Inflamaţia

2.2.2. Inflamaţia
• Inflamaţia este o modalitate
de răspuns (apărare) a
organismului la acţiunea unor
agresiuni din mediul extern.
Prin acţiunea sa organismul
încearcă să localizeze
acţiunea agentului vulnerant.
La nivel tisular au loc mai multe
procese:
• modificări vasculare,
• migrarea leucocitelor sanguine
în ţesutul afectat şi
• formarea barierelor care
încearcă să limiteze
penetrarea agentului patogen
în celelalte ţesuturi.
Modificările vasculo –
lichidiene determină şi
caracterele clinice ale
inflamaţiei:
• rubor,
• tumor,
• calor,
• dolor.
• Manifestările locale sunt însoţite
de manifestări generale: febră,
leucocitoză, VSH crecut,
creşteri ale factorilor coagulării.
În urma agresiunii, organismul
reacţionează prin 3 tipuri de
modificări combinate în proporţii
variabile.
• Cele trei categorii de inflamaţii
sunt
 inflamaţia exudativă,
 inflamaţia alterativă şi
 inflamaţia proliferativă.
În orice inflamaţie se găsesc
toate tipurile enumerate mai
sus, dar cu predominenţa unui
anumit tip de inflamaţie.
• În inflamaţiile predominent
exudative în ţesut se
acumulează: lichide, proteine
sanguie, celule sanguine cu rol
fagocitar. Exudatele anunţă
debutul inflamaţiei. Iniţial se
acumulează predominent lichid
cu puţine elelmente celulare şi
concentraţii mici de proteine.
Deşi conţinutul în proteine şi
celule este mai sărac decât în
sânge, este mai bogat decât în
transudat.
• În funcţie de cantitatea de proteine, fibrină, celule inflamatorii,
detritusuri celulare, exudatele se împart în:
 exudat seros,
 exudat sero-fibrinos,
 exudat fibrinos,
 inflamaţie purulentă (puroiul este bogat în leucocite
polmorfonucleare neutrofile degenerate granulo-grăsos,
transformate în granule de puroi şi bacterii piogene).
 Exudatul hemoragic se explică prin faptul că din vase trec
cantităţi mari de hematii în exudat.
• În inflamaţiiile preponderent
alterative, pe primul plan se găsesc
modificările alterative ale ţesuturilor
gazdei. Sunt incluse în această
categorie inflamaţia necrotică şi
cea ulceroasă.
• În inflamaţiile granulomatoase sau
proliferative predomină procesele
proliferative mezenchimatoase din
focarul inflamator. Ex: ţesutul de
granulaţie.