LP 3-4.

Realizarea de incrustaţii metalice şi estetice pentru cavităţii de cl.I; cl.II;

MOD, Onlay şi Faţete din porţelan sau răşini(demonstrarea metode de
modelaj a machetei prin picurare pentru fiecare dintre tipurile de incrustraţii)

Incrustaţiile sunt proteze fixe unidentare de dimensiuni reduse care refac din
punct de vedere morfologic şi funcţional o pierdere de substanţă a dintelui.

• Indicaţii:
- reconstituiri morfo-funcţiomnale a dinţilor afectaţi de carii mai
puţin extinse sau mai puţin profunde.
- refacerea ocluziei funcţionale
- ca element de agregare (retentori) pentru punţi de întindere mică, în
cavităţi ocluzo-proximale, fie prin metodă clasică de inlay, fie prin metoda
modernă de fixare cu tehnici adezive.
- în imobilizarea dinţilor parodontotici
- sprijin penntru protezele scheletate (lăcaş în inlay pentru pintenul
ocluzal al croşetelor turnate)

• Contraindicaţii

- absolute NU EXISTĂ
- se incriminează numai relative:
- procese carioase prea extinse sau profunde
- predispoziţie marcată la carie
- igienă bucală deficitară
- retentori pe stâlpi terminali sau intermediari în
edentaţii intercalate întinse
- pe dinţi depulpaţi (fiabili)
- la tineri sub 18 ani când prepararea poate periclita
camera pulpară
- în ocluzii nefavorabile
Clasificarea Inlay-urilor

1) După materialul din care se confecţionează:

- metalice (Au 916‰ = 22K, Au 833‰ = 20K, Aur platinat
- acrilice - s-au exclus cele termopolimerizabile, fiind înlocuite cu
cele baropolimarizabile
- compozite (se realizează prin fotopolimerizare pe model)
- combinate (metalo-ceramice - sunt reprezentate de o cupă metalică
turnată cu pereţi de 0,30 mm grosime în care se arde ceramica);
- se descriu chiar tehnici de realizare a unor inlay din amalgam
condensat pe model şi apoi cimentat ca un inlay metalic în cavitate.
- ceramice

2) După aspect:
- estetice

- neestetice

3) După complexitate
- simple
- compuse - cu crampoane (pivot
dentinar = pinlay)
- cu pivot radicular = inlay corono-radicular
- cu glisieră
- cu clavetă
- cu şurub
- intricate (2 părţi) = inlay în inlay
4) După acces:
5) După clasificarea cavităţilor (după Black)
- clasele. I, II, III, IV, V

Clasa I
Sunt cariile de la nivelul suprafeţei ocluzale ale M şi PM
Clasa II
• Sunt cele de pe feţele proximale ale M şi Pm
Clasele. III, IV
Clasa V
• Sunt cariile de la nivelul 1/3 cervicale (la nivelul coletului)
 6) După clasificarea lui Hess a cariilor:
- clasa A: carie pe o faţă
- clasa B: carie pe două feţe
- clasa C: carie pe trei feţe
- clasa D: carie pe patru feţe
- clasa E: carie pe cinci feţe
- clasa F: lipsa coroanei dentare

7) După topografie:
ocluzale
meziale
distale
vestibulare
orale
mezio - ocluzo - distale (M.O.D.) sau inlay în şa
mezio - ocluzale
ocluzo - distale
vestibulo - ocluzale etc.

Avantaje

- refac corect morfologia ocluzală

- refac corect proximal punctele de contact
- protejează smalţul prin acoperirea zonelor bizotate
- pot proteja cuspizii periclitaţi prin acoperirea acestora (inlay
-onlay)
- sunt rezistenţi
- sunt neutri chimic şi biologic

Dezavantaje:
- exigenţă mare privind execuţia clinică şi tehnică
- pot periclita pereţii restanţi subţiaţi ai unor dinţi

Prepararea cavităţilor
Se face după principiile şi în succesiunea de faze descrise de Black :
- deschiderea cavităţii
- exereza dentinei ramolite
- extensia preventivă
 - asigurarea rezistenţei pereţilor
- asigurarea retenţiei
- bizotarea marginilor
- verificarea cavităţii
- retuşarea

Cavitatea ocluzală cl. I

Este uşor de abordat şi preparat. De întinderea şi profunzimea procesului se poate
face adoptarea tehnicii operatorii.
Prepararea cavităţii se realiz. astfel încât să nu se deschidă camera pulpară.

