Modele Fotovoltaice CoFoTerm - Raport - Tehnic - Etapa4

CUPRINS:
IV.1. Elaborarea manualului de calitate şi a procedurilor de sistem şi de lucru …………...1

IV.2.1. Evaluarea condiţiilor de testare şi certificare a sistemelor fotovoltaice şi a
captatoarelor solar-termice …………………………………………………………..……..4
IV.2.1.1. Evaluarea condiţiilor de testare şi certificare a invertoarelor de reţea …………...4
IV.2.1.2. Evaluarea condiţiilor de testare şi certificare a modulelor fotovoltaice ………….5
IV.2.1.3. Evaluarea condiţiilor de testare şi certificare a captatoarelor solar-termice ........18
Concluzii ..................................................................................…………………...20
IV.2.2. Resursele necesare pentru proiectarea standurilor de testare şi certificare .………24
IV.2.2.1 Infrastructura existentă de cercetare ……………………………………………..25
Bibliografie ………………………………..………………………………………………31
IV.2.3.1. Studiul operării invertoarelor fotovoltaice conectate la reţea .………………….32
IV.2.3.2. Analiza şi implementarea condiţiilor de testare a modulelor fotovoltaice .....…..36
IV.2.3.3 Stand experimental pentru încercarea captatoarelor solare ……………………....44
Bibliografie………………………………………...………………………………………52
IV.2.4. Concluzii generale în urma proiectării standurilor de testare ……………..……...53
IV.3.1. Elemente cadru europene………………………………………………………….56
IV.3.2. Cadrul legislativ actual în domeniu din România ………………………………...98
IV.3.3. Propuneri legislative ……………………………………………………………..106
IV.3.3.1. Recomandări …………………………………………………………….106
IV.3.3.2. Efecte ale propunerilor legislative ………………………………………112
IV.3.3.3. Concluzii ………………………………………………………………..116
Bibliografie ………………………………………………………………………………118
24
ELABORAREA DOCUMENTAŢIEI PENTRU SISTEMUL
CALITĂŢII UNEI ENTITĂŢI DE ÎNCERCĂRI A SURSELOR
TERMICE ŞI FOTOVOLTAICE
Contract 605/2005
CAPITOLUL IV.1 Elaborarea manualului de calitate şi a procedurilor de

sistem şi de lucru. Acest capitol prezintă materiale elaborate de partenerul de proiect,
Comitetul Electrotehnic Român şi destinate urmăririi Sistemului de Management al
Calităţii în cadrul celor trei laboratoare propuse spre realizare în cadrul acestui proiect:
Laborator de testare a invertoarelor şi a altor echipamente de condiţionare a puterii

din sistemele fotovoltaice
Laborator de testare a modulelor fotovoltaice integrate sau nu în clădiri
Laborator de testare a captatoarelor solare termice
Deoarece cele trei laboratoare sunt în curs de realizare şi dotare, Manualul Calităţii
(înglobând declaraţia de politică a calităţii şi obiectivele generale ale calităţii) a fost
prezentat sub o formă generalizată, urmând a fi completat conform cerinţelor impuse de
dotările şi încercările specifice fiecărui stand de încercare.
În acelaşi context, Procedura de sistem aplicată celor trei laboratoare de încercări
stabileşte modul de elaborare, gestiune şi circulaţie a documentelor şi a datelor folosite în
sistemele de management al calităţii în timp ce Procedura de lucru este dedicată
personalului implicat în activitatea de elaborare a documentelor Sistemului de
Management al Calităţii.
CAPITOLUL IV.2. Dezvoltarea unei entităţi de încercări pentru sisteme PV şi

solar-termice care să fie dotat cu cele mai performante echipamente de măsură, cu
posibilităţi de acreditare internaţională
Contribuţia coordonatorului de proiect, Universitatea VALAHIA din Târgovişte, UVT, în
cadrul acestui capitol a concretizată prin analiza procedurilor de testare a invertoarelor de
reţea, elaborate în conformitate cu standardul CEI 61683, privind determinarea următorilor
parametri:
- randamentul intrare/ieşire (CC – CA)
- urmărirea punctului de putere maximă (MPP) a sistemului de module PV
(randamentul de adaptare)
- distorsiunile armonice totale (THD) la ieşirea invertorului
- factorul de putere
- gama de tensiuni de intrare
- injecţia componentei de CC la ieşire
- variaţia tensiunii şi frecvenţei reţelei
- timpul de reconectare
- consumul intern
- ciclurile CC – CA
- gama de tensiune continuă de MPP
- variaţia distorsiunilor armonice ale reţelei
25
Tot în cadrul acestui capitol CER a adus o contribuţie referitoare la elaborarea procedurile
de încercare a modulelor fotovoltaice conform standardelor şi normelor internaţionale.
Procedurile de încercare a modulelor fotovoltaice sunt:
• Măsurarea coeficientului de temperatură al curentului de scurt-circuit
• Măsurarea coeficientului de temperatură al tensiunii în gol
• Măsurarea coeficientului de temperatură al puterii de vârf
• Determinarea temperaturii nominale de funcţionare a modulului
• Măsurarea caracteristicilor de performanţă ale modulului în condiţii de referinţă
• Măsurarea caracteristicilor de performanţă ale modulului la temperatura nominală
de funcţionare
• Măsurarea caracteristicilor de performanţă ale modulului la putere redusă
• Încercarea de anduranţă la pete fierbinţi
• Încercarea de rezistenţă la radiaţii ultraviolete
• Încercarea de rezistenţă la ciclu termic
• Încercarea la expunere neprotejată
• Inspectarea vizuală a modulelor fotovoltaice
• Încercarea rezistenţei de izolaţie.
• Încercarea de rezistenţă la umiditate-răcire
• Încercarea de rezistenţă la căldură umedă
• Încercarea de robusteţe a terminalelor modulului
• Încercarea de scurgere de curent la umezeală
• Încercarea la sarcină mecanică
• Încercarea la grindină
• Încercarea termică a diodelor de şuntare
Din analizele efectuate conform standardelor
IEC 60891:1987, Procedures for temperature and irradiance corrections to measured I-
V characteristics of crystalline silicon photovoltaic devices
IEC 60904-1:1987, Photovoltaic devices - Part 1: Measurements of photovoltaic
current/voltage characteristics
IEC 60904-2:1989, Photovoltaic devices - Part 2: Requirements for reference solar
cells
modules
IEC 60904-9:1995, Photovoltaic devices - Part 9: Solar simulator performance
requirements
IEC 60904-10:1998, Photovoltaic devices - Part 10: Methods of linearity
measurements.
au rezultat date pentru modul de desfăşurare a încercărilor, precum şi aparatura şi schemele
de măsurare care trebuie folosite în concordanţă cu prevederile normelor amintite.
Pentru dezvoltarea entităţii de testare şi certificare în domeniul solar, în strânsă
corelaţie cu standardele europene, s-au definit 3 direcţii după care să se realizeze cele trei
standuri, şi anume:
- testarea invertoarelor şi a altor echipamente de condiţionare a puterii din sistemele
fotovoltaice
- testarea modulelor fotovoltaice integrate sau nu în clădiri
- testarea captatoarelor solar-termice
În continuarea acestui capitol, UVT a prezentat caietele de sarcini pentru asigurarea
asistenţei tehnice privind dezvoltarea celor trei entităţi de încercări:
26
Caietul de sarcini pentru proiectarea standului de testare a modulelor fotovoltaice
elaborat conform standardului cei 60904
Caietul de sarcini pentru proiectarea standului de testare a invertoarelor conectate la
reţea elaborat conform standardului CEI 61683
Caietul de sarcini pentru determinarea performanţei termice a captatoarelor solare
cu agent termic lichid şi a captatoarelor solare cu concentrarea radiaţiei solare la care
unitatea de stocare termică nu face parte integrantă din captatorul solar, conform
standardului Standard EN 12975-2-2001.
De asemenea, UVT a prezentat şi detaliile tehnice de realizare a celor trei entităţi de
încercări, urmând a fi completate în etapa următoare a proiectului, cu alte informaţii utile.
CAPITOLUL IV. 3. Dezvoltarea unor propuneri de suport legislativ (proiecte de legi)

pentru încurajarea utilizatorilor de surse regenerabile, cu rolul de creştere a
penetrării pe piaţă a investiţiilor în energia regenerabilă
În cadrul acestui capitol UVT în colaborare cu ceilalţi parteneri de proiect au
elaborate un studiu privind măsurile legislative menite să asigure transparenţa preţurilor la
consumatorii Pieţei Interne a Energiei din cadrul Uniunii Europene.
A fost remarcat faptul că deşi Europa de est a rămas în urmă în privinţa utilizării energiei
regenerabile, aceasta se raliază la preocupările occidentului cu privire la schimbarea climei
şi la alte probleme de mediu, precum şi la dependenţa de gaz şi petrol din exterior.
De asemenea au fost evidenţiate şi cerinţelor de mediu (în special în problema
schimbărilor climatice şi a încălzirii planetei), din Cartea Verde cu privire la necesitatea ca
sursele de energie regenerabilă să devină o parte tot mai importantă din structura producţiei
de energie
Dezbaterea lansată de Cartea Verde a conturat câteva direcţii de acţiuni convergente:
- managementul cererii de energie electrică;
- stocurile de combustibil;
- siguranţa alimentării;
- surse de energie noi, regenerabile;
- energia nucleară;
- piaţa internă de energie.
Acest capitol se încheie cu analiza cadrului legislativ în domeniul energiei regenerabile
aplicat în România în raport cu cele arătate în studiul măsurilor aplicate la nivelul
Comunită Europene.
În urma prezentării acestor capitole au fost trase concluziile necesare continuării etapelor
următoare ale proiectului.
27
IV.1. Elaborarea manualului de calitate şi a procedurilor de sistem
şi de lucru
Prima activitate a celei de a IV – a etape a proiectului a fost îndeplinită graţie colaborării

dintre coordonatorul de proiect reprezentat de către Universitatea VALAHIA din
Târgovişte (UVT) şi partenerul de proiect (CER) şi a fostconcretizată în elaborarea de către
CER a Manualului Calităţii, destinat realizării la Târgovişte a celor trei laboratoare:
Laborator de testare a invertoarelor şi a altor echipamente de condiţionare a puterii

din sistemele fotovoltaice
Laborator de testare a modulelor fotovoltaice integrate sau nu în clădiri
Laborator de testare a captatoarelor solare termice
Deoarece cele trei laboratoare sunt în curs de dotare şi realizare, Manualul Calităţii
(înglobând declaraţia de politică a calităţii şi obiectivele generale ale calităţii) a fost
prezentat sub o formă generalizată, urmând a fi completat conform cerinţelor impuse de
dotările şi încercările specifice fiecărui stand de încercare.
Scopul elaborării Manualului Calităţii, prezentat în Anexa IV.1.1, a fost de a enunţa

politica şi obiectivele calităţii încercarilor, aşa cum sunt acestea formulate de
managementul la cel mai înalt nivel şi de a descrie cerinţele Sistemului de Management al
Calităţii laboratoarelor reprezentate într-un ansamblu de cerinţe generale şi specifice
funcţionării sale pentru realizarea şi menţinerea calităţii încercărilor, pentru satisfacerea
clienţilor şi menţinerea încrederii în competenţa şi capabilitatea sa. De asemenea,
Manualul Calitatii răspunde necesităţii de documentare într-un mod ordonat a cerinţelor
sistemului calităţii, pentru cunoaşterea de către întreg personalul şi aplicarea acestor cerinţe
pentru verificarea implementării şi eficacităţii.
Pentru elaborarea Manualului Calităţii au fost respectate următoarele normative:
SR EN ISO/CEI 17025:2005 Cerinte generale pentru competenta laboratoarelor de

incercare si etalonare
DG-004-RENAR Ghid pentru elaborarea manualului calitatii unui
laborator de incercari
DG-003-RENAR Ghid pentru aplicarea standardului SR EN ISO/CEI
17025:2005 la acreditarea laboratoarelor de incercari
SR EN ISO 9001:2001 Sisteme de management al calitatii – Cerinte
SR EN ISO 9000:2006 Sisteme de management al calitatii – Principii
fundamentale si vocabular
SR 13251 : 1996 Vocabular international de termeni fundamentali si
generali de metrologie
SR 10000-1:1994 Vocabular international de termeni fundamentali si
generali de metrologie. Principiile si metodologia
standardizarii. Termeni generali si definitiile lor
privind standardizarea si
activitatile conexe
SR EN ISO 19011 : 2003 Ghid pentru auditarea sistemelor de management al
28
calitatii si/sau de mediu
SR EN 30012-1:1995 Cerinte de asigurare a calitatii pentru echipamente de
masurare. Partea 1: Sistemul de confirmare
metrologica a echipamentului de masurare.
Ghid ISO/CEI-58 Sisteme de acreditare ale laboratoarelor de incercare/
etalonare. Cerinte generale pentru functionare si
certificare.
OG20/1992 Ordonanta de Guvern privind activitatea de
metrologie.
OG21/1992 Ordonanta de Guvern privind protectia
consumatorului.
OG38/1998 Ordonanta de Guvern privind acreditarea si
infrastructura privind evaluarea conformitatii
OG39/1998 Ordonanta de Guvern privind activitatea de
standardizare
HG 853/1999 HG privind organizarea si functionarea BRML
Legea 608/2001 Legea privind evaluarea conformitatii produselor
HG71/2002 HG pentru aprobarea normelor metodologice
prevazute in Legea 608/2001
Legea 37/2002 Legea privind completarea OG 58/1998.
Legea 355/2002 Legea pentru aprobarea OG 39/1998 privind
activitatea de standardizare
Legea 245/2002 Legea privind completarea OG38/1998
De asemenea Manualul Calităţii prezintă prevederi referitoare la:

Responsabilităţile personalului din cadrul laboratoarelor stabilite prin fişe de post,
decizii şi proceduri astfel încât să fie evitate orice conflicte de interes care ar putea
afecta calitatea încercarilor;
Regulile de funcţionare menite să asigure protecţia informaţiilor confidenţiale şi
drepturile de proprietate ale clienţilor săi;
Auditurile interne;
Analizele efectuate de management;
Cerinţele de competenţă tehnică din cadrul laboratoarelor condiţionate de mai mulţi
factori care intervin în desfăşurarea activităţilor de încercare, precum :
- personalul implicat în desfăşurarea încercărilor
- sediul şi condiţiile de mediu în care se desfăşoară încercările
- metodele de încercare şi metodele de validare a încercărilor
- echipamentele utilizate pentru efectuarea încercărilor
- trasabilitatea măsurărilor
- materiale de referinţă
- manipularea obiectelor de încercare
Stabilirea necesităţilor de instruire a personalului;
Păstrarea confidenţialităţii şi apararea proprietăţii industriale;
Condiţiile de mediu şi de lucru;
Alegerea metodelor de încercare;
Validarea metodelor;
Modul în care este asigurată calitatea încercărilor;
Raportarea rezultatelor;
29
Conform principiilor Sistemului de Management al Calităţii, CER s-a documentat şi a
implementat procedurile de sistem şi de lucru într-o formă generalizată şi destinate celor
trei laboratoare de încercări de la Târgovişte.
Procedura de sistem prezentată în Anexa IV.1.2 şi aplicată celor trei laboratoare de

