicate in stari de
hipertonie vezicala, in enurezisul infantil sau in
paraplegia spastica.
PARASIMPATOLITICE
 - uscaciunea gurii,
 - constipatie,
 - potenteaza efectul anticolinergic al unor
medicamente precum:
 - antiparkinsoniene de tip TRIHEXIFENIDIL,
 - antidepresive amine triciclice de tip DOXEPIN,
 - antipsihotice fenotiazinice tip CLORPROMAZIN.
PARASIMPATOLITICE
 Ca antispastic atropina se poate administra intern sau
injectabil s.c. in doze de 0,3 - 1 mg care pot fi repetate la
nevoie de maxim 3 - 4 ori/zi.
 Dintre derivatii cu structura aminica mai larg folositi in
tratamentul colicilor digestive sunt: piperidolatul (se
administreaza intern 50 mg de 4 oril zi) si dicicloverina (se
administreaza intern 10 - 20 mg de 3 - 4 ori/zi).
 Butilscopolamina (administrata intern 10 - 20 mg de 4 ori/zi
sau injectabil i.m. sau i.v. 20 mg/doza), oxifenoniul
(administrat intern 5 - 10 mg de 4 ori/zi), metantelina
(administrata intern 50 - 100 mg de 4 ori/zi), propantelina
(administrata intern 15 mg de 4 ori/zi)
Atropina
 Alcaloid din frunzele si radacinile de matraguna (atropa
belladona), ciumafaie (datura stramonium)
 absorbtia p.o si difuziune buna (inclusiv in SNC).
 difuzeaza si in
 placenta,
 sangele fetal
 laptele matern
 se metabolizeaza prin hidroliza

 eliminare:
 renal
 mucoasa gastrica
Atropina
 FARMACODINAMIE:
 relaxeaza musculatura
bazinetului
vezicii urinare
ureterelor
 actiune antispastica
Atropina
 FARMACODINAMIE:
 Aparat digestiv:
 hiposecretie
 salivara – uscaciunea gurii, dificulati de deglutitie
 bronsica
 sudorala
 gastrica slaba
 constipatie
 antispastic la nivelul:
 tubului digestiv (intens)
 cai biliare (ai slab)
Atropina
 FARMACODINAMIE:
 hiposecretia glandelor cailor respiratorii
 nas
 faringe
 bronhii
 uscarea mucoaselor
 bronhodilatatie
 stimuleaza respiratia
Atropina
 FARMACODINAMIE:
 Aparat cardiovascular
 dozele terapeutice nu influeanteaza vasele sanguine
 Ochi:
 efecte puternice la administrarea locala:
 midriaza
 cresterea presiunii intraoculare
 cicloplegie (tulburatea vederii de aproape – mai mult de o saptamana)
 SNC:
 actiune stimulatoare la doze mari
 actiune stimulatoare slaba asupra centrilor bulbari respiratori
 actiune anticolinergica centrala utila in
 boala Parkinson
 antidot in intoxicatiile cu anticolinesterazice
Atropina
 FARMACOTOXICOLOGIE:
 R.A. de tip efect secundar de tip
parasimpatolitic
 uscaciunea gurii
 greutate la deglutitie
 constipatie
 retentie urinara
 tulburarea vederii pentru aproape cu fotofobie
Atropina
 FARMACOTERAPIE:
 Indicatii:
 midriatic in oftalmologie (examenul de fund de
ochi)
 antispastic in spasme si colici
 gastrointestinale
 biliare
 reno-ureterale
+ analgezie
 hipersialic
 bronhodilatator si hiposecretor bronsic
Atropina
 FARMACOTERAPIE:
 Indicatii:
 stimulant cardiac in:
 bradicardie sinusala
 bloc A-V (Sindrom Adam – Stockes)
 in preanestezie (inhiba hipersecretia bronsica produsa

de unele anestezice generale: eter, ketamina)
 anticolinergic central in Boala Parkinson
 antidot in intoxicatia cu:
 Pilocarpina
 Anticolinesterazice
Atropina
 FARMACOEPIDEMIOLOGIE:
 C.I.
 glaucom
 ileusparalitic
 retentie urinara
 FARMACOGRAFIE:
 Sulfat de atropina inj. 1 %0
 Colir 1 %
 Preparate oficinale (extracte, tinctura, sirop)
 Tipizate (antispastice)
Scopolamina
 Alcaloid din: Scopolia carniolica, Datura stramonium
 FARMACODINAMIE
 efecte parasimpatolitice ca atropina dar
 de intensitate >
 durata <
 efecte centrale
 inhibitor SNC, la doze mici
 stimuleaza respiratia (mai intens ca atropina)
 efect anticolinergic (in Parkinson)
 la nivelul ochilor
 midriaza
 cicloplegie
Scopolamina
 FARMACOTERAPIE
 in preanestezie asociat cu
 morfina sau
 hidromorfon
 in boala Parkinson
 in rau de miscare
 in oftalmologie
 FARMACOGRAFIE
 bronhidrat de scopolamina sol. inj. 0,25%
 hidromorfon – scopolamina sol. Inj. (0,3 mg
scopolamina + 2 mg dihidromorfona la 1 ml)
 colir 0,5 %
Butilcopolamina
 FARMACOCINETICA
 absorbtie p.o. incompleta
 nu difuzeaza in SNC (nu are efecte centrale)
 FARMACODINAMIE SI FARMACOTOXICOLOGIE
 similar scopolaminei
 fara efecte centrale
 FARMACOTERAPIE SI FARMACOGRAFIE
 Indicatii: antispastic gastro-intestinal si urogenital
 glaucom
 adenom de prostata
Propantelina
 derivat de amoniu cuaternar