1. Deschiderea cavităţii - constă în lărgirea orificiului de deschidere din

smalţ. Lărgind cavitatea se realizează şi conturarea primară a cavităţii.
2. Exereza dentinei - cu freze globulare
3. Extensia preventivă - cu definitivarea conturului - adică înglobarea în
forma cavităţii şi a unor fisuri şi fosete intercupidiene din vecinătatea preparaţiei
considerate zone de risc. De asemenea marginile cavităţii trebuiesc plasate în
zonele de autocurăţire, pe pantele cuspidiene şi în afara pctelor de contact.
4. Asigurarea rezistenţei se obţine prin păstrarea unor pereţi suficient de
groşi, prepararea de K rotunjite la locul de întâlnire între peretele pulpar şi cei
verticali.
5. Asigurarea retenţ şi stabilit: - se obţ prin realizarea de pereţi verticali
aproape paraleli, cu o înclinaţie de doar 2-4 grade spre ocluzal. Totodată retenţia
depinde şi de mărimea suprafeţei de fricţiune (deci o cavitate cu pereţi mai înalţi
este mai retentivă)
6. Stabilitatea este direct proporţională cu valoarea retenţiei, dar depinde şi
de forma bazei cavit. ce trebuie să fie plană, - pe axa de inserţie a
Forma concavă a bazei conduce la basculare şi la decimentare. a
7. Bizotarea marginilor cavităţii se face obligatoriu ocluzal la 45 grade faţă
de axa de inserţie şi la 1/3 - 1/2 din grosimea smalţului.

Prepararea cavit. de clasa II-a Black

Există 3 situaţii posibile:

a) Dacă leziunea este situată pe lângă un spaţiu edenţat - nu foarte aproape
de faţa ocluzală se poate prepara o casetă simplă cu 5 pereţi: V; O; Ocluzal,
gingival şi axial (parapulpar)
 b) Casetă simplă deschisă ocluzal:
- se utilizează în toate cavit de proximale distale sau meziale datorită
posibilităţii de acces în cavitate. Se prepară o cavitate simplă verticală cu 4 pereţi:
V; O; axial (parapulpar) şi orizontal (gingival). În scopul realizării unei mai bune
stabilităţi per oriz se poate realiza înclinat spre interior. Peretele axial să fie
convergent (2-4 grade) cu axul dintelui. Pereţii V şi O să fie divergenţi între ei şi
convergenţi spre dintele adiacent (vecin)

c) Casetă dublă (cavitate compusă): - modalitatea cea mai utilizată şi se

realizează din 2 casete: una proximală verticală şi una ocluzală orizontală. În
acest caz pereţii verticali vestibulari şi orali pot fi divergenţi şi spre ocluzie şi
spre dintele vecin (pt. stabilit)
Forma casetei ocluzale = în funcţie de starea feţei ocluzale. Există un istm
care este locul de unire a celor 2 casete, în dreptul muchiei centrale (treptei).
Treapta să fie uşor rotunjită pentru a nu periclita modelul.

Prepararea cavit. de clasa V-a Black

La cavitatea de clasa V - forma de obicei are aspect reniforme
(rinichi) partea dinspre V restul este ca la cavitatea de clasa I cu deosebirea că
peretele parapulpar este convex..
De asemenea şi unghiurile formate de pereţi cu p. parapulpar vor fi
ceva mai mari de 90 de grade pentru a mări retentivitatea.

Amprentarea
• Amprenta se realizează doar când nu se utilizează realizarea machetei
incrustaţiei direct în cavit buc de către medic în cabinet.