încercări stabileşte modul de elaborare, gestiune şi circulaţie a documentelor şi a datelor
folosite în sistemele de management al calităţii, referitoare la:
Controlul documentelor;
Controlul înregistrărilor;
Analiza efectuată de management;
Auditul intern;
Tratarea neconformităţilor;
Calificarea personalului pentru efectuarea de lucrări de evaluare, inspecţie,
certificare, audit;
Acţiuni corective;
Acţiuni preventive.
Procedura de lucru prezentată în Anexa IV.1.3 se aplică personalului implicat în activitatea

de elaborare a documentelor Sistemului de Management al Calităţii şi se referă la:
procedura care asigură controlul elaborării documentelor laboratorului,

detaliind modul de identificare a acestora;
analiza comenzilor şi contractelor de încercare privind rezolvarea tuturor
problemelor legate de execuţia comenzilor de încercare, incluzând metodele
utilizate, termene şi alte condiţii solicitate de clienţi şi asigurarea că laboratorul
are capabilitatea necesară pentru efectuarea încercărilor;
asigurarea unui control permanent asupra documentelor elaborate/utilizate la
nivelul laboratorului, altele decât Manualul Calităţii;
achiziţionarea de materiale, echipamente şi aparate de măsură cât şi
contractarea de servicii de etalonare şi verificare metrologică de către laborator
în conformitate cu criterii de calitate definite şi documentate, păstrându-se
înregistrări corespunzatoare;
reglementarea tuturor activităţilor legate de tratamentul obiectelor de încercare
(primirea, manipularea, protecţia, depozitarea, păstrarea, eliberarea şi
eliminarea) pentru a asigura execuţia corectă a încercărilor şi proteja drepturile
clientului;
asigurarea că rapoartele de încercare emise corespund integral cerinţelor
standardului ISO 17025;
asigurarea că feed-back-ul de la clienţii laboratorului este tratat corespunzător,
pentru a elimina cât mai repede eventualele deficienţe şi a stabilii, după caz,
acţiuni corective;
documentarea şi urmărirea implementării unui sistem unitar de pregătire,
perfecţionare şi calificare a personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
laboratorului de incercari.
30
IV.2.1. EVALUAREA CONDIŢIILOR DE TESTARE ŞI
CERTIFICARE
IV.2.1.1. Evaluarea condiţiilor de testare şi certificare a invertoarelor de reţea
Procedurile de testare a invertoarelor de reţea au fost elaborate în conformitate cu

standardul CEI 61683 şi vizează determinarea următorilor parametri:
- randamentul intrare/ieşire (CC – CA)
- urmărirea punctului de putere maximă (MPP) a sistemului de module PV
(randamentul de adaptare)
- distorsiunile armonice totale (THD) la ieşirea invertorului
- factorul de putere
- gama de tensiuni de intrare
- injecţia componentei de CC la ieşire
- variaţia tensiunii şi frecvenţei reţelei
- timpul de reconectare
- consumul intern
- ciclurile CC – CA
- gama de tensiune continuă de MPP
- variaţia distorsiunilor armonice ale reţelei
Alte teste ce se pot executa sunt:
- compatibilitatea electromagnetică
- siguranţa utilizatorului
- comportamentul climatic
- fiabilitatea
- operarea în regim insularizat
În definirea randamentelor se va ţine cont numai de partea electrică şi nu se la lua în

considerare energia termică obţinută.
Randamentul nominal intrare-ieşire – este raportul dintre puterea de ieşire de CA şi

puterea de intrare de CC în cazul în care invertorul lucrează la puterea nominală de ieşire
Randamentul parţial intrare-ieşire – este raportul dintre puterea de ieşire de CA şi

puterea de intrare de CC în cazul în care invertorul lucrează la o putere mai mică decât cea
nominală
Randamentul energetic – este raportul dintre energia de ieşire de CA şi energia de intrare

de CC pe durata unei perioade fixe de timp
Eroarea de randament – este diferenţa acceptabilă dintre randamentul măsurat şi

randamentul specificat în catalog
Simulatorul fotovoltaic – este un dispozitiv electronic ce are caracteristica curent –

tensiune (I-V) identică cu a unui sistem fotovoltaic real
31
Pierderea de putere la operarea în gol – reprezintă puterea de intrare de CC atunci când
la ieşirea invertorului nu există sarcină conectată sau puterea de ieşire este nulă
Pierderea de putere în starea de veghe – este puterea de intrare de CC atunci când

invertorul se află în starea de veghe, aşteptând momentul de reconectare şi debitare în reţea
Urmărirea punctului de putere maximă – strategia de control a tensiunii de intrare de

CC pentru care puterea obţinută de la sistemul fotovoltaic să coincidă cu punctul de putere
maximă de pe caracteristica acestuia.
IV.2.1.2. Evaluarea condiţiilor de testare şi certificare a modulelor fotovoltaice
Procedurile de încercare a modulelor fotovoltaice au fost elaborate de către Comitetul

Electrotehnic Român, Laboratorul de Încercări Produse Electrice.
Măsurările care stau la baza încercărilor modulelor fotovoltaice se realizează în
conformitate cu următoarele standarde :
IEC 60891:1987, Procedures for temperature and irradiance corrections to measured I-
V characteristics of crystalline silicon photovoltaic devices
IEC 60904-1:1987, Photovoltaic devices - Part 1: Measurements of photovoltaic
current/voltage characteristics
cells
modules
IEC 60904-9:1995, Photovoltaic devices - Part 9: Solar simulator performance
requirements
IEC 60904-10:1998, Photovoltaic devices - Part 10: Methods of linearity
measurements.
Modulele utilizate pentru generarea de electricitate sunt testate după norma CEI
61215/2005: Crystalline silicon terrestrial photovoltaic (PV) modules-Design qualification
and type aprovial.
Suplimentar acestor încercări alte câteva standarde definesc încercarea modulelor

fotovoltaice la radiaţii ultraviolete (UV Test for photovoltaic (PV) modules – IEC
61345/98), sensibilitatea unui modul la deteriorare prin impactul accidental (Sensibilité
d’un module photovoltaique au domage par impact accidental – CEI 1721/1995),
încercarea la ceaţă salină (Salt mist corosion testing of photovoltaic (PV) modules – CEI
1701/95).
Din analiza efectuată asupra standardelor menţionate rezultă date pentru modul de
desfăşurare a încercărilor, precum şi aparatura şi schemele de măsurare care trebuie
folosite şi în concordanţă cu prevederile normelor amintite.
Fiecare modul trebuie să conţină în mod clar şi fără echivoc, indicaţiile următoare prezente
în fişa tehnică de recepţie (vezi anexa IV.2.1):
- numele, monograma sau simbolul constructorului
32
- tipul sau numărul modelului
- numărul seriei
- polaritatea bornelor de ieşire sau a conductorilor (este permis un cod de culori)
- tensiunea maximă a sistemului pentru care modulul este corespunzător
Data şi local de fabricaţie trebuie să fie marcat pe modul sau deductibile plecând de la
numărul seriei.
Inainte de a realiza încercările, modulele -inclusiv sistemul de comandă- trebuie să fie
supuse la lumina soarelui (reală sau simulată) la un nivel de iluminare de 5 kWoră/mp până
la 5,5kWoră/mp, în circuit deschis.
Modulele trebuie să fie repartizate în grupe şi supuse la secvenţele de încercări de
calificare date în Fig. IV.2.1.1, încercările făcându-se în ordinea stabilită.
Măsurarea coeficientului de temperatură al curentului de scurt-circuit

Măsurarea are ca scop determinarea coeficientului de temperatură al modulului pentru
curentul de scurt-circuit, şi este valabil numai pentru puterea specifică la care s-a efectuat
măsurarea. Pentru alte niveluri ale puterii specifice, valorile coeficientului de temperatură
se deduc prin calcul, în conformitate cu standardul IEC 60904-10.
Încercarea se realizează variind temperatura camerei climatice în trepte de 50C, în
intervalul de temperatură -250C ..... +550C şi se măsoară, pentru fiecare temperatură,
curentul modulului supus încercării, reglând în prealabil tensiunea de opoziţie.
Se trasează dreapta :
Isc = f(θ)
utilizând metoda pătratelor minime. Din panta dreptei se deduce coeficientul de
temperatură al curentului de scurt-circuit α.
Măsurarea coeficientului de temperatură al tensiunii în gol
Coeficientul de temperatură al tensiunii în gol este definit ca variaţia tensiunii în gol la

modificarea temperaturii modulului cu 10C.
tensiunea în gol.
Coeficientul de temperatură este valabil numai pentru puterea specifică la care s-a efectuat
Încercarea se realizează variind temperatura camerei climatice în trepte de 50C, în
intervalul de temperatură -250C ..... +550C şi se măsoară, pentru fiecare temperatură,
tensiunea în gol a modulului supus încercării.
Se trasează dreapta :
UG = f(θ)
utilizând metoda pătratelor minime. Din panta dreptei se deduc coeficientul de temperatură
al tensiunii în gol β.
33
Măsurarea coeficientului de temperatură al puterii de vârf
Coeficientul de temperatură al puterii de vârf este definit ca variaţia puterii de vârf la

modificarea temperaturii modulului cu 10C.
puterea de vârf.
Coeficientul de temperatură este valabil numai pentru puterea specifică la care s-a efectuat
Se variază temperatura camerei climatice în trepte de 50C, în intervalul de temperatură -
250C ...+550C şi se măsoară, pentru fiecare temperatură, 20 de valori ale tensiunii la borne
şi intensităţii curentului modulului supus încercării. Se calculează, pentru fiecare
temperatură, cele 20 produse curent-tensiune şi se reţine valoarea maximă Pmax. Se trasează
dreapta :
Pmax = f(θ)
utilizând metoda pătratelor minime.
Din panta dreptei se deduce coeficientul de temperatură al puterii de vârf.
Determinarea temperaturii nominale de funcţionare a modulului
Temperatura nominală de funcţionare a modulului este egală cu temperatura medie la

echilibru a joncţiunii celulei fotovoltaice, în condiţii de referinţă date.
Temperatura nominală de funcţionare a modulului este definită ca fiind temperatura medie

de echilibru a joncţiunii celulei fotovoltaice, pentru un modul montat deschis în rak, în
următoarele condiţii de referinţă pentru mediu :
- unghiul de incidenţă : 450, faţă de orizontală
- puterea specifică : 800 Wm-2
- temperatura ambiantă : 200C
- viteza vântului : 1 ms-1
În timpul măsurărilor modulul nu debitează energie electrică.

Temperatura nominală de funcţionare a modulului este un parametru important în
activitatea de proiectare, pentru compararea diverselor tipuri de module.
Determinarea se face în conformitate cu standardul IEC 61215:1993, Crystalline silicon
terrestrial photovoltaic (PV) modules – Design qualification and type approval
Se colectează minimum 10 seturi de parametri, care să acopere un interval al puterii
specifice de minimum 300 Wm-2 pentru următorii parametri :
- puterea specifică
- temperatura ambiantă
- temperatura joncţiunii
34
- viteza vântului
Utilizând seturile de date colectate, se trasează prin metoda pătratelor minime dreapta care
reprezintă dependenţa :
Tj - Tamb
ca funcţie de puterea specifică.
Se obţine o valoare preliminară a temperaturii nominale de funcţionare a joncţiunii,
adăugând 200C valorii (Tj - Tamb), corespunzătoare unei puteri specifice de 800 W m-2 . Se
determină factorul de corecţie, corespunzător valorilor medii ale temperaturii ambiante şi
vitezei vântului şi se adaugă valorii preliminare a temperaturii nominale de funcţionare a
joncţiunii obţinute.
Măsurarea caracteristicilor de performanţă ale modulului în condiţii de referinţă
Condiţiile de referinţă sunt reprezentate de setul de parametri – de mediu, funcţionali, etc.

– care asigură funcţionarea optimă a modulului.
Stabilirea modului de funcţionare a modulului la variaţia sarcinii în condiţii de referinţă :
- temperatura joncţiunii : 250C
- spectrul solar de referinţă : conform IEC 60904-3
Funcţionarea modulului în condiţii de referinţă reprezintă un termen de comparare pentru
diversele condiţii de funcţionare.
Pentru realizarea încercării se introduc în camera climatică oprită :
- sursa de lumină
- modulul de referinţă şi sistemul de măsurare asociat
- modulul supus încercării şi sistemul de măsurare asociat
Se stabileşte temperatura de 250C în camera climatică şi reglează sursa de lumină, la
puterea specifică nominală de 1000 Wm-2, urmărindu-se curentul de scurt-circuit al
modulului de referinţă.
Se colectează un set de 20 valori ale tensiunii şi intensităţii curentului de la ieşirea
modulului. În acest scop, se variază rezistenţa de sarcină astfel, încât intensitatea curentului
să varieze în trepte de 5% din valoarea curentului de scurt-circuit
Procedura se încheie prin trasarea caracteristicii curent – tensiune, în condiţii de referinţă.
Măsurarea caracteristicilor de performanţă ale modulului la temperatura nominală
de funcţionare
Temperatura nominală de funcţionare a modulului este definită ca fiind temperatura medie
de echilibru a joncţiunii celulei fotovoltaice, pentru un modul montat deschis în rak, în
următoarele condiţii de referinţă pentru mediu :
- unghiul de incidenţă : 450, faţă de orizontală
35
- temperatura ambiantă : 200C
- viteza vântului : 1 ms-1
Stabilirea modului de funcţionare a modulului la variaţia sarcinii, la temperatura nominală

de funcţionare.
- temperatura joncţiunii : temperatura nominală de funcţionare
- spectrul solar de referinţă : conform IEC 60904-3
Funcţionarea modulului la temperatura nominală reprezintă un termen de comparare pentru

diversele condiţii de funcţionare.
Pentru realizarea încercării se colectează un set de 20 valori ale tensiunii şi intensităţii
curentului de la ieşirea modulului. În acest scop se variază rezistenţa de sarcină astfel încât
intensitatea curentului să varieze în trepte de 5% din valoarea curentului de scurt-circuit
La final, se prelucrează rezultatele şi se trasează caracteristica curent – tensiune, la
temperatura nominală de funcţionare.
Măsurarea caracteristicilor de performanţă ale modulului la putere redusă
Stabilirea modului de funcţionare a modulului la variaţia sarcinii, la o putere specifică de