 indicat in special ca antispastic gastro-intestinal
 posologie: p.o 15-30 mg/2-4/zi
 contraindicatii:
 glaucom
 adenom de prostata
ANTISPASTICE MUSCULOTROPE
 Definitie – alcaloid cu nucleu izo-chinolonic
din opiu.
 -absorbtie p.o. rapida urmata de metabolizare
hepatica in procent relativ mare,
 -se elimina urinar metabolizata,
 -t ½ scurt
 -difuzeaza in laptele matern.
 -inhiba neselectiv fosfodiesteraza inducand
cresterea AMPc intramiocitar si determinand
declansarea mecanismelor de relaxare
musculara
 -actiune vasodilatatoare moderata,
 -actiune bronhodilatatoare – antiasmatic,
 -actiune deprimanta asupra conducerii A-V la
nivel cardiac.
 - somnolenta,
 - cefalee,
 - hipo TA.
 - spasm sau colci:
 - gastrice,
 - intestinale,
 - renale,
 - biliare,
 - dismenoree,
 - spasm bronsic,
 - spasm coronarian,
 - crize HTA.
Papaverina
 Papaverina, alcaloid din opiu cu structura izochinolinica, are
efecte antispastice si vasodilatatoare de tip musculotrop.
 Fcin. Se absoarbe repede din tubul digestiv. Biotransformată
în proporţii ridicate, concentraţia sanguină scăzând mult după
6 ore. Excreţie urinară, ca metaboliţi. T½ 1-2 ore. Trece în
laptele matern.
 Efectul antispastic este datorat inhibarii fosfodiesterazei la
nivelul celulelor musculare netede (cu acumulare de AMPc) si
blocarii unor canale ale calciului.
 Vasodilatator şi antispastic prin acţiune directă asupra
musculaturii netede; efectul se menţine circa 2 ore după
administrare orală, şi 40, respectiv 20 de minute după inj. i.m.
sau perfuzia i.v.. Inj i.v. este urmată de o acţiune moderată,
dar incontestabilă, de creştere a circulaţiei cerebrale. Este
bronhodilatator musculotrop şi coronarodilatator relativ slab;
deprimă conducerea atrioventriculară, prelungeşte perioada
refractară a miocardului, scade excitabilitatea.
Papaverina
 Indicatii. Tulburări circulatorii cerebrale de natură spastică
sau aterosclerotică, retinopatii, migrenă, sindrom Meniere;
sindrom anginos, stare post-infarct; tulburări circulatorii ale
musculaturii netede digestive şi biliare; spasm piloric,
constipaţie spastică, colici intestinale, diskinezie biliară
hipertonă, colici biliare, dismenoree.
 RA. Constipatia, hTA, tahicardia, somnolenta, congestia fetei,
cresterea transaminazelor si fosfatazei alcaline in plasma sunt
printre reaciile adverse raportate in urma administrarii
papaverinei.
 Administrarea intravenoasa poate determina aritmii, blocuri
cardiace, moarte subita; din aceste motive este
contraindicata. Administrarea papaverinei este contraindicata
sau impune prudenta la bolnavii cu bloc atrioventricular, la cei
cu hipertensiune intracraniana, glaucom sau adenom de
prostata.
Papaverina
 Mod de administrare:
 Oral: 1 comprimat (100 mg), la nevoie 3-5 comprimate pe zi.
 Injecţie i.m. sau i.v. (diluat şi lent, în 2-3 minute), 40-120 mg,
repetat eventual la interval de 3 ore.
 În perfuzie intravenoasă (diluat în soluţie clorurată sau
glucozată izotonă, la un pH de maximum 6), 40-200 mg o
dată.
DROTAVERINA
 Farmacocinetica
 -absorbtie p.o. rapida si completa,
 -biodisponibilitate 65% prin efect de prim pasaj mare,
 -legare de proteinele plasmatice inalta,
 -biotransformare hepatica aproape totala,
 -se elimina majoritar urinar sub forma metabolizata in circa 6
zile.
 Farmacodinamie.
 -actiune antispastica de 2-5 ori mai potenta decat papaverina,
 -efecte secundare mai reduse.
 Mecanism:
 -inhibitie selectiva a fosfodiesterazei de la nivelul muschilor
gastrointestinali urinari si uterini,
 -efect anticolic consecutiv crest rii AMPc care stimuleaza
iesirea Ca2+ in mediul extracelular.
DROTAVERINA
 - vertij,
 - cefalee,
 - palpitatii,
 - hipo TA (la administrarea i.v.),
 - efecte cardiace slabe.
 - colici si spasme:
 - gastrointestinale,
 - biliare,
 - renale,
 - iminenta de avort,
 - dismenoree.
DIN CONSTANTA
CURS 13
2020-2021
FARMACOLOGIE
F.IV.1
ANOREXIGENE
OREXIGENE
ANOREXIGENE
Obezitatea
 Obezitatea este o boală caracterizată prin creşterea
greutăţii corporale pe seama ţesutului adipos, şi
definită practic printr-o valoare a indicelui de masă
corporală (IMC) 30 kg/m2.
 Etimologic, cuvântul „obezitate” provine din verbul

latin „obedo-obedere”, ceea ce înseamnă „a mânca
în exces”, „a mânca mult şi lacom”.
 PREVALENŢA 20-25% (în România)

Epidemiologie
În Balcani
1. Macedonia
2. Serbia
3. România
Peste 20 % Între 20 şi 10 % Sub 10 %

Tesutul adipos, organ endocrin
 Tesutul adipos este considerat un veritabil organ endocrin. Adipocitul
secreta si exprima un numar impresionant de hormoni, factori peptidici si
non peptidici care intervin in reglarea masei adipoase.
 Metabolismul tesutului adipos este reprezentat de doua cai metabolice
majore: lipogeneza si lipoliza.
 Lipogeneza este procesul prin care se stocheaza lipidele (trigliceridele).
Surplusul de lipide ingerate se stocheaza in adipocite; o parte din lipidele
depozitate provin si din glucidele si proteinele alimentare care au fost
convertite in lipide. In cadrul metabolismului lipidic, insulina este principalul
hormon lipogenetic ca urmare a stimularii activitatii si a sintezei
lipoproteinlipazei (LPL), cat si prin stimularea utilizarii glucozei pentru
lipogeneza.
 Lipoliza este procesul prin care lipidele sunt eliberate din TA si consta in
hidroliza trigliceridelor stocate pentru a elibera acizii grasi neesterificati in
circulatie.
 Enzima cheie a lipolizei este lipaza intracelulara hormonsensibila.
Catecolaminele sunt agenti lipolitici esentiali la om. Alti hormoni lipolitici
sunt: GH, ACTH, TSH, hormonii tiroidieni, PTH, glucagon, glucocorticoizii.
Testosteronul stimuleaza lipoliza prin cresterea numarului receptorilor
Beta-adrenergici.
Reglarea greutatii corporale
 Centri nervosi implicati in reglarea balantei energetice au fost
descrisi clasic la nivelul hipotalamusului. Ingestia de hrana
este controlata de centrul satietatii aflat in hipotalamusul
ventromedial si de centrul foamei din hipotalamusul lateral.
 Nucleii hipotalamusului lateral potenteaza reflexele alimentare
si functiile motorii legate de comportamentul alimentar. In
homeostazia nutritionala intervin si alti nuclei cerebrali: nucleii
paraventriculari si dorsomediali, care controleaza aportul
nutrientilor si metabolizarea lor; nucleii arcuati si
suprachiasmatici (controleaza ritmul circadian al proceselor
fiziologice si comportamentale).
 Acesti nuclei sunt in legatura cu cortexul cerebral iar
activitatea lor este modulata de un sistem complex de
substante orexigene si anorexigene.
Physiology: Central Pathways
Anorexigenic Orexigenic
 Leptin
 a-MSH  Neuropeptide Y
 CART  MCH
 GLP-1  AGRP
 C-NTF
 Orexin A, B (Hypocretin 1,3)
 CRH/Urocortin
 Neuromedin U
 Galanin
 Serotonin  Dynomorphin
 CCK  Norepinephrine
 Insulin  B-endorphin
 Bombesin Important to know that complex regulation
 Calcitonin exists, do not need to know individual
 Enterostatin factors. Identify Leptin as important.
 TRH
 IL-1B
 Neurotensin
 Oxytocin
 Vasopressin
 Principala problema in tratamentul obezitatii o
reprezinta fluctuatiile inregistrate in curba
ponderala.
 Metodele de tratament sunt: terapia prin dieta,

exercitiul fizic, terapia comportamentala,
modificarea regimului de viata, inclusiv a
comportamentului alimentar, terapia
medicamentoasa, tratamentul chirurgical.
 Obezitatea este o boala a rezervelor energetice. Factorii
importanti, implicati in patologia obezitatii sunt sedentarismul
si supraalimentarea care, de obicei, actioneaza cumulat: mici
cresteri ale aportului alimentar inregistrate zilnic sau minime
reduceri ale activitatii fizice conduc la obezitate (un surplus de
10 kcal/ zi conduce la o crestere ponderala de 0,45 kg/an,
ceea ce, la persoanele predispuse la obezitate este foarte
mult).
 Hiperfagia intalnita la pacientii obezi nu trebuie gresit

interpretata: este o consecinta a bolii, si nu o cauza a ei.
Terapia obezitatii
 Medicamentele sunt ineficiente ca tratament unic al obezitatii. Expert
Panel on the Identification, Evaluation and Treatment of Overweight and
Obesity face urmatoarele recomandari: ” medicamentele ce induc
pierderea in greutate, aprobate de FDA (Food and Drug Administration)
pot fi utilizate numai ca parte componenta a unui program de scadere
ponderala, ce include dieta si activitatea fizica pentru pacientii cu IMC>30
fara boli sau cu IMC<27 pentru cei cu boli sau factori de risc, datorati
obezitatii.
 Medicamentele nu vor fi niciodata utilizate fara modificarea concomitenta a
stilului de viata. Este necesara evaluarea continua a eficacitatii si
sigurantei de administrare a terapiei medicamentoase.
 Anorexigenele sunt medicamente ce reduc senzatia de foame sau