• Amprentarea preparaţiilor pentru inlay-uri se indică: în special în cavităţile

compuse (de tipul MOD-urilor) sau în cazurile în care preparaţia se întinde şi
subgingival. Ca tehnică de amprentare se indică utilizarea unui inel de Cu pt.
înregistrarea preparaţiei, peste care se practică amprentarea restului c.p. Acest tip
de amprentă se numşte amprentă globală deoarece se înregistrează toate detaliile
c.p. şi relaţiile de ocluzie.
Modelul
-cel folosit pentru incrustaţii trebuie să fie precis, prezentând identic
situaţia din cav bucală a pacientului.
- pentru a putea alege materialul din care se toarnă model. trebuie să ştiţi
ce caracteristici trebuie să îndeplinească aceste material.

Astfel, acestea trebuie să fie sau să posede:

1) - plasticitate şi anume să aibă proprietatea de a se obţine o pastă
vâscoasă care să fie uşor introdusă în amprentă unde să devină rigidă în aprox.
20-30 minute.
2) - exactitatea - să redea cât mai fidel detaliile amprentei
3) - stabilitatea - aceste materiale introduse în amprentă trebuie să fie inerte
d.p.d.v. chimic şi volumetric. Materialele utilizate cu scopul obţinerii modelului
de lucru sunt gipsuri extradure tip Moldano, cimenturi speciale (oxifosfat de Zn,
silicat şi silicofosfat), amalgam de Cu, cupru metalic pe cale galvanic etc.

Macheta
Protezele dentare confecţionate din aliaje metalice sau nemetalice, se realizează
în laborator sub forma unor machete identice ca formă şi volum cu viitoarea piesă
protetică.
Machetele sunt necesare confecţionării tiparelor, care la rândul lor sunt piese
cavitare care reproduc foarte exact forma şi volumul machetelor şi în care se
introduc materialele din care se confecţionează protezele.

Instrumentele folosite în acest scop sunt:

- spatula de modelat
- spatula electrică de modelat
- spatula vibratoare
- trusa de modelaj dirijat

Spatula de modelat:
- instrument de bază al tehnic. Este utilizat în 60-70% din manopere. Are diferite
forme şi dimensiuni, dar cele mai utilizate sunt spatula mică cu o lungime de 13
cm şi spatula mare de 17 cm. Este formată dintr-o lamă de oţel inoxidabil prinsă
într-un mâner şi are 2 extremităţi active. Una are forma unei lame de cuţit, iar
cealaltă are forma unei linguriţe cu marginile uşor ascuţite. Cea în lamă de cuţit
se utilizează la topit ceara, pentru picurat, pentru modelarea prin răzuire a
suprafeţelor concave. Mânerul are rol de izolant termic. Există şi spatule complet
metalice, bune conducătoare de căldură. Mai există şi alte forme: modelul
Hollenbeck (cu mâner în muchii şi formă de lance); spatula cu rezervor model
Papp sau spatula Detax. Deosebirile dintre diferite tipuri constau în forma
extremităţilor. Spatulele cu rezervor înmagazinează ceară şi prin plastifiere, apoi
picură printr-un orificiu.

Spatulele vibratorii:
- au diferite forme ale părţilor active, care permit realizarea unor detalii de
fineţe. Între partea activă şi mâner prezintă nişte segmente striate circulare.
- Aceste segmente imprimă vibraţii părţii active prin frecare de un alt
instrument metalic.
- Se folosesc pentru modelajul unor machete de fineţe şi pentru modelajul
pastelor ceramice.

Trusa de modelaj dirijat

Se compune din 5 instrumente fixe de modelaj.
• Instrumentul nr. 1: - este o sondă mare cu vârful rotunjit folosită
pentru realizarea versantelor cuspidiene, a foşetelor de pe supraf ocluzale şi a
crestelor marginale de smalţ.
• Instrumentul nr.2: - este o sondă dublă foarte fină utilizată în
formarea pct de act interdentar şi pentru definitivarea crestelor marg.
• Instrumentul nr. 3: - are 2 capete conice f. fine, unul mai mare, altul
mai mic prin care se modelează şanţurile intercuspidiene.
• Instrumentul nr.4: - este o lamă tăietoare dublă cu 2 angulaţii
folosite pentru conturarea reliefului vestib şi oral.
• Instrumentul nr. 5: - asemănător unei sape duble cu care se
accentuează fosele şi lobii??