200 Wm-2.
Se urmăreşte funcţionarea modulului în condiţii de putere specifică redusă.
Încercarea se realizează în condiţii de exterior la o iradiere a modulului la o putere
specifică de 200 Wm-2 (reducerea puterii specifice, fără modificarea distribuţiei spectrale a
radiaţiei, se face conform IEC 60904-10).
Se colectează un set de 20 valori ale tensiunii şi intensităţii curentului de la ieşirea
modulului. În acest scop se variază rezistenţa de sarcină astfel încât intensitatea curentului
să varieze în trepte de 5% din valoarea curentului de scurt-circuit
La final, se prelucrează rezultatele şi se trasează caracteristica curent – tensiune, în
condiţii de putere redusă.
Încercarea de anduranţă la pete fierbinţi
Petele fierbinţi sunt regiuni cu temperaturi ridicate care pot apare ca rezultat al fisurării
celulelor, întreruperii interconexiunilor sau umbririi celulelor.
Prin această încercare se urmăreşte capacitatea modulului de a rezista la efectele datorate
producerii petelor fierbinţi, cum ar fi topirea sudurilor sau deteriorarea încapsulării.
Petele fierbinţi pot apare ca rezultat al fisurării celulelor, întreruperii interconexiunilor sau
umbririi celulelor.
36
terrestrial photovoltaic (PV) modules – Design qualification and type approval.
Modul de lucru este diferit după tipul de interconectare a celulelor. În toate cazurile,
înainte de testare se montează dispozitivele de protecţie la pete fierbinţi prevăzute de
fabricant, în mod obişnuit diode montate cu polaritate inversă pe celule.
În final, pentru toate tipurile de interconexiune, se efectuează inspecţia vizuală, se măsoară
puterea în sarcină şi se face testarea izolaţiei, după deconectarea prealabilă a modulului,
urmărindu-se :
- apariţia unor defecte vizuale majore
- degradarea puterii maxime cu mai mult de 5%
- modificarea valorii rezistenţei de izolaţie
Încercarea de rezistenţă la radiaţii ultraviolete
Radiaţiile ultraviolete sunt radiaţii luminoase, având lungimile de undă cuprinse în

intervalul 280 ... 385 nm.
Scopul încercării este ide a identifica materialele şi componentele susceptibile la degradare
în câmpul de radiaţii ultraviolete (UV), înainte de efectuarea ciclului termic.
Încercarea reprezintă o probă de precondiţionare la radiaţii ultraviolete, anterior ciclului
termic, pentru verificarea rezistenţei la câmpul de radiaţii ultraviolete.
Determinarea se face în conformitate cu următoarele standarde :
IEC 61215:1993, Crystalline silicon terrestrial photovoltaic (PV) modules – Design
qualification and type approval
IEC 61345:1998, UV test for photovoltaic (PV) modules
Încercarea se realizează printr-o iradiere a modului de 15kWhm-2 în intervalul 280 ..........
385 nm, asigurându-se minimum 5 kWhm-2 în intervalul 320 .......... 385 nm.
Se efectuează inspecţia vizuală, se măsoară puterea în sarcină şi se face încercarea
izolaţiei, după deconectarea prealabilă a modulului, urmărindu-se :
- modificarea valorii rezistenţei de izolaţie.
Încercarea de rezistenţă la ciclu termic
Această încercare determină capacitatea modulului de a rezista solicitărilor de variaţii

termice, oboseală şi alte degradări, datorate variaţiilor de temperatură repetate.
De asemenea, încercarea reprezintă o probă de rezistenţă a modulului la solicitări termice
prin simularea condiţiilor de mediu în care urmează să funcţioneze în exploatare.
37
Pentru determinări se reglează temperatura camerei la 25 0C şi se stabileşte prin modul un
curent, egal în limite de ± 2%, cu curentul corespunzător puterii de vârf, în condiţii
standard de încercare a modulului.
Se efectuează 200 de cicluri termice după următoarea schemă :
- Se anulează curentul prin modul, se scade temperatura camerei climatice
până la -40 0C ± 2 0C, cu o viteză maximă de răcire de 100 0C/h şi se
menţine la temperatura respectivă minimum 10 min.
- Se creşte temperatura camerei climatice până la 85 0C ± 2 0C, cu o viteză
maximă de răcire de 100 0C/h şi se menţine la temperatura respectivă
minimum 10 min. Curentul prin modul se stabileşte numai pentru
temperaturi ale modulului care depăşesc 25 0C.
- Se revine la temperatura de 25 0C, apoi se scade temperatura, etc.
Se efectuează 50 de cicluri termice, după aceeaşi schemă, fără curent prin modul.
Se lasă un timp de revenire de 1 h după care se efectuează inspecţia vizuală, se măsoară
puterea în sarcină şi se face testarea izolaţiei, după deconectarea prealabilă a modulului,
urmărindu-se :
- întreruperea nedorită a curentului în timpul testării
Încercarea la expunere neprotejată
Prin această metodă se realizează evaluarea preliminară a capacităţii modulului de a rezista

la o expunere neprotejată şi evidenţierea oricăror efecte de degradare sinergică, ce nu pot fi
observate în cadrul încercărilor de laborator.
Încercarea reprezintă o probă de rezistenţă a modulului, la expunere neprotejată în mediul
ambiant, în care urmează să funcţioneze în exploatare.

IEC 60721-2-1:1982, Classification of environmental conditions – Part 2:
Environmental conditions appearing in nature – Temperature and humidity
Pentru încercarea se montează toate dispozitivele de protecţie la pete fierbinţi şi se leagă

rezistenţa de sarcină la ieşirea modulului. Se supune modulul unei iradieri de 60 kWhm-2 în
condiţiile de exterior prevăzute în standardul IEC 60721-2-1
La final, se efectuează inspecţia vizuală, se măsoară puterea în sarcină şi se face testarea
izolaţiei, după deconectarea prealabilă a modulului, urmărindu-se :
38
Inspectarea vizuală a modulelor fotovoltaice
Prin această încercare se obţine detectarea defectelor vizibile ale modulelor.

Încercarea reprezintă o primă verificare a calităţii modulelor. Inspectarea vizuală a
modulelor impune o iluminare a spaţiului de lucru de minimum 1000 lux.
Măsurările se efectuează în conformitate cu standardul IEC 61215:1993, Crystalline
silicon terrestrial photovoltaic (PV) modules – Design qualification and type approval.
Verificarea constă în examinarea atentă a următoarelor defecţiuni posibile:
- suprafeţe exterioare crăpate, curbate sau nealiniate
- celule sparte sau crăpate
- legături sau interconexiuni greşite
- contacte între celule sau între acestea şi cadru
- lipsa benzilor adezive
- terminale incorecte, părţi electrice active neizolate
- alte condiţii care ar putea afecta performanţele modulului
La final, se notează şi/sau fotografiază natura şi poziţia oricăror crăpături, bule sau
delaminări, etc. care ar putea afecta comportarea modulului în cadrul încercărilor
următoare.
Încercarea rezistenţei de izolaţie
Această încercare reprezintă verificarea rezistenţei de izolaţie dintre componentele sub

tensiune şi cadrul modulului sau mediul exterior.
Măsurările se efectuează în conformitate cu standardul IEC 61215:1993, Crystalline
silicon terrestrial photovoltaic (PV) modules – Design qualification and type approval.
Pentru încercare, se scurt-circuitează terminalele modulului şi se conectează la polul
pozitiv al sursei de tensiune de c.c. cu limitator de curent. Cadrul metalic al modulului (sau
folia metalică în care se înveleşte cadrul din material izolant, dacă este cazul) se
conectează la polul negativ al sursei de tensiune de c.c.
Dacă tensiunea maximă din ansamblul modulului nu depăşeşte 50 V, se creşte tensiunea
sursei până la 500 V, plus dublul tensiunii maxime din ansamblul modulului şi se menţine
timp de 1 min. Dacă tensiunea maximă din ansamblul modulului depăşeşte 50 V, se creşte
tensiunea sursei până la 1000 V, plus dublul tensiunii maxime din ansamblul modulului şi
se menţine timp de 1 min. Rata de creştere a tensiunii sursei nu trebuie să depăşească 500
Vs-1. Pe perioada încercării nu trebuie să apară străpungeri dielectrice sau urme de
suprafaţă.
Rezistenţa de izolaţie trebuie să satisfacă condiţia :
39
Riz (MΩ) > 40/S
unde S reprezintă suprafaţa modulului în m2 pentru S ≥0,1 m2 şi :
Riz (MΩ) > 400
2
pentru S ≤ 0,1 m
Încercarea de rezistenţă la umiditate-răcire
Încercarea constă în verificarea capacităţii modulului de a rezista solicitărilor asociate

căldurii umede urmate de temperaturi negative.
Ciclul de temperatură şi umiditate, la care este supus modulul conţine următoarele etape :
- creşterea temperaturii de la 250C la 850C cu o viteză de maximum 100 0C/h, în
regim de umiditate relativă de 85%.
- menţinerea timp de 20 h la 850C şi 85%UR.
- scăderea temperaturii de la 850C la 00C cu o viteză de maximum 100 0C/h.
Umiditatea se va menţne la 85% pentru temperaturi care depăşesc 250C
- scăderea temperaturii de la 00C la -400C cu o viteză de maximum 2000C/h.
- menţinerea timp de 4 h la -400C.
- creşterea temperaturii de la -400C la 00C cu o viteză de maximum 2000C/h.
- creşterea temperaturii de la 00C la 250C cu o viteză de maximum 1000C/h, în
regim de umiditate relativă de 85%.
Pentru relizarea încercării se reglează temperatura camerei la 25 0C şi 85% umiditate
relativă, se montează modulul în cameră şi senzorul de temperatură pe centrul feţei frontale
sau posterioare a modulului.
Se efectuează 10 cicluri termice, cu înregistrarea temperaturii şi umidităţii modulului.
După un timp de 2 ..... 4 h dela încheierea ciclurilor termice se verifică satisfacerea
următoarelor condiţii tehnice :
Încercarea de rezistenţă la căldură umedă
Încercarea se referă la verificarea capacităţii modulului de a rezista la efectele datorate

funcţionării modulului un timp îndelungat în atmosferă de căldură umedă.
40
IEC 60068-2-78:2001, Environmental testing-Part 2-78: Tests-Test Cab: Damp heat,
steady state
Pentru încercarea modulului se stabileşte funcţionarea camerei în următoarele condiţii :
- temperatura : 85 0C ± 2 0C
- umiditatea relativă : 85 % ± 5 %
Se menţine regimul respectiv timp de 1000 h.
După un timp de 2 ..... 4 h dela încheierea condiţionării se verifică rezistenţa de izolaţie şi
curentul de scurgere al modulului.
La finalul încercării se verifică satisfacerea următoarelor condiţii tehnice :
Încercarea de robusteţe a terminalelor modulului
Prin această încercare se verifică rezistenţa terminalelor şi prinderii acestora de corpul

modulului, la solicitările mecanice care pot apare în operaţiile normale de asamblare şi
manipulare a modulului.
Sunt trei tipuri de terminale ale modulelor :

- tip A : conductor liber;
- tip B : şurub, marcă, etc.
- tip C : conector

IEC 60068-2-21:2006, Environmental testing – Part 2-21: Tests – Test U: Robustness of
terminations and integral mounting devices
qualification and type approval.
Terminale de tip A.
Se efectuează încercarea de întindere, conform IEC 60068-2-21, pct.Ua, în următoarele
condiţii :
- se verifică toate terminalele;
- forţa de întindere nu va depăşi greutatea modulului.
Se efectuează încercarea de îndoire, conform IEC 60068-2-21, pct.Ub, în următoarele
condiţii :
41
- se aplică 10 cicluri de câte două îndoiri în direcţii opuse.
Terminale de tip B
Pentru terminalele deschise, încercările de întindere şi îndoire se fac ca la terminalele de
tip A.
Pentru terminalele în cutie de protecţie, se leagă un cablu recomandat de fabricantul
modulului la terminalele din cutie se prinde armătura de aceasta şi se supun firele cablului
la solicitări.
Se efectuează încercarea de torsiune, conform IEC 60068-2-21, pct.Ud, în următoarele
condiţii :
- se utilizează gradul de severitate 1 din standard.
Şuruburile sau piuliţele trebuie să poată fi ulterior slăbite, cu excepţia celor proiectate a fi
permanente.
Terminale de tip C
La ieşirea conectorului se montează un cablu recomandat de fabricantul modulului şi se
efectuează încercările.
După încheierea solicitărilor, se verifică absenţa următoarelor evenimente :
Încercarea de scurgere de curent la umezeală
Încercarea presupune verificarea izolaţiei modulului în condiţii de funcţionare de

atmosferă umedă şi a efectelor de pătrundere a ploii, ceţii, rouăi sau zăpezii în interiorul
părţilor active ale modulului, unde ar putea provoca coroziune, defecţiuni sau riscuri de
securitate şi reprezintă o simulare a funcţionării modulului în condiţii de mediu speciale.
IEC 60068-2-78:2001, Environmental testing-Part 2-78: Tests-Test Cab: Damp heat,
steady state
qualification and type approval.
Pentru realizarea încercării, dispunerea conexiunilor trebuie să corespundă instrucţiunilor
de instalare a modulului. Aparatura de măsură trebuie montată astfel, încât să nu producă
curenţi de scurgere în modul.
Se imersează modulul în cuvă iar intrările cablului se stropesc cu difuzorul conţinând
aceeaşi soluţie.
Terminalele de ieşire ale modulului legate între ele se conectează la polul pozitiv al sursei
de tensiune. Folosind un conductor metalic corespunzător se conectează lichidul din cuvă
la polul negativ al sursei de tensiune.
42
Se creşte tensiunea sursei cu o rată de cel mult 500 Vs-1 până la maximul dintre cea mai
mare tensiune din modul şi 500 V şi se menţine la această valoare timp de 2 min.
Se deconectează dispozitivul de la sursa de tensiune, se leagă în scurt-circuit pentru a
elimina eventuale acumulări de sarcină după care se măsoară rezistenţa de izolaţie.
Valoarea rezistenţei de izolaţie (în MΩ) trebuie să fie :
- > 40/S(m2), pentru modulele cu S > 0,1 m2

- > 400, pentru modulele cu S ≤ 0,1 m2
unde S reprezintă suprafaţa modulului.
Încercarea la sarcină mecanică
Încercarea constă în verificarea capacităţii modulului de a rezista la vânt, zăpadă, gheaţă şi

sarcini electrostatice şi reprezintă o simulare a unora dintre condţiile de funcţionare în
exploatare ale modulului.

Pentru încercarea propriu-zisă se introduce ohmmetrul în circuitul modulului pentru

controlul continuităţii circuitului intern.
Se aplică gradual pe faţa frontală o sarcină de 2400 Pa, distribuită uniform şi se menţine
timp de 1 h.
De asemenea, se aplică gradual pe faţa posterioară o sarcină de 2400 Pa, distribuită
uniform şi se menţine timp de 1 h.
Se repetă de încă două ori cele două procedee de mai sus.
- producerea de discontinuităţi în circuitul modulului;
- apariţia unor defecte vizuale majore;
- degradarea puterii maxime cu mai mult de 5%;
Încercarea la grindină
Această încercare are ca scop verificarea capacităţii modulului, de a rezista la grindină şi
reprezintă simularea unor condiţii de exploatare a modulului.