prelungesc senzatia de satietate si sunt utilizate in tratamentul obezitatii,
pentru diminuarea progresiva a excesului ponderal.
Substantele anorexigene (inhiba apetitul)
 Leptina si sistemul melanocortinei. Leptina nivelul sau creste in obezitate,
dar in timp apare fenomenul de ,,down-regulation” (rezistenta functionala la
leptina) si astfel dispare efectul de inhibare asupra apetitului. Leptina
actioneaza la nivelul nucleului arcuat prin inhibarea eliberarii neuronale de
NPY/AGRP, dar si prin intensificarea secretiei de POMC. Din POMC se va
scinda a-MSH care se leaga de receptorii MC4-R de la nivelul nucleului
PVN cu efect de net de inhibare a ingestiei de alimente;
 Peptidul PYY, este eliberat postprandial din ileon si colon, are actiune
anorexigena de durata scurta;
 CART – cocaine and amfetamine regulated transcript;
 Colecistokinina, CCK – produsa in tractul gasto-intestinal ca raspuns la
ingestia de alimente, stimuleaza secretia enzimelor pancreatice, inhiba
motilitatea gastrica si scade ingestia de alimente;
 GLP1 (glucagon-like peptide-1) si agonistii sai. GLP-1, are un timp de %
foarte scurt (2 minute) fiind degradat de dipeptidil peptidaza-4. Creste
secretia de insulina dependent de glicemie si scade aportul de alimente.
Clasificare
 1. medicamente cu actiune centrala (derivati de amfetamina):
 a) anorexigene dopaminergice – amfepramona, care diminueaza apetitul,
 b) anorexigene serotoninergice – sibutramina, prelungesc senzatia de satietate

prin stimularea centrului satietatii din hipotalamus, ca urmare a eliberarii de
serotonina si activarii receptorilor de tip serotoninergic (5HT-2C), suprima apetitul
si nivelul neuropeptidelor care accelereaza arderea caloriilor (receptori B3
adrenergici implicati in supresia apetitului ). Pe 22 ianuarie 2010, EMEA (Agentia
Europeana pentru Medicamente) a cerut suspendarea licentei pentru
comercializarea sibutraminei.
 2. medicamente ce blocheaza digestia si absorbtia lipidelor, inhibitori ai lipazei

pancreatice, care blocheaza absorbtia lipidelor (1/3) la nivelul tubului digestiv.
Determina steatoree, scade absorbtia vitaminei D (scaderea ponderala este
modesta).
 3. antagonisti cannabinoidergici CB1

 Astfel de medicamente au fost aprobate initial de EMEA, apoi fiind oficial retrase
fiindca reactiile adverse de natura psihica au reprezentat cea mai intalnita cauza
pentru intreruperea precoce a tratamentului (mai exact, depresia severa si
tendintele de suicid).
Tratamentul farmacologic al obezităţii
• Puţine medicamente aprobate
• Multe au contraindicaţii, EA, cost ridicat
• Alegerea medicaţiei corecte
– Experienţă de siguranţă
– Efecte adverse cele mai mici
– Randament ridicat ≥ 5% din G
– Combinarea a 2 sau mai multe medicaţii are şanse mai mari prin
interesarea mai multor ţinte [1,2]
1. Donna Ryan, David M. Kendall, John Blundell, Ken Fujioka, MD – Strategies to Combat Obesity: The Role of Appetite Regulation and Impulse Control
Authors and Disclosures 01/28/2011
2. Lisa M Neff, Robert F Kushner Emerging role of GLP-1 receptor agonists in the treatment of obesity Vol 2010:3 , 263 - 273
1. Medicamente cu actiune centrala:
Sibutramina (Reductil) ↓ serotonina in creier
2. Medicamente ce blochează digestia si absorbtia
lipidelor: Orlistat (Xenical)
3. Rimonabant: inhiba sistemul endocanabinoid (↓
aportul)
4. Leptina (↓ aportul)
1. Medicamente ce blochează digestia şi

absorbţia lipidelor: orlistat
2. Droguri cu acţiune centrală: sibutramina
3. Medicamente ce inhibă sistemul

endocanabinoid: rimonabant
4. Leptina ?
5. Vaccinul anti-obezitate (anti-grelină) ?

Tratamentul farmacologic al obezităţii
 Orlistat - 5% SP(scadere ponderala)/an - Inhibitor de lipază, scade absorbţia
grăsimilor
 Bupropion 5 -10% SP/an (400 mg) - Inhib al recaptării de NA + dopamină
 Suprimă apetitul, modifică dispoziţia, aprobat ca antidepresiv şi pentru
renunţarea la fumat
 Bupropion + Naltrexon (antagonist opiaceu) → 11.5% SP/an
 Bupropion + Zonisamide →→10,3% SP la 8 luni
 Exenatide and Liraglutide + GLP-1 receptor agonists ( 8,5% SP)
 Promovează saţietatea, creşte secreţia de insulină
 Inhibă golirea rapidă a stomacului, ↓ glucagon şi prod. hepatică de glucoză
 Pramlintide + Metreleptin (efect la hipotalamus) 14% la 20 sapt
 Restaurează răspunsul la leptină, efect pe neuropeptidul Y
 Lorcaserin – agonist de Serotonină, promovează saţietatea
 Phentermine (simpatomimetic) + Topiramate (GABA) centrul hedonic al apetitului –
10,6%SP
 Sertraline - suprimă apetitul, inh. al recaptării de serotonină
Orlistat
 Preparate:
 Xenical (120 mg)
 Alli (60 mg)
 Administrare: la fiecare masă cu conţinut

lipidic
 Reacţii adverse:
 steatoree
OREXIGENE
Substantele orexigene (stimuleaza apetitul)
 Neuropeptidul Y (NPY), este cel mai puternic orexigen; secretat de nucleul

