Deficienţe auditive

(Clasificare audiometrică)

Audiţia normală
Media pragurilor de diferite frecvenţe este sub 20 dB. Cuvintele sunt percepute fără
dificultate (B. Virole, 2000).

Deficitul auditiv lejer

Dacă considerăm că vorbirea în condiţii normale este emisă la o intensitate medie de 60
dB, atunci putem spune că aceasta va fi corect percepută d copiii ce prezintă acest tip de deficit.
Totuşi acest tip de surditate are repercusiuni asupra inteligibilităţii fonetice şi perturbă
recunoaşterea anumitor indici acustici. Acest tip de surditate nu ridică probleme educative
speciale şi toţi copiii care prezintă un deficit auditiv lejer pot fi educaţi în şcoli normale (B.
Virole, 2000).

Deficitul auditiv mediu

Vocea şi frecvenţele grave sunt percepute, deşi destul de slab, dar foarte multe elemente
fonetice nu sunt percepute. Protezarea este necesară pentru restabilirea capacităţilor auditive
cât mai apropiate de normal. Este posibilă învăţarea limbajului oral, însă cu ajutorul unui
specialist, care să preîntâmpine dificultăţile copilului (B. Virole, 2000).

Deficitul auditiv sever

Doar cuvintele strigate sau spuse la o intensitate foarte mare sunt percepute. Marea
majoritate a zgomotelor din natură nu sunt percepute. Fără educaţie specială limbajul oral nu
este însuşit, copilul folosind doar gesturi penrtu a comunica cu anturajul. “Lumea vibraţiilor”
devine o sursă importantă de informaţii. Cu o protezare adecvată aceşti copii pot auzi unele
sunete şi-şi pot însuşi limbajul oral (C. Drillien, M. Drummond, 1983).

Deficitul auditiv profund

Nu este perceput nici un cuvânt indiferent de intensitatea cu acer este rostit. Percepe
doar zgomote de o intensitate foarte mare, care sunt percepute foarte slab. Lumea senzaţiilor
auditive pentru aceşti copii nu este total lipsită de sunete, cum şi-o închhipuie mai ales auzitorii;
este o lume a zgomotelor haotice greu de suportat pentru că de cele mai multe ori nu pot fi
legate de o sursă exterioară (B. Virole, 2000).

Tipul deficienţei Gradulpierderii Observaţii

(decibeli, dB)
Audiţie normală Prag inferior valorii de Poate auzi conversaţia fără dificultate
sau subnormală 20 dB
Deficienţe auditive Prag 20-40 dB Poate auzi conversaţia dacă nu este prea
uşoare îndepărtată sau ştearsă
Deficenţe auditive Prag 40-70 dB Poate auzi conversaţia de foarte aproape şi cu
medii dificultăţi; necesită proteză
Deficienţe auditive Prag 70-90 dB Poate auzi zgomote, vocea şi unele vocale
severe
Deficienţe auditive Prag superior sau egal Aude sunete foarte puternice, dar provoacă şi
profunde cu 90 dB senzaţii dureroase; se protezează cu proteze
speciale
 DEFICIENŢE NEUROMOTORII (FIZICE)

PSIHOMOTRICITATEA ŞI FACTORII DEZVOLTĂRII PSIHOMOTORII

-
 Prin educaţia psihomotorie a copiilor se dezvoltă câteva raporturi sau relaţii spaţio-
temporale, în raporturile copiilor la propria persoană şi la ceilalţi, pe parcursul copilăriei
prinzând contururi tot mai ferme parametri psihomotori. In câteva tabele sintetice, Silvie
DONNET (1993) redă aceste tipuri de relaţii, pe care le reproducem mai jos.

1. RELAŢIA CU PROPRIUL CORP

Copiii de +/- 2 ani/2,5 ani Copiii de +/- 5,5 ani/ 7 ani
* Activitatea copilului este foarte * Investirea (utilizarea corpului) se face într-un mod
globală: tot corpul este angajat, există mai specific; copilul selecţionează mai ales senzaţiile,
multă simetrie (mâinile acţionează mobilizările corpului după un obiectiv personal precis:
paralel). Coordonarea mişcărilor şi utilizarea ventrală sau labirintică.
echilibrul sunt în plină expansiune.
* Explorarea este difuză. * Explorarea este mai specifică.
* Copilul caută spontan situaţii de * Copilul caută situaţii de echilibru şi de dezechilibru
rostogolire, balansare, curse circulare, (cădere), şi multiplică situaţiile în care se dezvoltă
etc. Multe mişcări evocă o căutare a stăpânirea de sine: se caţără mai sus, mai rapid sau mai
fuziunii. lent; exersează motricitatea fină.
* Trebuinţele esenţiale sunt încă pe * Copilul este deja capabil de anticipare şi de aşteptare
primul plan: de foame, de sete, evitarea în raport cu trebuinţele sale (în acest sens de exemplu,
frigului, chemarea "mamei" un copil care părăseşte sistematic sala pentru a merge
(educatoarea trebuie să vegheze) la toaletă, înseamnă că are probleme cu vezica urinară
sau aceasta este urmarea unei imposibilităţi de a face
faţă unei emoţii)
* Copiii sunt încă foarte sensibili la
jocuri de presiune pe piele, jocuri
"picior contra picior" (căutarea
utilizării mai specifice a unei zone a
corpului)
* Pulsionalitatea este încă puţin * Copilul este mai capabil să îşi întrerupă gestul său,
mediată. Dinţii, gura şi mâinile să îşi canalizeze pulsiunile în diferite jocuri de genul:
participă activ la această expresie. a face să semene, "a face la fel", a muşca, a tăia, a
zgâria perna etc., şi în alte jocuri cu reguli.