Pentru realizarea încercărilor se prepară un număr suficient de sfere de gheaţă (circa 20)
pentru reglaje iniţiale şi încercări, cu următoarele caracteristici :
- absenţa unor crăpături vizibile;
- diametrul de 25 mm ± 5% (recomandat);
43
- masa de 7,53 g ± 5% (recomandată).
Se stochează sferele de gheaţă în container, pentru minimum 1 h.

Se verifică faptul că pereţii lansatorului, care ar putea veni în contact cu sferele de gheaţă,
au temperaturile apropiate de cea a camerei.
Se efectuează câteva lansări de sfere pe o ţintă de simulare, urmărindu-se viteza sferelor
(valoare recomandată : 23 ms-1 ) şi locul de impact după care se montează modulul, la
temperatura camerei, în poziţia primului impact, se extrage prima sferă de încercare din
container şi se lansează spre modul. Timpul, care separă extragerea din container de
lansare, nu trebuie să depăşească 60 s.
Se inspectează locul primului impact şi se notează toate efectele vizuale ale impactului. Se
acceptă o toleranţă de 10 mm pentru locul impactului.
Dacă modulul rezistă primei lansări se fac lansările următoare după graficul de mai jos :
Lansarea 1 : Colţul ferestrei modulului, la cel mult 50 mm de ramă;

Lansarea 2 : O margine a modulului, la cel mult 12 mm de cadru;
Lansarea 3,4 : Pe margini ale celulelor, în apropierea contactelor electrice;
Lansarea 5,6 : În locuri de minimă spaţiere între celule;
Lansarea 7,8 : În fereastra modulului, la cel mult 12 mm de un punct de fixare pe
suport;
Lansarea 9,10 : În fereastra modulului, în puncte maxim îndepărtate de cele
anterioare;
Lansarea 11 : Orice punct considerat vulnerabil la grindină.
După încheierea lansărilor, se verifică absenţa următoarelor evenimente :

Încercarea termică a diodelor de şuntare

Această încercare presupune evaluarea corectitudinii proiectării termice şi fiabilităţii
diodelor de şuntare, utilizate pentru limitarea efectelor distructive ale petelor fierbinţi ale
celulelor.
Dacă diodele de şuntare nu sunt accesibile în modulul supus încercării, se va construi un

exemplar special pentru această încercare, executat în condiţii cât mai apropiate de
modulul considerat.
Încercarea este necesară pentru îmbunătăţirea proiectării sistemului de protecţie al

modulelor la efectele de pete fierbinţi.
Încercarea se face în conformitate cu standardul IEC 61215:1993, Crystalline silicon

terrestrial photovoltaic (PV) modules – Design qualification and type approval
Pentru realizarea încercărilor se scurt-circuitează toate diodele de blocaj din schema

modulului.
44
Se introduce modulul în camera climatică şi se conectează sistemul de măsurare a
curentului. Se creşte temperatura camerei climatice la 750C ± 50C şi se stabileşte prin
modul un curent egal cu curentul de scurt-circuit în condiţii de referinţă. Se menţine acest
regim timp de 1 h.
Se măsoară temperatura diodei θcorp , curentul ID şi tensiunea diodei UD, şi se calculează

temperatura joncţiunii din relaţia :
θj = θcorp + Rcj UD ID
în care factorul Rcj, de corelare a temperaturii joncţiunii cu temperatura corpului diodei

este indicat de fabricantul diodei. Temperatura joncţiunii trebuie să nu depăşească valoarea
maximă admisibilă din catalog.
Se stabileşte prin modul un curent egal cu 1,25 ori curentul de scurt-circuit în condiţii de
referinţă şi se verifică funcţionalitatea diodei.
IV.2.1.3. Evaluarea condiţiilor de testare şi certificare a captatoarelor solar-termice
Încercarea captatoarelor solare termice trebuie să corespundă condiţiilor standardului

european EN 12975-2:2001- Captatoare solare. Metodele de încercare a captatoarelor
solare termice corespunzătoare acestui standard sunt:
Testul de presiune interioară pentru absorbere realizate din materiale organice;

Testul de rezistenţă la temperatură ridicată;
Testul de expunere la condiţiile de mediu;
Testul de şoc termic exterior;
Testul de şoc termic interior;
Testul de pătrundere a ploii;
Testul de rezistenţă la îngheţ;
Testul de presiune interioară pentru absorber metalic;
Testul de încercare la presiune pozitivă (comprimare) a învelişului captatorului;
Testul de presiune negativă a elementelor de montaj (fixare) ale captatorului;
Testul de rezistenţă la impact utilizând bile de oţel;
Testul de randament pentru captatoare solare cu geam în condiţii de stare constantă;
Testul de determinare a temperaturii de stagnare a captatoarelor de încălzire a
lichidelor;
Testul de randament pentru captatoare solare fără geam în condiţii de stare
constantă;
Procedura de încercare a captatoarelor solare termice se derulează conform următoarelor

etape prezentate mai jos, de exemplu în cazul testării la îngheţ a captatoarelor solare
termice:
Tipul captatorului
Rezistent la îngheţ când este umplut cu apă
Golit
Condiţii de testare
Unghiul de înclinare al captatorului în timpul testului (grade faţă de orizontală):.......°
Detalii ale ciclurilor de îngheţ - lovire cu bile
Nr. cicluri îngheţ Condiţii de îngheţ Condiţii de lovire cu bile
45
– lovire cu bile Temperatura de Durata Temperatura de Durata
testare min testare1) min
°C °C
1
2
3
1)
Pentru captatoare rezistente la îngheţ, aceasta este temperatura conţinutului captatorului, ex.
apă, gheaţă.
Pentru captatoare golite, aceasta este temperatura măsurată în interiorul captatorului aproape de
racordul de
intrare.
Raportul de răcire a camerei: ..................................................................................K/h

Raportul de încălzire a camerei: ..............................................................................K/h
Rezultatele testului
Prezentaţi orice detalii de scurgere, spargere, distorsiune sau deformare şi orice omisiune
desemnată ”omisiune majoră”, definită în 5.3.1 din EN 12975-1:2000
La finalul evaluării încercării trebuie întocmit un sumar al raportului de testare care va

cuprinde următoarele informaţii:
Identificare
Producător
Nume de marcă Nr. de serie:
Tipul captatorului: Fără geam / Cu geam / Vidat Nr. document desenat:
Anul de fabricaţie:
Dimensiunile unităţii captatorului

Lungime: mm Suprafaţă absorber:
2
m
Lăţime: mm Suprafaţă deschizătură:
2
m
Înălţime: mm Suprafaţă totală:
2
m
Specificaţii generale:
Greutate kg
Fluidul de transfer de căldură
Domeniu de curgere (debit masic) la kg/s
Cădere de presiune Pa la debit kg/s şi (20±2)°C
Presiunea de funcţionare kPa
Temperatura de stagnare la 1000W/m2 °C
şi 30 °C temperatură ambiantă
Performanţa termică a fost testată conform metodelor de testare:
În exterior □ În interior □ În exterior □
Bazat pe suprafaţa absorberului Bazat pe suprafaţa deschizăturii

□ □
46
a1 a1
a2 a2
În cazul 6.3, rezultatele testului conform Anexei M trebuie să fie ataşate la acest
document
Puterea de ieşire a unităţii captatorului (W):

Radiaţie
2
Tm – Ta în K 400 W/m 700 W/m2 1000 W/m2
10
30
50
CONCLUZII
Un modul poate fi apreciat că a trecut încercările de calificare prevăzute într-un standard

aprobat de CEI, dacă fiecare proba în încercare, îndeplineşte criteriile următoare:
• degradarea puterii maximale furnizată nu depăşeşte nici limita prescrisă după

fiecare încercare, nici 8% după fiecare secvenţă a încercării
• Nici o probă nu a prezentat circuit deschis în timpul încercărilor
• Nu există defecte vizuale majore, ca cele definite în articolul 7
• Cerinţele încercărilor dielectrice sunt satisfacute după încercări
• Cerinţele încercării la curent de fugă, sunt satisfacute la începutul şi sfârşitul
fiecărei secvenţe şi după încercarea la căldură umedă
• Cerinţele specifice ale încercărilor individuale sunt îndeplinite.
Dacă două sau mai multe module nu îndeplinesc aceste criterii concepţia trebuie
considerată că nu răspunde exigenţelor impuse de calificare.
Dacă un singur modul este defectuos în cursul unei încercări, două alte module care să
îndeplinească cerinţele Art 3., trebuie să fie supuse în integralitate, încă de la început,
secvenţei de încercări corespunzătoare.
Dacă unul sau cele doua module sunt deasemenea defectuoase, trebuie considerat că avem
o concepţie necorespunzătoare şi nu răspund cerinţelor de calificare.
Dacă cele două module suportă cu succes secvenţa de încercare, concepţia poate fi
considerată că răspunde exigenţelor cerute de calificare.
Defecte vizuale majore
47
Pentru aprecierea calificării concepţiei şi omologarea unui tip de modul,
fiecare din defectele următoare este considerat ca fiind un defect vizual
major:
• Suprafeţe externe sparte, cu crăpături, inclusiv super şi sub straturile, cadrul şi
cutiile de joncţiuni
• Suprafeţe externe îndoite, dezaliniate, inclusiv supersubstratele, substratele,
cadrul şi cutiile de borne, antrenând o deteriorare a instalaţiei şi/sau
funcţionarea modulului
• Intr-o celulă, o fisură de la care propagarea poate să conducă la izolarea a mai
mult de 10% din suprafaţa celulei din circuitul electric al modului
• Bule sau delaminări care formează o cale continuă între toate părţile circuitului
electric şi marginea modului
• Pierderea integrităţii mecanice antrenând o deteriorare a instalaţiei şi/sau
funcţionarea modulului
48
8 module
Precondiţionare
5 kWh/mp
10.1.
Inspecţie vizuală
10.2.
Determinarea puterii
maxime
10.3.
Incercarea izolaţiei
10.15.
Incercarea la curent de
scurgere în mediu umed
1 modul 2 module 2 module

1 modul
2 module
10.13.
10.14. 10.10. 10.11.
Incercarea la căldură
Măsura coeficienţilor de Incercări la UV Incercările la ciclu termic
umedă 1000 ore, 85 oC;
temperatură (vezi nota 1) 15 KWh/mp 200 cicluri -40 oC + 85oC
85% UR
10.11.
Caldura umeda 10.15.
10.5.
50 cicluri - 40 oC + 85oC; Incercarea la curent de
NOCT (vezi nota 2)
85% UR scurgere în mediu umed
10.12.
10.6.
Incercarea umiditate frig
Performanţe la STC şi 1 modul 1 modul
10 cicluri -40 oC + 55 oC;
NOCT (1)
85% UR
10.7. 1 modul 1 modul 10.16.

10.17.
Contoare Performanţe sub iluminat Incercarea la sarcină
Incercarea la grindinã
slab (1) mecanică
10.14.
Rezistenţa la robusteţe a
10.8. conexiunilor
Incercare la expunere în
mediu natural 60 KWh/mp
10.18.
Incercare termică a diodei
derivaţie (vezi nota 3)
10.9.
Rezistenţa la încălzire
localizată
10.15.
Repetarea încercării. Incercarea
la curent de fugă în mediul umed
Secvenţe ale încercărilor de calificare a modelelor fotovoltaice
Pentru omologarea de tip, un raport certificat al încercărilor de calificare

cuprinzând rezultatul măsurării caracteristicilor de performanţă ca şi detaliile privind orice
49
defect şi reluări de încercări, trebuie pregătit de laboratorul de încercări conform ISO/CEI
17025. Raportul tebuie să cuprindă specificaţia particulară a modulului. Fiecare certificat
sau raport de încercări, trebuie să cuprindă cel puţin informaţiile următoare:
• Un titlu,
• Identificarea unică a certificării sau a raportului şi a fiecărei pagini,
• Numele şi adresa clientului,
• Descrierea şi identificarea articolului supus la încercări,
• Caracterizarea şi condiţia unităţii de testare,
• Data de recepţie a articolului de testat şi data încercărilor când au avut loc,
• Identificarea metodei de încercare utilizată,
• Referire la procedeul de eşantionare, dacă acesta s-a făcut
• Orice deviaţie, adăugări sau excluziuni de la metoda de încercare şi orice altă
informaţie relevantă faţă de încercările specificate , precum condiţiile de mediu,
• Măsurări, examinări şi rezultate derivate din tabele, grafice, schiţe şi fotografii
după caz, inclusiv coeficienţii de temperatură a curentului de scurt circuit, a
tensiunii în circuit deschis şi a a puterii de vârf, NOCT, puterea la NOCT, STC
şi iradiere slabă, spectrul lămpii UV utilizate pentru încercarea de preselecţie,
pierderea de putere maximală observată după efectuarea tuturor testelor ca şi a
oricărui defect eventual observat,
• O indicare a incertitudinii estimate pentru rezultate la încercări (dacă este cazul)
• O semnătură şi un titlu, sau o identificare echivalentă de la una sau mai multe
persoane responsabile de conţinutul certificatului sau a raportului, data editării
• Dacă este relevant, o indicaţie indicând că certificatul sau raportul nu trebuie să
fie reprodus parţial şi fără aprobarea scrisă a laboratorului
O copie a acestui raport trebuie să fie destinată constructorului pentru a fi utilizată
ca referinţă.
50
IV.2.2. RESURSELE NECESARE PENTRU PROIECTAREA
STANDURILOR DE TESTARE ŞI CERTIFICARE
Pentru dezvoltarea entităţii de testare şi certificare în domeniul solar, în stânsă corelaţie cu

standardele europene, s-au definit 3 direcţii pe care să se realizeze standuri, şi anume:
- testarea invertoarelor şi a altor echipamente de condiţionare a puterii din sistemele
fotovoltaice
- testarea modulelor fotovoltaice integrate sau nu în clădiri
- testarea captatoarelor solar-termice
Acestea au fost stabilite şi ţinând cont de rezultatele altor institute şi universităţi în
domeniul testării şi certificării. Ca un exemplu, Universitatea Albert-Ludwigs din
Freiburg, Germania, a realizat un astfel de stand pentru testarea modulelor
fotovoltaice şi a captatoarelor solar-termice (fig. IV.2.2.1.).
Fig. IV.2.2.1. Standul de testare a modulelor fotovoltaice şi a captatoarelor solar-