arcuat, ajunge prin axoni in nucleul paraventricular unde isi exercita
actiunea de stimulare a aportului alimentar;
 MCH (Melanin Concentrating Hormone) se produce in hipotalamusul
lateral si are actiune puternic orexigena;
 Peptidul omolog proteinei agouti (agouti-related peptide, AGRP),
actioneaza ca si NPY, antagonizand efectul anorexigen al a-MSH-ului la
nivelul receptorilor melanocortinici centrali MC4-R;
 Endocanabinoidele si peptidele opioide endogene;
 Orexinele (de la cuvantul grecesc orexis= apetit): orexina A si B; sunt
sintetizate in hipotalamusul lateral si actioneaza local;
 Ghrelina – polipeptid secretat de celulele epiteliale ale stomacului si prima
portiune a intestinului subtire, dar in catitati mai mici in placenta, rinichi,
hipofiza si hipotalamus. Regleaza secretia, respectiv eliberarea de GH.
Intre ghrelina si alte neuropeptide hipotalamice cu rol de stimulare a
aportului alimentar (NPY, AGRP, MCH) si leptina exista multiple interrelatii
functionale. Creste in inanitie si scade dupa alimentare. Foamea, dietele
de slabire determina cresterea valorilor ghrelinei datorita ingestiei reduse
de alimente.
Substante orexigene
 Substanţele cu acţiune reflectorie.
 Amarele, condimentele - Preparate de origine vegetală ce
conţine glicozide,uleuri volatile, substanţe organice, vitaminice
etc, cu un gust amar ce excită receptorii gustativi din mucoasa
bucală şi limbii, cu stimularea receptorie a centrilor
foamei,creşterea secreţiei gastrice. Eficacitatea este în mare
măsură de ordin placebo, dar care este mai relevant la
utilizarea repetată în urma formării unui reflex condiţionatca
urmare a asocierii acestor preparate cu alimente. Amarele spre
deosebire de condimente cresc secreţia mai lent, dar mai
stabil. Amarele nu exercită practic efectresorbtiv, spre
deosebire de unele plante, nuca vomică, ce conţin chinină,
strichinină ce posedă acţiune specifică şi toxicitate.
Substante orexigene
 Orexigenele cu acţiune indirectă
 Vitaminele – de asemenea contribuie la intensificarea
proceselor metabolice, fiind coenzime, importante în realizarea
metabolismului glucidic, proteic, lipidic.
 Anabolizantele steroidiene – măresc curba ponderală, dezvoltă
musculature striată, favorizează anabolismul proteic şi scade
catabolismul aminoacizilor prin retenţia azotului, potasiului, şi
fosforului. Efectul anabolizant este mai evident la nivelul
muşchilor striaţi şi oaselor. Acesta a fost observat la sportivi
cînd creşte masa musculară, îndeosebi la asocierea de
antrenament cu efort muscular intens. Din aceste considerente,
abuzul de anabolizante steroidiente, au determinat trecerea
acestora printre substanţele dopante, interzise sportivilor.
Substante orexigene
 Orexigenele cu acţiune indirectă
 Insulina – datorită micşorării concentraţiei glucozei în sânge excită aşa-
numiţii glicoreceptori cu stimularea centrului foamei. Este importantă
deasemenea uşurarea captării glucozei, aminoglicozidelor şi lipidelor cu
favorizarea proceselor anabolice. Preparatul este indicat în:
 -anorexie după maladii grave
 -hipotrofie marcată la copii după 6 ani, până la 2 ani (rar)- la preşcolari şi
şcolari (în caz de refuz de administrarea hranei)Regimul de dozare. La
şcolari şi preşcolari câte 1-2 uA s.c.
 Carnitina – substanţă biogenă, extrasă din ţesutul muscular care stimulează
sinteza proteinelor, acizilor graşi, secreţia sucului gastric şi apetitul.
Indicaţiile principale sunt :
 - copii cu hipotrofii
 -anorexie după infecţii, maladii neurologice, ancologice, intervenţii
chirurgicale majore
 -nou-născuţi cu masa corporală mica, nou-născuţi prematuri la alimentarea
parenterală.
Substante orexigene
 Preparatele cu acţiune centrală
 Ciproheptadina manifestă acţiune antiserotonică, H1-
antihistaminică şi anticolinergică, precum şi influenţează
structurile hipotalamusului ce reglează apetitul. Se consideră
ca rolul principal îi revine împiedicării acţiunii înhibitorii
serotoninei asupra poftei de mîncare. Se constată o creştere
marcată a apetitului a masei corporale cu 5-10%.
 Indicaţiile de bază sunt:
 -anorexie de diferită origine (neurogenă, harmonală, etc)
 -caşexie, canceroasă, în perioada de reconvalescenţă
DIN CONSTANTA
CURS 14
2020-2021
FARMACOLOGIE
F.IV.1
MEDICATIA SANGELUI
*MEDICAMENTE ANTIHEMORAGICE
(HEMOSTATICE)
*MEDICATIA ANTITROMBOTICA
*MEDICATIA ANTICOAGULANTA
MEDICAMENTE ANTIHEMORAGICE
(HEMOSTATICE)
Generalitati
 Hemostaza reprezinta oprirea unei hemoragii si are
loc in doua etape:
 Hemostaza primara care cuprinde
 Spasmul muscular datorita vaspconstrictiei reflexe a
vasului lezat
 Agregarea plachetara – cu formarea trombuslui
plachetar (cheag alb)
 Are loc ruperea trombilor cu eliberarea de:
 serotonina
 tromboplastina
 Hemostaza primara reprezinta asa numitul timp
vascular
Generalitati
 Hemostaza secundara – timpul plasmatic sau
coagularea propriu-zisa consta in:
 Formarea protrombinei
 Protrombina este convertita in trombina
 Trombina catalizeaza transformarea fibrinogenului solubil in
fibrina insolubila.
 Un rol important in procesul de coagulare a sangelui il
au unele proteine specifice numite factori ai coagularii.
 Ionii de calciu sunt de asemenea indispensabili in
procesul coagularii sangelui, substante care sunt
chelatoare de Ca2+ au actiune anticoagulanta in “vitro”
si se realizeaza la recoltarea probelor de sange (ex.
Florura de sodiu, acid citric, EDTA K3).
Clasificare
 Medicamentele hemostatice actioneaza prin oprirea
sangerarii.
 A. HEMOSTATICE LOCALE
 a. ADRENALINA
 b. TROMBINA
 c. GELATINA
 d. SARURI ALE METALELOR: Fe, Al, Alaun (saruri
ale metalelor trivalente si monovalente)
 e. FIBRINA UMANA
 f. OXICELULOZA
Clasificare
 B. HEMOSTATICE SISTEMICE
 a. Care intervin la nivelul procesului de coagulare
 VITAMINA K
 PROTAMINA
 FACTORI AI COAGULARII
 b. Care cresc rezistenta capilara
 CARBAZOCROMA
 ETAMSILAT
 FLAVONOIDE
 c. Antifibrinolitice
 ACIDUL AMINOCAPROIC
 ACIDUL TRANEXAMIC
 APROTINA
Hemostatice locale
 Aceste substante pot actiona prin:
 -Precipitarea proteinelor: Al Cl3, Fe Cl3, Alauni
 Se pot utiliza ca: Solutii, Creioane hemostatice
 -Vasoconstrictie: Adrenalina, Noradrenalina.
Sol 1/100000 – 1/5000
 In epistaxis, Hemoragii capilare, Extractii dentare
 -Actiune tromboplastinica: Venin de vipera, Pulbere de
trombopastina (activeaza ptrotrombina)
 -Prin absorbtia sangelui: Fibrina umana, Gelatina,
oxiceluloza
 -Transformarea fibrinogenului in fibrina: Aplicand
local: trombina umana /bovina
Hemostatice sistemice
 Hemostaticele sistemice care intervin la