Macheta
-realizată din ceară sau răşină sintetică
autopolimerizabilă
- reprezintă viitoarea incrustaţie
Ceara pentru realizarea machetei este o ceară albastră specială (incoloră
pentru inlay fizionomice) sub formă de batoane. Se realizează dintr-un amestec
de 35%ceară Carnauba, 25%ceară albă pură şi 40%parafină. Ca şi calităţi:
- redă cu fidelitate detaliile cavităţii preparate.
- nu prezintă modificări volumetrice
- punct de fluidificare ridicat - 70 0 C
- are o densitate crescută permiţând modelare cu spatula fără să se
deformeze.
Metoda directă
• se execută în cabinet de către medic. Astfel batonul de ceară plastificat se
introduce şi se presează în cavitatea preparata anterior. Pentru cavit ocluzo-
proximale se foloseşte şi o matrice. Se excizează excesul şi apoi cu ajutorul unei
tije metalice aşezată într-un ax vertical se detaşează.
• Pe lângă această tehnică de machetare cu ceară se mai pot folosi şi
răşinile acrilice autopolim.

Metoda indirectă
In cadrul acestei tehnici macheta se realizează în laborator.
-Modelul este izolat 10 min în apă.
-Cavitatea incrustaţiei se umple cu ceară fie prin picurare, fie prin îndesare.
Deoarece dacă modelul se izolează în apă rece, ceara picurată va suferii
contracţie datorită răcirii pereţilor cavităţii, rezultând o machetă cu dimensiuni
mai mici. Se indică izolare în apă călduţă la 35-40C.
-Modelarea machetei începe cu îndepărtarea excesului de ceară astfel încât
între suprafaţa dintelui şi suprafaţa cerii să existe o continuitate.
-Suprafaţa machetei prin modelare trebuie să se înscrie în morfol supraf
dintelui pe care o reface. Urmează faza de finisare a machetei ce se efectuează cu
aer cald şi faza de lustruire cu ajutorul unei bulete îmbibată în cloroform, alcool
sau benzină.
-Pentru îndepărtarea machetei de pe model se folosesc nişte tije metalice
cu diametrul de 1-1,5 mm care se fixează în zona cea mai groasă a machetei.
Aceste tije se folosesc pentru scoaterea machetei din cavitate, transportarea
acesteia în laborator şi ambalare. Ele reprezintă şi scheletul machetei viitoarelor
canale de scurgere a aliajului topit în tipar.

Pentru fiecare tip de incrustaţie se foloseşte o altă formă de tijă:

- pentru incrustaţie simplă - tija - segment drept
- pentru incrustaţie M-O - tija - forma “U” cu braţe inegale
- pentru M-O-D - tija - “U” cu braţe egale

Metoda ultramodernă
• este o amprentă optică:
în 1987 - Hõrman şi Brandestini pun la punct o metodă bazată pe tehnică de
vârf.
O microcameră video permite analiza corectitudinii preparaţiei pe monitor.
Ulterior pe baza dimensiunilor memorate de computer, se comandă un ministrung
cu discuri diamantate care execută inlay-ul prin sculptarea lui dintr-un bloc de
ceramică, compozit sau sticlă, în câteva minute şi sub jet de apă.
- La fel şi la controlul preparaţiei se poate folosi sistemul computerizat
“Cere” , care măsoară tridimensional preparaţia, imaginea fiind prelucrată din
cav. bucală cu o microcameră video.

Tiparul
• - piesa intermediară realizată dintr-un material refractar care prezintă în
interiorul său o cavitate cu formă şi volum identice cu a machetei.
• Tiparul se obţine prin acoperirea machetei cu masă de ambalat sub formă
de pastă ce face priza în 20-25 minute.
• Cavitatea dintre interiorul masei de ambalat apare după îndepărtarea cerii
machetei şi poartă numele de tipar.

Realizarea machetei canalului de turnare

Se aplică o tijă de sârmă în porţiunea mai groasă a machetei după o
încălzire prealabilă a unei extremităţi şi introducerea acesteia în porţ. machetei.
Axul tijei trebuie să formeze cu suprafaţa machetei un unghi de 90 de grade.
Tija se acoperă cu peliculă de ceară astfel încât să-i creştem diametrul
până la 1,5-1,8mm.