termice din campusul Universităţii Albert-Ludwigs din Freiburg, Germania
În acest context, au fost elaborate caiete de sarcini pentru proiectarea acestor standuri,
materiale prezentate în anexele IV.2.2.1, IV.2.2.2, IV.2.2.3 şi IV.2.2.4.
În anexa IV.2.2.1 se află caietul de sarcini pentru asigurarea asistenţei tehnice privind
dezvoltarea unei entităţi de încercări pentru sisteme fotovoltaice şi solar-termice,
elaborarea procedurii şi a condiţiilor de asigurare a asistenţei tehnice pentru realizarea
fizică. Aici, s-au definit condiţiile tehnice prin specificarea categoriilor de încercări, a
spaţiului necesar, a condiţiilor tehnice propriu-zise şi a necesarului de echipamente
specifice. În toate acestea s-a ţinut cont desigur de limitările proiectului în corelaţie cu
specificaţiile standardelor asociate acestor tipuri de testări.
În anexa IV.2.2.2 se prezintă caietul de sarcini pentru proiectarea standului de testare a
invertoarelor conectate la reţea. Aceste teste se execută conform standardului CEI 61683 şi
impun existenţa unui echipament specializat descris în caietul de sarcini la secţiunea D
51
(vezi anexa IV.2.2.2). De asemenea sunt descrise toate condiţiile necesare, de la stabilirea
structurii mecanice de fixare a invertoarelor secţiunea C1, parametrii măsuraţi şi calculaţi,
secţiunea c2 şi până la elaborarea documentaţiei de executie şi a procedurilor de recepţie –
livrare ce trebuie să conţină fişa tehnică de recepţie şi fişa tehnică a testului de randament.
Caietul de sarcini pentru proiectarea standului de testare a modulelor fotovoltaice este
prezentat în anexa IV.2.2.3 şi este elaborat conform standardului cei 60904. de asemenea
conţine stabilirea spaţiului necesar şi a condiţiilor tehnice necesare, lista de echipamente
speciale, fişele de recepţie şi tehnice ale testului de randament în condiţii de radiaţie solară
naturală, precum şi fişa de evaluare a inspecţiei în urma realizării testului
Pentru a se realiza determinări de performanţă termică a captatoarelor solare cu agent
termic lichid şi a captatoarelor solare cu concentrarea radiaţiei solare la care unitatea de
stocare termică nu face parte integrantă din captatorul solar, s-a elaborat un caiet de sarcini
prezentat în anexa IV.2.2.4. Acesta conţine toate datele necesare proiectării, de la stabilirea
spaţiului necesar, stabilirea parametrilor măsuraţi, lista de echipamente, până la fişele de
recepţie şi cele tehnice de evaluare a randamentului energetic.
IV.2.2.1 Infrastructura existentă de cercetare
Universitatea Valahia din Târgovişte, coordonatorul acestui proiect, dispune de un sistem

fotovoltaic integrat în clădire, Amfiteatrul Solar (fig. IV.2.2.2) cu o putere de 10kWp.
Acest sistem a fost supus unui proces de testare şi verificare cu scopul de a fi integrat în
standul experimental de testare a invertoarelor de reţea în condiţii reale de operare. Astfel,
modulele fotovoltaice au fost caracterizate cu scopul de a fi grupate pe şiruri de puteri
variabile astfel încât să poată fi conectat orice tip de invertor din gama de putere
700...3000W, indiferent de gama de tensiuni de intrare. Sistemul flexibil de conectare a
modulelor fotovoltaice din cadrul Amfiteatrului Solar face posibilă integrarea acestuia în
standul de testare realizându-se conexiunile serie/paralel după caz.
Fig. IV.2.2.2. Amfiteatrul Solar din Târgovişte, primul sistem fotovoltaic integrat în clădire
din România, utilizat şi ca stand de testare a invertoarelor de reţea
52
Testarea modulelor fotovoltaice din cadrul sistemului Amfiteatrul Solar Târgovişte
În cadrul activităţii 4.2 s-a realizat un stand de testare a modulelor fotovoltaice integrate în
faţada sudică a Amfiteatrului Solar din Târgovişte, cu scopul principal de a fi regrupate
după criteriul de adaptare a caracteristicilor actuale. Evidenţierea influenţei timpului de
operare asupra modulelor fotovoltaice, pe durata de 6 ani. Astfel, standul este compus
dintr-un sistem hardware şi unul software ce urmează a fi descrise în continuare.
Sistemul hardware:
Instalaţia fotovoltaică a Amfiteatrului Solar este grupată pe şiruri de module în topologia

invertor de şir (string inverter) astfel:
- şirul 1 – 4 module Si multicristalin cu Pnom_ca=460Wp cu invertor Sunny Boy 700W
- şirul 6 – 2 şiruri în paralel a câte 9 module Si multicristalin cu Pnom_ca=1800Wp cu
invertor Sunny Boy 2000W
- şirul 7 – 2 şiruri în paralel a câte 11 module Si multicristalin cu Pnom_ca=2200Wp cu
invertor Sunny Boy 2500W
- şirul 8 – 2 şiruri în paralel a câte 12 module cu straturi subţiri CIS (Cadmiu Indiu
Seleniu) cu Pnom_ca=1000Wp cu invertor Sunny Boy 1100W
Fiecare şir este conectat printr-un set de câte 2 siguranţe automate, una pe latura pozitivă şi
alta pe cea negativă, configuraţie ce permite deconectarea lor de la intrarea în invertor şi
conectarea unei sarcini externe. În cazul de faţă s-a utilizat un reostat de putere,
2x180ohm/2A, cu reglaj pe şurub şi posibilitatea de conectare serie sau paralel a celor două
rezistoare.
Şirul de module
Fig. IV.2.4.3. Circuitul de conectare a sarcinii variabile pentru testare
În figura de mai sus este prezentat circuitul de putere prin care se stabileşte punctul de pe
caracteristica I-V în care se măsoară tensiunile fiecărui modul din şir. În afară de acesta, s-
a utilizat şi-un circuit de condiţionare de semnal pentru a adapta tensiunile culese de pe
module, la condiţiile impuse de interfaţa cu calculatorul.
53
Interfaţa cu calculatorul este alcătuită din 2 plăci de achiziţie date National Instruments, tip
USB 6009 şi USB 6008. Acestea au câte 8 intrări analogice în conexiune de tip „terminaţie
unică” la care tensiunea aplicată nu trebuie să depăşească 10V. Totodată, tensiunea dintre
oricare 2 canale de intrare nu trebuie să depăşească 40V. Considerând aceste condiţii şi
faptul că şirul de module testate nu poate fi divizat ci doar se permite accesul la bornele
fiecărui modul, s-a elaborat schema următoare (fig. IV.2.4.4):
M12
M11
M10
M9
M8
M7
M6
M5
M4
M3
M2
Ri Vmi
M1
Vi
Rmi
Fig. IV.2.4.4. Schema circuitului de condiţionare de semnal
În schema de mai sus s-a notat cu M1…M12, modulele din şirul ce urmează a fi testat.
Divizorul rezistiv atenuează tensiunile progresiv şi acest lucru implică un calcul
suplimentar pentru determinarea tensiunilor pe fiecare modul astfel:
54
Tensiunea de la borna pozitivă şi borna negativă comună, la un modul „i” este Vmi,
tensiunea obţinută după divizare este Vi, iar rezistoarele divizorului sunt Rmi şi Ri.
Ri + Rim
Vmi = Vi
Ri
În schema de mai jos, (fig. IV.2.4.5) este reprezentat un element din cele 12 ce formează
circuitul de condiţionare de semnal.
Fig. IV.2.4.5. Divizorul rezistiv pentru un modul din şir
Pentru modulul nr 1, cel mai de jos din circuit, se aplică doar formula teoremei divizorului
de tensiune. Pentru modulul 2, după ce se aplică aceeaşi teoremă se scade tensiunea
modulului 1. Pentru modulul 3 se procedează la fel dar se scad tensiunile modului 1 şi 2
însumate şi tot aşa până la determinarea tensiunii modulului nr 12 la care se vor scădea
tensiunile modulelor 1…11 însumate.
Deoarece şirurile de module fotovoltaice sunt alcătuite şi din mai puţin de 12, în cazul
celor cu număr mic se conectează doar primele, începând de la punctul de masă comun,
restul rămânând neconectate. Se utilizează toate cele 8 canale de la USB 6009 deoarece
este o placă mai rapidă şi mai precisă (frecvenţa de eşantionare 48ks/s şi rezoluţia de 14
biţi), după care doar 4 canale din USB 6008 care este mai lentă (10ks/s si 12 biţi).
Valorile rezistoarelor conectate în paralel cu intrările, Ri (i=1…12) sunt fixate la 10kohm,
o valoare corespunzătoare pentru un curent de 1mA. De la ele s-au calculat rezistoarele
Rmi, ţinând cont că tensiunea maximă la bornele unui modul este de 40V, deci tensiunea
maximă ce trebuie divizată este de 480V. Totodată s-a calculat şi puterea disipată de
rezistoare şi s-au ales valori corespunzătoare ţinând cont de regula prin care nu se
depăşeşte 60% din puterea maximă de catalog. În tabelul IV.2.4.1 sunt date valorile
acestora.
Placa de achiziţie Canalul Rezistor (KΩ)

6009 Ai0 30
Ai4 70
Ai1 110
Ai5 150
Ai2 190
Ai6 230
Ai3 270
55
Ai7 310
Ai0´ 340
Ai4´ 390
6008
Ai1´ 430
Ai5´ 470
Tabelul IV.2.4.1 Valorile rezistoarelor Rmi din divizorul rezistiv al circuitului de
condiţionare de semnal
În afară de partea de achiziţie automată a tensiunilor, s-au utilizat încă două echipamente,
un clampmetru şi un voltmetru pentru reglarea punctului de măsurare.
Sistemul software:
Pentru controlul plăcilor de achiziţie de date şi pentru interfaţa cu utilizatorul s-a dezvoltat
o aplicaţie software în mediul LabView. Funcţiile aplicaţiei sunt:
- citeşte tensiunile de la intrarea în canalele analogice
- calculează tensiunile reale de la bornele fiecărui modul
- afişează aceste valori
- creează un fişier Excel în care se stochează valorile împreună cu data în care s-a
efectuat procesul de testare
Diagrama aplicaţiei este prezentată în fig. IV.2.4.6, unde se observă că s-a utilizat achiziţia
pe baza cererii de eşantionare simultan pentru toate canalele. Acest lucru măreşte
considerabil viteza procesului pentru a nu introduce erori semnificative datorită variaţiei
fluxului luminos.
Metoda de desfăşurare a procesului:
- Întreruperea funcţionării invertorului conectat la şirul ce urmează a fi testat

(întreruperea circuitului de curent continuu prin comutarea siguranţelor de pe
bornele pozitivă şi negativă, după care scoaterea siguranţelor de pe partea de curent
alternativ)
- Deconectarea cablurilor de conectare la intrarea în invertor
- Conectarea cablurilor de la montajul blocului de condiţionare de semnal
- Pornirea calculatorului şi lansarea în execuţie a aplicaţiei LabView
- Conectarea reostatului
- Cuplarea reostatului prin comutarea siguranţelor în poziţia ON
- Reglarea punctului de măsurare (curent şi tensiune) – se modifică valoarea
reostatului măsurându-se simultan curentul prin circuitul de putere şi tensiunea la
bornele şirului
- Începerea măsurărilor – citirea valorii curentului şi notarea acestuia
- Terminarea execuţiei aplicaţiei
- Modificarea valorii curentului prin acţionarea reostatului
- Relansarea în execuţie a aplicaţiei
- Repetarea măsurătorilor până se obţin un set de puncte suficient de numeroase
pentru a forma caracteristicile I-V ale tuturor modulelor din şir.
Rezultatele experimentale vor fi prezentate în raportul etapei următoare, precum şi o
versiune îmbunătăţită a aplicaţiei hardware.
56
Fig. IV.2.4.6. Diagrama de blocuri a aplicaţiei LabView
57
BIBLIOGRAFIE :
N. Olariu, F. Ispas, A. Ivan, D. Let, G. Măntescu, E. Văduva, L. Olteanu, „Testing

results of the first Romanian BIPV application”, articol prezentat şi publicat în
volumul nr. III al conferinţei 19th European Photovoltaic Solar Energy Conference
and Exhibition, 7-11 iunie 2004, organizată de firma WIP-Munich, Germania, la
Palais des Congrès, Paris, Franţa, ISBN 3-936338-14-0
F. Ispas, Mobile I-V curve tracer for the PV stand-alone systems using
LabView software, International Symposium on Electrical Engineering, 17-19
octombrie 2005, Universitatea Valahia Târgovişte
I.A. Ivan, F. Ispas, M. Ivan, G. Ispas, A. Jelea, “Sisteme de cost redus pentru
operarea şi monitorizarea instalaţiilor PV”, articol publicat în cadrul Conferinţei
Naţionale de Surse Noi şi Regenerabile de Energie (CNSNRE 2004), Târgovişte,
România, ISBN 973-712-039-6
58
IV.2.3.1. STUDIUL OPERĂRII INVERTOARELOR FOTOVOLTAICE
CONECTATE LA REŢEA
În cadrul acestei activităţi, a fost elaborat proiectul unui stand de testare a invertoarelor
conectate la reţea, cu puteri mici, între 700 şi 3000W destinate sistemelor de casă (Solar
Home Systems).
Descrierea standului:
- Schema electrică
Fig. IV.2.3.1.1. Schema circuitului electric pentru testarea invertoarelor conectate la

reţea
Circuitul este alcătuit din:

1. autotransformator 5kVA, intrare 230V~, ieşire minim 90V~ şi maxim 190V~
2. punte redresoare de 75A
3. ampermetru numeric, clasă de precizie 0.2
4. voltmetru numeric, clasă de precizie 0.2
5. invertorul de testat, de putere 700…3000W
6. analizor de reţea AR5 cu funcţie de transfer date pe RS232, 1MB memorie internă,
set de cleşti de 5A, 200A şi 2000A
7. invertor de baterie Sunny Island SI3300, putere 3300VA la 230V~, bidirecţional,
maxim 56A curent transferat intrare-ieşire
8. 12 celule Pb-acid de câte 2V/150Ah
9. C1, C2, C3, consumatori, sarcini de curent alternativ, lămpi cu incandescenţă,
lămpi cu descărcare în gaz, lămpi cu vapori de sodiu şi prize pentru alimentarea
oricărui aparat (calculator personal, imprimantă, sistem de aer condiţionat, etc.)
59
- Structura fizică (proiectul)
În cadrul laboratorului de surse noi de energie al Departamentului de Cercetare Energie-