nivelul procesului de coagulare
VITAMINELE K
 Sunt derivati de naftochinona.
 Pot fi produse naturale sau de sinteza cu actiune antihemoragica.
 Vitamina K se gaseste in vegetale:
 - Frunze verzi
 - Stigmate de porumb
 - Tomate
 Vitamina K2 se gaseste in produse de origine animala:
 - Carne
 - Peste
 Vitamina K1 a fost obtinuta si sintetic avand denumirea de fitomenadiona
fiind un produs liposolubil.
 Vitamina K3 (menadiona sodiu bisulfit) este tot un produs de sinteza fiind
hidrosolubila.
 Vitamina K2 poate fi sintetizata si in intestin de catre bacteriile saprofite (in
cantitati mici, cateva mg/zi).
VITAMINELE K
 FARMACOCINETICA
 Absorbtia
 - pentru vitaminele k naturale se facela nivelul intestinului in prezenta bilei
 - pentru vitaminele k hidrosolubile se pot absorbi pe cale orala chiar in
absenta bilei.
 Dupa absorbtie sunt depozitate in ficat si se metabolizeaza prin
glucuronoconjugare.
 Eliminarea se face prin bila si urina.
 FARMACODINAMIE
 Actiunea vitaminei k este eficienta numai daca celulele hepatice nu sunt
lezate.
 Vitamina K este o coenzima care intervine in sinteza:
 - Protrombinei (factorul II)
 - Proconvertinei (factorul VII)
 - Globulinei antihemofilice B (factorul IX)
 - Factorului X (Stuart)
VITAMINELE K
 Vitaminele k naturale nu sunt toxice, cele sintetice pot
da unele reactii adverse:
 -Methemoblobinemie
 -Anemie hemolitica
 -Tulburari vasomotorii daca administrarea i.v. este
prea rapida
 -Tromboflebita
 -Tromboembolie
VITAMINELE K
 Farmacoterapie
 -Hipovitaminoza K – aparuta prin:
 o Distrugerea florein intestinale ca urmare a antibioterapiei
 o Malabsorbtiei (in diareea cronica, operatii)
 o Aport insuficient de bila/calculi, neoplasm de cap de pancreas
 o Daca ficatul nu poate sintetiza protrombina – ciroza
 o La nou nascuti si sugari
 -In hemoragii prin hipoprotrombinemie (in tratament cu salicilati)
 -Antidot in supradozarea cu anticoagulante cumarinice
 Preparate farmaceutice:
 FITOMENADIONA, f 100 mg/ml
 -In hemoragii obisnuite se administreaza ½ -1 f/zi
 -In supradozari cu anticoagulante cumarinice 2-10 f/zi
SULFATUL DE PROTAMINA
 Este o polipeptida obtinuta din sperma de peste.
 Se utilizeaza ca antidot in supradozarea heparinei.
 FARMACOGRAFIE
 Protamin sulfat. Fiole 10 mg/ml, f de 5 ml
 Poate produce:
 o Dispnee
 o Bradicardie
 o hTA
FACTORII COAGULARII
 Se utilizeaza in hemoragiile produse din lipsa lor.
 Deficitul acestor factori este de obiceiconditionat genetic, boala purtand
numele de hemofilie, manifestandu-se la barbati; femeile sunt doar
purtatoare ale genelor defecte.
 Hemofilia este caracterizata prin sinteza deficitara a:
 -Factorilor VIII – hemofilia A (cea mai frecventa)
 -Factorului IX – hemofilia B (boala christmas)
 Factorul VIII (antihemofilic A)

 Este un produs biologic (concentrat de globulina antihemofilica) care se
prezinta sub forma unei pulberi liofilizate.
 Poate sa produca o serie de reactii adverse:
 -Hemoliza, la doze mari
 -Alergii, formare de anticorpi care scad eficienta tratamentului.
 -Prezinta riscul transmiterii unor infectii virale (hepatita, SIDA)
FACTORII COAGULARII
 Factorul IX – antihemofilic B
 Este tot o pulebre liofilizata care se utilizeaza la:
 o Bolnavii cu boala Christmas
 o La persoanele care prezinta inhibitori ai factorului VIII in plasma.
 Poate provoca:
 o Cefalee
 o Grata
 o Voma
 o Febra
 o Modificari tensionale
 Fibrinogenul (factor I)
 Se obtine din plasma umana sub forma de pulbere liofilizata.
 In contact cu trombina formeaza fibrina.
 Se administreaza i.v. in perfuzie 1-2 % in hipo sau afibrinogenemie si in starile de
fibrinoliza acuta.
FACTORII COAGULARII
 BATROXOBINA (hemocoagulaza)
 Este o enzima obisnuita din veninul unor serpi:
 BOTROPS
 LACHESIS
 Produsul contine o fractiune tromboplastinica si o fractiune trombomimetica
cu efect hemostatic.
 Actiunea hemostatica a batroxobinei nu este inhibata de heparina.
 Indicatii terapeutice
 - Hemoragii
 o Chirurgicale
 o Ginecologice
 o Oftalmologice
 o ORL
 - Menometroragii
 FARMACOGRAFIE: fiole cu 1 unitate/ml
CARBAZOCROMA
 Este un produs de oxidare a adrenalinei. Sinonime:
adrenostazin, adrenoxyl

 FARMACOCINETICA
 Se poate administra: Oral, Parenteral
 Se elimina rapid pe cale renala
 FARMACODINAMIE
 Micsoreaza permeabilitatea si creste rezistenta capilara
 Nu influenteaza: Presiunea arteriala, Debitul si frecventa
cardiaca, Procesul de coagulare
CARBAZOCROMA
 FARMACOTERAPIE
 -In tratamentul hemoragiilor capilare la nivelul: Tub digestiv,
Aparat respirator, Retinei, Uter
 -Profiactic in: ORL, Urologic, Ginecologic, Chirurgia pulmonara
 -Colaps postoperator sau traumatic (accidente de circulatie,
arsuri)
 Nu are efect in sangerari ale vaselor mari.
 FARMACOGRAFIE
 -Fiole 1,5 mg/ml
 -Mod de administrare: 1-3 f/zi in perfuzie i.v. lenta diluat in
glucoza 5 % sau sol Na Cl 0,9 %.
 -Se poate asocia cu sange/plasma, alte medicamente
(analeptice, simpatomimetice, barbiturice, curarizante)
ETAMSILAT
 Este un derivat al acidului dihidroxibendensulfonic
(dihidroxibenzen sulfonat de dietilamoniu)
 FARMACOCINETICA
 Absorbtia: pe cale orala este lenta, i.v. sau i.m. mai rapida
 Se leaga de proteinele plasmatice 95%
 Nu se metabolizeaza
 Eliminarea se poate face pe cale: renala, bila, scaun
 FARMACODINAMIE
 Antihemoragic prin:
 -cresterea rezistentei capilare
 -marirea gradului de adezivitate capilara
ETAMSILAT
 -greata, diaree, voma, alergii, tulburari renale, nefropatii
 FARMACOTERAPIE
 -profilactic si terapeutic in interventii chirurgicale pe tesuturi
bogat vascularizate din sfera: stomatologie, oftalmologie, ORL,
Ginecologie, neurologie
 -metroragii
 -epistaxis
 -hematurie
 FARMACOGRAFIE
 Etamsilat – sol inj 125 mg/ml, Cp 250 mg
ALTE HEMOSTATICE
 FIBRINA
 -este un polimer obtinut din fibrinogenul plasmei umane sub actiunea
trombinei
 -favorizeaza coagularea sangelui
 -este hemostatic in plagi sangerande in amigdalectomie, gingivoragie
 -favorizeaza epitelizarea in caz de plagi sangerande, arsuri
 -se administreaza numai in aplicatiile locale
 TROMBINA
 este o enzima proteolitica; se obtine din protrombina umana sau bovina
 este indispensabila in procesul de coagulare pentru ca transforma
fibrinogenul in fibrina
 este folosit ca:
 hemostatice locale, in plagi sangerande, epistaxis,
 hemostatice generale in hemoragii gastro-duodenale, amigdalectomie,
hemoptizii
ALTE HEMOSTATICE
 SARURI ALE UNOR METALE GRELE
 Precipita proteinele sanguine si opresc sangerarea.
 Se pot utiliza:
 -sol Fe Cl3 50 %
 -alaun in sol 1-5 %
 -Cu SO4
 Se aplica local pe leziuni sangerande
 FENAZONA
 Sol 10-25 % se aplica local, mai ales in epistaxis, avand o
actiune hemostatica.
MEDICATIA ANTITROMBOTICA
 Medicamentele antitrombotice se clasifica in 3 grupe:
 A.Anticoagulante
 a.Naturale: Heparina, Hirudina, Heparina fractionata, Anerod,
Sulodexid
 b.De sinteza: Cumarinice, Indandione
 B.Antiagregante plachetare
 a.Aspirina
 b.dipiridamol
 C.Fibrinolitice
 a.Streptokinaza
 b.Urokinaza
 c.Xantinol nicotinat
MEDICATIA ANTITROMBOTICA
 Coagularea si tromboza reprezinta doua forme distincte.
 Prin coagulare se transforma fibrinogenul solubil in fibrina insolubila, iar tromboza consta in
aderarea trombocitelor la peretele intern al vaselor sanguine.
 Tromboza vasculara este o stare patologica care consta in aparitia unui cheag de sange
(trombus) intr-un vas.
 Aparitia trembuslui este conditionata de trei factori:
 - STAZA (stagnarea circulatiei sanguine)
 - HIPERCOAGULABILITATEA
 - LEZIUNI ENDOTELIALE
 Stagnarea circulatiei sanguine duce la aparitia trombozei venoase. Se activeaza procesul de
coagulare ducand la aparitia trombusului rosu prin depunerea de trombocite si eritrocite in
reteaua de fibrina.
 Tromboza arteriala este declansata de o leziune a endoteliului, care duce prin agregare
plachetara la formarea trombului alb.
 Fibrinoliza este procesul invers coagularii si consta in desfacerea retelei de fibrina insolubila.
MEDICATIA ANTICOAGULANTA
 Anticoagulantele sunt folosite pentur prevenirea formarii trombusului si a