Aceasta va permite pe de o parte ca viitorul canal să permită curgerea

aliajului topt în tipar, iar pe de altă parte va favoriza îndepărtarea tijei metalice
(prin încălzire) din masa refractară a tiparului fără a se produce deteriorări ale
acestuia.
Pe traiectul tijei trebuie să se realizeze macheta rezervorului de aliaj fluid.
Aceasta se obt prin formarea unei sfere de ceară cu un diametru de 4 mm la o
distanţă de 2-3 mm de macheta incrustaţiei.
Porţiunea dintre sferă şi machetă se îngroaşă cu ceară până la un
diametru de aprox. 2,5 - 3 mm. Realizarea machetei canalului de evacuare a aer
şi gaze sunt obţinute din fire de nailon sau de ceară ce se fixează cu un capăt la
macheta incrust. iar cu celălalt la exteriorul tiparului. Aceste canale permit evac
aer din interiorul tiparului în momentul pătrunderii metalului topit în tipar.

Caracteristicile canalului de turnare

• 1) canalele de turnare vor fi astfel plasate încât metalul topit să intre pe cât
posibil fără a-şi schimba direcţia în spaţiul piesei.
• 2) canalele de turnare vor fi astfel plasate încât metalul topit să curgă din
spaţii mari spre detalii fine, niciodată invers.
• 3) canalele de turnare nu trebuiesc plasate a . Metalul turnat să
factureze părţi ale masei de ambalat.
• 4) canalele de turnare să nu fie prea lungi (un canal prea lung necesită
metal de topit în cantitate mai mare şi dat lungimii canalului topitura se răceşte).
Lungimea canalelor de turnare se ghidează după înălţimea chiuvetei de
turnare
Obiectul de turnat să se afle în afara chiuvetei, zonă care după turnare
răceşte cel mai lent. În această zonă se aplică bila de contracţie. Astfel piesa
turnată trece prima în stare solidă, iar metalul din centrul chiuvetei trece ultimul.
Se evită astfel defectele de contracţie ale metalului.

Detensionarea machetei de ceară

Macheta de ceară a unei lucrări poate prezenta tensiune a căror cauză nu sunt
doar urmarea unui tratament necorespunzător al cerii ci sunt legate şi de temp
diferită a camerei (cea din momentul modelării şi cea din momentul scoaterii de
pe model. Acest factor poate da deformări ale machetei, deformări în legătură cu
mărimea şi grosimea piesei.

Detensionarea se face astfel:

- macheta de ceară gata modelată cu tijele de turnare şi bila de contracţie apărată
se introduce în apă de 30 grade timp de 10-40 minute în funcţie de volumul
piesei. Apoi se trece la degresarea machetei
• Unii autori (Degussa) contraindică pentru degresare utilizarea alcoolului
sau a spray-urilor alcoolice pentru că scăderea temperaturii în urma evacuării
poate duce la deformări tensionale ale piesei.
• Urmează degresarea machetei incrust şi a canalelor de turnare prin
tamponare cu o buletă de vată îmbibată în solvenţi ai acizilor graşi, alcool,
cloroform, eter, benzină.
• Scopul acestei degresări este favorizarea depunerii uniforme a pastei de
masă de ambalat, pe întrega suprafaţă a machetei. Macheta astfel pregătită se
fixează într-un conformator în care se execută ambalarea.

Conformatorul este compus dintr-un cilindru metalic de dimensiuni diferite şi un

capac de cauciuc prevăzut cu un con în jurul căruia sunt tăiate şanţuri circulare
concentrice de o adâncime de 2mm şi distanţă de 5mm între ele. Cilindrul se
căptuşeşte pe interior înainte de ambalare fie cu hârtie de azbest fie cu hârtie
creponată. Aceasta are rolul să favorizeze îndepărtarea masei de ambalat din
cilindru.