Mediu, va fi realizat standul de testare a invertoarelor conectate la reţea precum şi a
regulatoarelor solare pentru sisteme fotovoltaice autonome. Proiectul de stand este
prezentat în figura IV.2.3.1.2.
În proiectare s-a considerat fenomenul de degajare de hidrogen în procesul de încărcare a
acumulatoarelor Pb-acid şi s-a proiectat o incintă închisă cu ventilaţie forţată spre exterior.
Dimensiunile sunt date în centimetri, secţiunea cablurilor de conexiuni este de 6mm2, tip
multifilar silicon cu mufe de tip banană. Masa standului este din pal melaminat de 16mm
pe schelete metalic iar panourile verticale sunt tot din pal melaminat de 12mm.
Siguranţele sunt de tipul întrerupător automat CLS4-C32/1N Moeller iar prizele sunt
monofazate de 16A PT+CP.
123.00
21.73
5
75.69
35.45
3
4
26.32
19.25
72.14
1 240V~
2
4.25
Iluminat stradal
- sistem PV de c.c.-
S.I.
35.92
Invertor
58.00
+PV
+PV
12V/100Ah
de test
1
170.49
PV sim Alimentare în regim
insularizat
19.48
1 - sistem PV de c.a.-
2 3 4 5
reţea publică
240V~ 240V~
Dif
N F N F
2V 2V 2V
17.41 19.16 9.49
150Ah 150Ah 150Ah
22.78 64.04
44.03
2V 2V 2V
150Ah 150Ah 150Ah
Fig. IV.2.3.1.2. Schiţa standului de testare a invertoarelor şi regulatoarelor solare din

Laboratorul de Surse Noi de Energie
- Descrierea procedurii de testare
La partea de curent continuu, în locul modulelor fotovoltaice se utilizează o sursă de curent

continuu formată dintr-un autotransformator de 5kVA la care se poate regla tensiunea de
ieşire în intervalul 90…190V~. În funcţie de invertorul testat se alege tensiunea
corespunzătoare. Mai departe, grupul redresor oferă la intrarea în invertor curentul
continuu la o tensiune în domeniul 125…270Vcc.
60
Se măsoară puterea de curent continuu la intrare cu setul ampermetru-voltmetru şi
parametrii puterii de ieşire cu analizorul de reţea AR5. Acesta are o gamă largă de
parametrii măsuraţi, putere activă şi reactivă, frecvenţă, factor de putere, distorsiuni
armonice până la armonica a 50-a, cu perioada de eşantionare a valorilor efective de minim
1s.
Reţeaua locală în care se testează invertorul este izolată de reţeaua publică şi este pilotată
de un invertor de baterie de tip Sunny Island 3300. Pentru testarea la diferite tipuri de
sarcină şi diferite încărcări se conectează sarcini diverse cum ar fi:
- rezistoare de putere numai pentru regimul de putere activă
- lămpi cu descărcare în gaz pentru regimul cu caracter capacitiv
- bobine sau/şi transformatoare pentru regimul cu caracter inductiv
- surse de alimentare în comutaţie (calculatoare personale) pentru regimul armonic
- şi orice altă combinaţie de consumatori pentru regimuri mixte
Invertorul Sunny Island sintetizează undă sinusoidală pură şi este alimentat dintr-un set de
acumulatoare Pb-acid care sunt încărcate înainte şi în timpul executării testelor, atât prin
încărcător de reţea cât şi printr-un sistem fotovoltaic izolat de 600Wp, 12 module
Photowatt PWX500 ce alcătuiesc sigla UVT de pe corpul Facultăţii de Inginerie Electrică
(figura . IV.2.3.1.3)
De asemenea, în acest stand se testează parametrii de operare a regulatoarelor solare,
trasarea curbei de randament în funcţie de încărcare, răspunsul la diferiţi consumatori de
curent continuu, funcţia de control a încărcării acumulatorului, funcţia de
conectare/deconectare după program sau după radiaţia solară, etc. Pentru aceste teste se
utilizează două circuite, unul format din sistemul fotovoltaic ce alcătuieşte sigla UVT (fig.
IV.2.3.1.3) şi altul format din stâlpul de iluminat din curtea Facultăţii de Inginerie
Electrică, alcătuit din 2 module Photowatt PWX500, destinat regulatoarelor de curent mic
(<8A la 12/24V), vezi fig. IV.2.3.1.4.
Fig. IV.2.3.1.3. Sistemul fotovoltaic pentru încărcarea acumulatoarelor din Laboratorul de

Surse Noi de Energie
61
Fig. IV.2.3.1.4. Sistemul fotovoltaic pentru testarea regulatoarelor solare din standul
Laboratorului de Surse Noi de Energie
62
IV.2.3.2. ANALIZA ŞI IMPLEMENTAREA CONDIŢIILOR DE
TESTARE A MODULELOR FOTOVOLTAICE
În cadrul acestei activităţi, a fost elaborat proiectul unui stand de testare a modulelor
fotovoltaice cu puteri în gama 50…200W destinate sistemelor de casă (Solar Home
Systems).
Descrierea standului:
- Schemele de realizare
Fig. IV.2.3.2.1. Schema bloc standului de testare a modulului fotovoltaic

Legendă:
M.E. Montaj experimental (fig. IV.2.3.2.2)
P.A.D. Placă de achiziţie date National Instruments NI-DAQ USB 6009
S.R.S. Senzori de radiaţie solară (piranometru Kipp&Zonnen CMP6)
S.T.A. Senzor de temperatură ambiantă (circuit integrat LM135A)
S.T.M. Senzor de temperatura modulului (circuit integrat LM135A)
P.C. Calculator personal
Utiliz. Utilizator, operator
Fig. IV.2.3.2.2. Schema electrică a montajului experimental
63
- Structura fizică (proiectul)
În cadrul laboratorului de surse noi de energie al Departamentului de Cercetare Energie-

Mediu, va fi realizat standul de testare a modulelor fotovoltaice. Proiectul de stand este
prezentat în figura IV.2.3.2.3.
În proiectare s-a considerat spaţiul aflat în spatele corpului B2 al Facultăţii de Inginerie
Electrică. Suportul de fixare a modulelor este format din grinzi perforate astfel ca să poată
fi posibilă montarea oricărui modul cu dimensiuni începând de la 1042x462x39mm, prin
şuruburi M8 cu piuliţă.
64
65
Fig. IV.2.3.2.3. Schiţa standului de testare a invertoarelor şi regulatoarelor solare din
Laboratorul de Surse Noi de Energie
66
- Aplicaţia sofware
Pentru testarea modulelor fotovoltaice au fost realizate trei aplicaţii software în

LabView. Acestea sunt:
- carac_I-V_cu_USB_DAQ_nou_pt_NI-DAQmx.vi – cu funcţia de trasare a
caracteristicilor curent-tensiune şi putere-tensiune (fig. IV.2.3.2.4.)
- urmaritor_MPP.vi – cu funcţia de adaptare a sarcinii pe punctul de putere maximă
(MPP) a caracteristicii curent-tensiune (fig. IV.2.3.2.5)
- urmaritor_MPP_cu_setarea_tensiunii.vi – cu funcţia de maximizare a curentului
extras din modulul fotovoltaic în condiţia impunerii unei tensiuni de operare,
studiindu-se astfel pierderea de putere faţă de operarea la MPP (fig. IV.2.3.2.6)
Senzorul de radiaţie solară, piranometru CMP6 nu se conectează prin placa de achiziţie
de date la calculator, ei având controler de semnale dedicat iar comunicaţia cu
calculatorul este prin port RS232.
Senzorii de temperatură sunt conectaţi la multimetre numerice de tip Protek 506 iar
citirea valorilor se face atât în timp real pe ecranele de afişare cât şi ulterior prin
descărcarea datelor în calculator utilizând conexiunea RS232.
a)
67
b)
Fig. IV.2.3.2.4. Panoul frontal al aplicaţiei pentru trasarea caracteristicilor a) şi
diagrama de blocuri b)
a)
68
b)
Fig. IV.2.3.2.5 Panoul frontal al aplicaţiei de adaptare a sarcinii unui modul PV la
punctul de putere maximă a) şi diagrama de blocuri b)
a)
69
b)
Fig. IV.2.3.2.6. Panoul frontal al aplicaţiei de adaptare a sarcinii unui modul PV în
condiţia impunerii tensiunii de operare a) si diagrama de blocuri b)
70
IV.2.3.3 Stand experimental pentru încercarea captatoarelor solare
Standul experimental de încercare a captatoarelor solare termice propus spre realizare în

cadrul proiectului corespunde schiţei prezentate în figura IV.2.3.3.1..
Fig.IV.2.3.3.1. Schema standului de testare a captatorului solar propus pentru determinarea

randamentului
1 Senzor pentru temperatura ambiantă

2 Senzor pentru agentul termic (la ieşirea din captator)
3 Supapă de aerisire
4 Conductă izolată termic
5 Captator solar
6 Răcitor pentru controlul primar al temperaturii
7 Manometru
8 Rezervor
9 Vas de cântărire
10 Pompă
11 Cântar
12 Supapă pentru controlul debitului
13 Filtru (200 μm)
14 Tub transparent
15 Debitmetru
16 Regulator secundar de temperatură
17 Generator artificial de vânt
18 Senzor pentru agentul termic (la intrarea în captator)
19 Pirgeometru (măsoară radiaţia termică)
71
20 Piranometru (măsoară radiaţia luminoasă)
21 Anemometru
22 Rezervor
IV.2.3.3.1. Sistemul de susţinere a captatoarelor solare
Sistemul de susţinere a captatoarelor solare trebuie sa respecte următoarele cerinţe:
- Structura de prindere şi susţinere a captatorului solar trebuie să nu acopere

suprafaţa absorbantă şi să nu afecteze izolaţia termică de pe faţa posterioară; dacă
captatorul solar este destinat integrării în acoperiş, structura de prindere trebuie să
permită trecerea liberă a curenţilor de aer pe cele două feţe;
- Poziţionarea captatorului solar se face la o distanţă de cel puţin 0,5 m faţă de sol a
muchiei inferioare şi la cel puţin 2 m în cazul în care sunt testate pe acoperişul
clădirilor;
- Unghiul de înclinare al suprafeţei de captare a radiaţie solare trebuie să fie de
45°±5° iar orientarea către direcţia sudică, fiind evitată umbrirea captatorului;
- În cazul în care standul experimental este situat într-o încăpere, trebuie evitată
apropierea de suprafeţele calde (radiatoare aparate de aer condiţionat, etc..) şi reci
(ferestre, pereţi exteriori).
IV.2.3.3.2. Stabilirea echipamentelor specifice
Pentru determinarea performanţei termice a captatoarelor solare cu agent termic lichid sunt
necesare următoarele instrumente de măsură:
1. Piranometrul
- instrumentul de măsură a intensităţii radiaţiei globale a Soarelui şi a cerului trebuie
să corespundă specificaţiilor standardului ISO 9060;
- poziţionarea trebuie făcută coplanar suprafeţei absorbante a captatorului solar, cu o
toleranţă de ±1°;
- calibrarea piranometrului se va realiza conform procedurilor prescrise de
standardele ISO 9846 sau ISO 9847; orice eroare mai mare de ±1% implică
realizarea unei noi calibrări a piranometrului
2. Senzorii de temperatură
- pentru testarea unui captator solar sunt măsurate trei temperaturi: temperaturile
agentului termic la intrarea şi ieşirea din captatorul solar şi temperatura ambiantă;
- toleranţa senzorilor destinaţi măsurării temperaturii agentului termic trebuie să fie
de ±0,02 K iar poziţionarea lor trebuie făcută la o distanţă de maxim 200mm faţă de
intrarea şi ieşirea din captatorul solar;
- toleranţa senzorului destinat măsurării temperaturii aerului înconjurător este de 0,5
K iar poziţionarea lui trebuie făcută la 1m deasupra solului şi nu mai mult de 10 m
în faţa captatorului ;
- poziţionarea senzorilor trebuie făcută la o distanţă de maxim 200mm faţă de
intrarea şi ieşirea din captatorul solar
3. Debitmetrul
- măsurarea debitului masic trebuie să se realizeze cu o toleranţă de ±1% din
valoarea măsurată.
72
4. Anemometrul (cu paletă, cu cupă, cu fir cald)
- viteza aerului înconjurător din faţa captatorului solar trebuie să aibă o valoare de
5ms-1 ; sunt necesare o serie de măsurători a vitezei aerului în faţa captatorului
solar, la distanţe de 10 până la 50 mm faţă de suprafaţa absorbantă.
5. Manometrul
- Căderea de presiune de-a lungul captatorului solar trebuie măsurată cu o precizie de
5% din valoarea măsurată sau cu ±10 Pa.
6. Măsurarea capacităţii captatorului

- Volumul de agent termic al captatorului trebuie măsurat cu o precizie de cel mult
10%. ;
Pe perioada de măsurare, temperatura agentului termic păstreze o tolerantă de ±2 K faţă de
temperatura ambiantă.
7. Instrumentele de achiziţie a datelor

- Echipamentele digitate de înregistrare a datelor trebuie să nu depăşească o eroare
de 0,5% pentru întreaga achiziţie în timp de 1 secundă.
IV.2.3.3.3. Măsurători
Metoda aleasă pentru realizarea încercărilor permite obţinerea performanţelor termice ale
captatorului solar utilizat pentru încălzirea unui lichid.
Puterile termice variază proporţional cu diferenţa dintre temperatura medie a lichidului în

interiorul tuburilor din captator şi temperatura mediului ambiant. Performanţele variază
direct proporţional cu intensitatea radiaţiei solare. Pe durata încercării, debitul lichidului şi
intensitatea radiaţiei solare trebuie menţinute constante.
Debitul se poate menţine constant utilizând un debitmetru cu flotor echipat cu vană de

reglare, iar intensitatea radiaţiei solare poate fi menţinută constantă prin orientarea
captatorului ce se află pe un dispozitiv care poate fi uşor orientat.
Suportul pe care se aşează captatorul este amplasat astfel încât pe tot parcursul zilei să nu
fie umbrit, fapt ce ar determina variaţia intensităţii radiaţiei solare pe suprafaţa captatorului
în timpul funcţionării.
În urma limitării finanţării în cadrul acestui proiect a fost realizat standul de încercare a
captatoarelor solare conform figurii IV.2.3.3.2.
73
Fig.IV.2.3.3.2. Schiţa stand de încercare captatoare solare realizat
Caracteristicile tehnice ale diferitelor elemente componente:
- pompa de circulaţie a apei tip Salmson MXL – 50 – 20;

- debitmetru cu turbină IR – Opflow cu filtru său şi vanele de izolare;
- debitmetru cu flotor echipat cu vana de reglare pentru reglarea debitului la intrarea în
captator;
- tuburi flexibile pentru conectarea captatorului şi permiterea orientării permanente a
captatorului pentru a menţine intensitatea radiaţiei solare constantă. Tuburile sunt
acoperite cu o izolaţie termică de cauciuc flexibil;
- captatorul tip C8/8S cu pasul dublat;
- schimbătorul cu plăci de tip Vicarb Uranus V29CH/MST2. Circuitul primar este
alimentat cu apă care la ieşire din schimbător se pierde;
- vane de reglare pentru modificarea debitului în circuitul primar al schimbătorului şi
reglarea astfel a temperaturii la intrarea în captator;
- vas de expansiune.
Instrumentele utilizate sunt următoarele:
- piranometru CM5 fabricat de KIPP & ZONEN;