extinderii unui trombus existent.
 Sunt eficiente in tromboza venoasa unde elementul principal il constituie
fibrina si mai putin eficient in trombozele arteriale in care predomina
trombocitele.
 Anticoagulantele se folosesc pentru a rreduce mortalitatea dupa infarctul
miocardic si in chirurgia cardiaca pentru a preveni formarea trombusului.
ANTICOAGULANTELE NATURALE
 HEPARINA
 Este un compus macromolecular format prin policondensarea glucozaminei si a acidului glucuronic

esterificate cu resturile de acid sulfuric, actiunea anticoagulanta fiind proportionala cu gradul de esterificare.
 Heparina este o mucopolizaharida acida, obtinuta prin extracte din plamanul sau intestinul de bovine.
 In organism este stocata in mastocite sub formagranulara alaturi de alte substante cum ar fi histamina, ATP,
etc.
 Mastocitele sunt celule din peretele vaselor mici, precapilare sin ficat, plamani splina, rinichi.
 Heparina are un rol important in mentinerea starii fluide a sangelui.
 In conditii normale cancentratia sa in sange este 0.01 – 9 μg %.
 Aceasta concentratie creste in:
 o Leucemii
 o Soc anafilactic
 o Dupa iradiatii
 Heparina este distrusa repede de heparinaza si eliminata pe cale renala.
 HEPARINA
 FARMACODINAMIE
 Heparina are actiune anticoagulanta atat in vivo cat si in votro.
 Actiunea anticoagulanta a heparinei se instaleaza rapid si apare numai dupa combinarea cu un factor
plasmatic – coheparina.
 Heparina impiedica:
 - Reactia trombinei cu fibrinogenul
 - Transformarea ptrotrombinei in trombina
 - Formarea tromboplastinei
 - Aglutinarea deci ruperea plachetelor sanguine
 Heparina are si o actiune anti anterosclerotica, impiedicand deteriorarea peretilor vasculari.
 Heparina actioneaza numai asupra coagularii sangelui.
 Nu influenteaza:
 - Tensiunea arteriala
 - Circulatia periferica sau coronariana
 - Respiratia
 - Functile hepatice sau renale
 - VSH
 Heparina influenteaza metabolismul lipidic. Are efect lipidoconveersant treansformand agregatele mari
lipoproteice in fragmente mai mici.
 Heparina prelungeste timpul de coagulare, nu influenteaza timpul de sangerare.
 HEPARINA
 Heparina este un anticoagulant fiziologic netoxic.
 In cazul administrarii indelungate pot sa apara reactii adverse ca:
 o Febra
 o Frisoane
 o Urticarie
 o hipoTA
 o albirea parului
 o hemoragii
 o osteoporoza
 - alopecie
 - trombopeniii
 FARMACOTERAPIE
 Heparina este utiliata in:
 o tromboflebite
 o tromboze venoase
 o embolie pulmonara
 o embolie arteriala
 o infarct miocardic
 o chirurgie cardiaca si vsculara
 o ateroscleroza – ca adjuvant
 HEPARINA
 FARMACOEPIDEMIOLOGIE
 Contraindicatii
 o hemofilie
 o hemoragii postoperatorii
 o avort, iminenta de avort
 o HTA severa
 o Accident vascular cerebral
 o Alergie la heparina
 o Ulcer gastro-duodenal
 o Insuficienta hepatica
 In cazurile de supradozare cu heparina apar hemaoragii care pot fi stopate utilizand un natidot specific – sulfatul de protamina
 FARMACOGRAFIE
 Heparina fiole 500 UI/ml continand heparina sodica.
 Doza uzuala este de 25000 -30000 UI in perfuzie i.v.
 Calciparina (heparina calcica) este asemanatoare heparinei sodice. Se administreaza s.c. cand este necesara administrarea prelungita a heparinei.
 Interactiuni
 Diminua actiunea heparinei:
 - Digitalicele
 - Tetraciclinele
 - Nicotina
 - antihemoragicele
 Accentueaza efectul anticoagulant al heparinei:
 - inhibitorii functiilor plachetare
 o aspirina si alte AINS
 o ticlopidina (cresc riscul de hemoragii digestive)
 - anticoagulantele orale
 - glucocorticoizii – risc de sangerare
 - alcoolul (in cantitati mari)
 HIRUDINA
 Este o polipeptida care se gaseste in secretia salivara a lipitorii (hirudo medicinalis)

 Are actiune anticoagulanta datorita formarii unui complex stabil I inactiv cu trombina. Are si efect antiinflamator.
 Se foloseste local sub forma de gel sau crema pentru:
 - resorbtia hematoamelor dupa punctii venoase
 - in hemoroizi
 - in tratamentul manifestarilor pruriginoase anale
 HEPARINE FRACTIONATE
 Se obtin prin hidroliza chimica sau enzimatica a heparinei naturale.
 FARMACOCINETICA
 - administrare s.c.
 - absorbtie totala
 - biodisponibilitate foarte buna (avantaj fata de heparina standard)
 - actiunea persista timp de 18 ore
 FARMACOTERAPIE, FARMACOTOXICOLOGIE
 Indicatiile terapeutice, reactiile adverse si contraindicatiile heparinelor fractionate sunt asemanatoare heparinei standard.
 AVANTAJE
 o se administreaza o singura data pe zi
 o riscul de osteoporoza este mai mic
 o este de preferat la varstnici.
 REPREZENTANTI
 o NADROPARINA
 o ENOXAPARINA
 o REVIPARINA Na
ANTICOAGULANTELE ORALE
 Sunt substante chimice de sinteza avand la baza nucleul:
 - 4-hidroxicumarinic
 - Indan 1,3-diona
 FARMACOCINETICA
 - Se leaga de proteinele plasmatice
 - Se monitorizeaza hepatic
 - Traverseaza placenta
 - Se elimina renal
 FARMACODINAMIE
 - Anticoagulantele orale nu influenteaza direct factorii coagularii
 - Actioneaza ca antimetaboliti ai vitaminei K, prin mecanism competitiv cu acesta, intr-o enzima care intervine in sinteza
factorilor coagularii si in care vitamina are functie de coenzima.
 FARMACOTERAPIE
 Trebuie de retinut faptul ca efectul se instaleaza lent (in cateva zile) si deci in cazuri de urgenta se foloseste heparina si apoi se
trece la anticoagulante cumarinice.
 Anticoagulantele se folosesc in urmatoarele situatii:
 - Tratamentul emboliei pulmonare
 - Tratamentul si profilaxia trombozei venoase
 - Tratamentul profilactic al tromboemboliilor din fibrilatia atriala
 - In profilaxia si tratamentul complicatiilor tromboembolice din infarctul miocardic acut
 Prezinta frecvent reactii adverse:
 o Hemoragii (uneori fatale)
 o Nectoza cutanata
 o Alergii
 o Tulburari gastro-intestinale
 o Avort
 o Efecte teratogene (malformatii ale craniului, ale SNC)
 Indandionele – produc efecte adverse mai ntense si mai grave:
 o Nefrite
 o Hepatita
 o Agranulocitoza
 o Dermatita exfoliativa
 Ca antidot se utilizeaza vitamina K i.v. si transfuzii de sange
 - Sarcina
 - Ulcer gastro-duodenal
 - HTA maligna
 - Diateze hemoragice
 - Accident vascular cerebral
 - Endocardita
 FARMACOGRAFIE
 Tratamentul cu anticoagulante cumarinice se face
 - Initial cu o doza de atac mai mare
 - Doza de initiere mai mica cu care se mentine nivelul protrombinei la valor utile
 Controlul terapiei cu anticoagulante orale se face prin teste de eficacitate si teste de securitate.
 Cel mai frecvent se foloseste timpul de protrombina (Quick) a carui valoare normala este de 12 secunde. Pentru eficienta tarapeutica, acest timp trebuie
sa fie de 2-2,5 ori mai mare, deci de cca 30 sec.
 Testul trebuie facut zilnic in primele zile de tratament, apoi dupa stabilirea dozei de intretinere testul se repeta mai rar.
 Daca in timpul tratamentului cu anticoagulante se administreaza si alte medicamente se va tine seama de interactiunile posibile.
 Astfel:
 Accentueaza efectul anticoagulantelor:
 - AINS
 - Vitamina k
 - Cimetidina
 - Ampicilinaantidepresivele triciclice
 - Antihistaminice
 - Benzodiazepine
 - Chinina
 - HIN
 Scad efectul anticoagulantelor
 - Derivatii barbiturici
 - Glutetimida
 - Carbamazepina
 - Haloperidolul
 - Furosemidul
 - Rifampicina
 - Vitamina C
 ACECUMAROL
 Sinonime: Trombostop Sintrom