Caracteristicile masei de ambalat

• 1) - iniţial după preparare să prezinte o stare de plasticitate necesară pentru
acoperirea suprafeţei machetei şi de reproducere a celor mai mici detalii. După
priză să devină un corp solid nedeformabil.
• 2)Să fie poroase pentru a permite ieşirea gazelor şi a aerului din tipar când
metalul topit pătrunde în acesta.
• 3) - să sufere o dilatare egală cu a aliajului în stare topită pt. ca după răcire
să compenseze contracţia acestuia.
• 4) - să reziste la temperatura de topire a aliajului din care se confecţionează
proteza metalică.
• 5) - să reziste la presiunea de introducere a metalului fluid împins de forţa
centrifugă şi la şocuri fără să se fisureze sau să se spargă.
• 6) - să nu se combine cu metalul sau aliaj chimic
• 7) - să se desprindă uşor de pe suprafaţa piesei turnate, să prezinte un timp
de priză relativ scurt
• 8) - să fie uşor de manipulat
• 9) şi deoarece tiparul este întotdeauna distrus după turnare mat de ambalat
- preţ de cost accesibil

Prepararea masei de ambalat

• - în general proporţia pulbere/ apă este 3:1
• - apa folosită ph- amestec - la temperatura camerei
• - se preferă apa distilată
• - amestecul masei de ambalat cu apa se poate efectua:
• - manual cu spatula pe plăcuţă de sticlă sau godeu; la o cantitate
mare - bol de cauciuc
• - într-un malaxor electric cu 100/200 mişcări circulare /min
• - într-un malaxor cu vacuum ce are pompă de vid şi absoarbe aerul
incorporat în masa de ambalat în faza de pregătire

Tehnica ambalării
- tehnica clasică (ambalare 2 timpi)
- tehnica modernă ( 1 timp)

Tehnica clasica
macheta este ţinută de extremitatea liberă a tijei de turnare şi se acoperă cu pastă
de masă de ambalat cu ajutorul unei spatule sau pensulă. Pentru grăbirea prizei se
pudrează cu pulbere. După 20-25 min timp în care face priză masa - se curăţă
excesul de pulbere şi se umezeşte cu apă.

Acesta reprezintă nucleul şi este primul timp. În continuare se trece la timp 2 prin
introducerea nucleului într-un cilindru metalic sau de hârtie cu care se umple din
două părţi nisip şi o parte apă şi gips. După priza ambalaj din timp 2 se taie cu
spatula extremit sup. sub formă de crater sau pâlnie. Punctul cel mai decliv al
acestuia - la niv loc de pătrundere a tijei în masa de ambalat din timpul 1.

Tehnica modernă
Folii pentru ambalare - conformat şi malaxor cu vacuum. Extremitatea liberă a
tijei se fixează în centrul careului capacului conformatorului.
- primul strat de masă de ambalat se aplică cu pensula
- conformatorul se aşează pe masa vibratorie apoi se toarnă pasta din masa
de ambalat până la umplerea completă a cilindrului
- cu ajut conform se poate efectua o ambalare în 2 timpi în scop
economisirii masei de ambalat specifice.
- într-un prim timp se introduce macheta într-un conformator m.mic şi se
acoperă cu masa de ambalat specifică după metoda modernă. După priza acesteia
se scoate din conformator şi se introduce în pasta de nisip şi ghips.

Preîncălzirea ambalajului
• - după priza masei de ambalat 50-60 min. ambalaj - cuptor de preîncălzire
cu pîlnia orientată în jos. Cuptorul este prevăzut cu un grătar pentru aşezarea
ambalajului şi cu o hotă pentru evacuarea gazelor.
• Temperatura trebuie să crească în decurs de o oră până la 200 grade ca
vaporii de apă ce se formează în cantitate destul de mare să nu exercite presiuni
asupra pereţilor tiparului. Acest timp poartă denumirea de preîncălzire a tipar şi
• se efectuează pentru:
- topirea şi scurgerea cerii din ambalaj
- uscarea tiparului
- arderea restului de ceară
- începerea dilat termice a tipar
Apoi tiparul se introduce în cuptor de încălzit care timp de ½ ore ridică
temperatura de la 200 grade la 700- 800 grade. În acest timp se obţine
- uscarea totală a tiparului
- dilatare termică
- apropierea temperaturii tiparului de cea a aliajului topit