- integrator CC2 fabricat de KIPP & ZONEN utilizat ca interfaţă între piranometru şi
întegistratorul NAPAC;
- sonde de temperatură rezistive PT1000 etalonate fiecare între 20 şi 90 [0C];
- debitmetru cu flotor KDG HOUDEC care permite reglarea vizuală a debitului în
captatorul solar;
- debitmetru cu turbină IR – OPFLOW BELI TECHNICS: el permite măsurarea precisă
a debitului pentru temperaturi între 20 şi 96 [0C]; lichidul circulator străbate un rotor în
care viteza este măsurată de un captator infraroşu. El măsoară debitul volumic al
lichidului, oricare ar fi temperatura lui şi precizia sa este de 1 [%] pentru un lichid la
74
20 [0C]. Acest lichid trebuie să fie cât mai transparent posibil pentru a da o măsurare
corectă;
- filtru CUNO echipat cu un cartuş de 20 m protejează debitmetru cu turbină;
- înregistratorul NAPAC permite preluarea datelor valorice de la sondele de temperatură,
debitmetru şi piranometru. Rezultatele sunt prelucrate în Excel.
Mărimile care trebuie înregistrate sunt:
intensitatea radiaţiei solare: se utilizează pentru aceasta un parametru ce măsoară

intensitatea radiaţiei solare în planul captatorului;
temperatura (se utilizează sonde pasive de tip PT 1000 care măsoară):
• temperatura ambiantă: sonda este plasată în spatele captatorului, protejată
de soare şi bine ventilată;
• temperatura de intrare a lichidului în captator;
• temperatura de ieşire a lichidului din captator;
Condiţiile ce trebuie respectate pentru realizarea încercărilor sunt următoarele:
lichidul utilizat: apa;

• căldură specifică: cp= 4,18 [kJ/kgK];
• debitul: aproximativ 140 [l/h];
temperatura ambiantă: între 5 şi 50 [0C];
intensitatea radiaţiei solare: între 760 şi 880 [W/m2];
captatorul:
• unghiul de incidenţă: mai mic de 400;
• unghiul de înclinare: 450;
vântul: viteza medie inferioară de 6 [m/s];
stabilizarea regimului: această fază este caracterizată de un timp mai mic decât a
treia parte din controlul de temperatură a regimului tranzitoriu.
Condiţiile încercărilor trebuie să fie aproape constante în timpul acestei faze:
măsurarea: această fază trebuie să dureze mai puţin de jumătate din timpul de
tranzit. În timpul acestei faze, parametrii trebuie să fie constanţi.
Temperatura de intrare a apei trebuie să aibă o variaţiei de maxim 0,2 [0C];
diferenţa între temperatura de intrare şi temperatura de ieşire trebuie să fie de 0,1
[0C] variaţiei maximă;
diferenţa între temperatura de intrare şi temperatura ambiantă să fie de maxim 1
[0C];
Timpul regimului tranzitoriu pentru această instalaţiei este de aproximativ 2 minute

şi 30 de secunde, pentru care debitul este de 140 [l/h]. Valorile luate în calcul pentru
fiecare parametru sunt mediile valorilor înregistrate în timpul etapei de măsurare.
Figura IV.2.3.3.3 perzintă standul de încercare a captatoarelor solare termice realizat în

cadrul acestui proiect.
75
Fig.IV.2.3.3.4. Stand de încercare captatoare solare
Din cercetări s-a găsit caracteristica captatorului:

⎛T − Tamb ⎞
η = f ⎜ med ⎟ (IV.2.3.3.1)
⎝ R ⎠
unde Tmed este temperatura medie a apei din captator definită astfel:
T + Tec
Tmed = ic (IV.2.3.3.2)
2
unde Tic şi Tec sunt temperaturile la intrare respectiv ieşire din captator, Tamb este
temperatura mediului ambiant şi R este intensitatea radiaţiei solare [W/m2].
Prin urmare, plecând de la rezultate experimentale, s-a trasat o dreaptă ce are
următoarea ecuaţie:
T − Tamb
η = B − K med (IV.2.3.3.3)
R
unde B este factorul optic şi K este coeficientul de transfer termic.
Captatorul C1 are următoarea ecuaţie caracteristică:

T − Tamb
η = −4,167 med + 0,798 (IV.2.3.3.4)
R
76
Suprafaţa totală exterioară ce se ia în calcul este aria geamului captatorului C1.
S t = 2m × 1m
S t = 2m 2
Captatorul C2 are următoarea ecuaţie caracteristică:
T − Tamb
η = −4,688 med + 0,7672 (IV.2.3.3.5)
R
Rezultatele grafice de încercare a celor două captatoare solare sunt prezentate în figura
IV.2.3.3.4.
Fig.IV.2.3.3.4.
Ciclurile de temperatură a apei la intrarea în captator sunt:
- primul ciclu pentru Tic = 20….30 [0C];

- al doilea ciclu pentru Tic = 30….40 [0C];
- al treilea ciclu pentru Tic 40.... 50 [0C];
- al patrulea ciclu pentru TI mai mare de 50 [0C].
IV.2.3.3.5. Prelucrare LabVIEW
Progresele importante realizate în domeniul tehnicii de calcul, precum şi în domeniul

echipamentelor electronice au dus la conceperea, proiectarea şi implementarea unor structuri
de sisteme de achiziţii şi prelucrarea datelor. Performanţele superioare obţinute prin
prelucrarea numerică a semnalelor (exactitate ridicată, viteză mare de transmitere şi prelucrare,
posibilitatea memorării datelor, flexibilitate şi fiabilitate ridicată, posibilitatea de autotestare şi
77
simulare, etc.) a impus realizarea unor instrumente şi sisteme de măsurare complexe, care pot
fi implementate cu ajutorul unui calculator. Pornind de la particularităţile sistemelor
fotovoltaice şi de la posibilităţile prelucrării numerice a semnalelor, în lucrare se prezintă un
sistem de achiziţii de date realizat cu placă de achiziţii de date PCI 6023 (National
Instruments), mediul de programare grafică LabVIEW.
Tabelul 1 prezintă parametri care urmează a fi prelucraţi.
Tabel 1.
Temperatura
de iesire de intrare Ambianta R Debit Tmed η
Tec Tic Ta
[°C] [°C] [°C] [W/m2] [l/h] [°C]
32,2 24,5 37,8 793,4 143,6 28,4 0,764 0,007
40,3 32,7 30,0 801,3 143,1 36,5 0,744 0,0088
42,0 34,2 29,0 857,7 142,9 38,1 0,718 0,0105
49 42,0 35,7 805,1 140,6 45,5 0,676 0,0121
Datele de temperatura obtinute cu ajutorul stantului de incercari, se inregistreaza si se

stocheaza in fisiere tip Excell cu ajutorul aplicatiei LabView. Diagrama de blocuri este
prezentata in figura IV.2.3.3.2.
Fig.IV.2.3.3.2. Diagrama de blocuri a aplicaţiei LabView
78
Fig.IV.2.3.3.3. Panoul frontal aplicaţie LabView
BIBLIOGRAFIE
[1] Ghid practic de instalaţii: Încălzirea centrală individuală – COSTIC
[2] Agendă tehnică cu specific climatic, Colecţia A. Capliez, Ed. CASTEILLA
[3] Documentaţie Tehnică WILO, Pumpen – Perfektion und mehr, Partener Tehnic Şi
comercial BUDERUS pentru România, WILO
[4] Energii neconvenţionale, ALFA – BIT
[5] Catalog BUDERUS HEIYTECHNIK, Documentaţie pentru proiectare, Partener Tehnic

Şi comercial BUDERUS pentru România
[6] WAGNER and Co, Produktkatalog
79
IV.2.4. CONCLUZII GENERALE ÎN URMA PROIECTĂRII STANDURILOR DE
TESTARE
În cadrul proiectării celor trei standuri de testare s-a ţinut cont desigur şi de resursele
financiare ale proiectului. Astfel, testările ce pot fi executate în cadrul standurilor respectă
standardele actuale dar nu total. Această limitare financiară va fi depăşită prin finanţarea
ulterioară din proiecte de mai mare anvergură. În continuare vor fi evidenţiate
echipamentele suplimentare pentru dotarea celor 3 standuri împreună cu preţurile
estimative, astfel încât să poată fi posibile testări şi încercări ce respectă întru totul
standardele în vigoare.
IV.2.4.1. Stand de testare a invertoarelor conectate la reţea

Pentru acest stand se poate extinde gama de teste prin utilizarea unui simulator de reţea
(amplificator în 4 cadrane) de tip PAS 15000 care poate sintetiza orice tip de formă de
undă simulând astfel o reţea electrică perturbată. Avantajul faţă de utilizarea invertorului
Sunny Island împreună cu diferite tipuri de sarcini, aşa cum se procedează prin prezentul
proiect, este controlul mult mai bun al regimului perturbat. Utilizând un simulator de reţea
nu mai este nevoie de nici un consumator, conectându-se numai invertorul de testat. PAS
15000 are o putere nominală de 15kVA şi un preţ estimativ de 35.000 euro.
Totodată un analizor de reţea mai performant este recomandat a fi achiziţionat, limitările
celui actual fiind la frecvenţa de eşantionare şi memorarea formei de undă pe mai multe
perioade. Astfel, un analizor de tipul CA8352 CHAUVIN-ARNOUX cu un preţ de
aproximativ 18.000 euro ar putea îndeplini aceste funcţii suplimentare.
IV.2.4.2. Stand de testare a modulelor fotovoltaice

În cadrul acestui stand, pe lângă determinări suplimentare, se pot executa testele şi pentru
lumină artificială. În acest caz un stand în incintă închisă cu sursă de iluminare de putere
poate fi realizat cu costuri suplimentare. Totodată, atât pentru testarea la lumină naturală
cât şi pentru testarea la lumină artificială este necesară determinarea spectrului radiaţiei
luminoase utilizând un spectroradiometru. Acesta este deosebit de important pentru a face
corelarea cu spectrul radiaţiei din definirea condiţiilor standard.
Măsurarea temperaturii modulului de testat poate fi de asemenea îmbunătăţită prin
utilizarea unei camere de termoviziune. Acest lucru face posibil determinarea zonelor
fierbinţi în timpul funcţionării modulului, operarea în regim de umbrire parţială şi operarea
în condiţii de climat tropical.
Pentru determinarea componentei directe a radiaţiei solare este necesar achiziţionarea unui
pirheliometru CH1 montat pe un urmăritor solar 2AP produse de firma olandeză
Kipp&Zonnen, acestea fiind estimate la 25.000 euro.
IV.2.4.3. Stand de testare a captatoarelor solar-termice

Acest stand va fi îmbunătăţit în cadrul etapei viitoare prin introducerea unui suport de
susţinere şi orientare a captatoarelor solare, reglabil după cele trei axe de coordonare, astfel
încât acesta să ofere posibilitatea de testare a captatoare solare de diferite dimensiuni, în
condiţii diferite de orientare.
80
De asemenea, în acelaşi sens, standul va fi dotat cu o pompă reglabilă care să permită o
reglare variabilă a circulaţiei fluidului prin captatoarele solare şi cu elemente noi de
automatizare a circuitului solar.
Tot pentru dotarea acestui stand va fi necesară în vederea măsurării radiaţiei atmosferice
infraroşii şi achiziţionarea unui Pyrgeometru de la firma Kipp & Zonen în valoare de
20.000 EURO şi ale cărui caracteristici tehnice sunt prezentate în tabelul următor.
Domeniul spectral 310 to 2800 nm
Timp de răspuns, 95 % 5s
Sensibilitate 7 to 14 µV/W/m²
Temperatura de funcţionare -40 to +80 ºC
Radiaţia solară maximă 4000 W/m²
81
4.3. PROPUNERI DE SUPORT LEGISLATIV (RECOMANDĂRI
PENTRU PROIECTE DE LEGI) PENTRU INCURAJAREA
UTILIZATORILOR DE SURSE REGENERABILE, CU ROLUL DE
CREŞTERE A PENETRARII PE PIATĂ A INVESTIŢIILOR ÎN
ENERGIA REGENERABILĂ
PREAMBUL
1.De ce un producător de energie electrică din sisteme PV aflat în Germania, Italia, Spania,
Ungaria, Cehia, Polonia,Grecia, Bulgaria, primeşte pe fiecare MWh produs 400 euro în
contracte pe 20 ani, iar un producator din Romania poate primi cel mult 90 Euro/MWh în
condiţii de incertitudine?
2.De ce industria PV a generat în 2006 în Germania peste 35.000 locuri de munca?
3.De ce în Franţa din ce în ce mai mulţi actori de pe piaţa construcţiilor sunt interesaţi să
integreze mai mult sisteme solare (PV şi termice)?
4.De ce în ţări din vecinătatea Romaniei precum Ungaria, Bulgaria, Polonia, Cehia
volumul investiţiilor în unităţi de producţie de echipamente specifice (termice şi electrice)
a crescut semnificativ?
5.De ce în proiecte de cercetare internaţionale în domeniul surselor regenerabile, ponderea
firmelor din România este foarte scăzută, limitându-se doar la aspecte generale?
6.De ce numărul firmelor ce au activitate efectivă în domeniul surselor regenerabile de
energie este nesemnificativ în România?
7.De ce, în contracte de export, firme din România nu apar, pe când firme din Bulgaria,
Ungaria, Polonia, Cehia se regăsesc prin produse şi tehnologii?
8.De ce în Germania reclamele publicitare sunt de forma
În Germania În România
Fig. 4.3.1. „Câştigând cu fotovoltaic” Foto: Florian Ispas Foto:http://foto.ablog.ro/2007-06-