 - Se absorb bine oral
 - Este cel mai activ si mai putin toxic dintre derivatii de cumarina
 - Se utilizeaza in doze de atac de 4 mg (timp de 2 zile) apoi 1-2 mg.
 DICUMAROL
 Sinonime: bishidroxicumarina
 o Se absoarbe lent
 o Se leaga de proteinele plasmatice
 o Se elimina pe cale renala
 o Poate trece bariera placentara cauzand tulburari fatului
 o Produc tulburari gastro-intestinale
 o Se administreaza oral:
 300 mg in prima zi
 200 mg a doua zi
 25-150 mg/zi doza de intretinere
 ETILBISCUMACETAT
 Sinonime: Tromexan
 - Se absoarbe repede in tubul digestiv si se elimina pe cale renala
 - Nu se cumuleaza
 - Efecte advere:
 o Greturi
 o Varsaturi
 o Eruptii cutanate
 o Alopecie
 WARFARINA
 Sinonime: MAREVAN
 - Durata de actiune 2-4 zile
 - Este solubila si poate fi flosita pe cale injectabila
 DIFENADIONA
 - Derivat de indandiona
 - Durata efectului intre 10 -20 zile
ANTIAGREGANTE PLACHETARE
 Plachetele sanguine (trombocitele) sunt elemente figurate sanguine, anucleate cu o durata medie de viata de cca 12 zile.
 Contin:
 - Mitocondrii
 - Lizozomi
 - Trombocite (ATP-aza activata de Ca/Mg)
 - ATP, ADP
 - Serotonina
 - Acid arahidonic, care este transformat in endoperoxidaza ciclic, care formeaza tromboxan TxA2 (cu efect proagregant plachetar)
 - Factor plachetar 3 implicat in coagulare
 - Factor plachetar 4 – cu activitate antiheparinica (favorizand coagularea)
 - Antiplasmina (intarzie dezvoltarea cheagului)
 Agregarea plachetara initiaza procesul de formare a trombusului alb plachetar.
 In mod normal plachetele au la suprafata sarcini negative care creaza o respingere intre ele.
 Functiile plachetare sunt controlate de AMPc din celule – care inhiba agregarea plachetara.
 Procesul de agregare plachetara se desfasoara in mai multe etape:
 - Legarea ADP de receptorii membranari
 - Inhibarea adenilatciclazei
 - Modificarea conformatiei spatiale a receptorilor pentru glicoproteine GP II b/IIIa care devin capabili sa lege fibrinogenul
 - Legarea fibrinogenului in prezenta ionilor de Ca 2+ de receptorii IIb/IIIa
 Exista un echilibru intre:
 - factorii proagreganti (care se afla la nivvelul trombocitelor)
 o ATP
 o ADP
 o Serotonina
 o Colagen
 o TxA2
 - si factorii care inhiba agregarea – eliberati de celulele endoteliului vascular:
 o prostacicline PGI2
 antiagregant
 Agregarea plachetara poate fi diminuata de unele medicamente cu efect inhibitorii asupra functiilor plachetare denumite antiagregante plachetare.
 Clasificare:
 1. antiagregante plachetare inhibitori ai ciclooxigenazei plachetare
 a. acid acetilsalicilic
 b. sulfinpirazona
 c. indobufen
 d. indometacina
 2. antiagregante plachetare care impiedica actiunea factorului VIII
 a. dextranii
 3. antiagregante plachetare care actioneaza prin cresterea AMPc
 a. prostaciclina PGI2
 b. dipiridamol
 4. antagonisti ai receptorilor 5 HT2 serotoninergici
 a. ketanserina
 5. blocante ale agregarii plachetare induse de adenozin difosfat
 a. ticlopidina
 b. clopidogrel
 6. anticorpi monoclonali blocanti ai receptorilor GP IIb/IIIa
 a. abciximab
 7. inhibitori nepeptidici ai receptorilor plachetari GP IIb/IIIa
 a. tirofiban
 8. inhibitori peptidici de tip RGD* ai receptorilor plachetari GP IIb/IIIa
 9. eptibatida
 (* RGD = prescurtarea pentru secventa peptidica arginina – gliacina – aspartat)
 cd
 FARMACOTERAPIE
 Indicatii terapeutice pentru antiagregantele plachetare:
 - prevenirea infarctului miocardic
 - prevenirea accidentelor vasculare cerebrale (AVC)
 - prevenirea ischemiilor cerebrale vasculare
 - angina pectorala instabila
 - dupa by-pass coronarian
 ACID ACETILSALICILIC
 - inhiba ciclooxigenaza prevenind formarea de tromboxan A2