Plăcerea corpului şi plăcerea senzaţiilor este primordială în şedinţa de educaţie

psihoniotorie. Copilul caută să se cunoască şi să se autodepăşească.

2. RELAŢIA CU TIMPUL
Copiii de +/- 2 ani/2,5 ani Copiii de +/- 5,5 ani/ 7 ani
* Activitatea copilului se caracterizează * Secvenţele se instalează într-o durată. * In multe
printr-o multitudine de secvenţe scurte. activităţi copilul îşi dezvoltă percepţia succesiunii
Rupturile temporale sunt numeroase, relativ şi simultaneităţii: a sări împreună cu alţii, a
întâmplătoare: un nou material, deplasarea construi alternând piesele după culori.
adultului.
*Copilul trăieşte în momentul prezent.
* Copilul conştientizează un început şi un Copilul este mult mai capabil să anticipeze, să
sfârşit al unei activităţi: activitatea poate să aştepte ( acesta este de altfel un lucru important
se întrerupă prin intermediul limbajului: "s- care este favorizat de punctări mai numeroase ale
a terminat." şedinţei de educaţie psihomoto-rie şi mărirea
timpului acordat reprezentării, adesea cerut de
 copii.

* Există şi se manifestă o alternanţă: * Copilul organizează chiar el unele activităţi

mişcare/imobilitate; copilul pare încă a se după o cronologie ( în recitări, înlănţuirea
înscrie într-o continuitate. gesturilor: înainte-după).
Copilul "trăieşte" în momentul aici şi acum şi adultul îl va ajuta să-şi plaseze reperele,
să îşi dezvolte capacitatea de structurare a timpului.

3. RELAŢIA CU SPAŢIUL
Copiii de +/- 2 ani/2,5 ani Copiii de +/- 5,5 ani/ 7 ani
* Sala este utilizată în alternanţă; * Fiecare ungher al sălii este utilizat în toate direcţiile:
unele zone sunt foarte utilizate în diagonala, în sus, în jos, în centrul sălii. Aceasta
timp ce altele sunt total neutilizate vizează toate activităţile: mersul, alergarea,
(prin rotaţie). construcţiile din cuburi, etc.
* Traiectoriile sunt circulare sau * Traiectoriile sun diversificate: circulare, lineare,
lineare. unghiulare, în spirală, şi sunt modulate în viteză.
* Copilul cucereşte, după achiziţia * Există multe contraste în utilizarea spaţiului, atât pe
mersului, spaţiul mai întâi la sol , verticală, cât şi pe orizontală.
apoi vertical: merge, se balansează,
aleargă, se caţără, se rostogoleşte, se
urcă pe o bancă, pe o măsuţă, se
caţără pe scări.
* Spaţiul personal apare în mod * Copilul doreşte mai mult să construiască un spaţiu
difuz şi "inform". personal, un teritoriu (pentru el singur sau pentru
grup); în acest interval de vârstă spaţiul este tot mai
bine structurat şi adesea închis (adultul va veghea
pentru ca preşcolarii să nu restrângă activitatea lor în
acest spaţiu mic şi strâmt, povestirea simbolică,
putând incita la acest statism. Se va încuraja
explorarea şi exploatarea spaţiului şi utilizarea
corpului în mişcare)

Este spectaculos să se perceapă zgomotul infernal în spaţiu ( în toate sensurile, dar mai
ales la nivel sonor) la începutul şedinţei de educaţie psihomotorie, pentru ca apoi să se constate
o organizare implicită a locurilor (mereu această alternanţă "dezordine/ordine", alergând după
tensiune, aşteptarea şi concentrarea atenţiei).

4. RELAŢIA CU OBIECTELE
Copiii de +/- 2 ani/2,5 ani Copiii de +/- 5,5 ani/ 7 ani
* Copilul utilizează obiectele în mod pragmatic, * Copilul dezvoltă jocul simbolic (adultul
ceea ce îi permite să-şi mobilizeze corpul în va fi atent să restimuleze copilul într-o
globalîtatea sa ( se înveleşte într-o pânză, îşi mobilizare globală a corpului deoarece
introduce corpul într-o cavitate - sac, tub). jocul simbolic poate fi un refugiu).
Utilizarea psihomotorie primează şi începe cea Povestirea simbolică este un pretext pentru
simbolică: "un coli doarme sub o pânză - Dodo". mişcare, de ex. covorul care se leagănă este
marea, sau pentru a sări, a plonja, a se
rostogoli.
* Senzoriomotorul moale ( modulat la nivelul
grupului) este utilizat intens: pentru ghemuit,
pentru a face podul, pentru a se ascunde; adultul
va veghea să amenajeze la fel şi
senzoriomotorul dur,cu scopul de a-i propune
copilului senzaţia de cădere, pierderea reperelor
care favorizează o dezvoltare a conştiinţei
corpului: încovoiat, sau poziţie pentru a sări).
* Copilul optează adesea pentru un materia] care * Copilul simte plăcere când
evocă rotundul: mingi, balon, corzi, tunel; (în experimentează mişcări şi exerciţii motorii
plus adultul este pentru el persoana care-i oferă cu durate foarte variate şi inovează, face
senzaţiile produse de învârtiri: rostogolitul, modificări în exerciţiile propuse de adult.
răsucirea, înfăşurarea cu o pânză, etc.).
* Activitatea copilului este centratăpe a goli/a * Activitatea sa este centrată pe dezvoltarea
umple, a prezenta/a ascunde, a închide/a stăpânirii gesturilor, a actelor de viteză,
deschide, a reţine/a lansa. forţă sau fineţe.
(Copilul verifică permanenţa obiectului).