 - datorita acetilarii ireversibile a ciclooxigenazei plachetare, actiunea antiagreganta este de durata lunga
 SULFINPIRAZONA
 FARMACODINAMIE
 - actioneaza prin inhibarea ciclooxigenazei plachetare
 - are efect reversibil si de scurta durata
 DEXTRANII
 - sunt polizaharide de origine microbiana (produse de Leuconostoc mesenteridis, utilizata ca inlocuitori de plasma)
 FARMACODINAMIE
 - diminueaza procesul de formare a agregatelor plachetare
 - amelioreaza circulatia
 DIPIRIDAMOL
 FARMACOCINETICA
 - se absoarbe bine pe cale orala
 - metabolizare la nivel hepatic
 - eliminare biliara
 FARMACODINAMIE
 - mecanismul de actiune este complex
 o inhiba fosfodiesteraza plachetara cu cresterea AMPc si diminua adeziunea plachetara
 o inhiba fosfodiesteraza miocitelor cu vasodilatatie
 o inhiba recaptarea adenozinei producand coronarodilatatie
 o stimuleaza eliberarea prostaciclinei
 - efecte adverse
 o tahicardie
 o hipoTA
 o cefalee
 o eruptii cutanate
 o greturi
 o voma
 o diaree
 FARMACOTERAPIE
 - indicatii terapetice
 o prevenirea accidentelor tromboembolice
 o prevenirea infarctului miocardic
 o explorarea functiei cardiovaculare
 o in anumite forme de glomerulonefrite
 FARMACOGRAFIE
 p.o. 300-400 mg/zi in mai multe prize
 KETANSERINA
 FARMACODINAMIE
 - pe langa efectul antihipertensiv (prin blocarea 5-HT) are si efecte antiagregante plachetare
 FARMACOCINETICA
 - se absoarbe p.o rapid
 - metabolizare hepatica
 - eliminare
 o renala
 o prin fecale
 FARMACOGRAFIE
 - se utilizeaza in:
 o HTA cu fenomene de tromboza
 o Tromboflebita acuta
 o Hemoroizi
 o Boala Raynaud
 TICLOPIDINA
 FARMACODINAMIE
 - Actioneaza prin inhibarea legarii de ADP a fibrinogenului, impiedicand actiunea receptorilor specifici (GP IIb/III a)
 FARMACOCINETICA
 - Se absoarbe bine renal
 - Se leaga intens de proteinele plasmatice
 - Se metabolizeaa total la nevel hepatic
 - Se elimina
 o Renal (60%)
 o Fecale
 FARMACOTERAPIE
 - indicatii terapeutice:
 o arteriopatii cornice ale membrelor inferioare
 o prevenirea accidentelor vasculare cerebrale
 o in hemodializa cronica pentru prevenirea tulburarilor functiilor plachetare
 TICLOPIDINA
 - efecte adverse – destul de numeroase
 o tulburari hepatice
 cresterea transaminazelor
 cresterea fosfatazei alcaline
 o tulburari hematologice
 agranulocitoza
 aplazi medulare
 o hemoragii
 o tulburari ale metabolismului lipidic
 hipercolesterolemie
 hipertrigliceridemie
 o tulburari gastro-intestinale
 greata
 diaree
 o reactii cutanate
 - mod de administrare
 o p.o 250 mg x 2/zi
 - contraindicatii
 o ulcer gastro-duodenal
 o accidente vasculare cerebrale acute
 o tulburari hematologice
 - nu se asociaza cu
 o AINS
 o Anticoagulante orale
 o Heparina
 CLOPIDOGREL
 FARMACODINAMIE
 Actioneaza prin blocarea selective si ireversibila a receptorilor pentru ADP de la nivel plachetar, deci legarea fibrinogenului de receptorii specifici
trombocitari (GP II b/ IIIa) este impiedicata
 FARMACOCINETICA
 Se absoarbe bine pe cale orala
 Se leaga intens de proteinele plasmatice (98%)
 Se metabolizeaza rapid
 FARMACOTERAPIE
 oPrevenirea complicatiilor in
 Infarct miocardic
 Accident vascular cerebral
 oDupa interventii de chirurgie cardio-vasculara
 By-pass
 Stent-uri
 oArteriopatie obliteranta
 oClaudicatie intermintenta
 - Reactii adverse
 o Tulburari gastro-intestinale
 o Tendinta la hemoragii
 FARMACOGRAFIE
 - Mod de administrare
 o P.O 75 mg/zi in doza unica
FIBRINOLITICE
 STREPTOKINAZA
 FARMACODINAMIE
 Are actiune fibrinolitica
 Sub actiunea streptokinazei se formeaza plasmina care produce o descompunere a
fibrinei din exudates, trecand-o din gel in solutie, favorizand dizolvarea cheagurilor
 Streptokinaza este o enzima sintetizata de unele tulpini se streptococus
haemolyticus
 FARMACOTERAPIE
 oTromboflebite
 oTromboze
 oEmbolii ale arterelor periferice
 oInfarct miocardic
 oEmbolie pulmonara
FIBRINOLITICE
 STREPTOKINAZA
 Efecte adverse frecvente: febra, greturi, colici abdominale,
hipoTA, reactii alergice, tulburari renale, are proprietati
ANTIGENICE (anticorpii se mentin in concentratii mari mai
multe luni, deci nu este posibila repetarea administrarii de
streptokinaza), hemoragii (mai grave ca cele produse de
heparina)
 Contraindicatii: dupa accident vascular cerebral, HTA severa,
tuberculoza, hemoragii acute
FIBRINOLITICE
 UROKINAZA
 Enzima fibrinolitica, secretata de celulele renale umate si

izolata din urina
 Actiune asemanatoare streptokinazei
 o nu este antigenica
 o nu produce reactii alergice

Toate Cursurile Farmaco

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Toate Cursurile Farmaco

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA OVIDIUS

Nota finala = 20%LP + 80%Ex

Baza publica de grile

 SNV intervine in reglarea proceselor fiziologice

 SNV functioneaza, la fel ca si cel somatic, pe

 Fibrele somatice inerveaza tesuturile somatice:

 Sinapsele vegetative se pot clasifica in functie de:

 1.Din punct de vedere anatomic se disting:

 2.Din punct de vedere fiziologic si farmacodinamic se disting doua domenii:

 B.Domeniul adrenergic – cuprinde toate sinapsele

 Neurosimpatomimetice (cu mecanism

 Vasoconstrictoare generale – indicate in hipotensiunea

 Au doua actiuni importante:

 Cai de administrare: oral, i.m., i.v..

 Izoprenalina - acţionează asupra receptorilor β1 şi β2 adrenergici

 C. Simpatolitice agonisti presinaptici alfa 2

 Simpatoliticele au si alte efecte:

 Dupa utilitatea farmacoterapeutica

 Farmacodinamie. Mecanism de actiune:

 Farmacodinamie. Mecanism de actiune:

 Farmacotoxicologie. Reactii adverse:

 Prezintă următoarele efecte:

1. efect antiaritmic de tip "chinidinic"

2. cardio-selectivitate - adică acţiune pe receptorii

3. activitate simpatomimetică intrinsecă.

 NADOLOLUL (Corgard®) - β-blocant neselectiv,

 PINDOLOLUL (Visken®) - (β-blocant neselectiv, care are

 ACEBUTOLOLUL (Sectral®) - este un (β-blocant cu

 ATENOLOLUL (Tenormin®) - antagonist β1-

 LABETALOLUL - β-blocant neselectiv, care

 Farmacoterapie. Indicatii: HTA →latenta si durata

 Farmacodinamie. Mecanism de actiune:

 Farmacotoxicologie. Efecte secundare:

Maduva spinarii Ganglion Tesut Tinta

Receptori Ach Nicotinici

 B. Efecte nicotinice rezulta prin activarea

 Farmacodinamie. Mecanism de actiune

 Farmacotoxicologie. Reactii adverse:

 Farmacoterapie. Indicatii: analeptice respiratorii – in insuficienta

 – Sub tratament - clasificarea in functie de control

(Global Initiative of Asthma - GINA 2006)

(Global Initiative of Asthma - GINA 2006)

Medicamentele utilizate in tratamentul AB

Tratamentul crizei severe si starii de rau astmatic:

La astmatici sunt contraindicate urmatoarele

-medicamente cu potential alergizant: - peniciline,

• Se preferă adm. topică (locala) a

Clasificarea in functie de vechime si selectivitate:

-Generatia I – adrenomimetice alfa si beta: -

Prima linie de tratament în tratamentul crizei

•Bronhodilataţie rapidă, înlătură criza de astm şi împiedică

Inhibitia fosforilarii miozinei ↓ Ca i-cel

 relax. musc. bronsice

Indicatii: - AB intermitent (I alegere)

Indicatii: - AB persistent toate formele

Efecte adverse: - toleranta ← ↓ sensibilitatii recept.β2

Indicatii: - alternativa terapeutica a β2 adrenergicelor la

• medicatie de electie in AB persistent, toate formele

 Sistemice (consecutiv absorbţiei la nivel

Indicatii: - profilactic in: - AB alergic

 ZAFIRLUKAST (Accolate ®)şi PRANLUKAST câte 20 mg x

 ZILEUTON (Zyflo ®) este un inhibitor de 5-lipo-oxygenază

 Olimpia NICOLAESCU, Modul PNEUMOLOGIE [1 mai 2013 – 30 aprilie 2014]