20/creatie-foto-glume-si-reclame-foto.html
82
9.De ce oficialităţile din domeniul energiei, atunci când vorbesc de sisteme fotovoltaice,
intreabă de temperatura apei calde obţinute?
10.De ce la târguri internaţionale (INTERSOLAR 2007 Freiburg) sau la conferinţe
internaţionale, toţi expozanţii răspund la intenţiile de colaborare exprimate, prin sintagma:
„România nu prezintă nici un fel de interes pentru noi, datorită cadrului legislativ
defavorabil.”?
Pentru a avea răspunsuri corecte la aceste întrebări este nevoie de voinţă politică şi
modificarea sistemului legislativ pentru incurajarea utilizatorilor de surse regenerabile, cu
rolul de creştere a penetrarii pe piată a investiţiilor în energia regenerabilă.
4.3.1. ELEMENTE CADRU EUROPENE
Elemente de referinţă
Carta Europeană a Energiei. Carta Europeană a Energiei, al cărui document final a fost
semnat la Haga de către 51 de state, în decembrie 1991. Cadrul legal de cooperare pentru a
pune în practică principiile Cartei a fost realizat prin Tratatul Cartei Energiei. Acesta este
un document multilateral semnat în decembrie 1994 la Lisabona, având drept obiectiv
„stabilirea unui cadru de promovare pe termen lung a colaborării în domeniul energiei” pe
axa Est-Vest, pornind de la principiile Cartei Europene a Energiei.
Tratatul se bazează pe respectarea principiilor Pieţei Interne a Energiei şi reprezintă o
extensie a acesteia la întreaga Europă şi în lume (Japonia este deja una din semnatare).
Sunt stabilite condiţiile de concurenţă, transparenţă, suveranitate, taxare şi mediu, ca şi cele
dedicate protecţiei investiţiilor, tranzitului de energie şi tratamentului aplicat disputelor.
Tratatul a intrat în vigoare în anul 1998.
Cartea Verde a Energiei. Cartea Verde a Energiei este primul studiu energetic cu adevărat
important realizat după anii ’70 în spaţiul european şi reprezintă baza unei strategii
energetice pe termen lung a Comunităţii Europene. Scopul său nu a fost să prezinte soluţii,
ci să atenţioneze asupra stării actuale a sectorului de energie, precum şi a implicaţiilor şi
consecintelor consumului de energie asupra economiei şi mediului înconjurător. În acest
sens, şi pe această bază, Comisia Europeană joacă un rol central în dezbaterea dintre
diferiţii actori de pe piaţa energiei, unii dorind descentralizarea iar alţii dimpotrivă. Prima
comunicare a Comisiei Europene care abordează chestiunea unei politici energetice
comune datează din 1995 şi s-a numit Cartea Verde - „For a European Union Energy
Policy”. I-au urmat, în acelaşi an, Cartea Albă - „An Energy Policy for the European
Union”, apoi o nouă secvenţă de comunicări în 1996 şi 1997, numite „Green Paper for a
Community Strategy – Energy for the Future: Renewable Sources of Energy”, respective
„White Paper: Energy for the Future – Renewable sources of Energy”. Aceste documente
stau la baza actualei politici energetice comune şi a legislaţiei europene create pentru a o
pune în practică.
Complexitatea problemelor legate de producerea energiei, de transportul si consumul
energiei a crescut mult în ultimele decenii, odată cu acutizarea problemelor globale de
mediu, schimbările climatice şi epuizarea resurselor naturale. În plus, Uniunea Europeană
se confruntă cu câteva probleme specifice, între care cea mai serioasă este cea legată de
dependenţa accentuată faţă de resursele energetice de import. Iar ca o nouă problemă, după
marea extidere spre est, caracteristică tuturor ţărilor Central şi Est Europene este faptul că
această dependenţă este legată în proporţii covârşitoare de un furnizor unic, Rusia (care
asigură, de exemplu, întreg importul de gaze şi petrol al Slovaciei, 98 % din cel de petrol şi
83
89 % din cel de gaze al Ungariei etc; privind România, dependenţa de resursele energetice
din import este, de 21,9 % după Eurostat şi OECD, dar statisticile româneşti indică
procente de 30 – 40 %).
După Protocolul de la Kyoto, sub presiunea angajamentelor asumate, Comisia Europeană a
lansat în anul 2000 cea de-a treia Carte Verde „Spre o strategie europeană a siguranţei în
alimentarea cu energie”.
Raportul final asupra Cărţii Verzi a Energiei, rezultat în urma unei dezbateri publice de o
amploare fără precedent în ultimii 30 de ani, a fost prezentat de Comisia Europeană la 27
iunie 2002. Un moment recent care a dat semnalul unei accelerări în dezvoltarea politicii
de energie comună s-a petrecut la Consiliul European de la Barcelona (martie 2002), unde
s-a decis liberalizarea totală a pieţei de energie electrică pentru consumatorii industriali şi
comerciali începând cu anul 2004.
Pentru că energia este unul din sectoarele care ţintesc nucleul politicilor naţionale,
procesul armonizării politicilor şi legislaţiei de integrare este lent în domeniul energiei. De
aceea, nu există grupuri de state cu o viziune realmente comună asupra politicii şi
legislaţiei de energie dincolo de clasificarea importator/exportator. Interesele ţărilor net
exportatoare diferă de cele ale ţărilor net importatoare. In plus, nivelurile diferite de
dezvoltare economică influenţează atitudinea guvernelor faţă de o politică a energiei în
spaţiul european.
Dacă ţările Nordului bogat sunt intens preocupate de descentralizare şi demonopolizare
fără a se interesa prea mult de o politică comună, cele mai puţin dezvoltate ale Sudului
caută surse de dezvoltare a sectorului de energie în interiorul UE.
O piaţă descentralizată are nevoie de reguli dar şi de legi şi instituţii care să aigure
respectarea acestor reguli. Rolul de regulator îl are Comisia Europeană. In acest context se
petrec schimbările actuale în conceptul politicii comune a energiei, direcţionate de comisie
prin directive.
Legislaţie comunitară – liberalizare - piaţă unică. Crearea Pieţei Interne a Energiei s-a
realizat în etape. Iniţial, s-au elaborat măsuri legislative menite să asigure transparenţa
preţurilor la consumatorii finali şi să faciliteze tranzitul gazului şi energiei electrice prin
reţelele importante ale spaţiului UE. Pasul următor a constat în eliminarea unor restricţii
privind accesul egal al companiilor la explorarea şi exploatarea rezervelor de hidrocarburi.
În marcarea acestei evoluţii comunitare, un moment de cotitură este Tratatul de la
Maastricht încheiat în 1992 şi cunoscut sub numele de Tratatul UE, care a adus unele
completări la definirea conceptului de piaţă internă a energiei (PIE), fără să includă însă un
Capitol de Energie special, deşi Comisia Europeană a pregătit o propunere de capitol, care
ar fi trebuit, între altele, să o investească cu anumite competenţe în domeniu.
Tratatele UE au adus totuşi ceva nou pentru sectorul energie, lărgind aria de acţiune a
principiului subsidiarităţii, valabil până la acea dată numai pentru chestiunile de mediu.
Principiul subsidiarităţii are o importanţă specială în domeniul energiei, pentru că permite
Comisiei să armonizeze raportul de forţe între statele membre (S/M) şi instituţiile
comunitare, utilizând ca instrument principal directiva. Aceasta, după cum se ştie, nu
impune mecanisme rigide, ci defineşte un cadru care permite S/M să opteze pentru acele
sisteme care se potrivesc cel mai bine resurselor naturale, profilului industrial şi politicilor
de energie din fiecare ţară în parte.
In 1996 şi 1998 s-a făcut un pas important prin Directivele electricităţii şi respectiv,
gazului, care permit comerţul cu energie electrică şi gaz în interiorul Comunităţii.
Liberalizarea pieţelor de energie electrică şi gaz, care au fost deschise consumatorilor
importanţi în 1999 şi respectiv 2000, a marcat un succes important prin decizia liberalizării
lor totale, pentru toate tipurile de consumatori, până la sfârşitul anului 2004.
84
Decizia a fost luată la Consiliul European de la Barcelona în 2002. Introducerea Directivei
comune pentru gaz şi energie electrică simplifică şi omogenizează regulile de piaţă,
marcând un pas nou spre consolidarea pieţei unice. Propunerea de Directivă referitoare la
accesul la reţea pentru comerţul trans-frontalier cu energie electrică înlătură barierele
naţionale în vederea schimburilor de energie între ţări.
Astfel dezvoltarea surselor de energie regenerabilă a devenit unul din scopurile principale
ale politicii Uniunii Europene – care reflectă beneficiile surselor de energie curată, durabilă
şi sigură le vor aduce generaţiilor actuale şi viitoare ale Uniunii Europene şi ale statelor
vecine acesteia. Curate – pentru că reduc poluarea care afectează toate localităţile. Durabile
– pentru că sunt regenerabile şi nu contribuie la emiterea de gaze cu efect de seră care
cauzează schimbări climatice. Sigure – deoarece există în Europa, nu sunt importate şi
astfel se reduce dependenţa de evenimente din diferite părţi ale lumii care pot scăpa de sub
control
Totuşi aceste beneficii nu sunt suficiente pentru a asigura producerea energiei electrice
verzi de către centralele care utilizează energii regenerabile şi livrarea acesteia prin reţeaua
de transport la consumatori.
Nu trebuie uitat ca nici o sursă de energie, bazată pe cărbune, petrol sau nucleară nu s-a
dezvoltat fără un sprijin din partea autorităţilor publice.
Tehnologiile pentru energia solară se bazează pe:
• panouri termice solare, exclusiv pentru necesarul de căldură;
• panouri fotovoltaice care produc energie electrică cu ajutorul luminii solare.
Electricitatea produsă de panourile fotovoltaice este relativ puţină comparativ cu alte surse
de energie regenerabilă, dar capacitatea acestora înregistrează o creştere rapidă în special
în Olanda şi Germania. Este necesar un sprijin financiar real pentru a păstra această
tendinţă crescătoare la nivel european şi de a obţine o reducere a costurilor necesară pentru
o dezvoltare pe scară largă.
Producerea energiei electrice cu ajutorul Soarelui este o tehnologie relativ nouă şi din acest
motiv contribuie foarte puţin la consumul de electricitate din Europa, dar potenţialul său pe
termen mediu şi lung este imens.
Prin închiderea vechilor centrale atomoelectrice şi declinul centralelor bazate pe
combustibili solizi apare necesitatea îmbunătăţirii infrastructurii energetice.
Acest lucru permite surselor de energie regenerabilă să fie integrate în strategiile generale
energetice ale statelor europene.
Energia verde
Sursele de energie noi si regenerabile (biomasa, energia solară, energia vântului,
hidroenergia, pila fotovoltaică etc) au devenit obiective naţionale în structura producţiei de
energie. Aceasta s-a întâmplat mai ales ca urmare a două evenimente. Primul a fost
publicarea in 1972 a raportului “The Limits to Growth” a Clubului de la Roma, iar al
doilea l-a reprezentat prima criză a petrolului şi criza energetică din 1973/1974. Raportul
prevedea încă de atunci o reducere dramatică a resurselor energetice clasice şi o creştere
rapidă a poluării mediului.
Concurenţa celor două evenimente a adus în discuţie chestiunea siguranţei în alimentarea
cu energie. În acest context, energia regenerabilă a fost privită pentru prima oară ca o
posibilă soluţie alternativă la petrol. Evoluţiile ulterioare au confirmat viabilitatea acestei
soluţii, iar problemele de mediu au început să se discute la scară planetară, mai ales după
Conferinţele de la Rio (1992) şi Kyoto (1997).
Grupul de lucru Hidrogen este o iniţiativă de ultimă oră a Comisiei Europene, care va
cerceta potenţialul hidrogenului ca viitor înlocuitor al surselor de energie convenţionale.
Hidrogenul este văzut ca sursa de energie a Mileniului 3, ce poate fi folosit de la carburant
pentru motoare, la sursă de energie în baterii pînă la combustibil pentru centrale electrice.
85
Grupul va fi constituit din reprezentanţi ai unor reputate centre de cercetare, producători de
componente şi pile de combustie, companii de electricitate, producători de automobile şi
maşini de transport. Pila de combustie combină hidrogenul cu oxigenul pentru a produce
energie electrica, în urma procesului rezultând doar apă si energie termică.
Protecţia mediului şi nevoia asigurării unei dezvoltări durabile (concept reiterat la
Conferinta de la Rio), au fost argumentele reconsiderării energiilor noi si regenerabile
pentru producţia la scară industrială.
Uniunea Europeana s-a angajat prin Protocolul de la Kyoto să reducă emisia gazelor cu
efect de seră cu 8 % până în 2008-2012.
Dintre ţările UE Germania şi-a impus obiectivul cel mai ambiţios - reducerea emisiior de
gaze cu efect de seră cu 21 %. O asistenţă financiară masivă pentru cercetare-dezvoltare,
insoţită de un set de măsuri fiscale, ajutoare si garanţii de stat, împrumuturi pentru
investiţii, programe regionale şi locale specifice, au reprezentat portofoliul oferit
partizanilor energiei verzi în Germania. Au început să fie valorificate resurse energetice
variate noi si regenerabile – hidro, energia vântului pe apă si pe uscat, pila fotovoltaică,
biomasa, energia solară, geotermală si deşeurile urbane. Procesul, activ în politica UE, pe
bază de colaborare, este jalonat prin ţinte de atins pe termen mediu şi lung (tabelul 1 ).
Tabelul 4.3.1.1. Producţia de enetgie electrică (UE-15) din surse regenerabile: an 2000 - ţinte 2010,
procent din total producţie (Sursa Eurostat, conform Directivei 2001 / 77 / EC şi anexa aferentă)
Carta Europeană a Energiei şi Tratatul Cartei au însemnat paşi importanţi în întărirea

acestei colaborări. Diversificarea surselor de energie prin promovarea energiilor
regenerabile, ca măsură legislativă de importanţă majoră în priorităţile enunţate de Cartea
Verde a Energiei, a fost adoptată în 2001. Obiectivul este ca « energia verde » să ajungă la
22 % din totalul energiei produse în UE în 2010, faţă de 14 % în 1997. Fiecare stat
86
membru trebuie să- şi definitiveze obiectivele naţionale până în octombrie 2003. Cum
guvernele se misca incet, initiativa privată poate prelua conducerea.
Deşi Europa de est a rămas în urmă în privinţa utilizării energiei curate, aceasta
împărtaşeşte preocupările occidentului cu privire la schimbarea climei şi la alte probleme
de mediu, precum şi la dependenţa de gaz şi petrol din exterior. Dorinţa de a dobândi o
independenţă energetică mai mare a sporit în ultimele ierni, când Rusia a oprit furnizarea
gazului în Ucraina, Belarus şi Georgia în urma disputelor politice.
Zbigniew Kamienski, expert la Ministerul Economiei din Polonia, a remarcat că europenii
de est consumă încă mult mai puţină energie pe cap de locuitor decât vecinii bogaţi din
vest din cauza modului de viaţă mai modest [sursa RADOR]. În plus, Europa de est
rămâne dependentă de combustibilii fosili, cauzând divergente între vechile şi noile state
membre UE pe măsura ce se încearcă adoptarea unui plan ambiţios de sporire a utilizării
energiei alternative. UE va permite norme mai scăzute pentru noii membri, iar normele
fiecărui stat vor fi stabilite prin negocieri.
Cei mai însoriţi noi membri - Romania, Bulgaria, Cipru şi Malta - au un potenţial ridicat
pentru generarea energiei solare. Iar forţa eoliană, care va juca probabil cel mai important
rol în îndepartarea Europei de combustibilii fosili, ar putea avea un impact imens în
Polonia, Romania şi statele baltice, declară experţii.
Biomasa, care presupune utilizarea substanţelor din plante precum porumbul sau
reziduurile forestiere pentru a fabrica etanol şi a pune în funcţiune centralele energetice,
are un potenţial ridicat în state cu multe ferme dincentru şi est.
Printre obstacole se număra însă bugetele restrânse, investiţiile iniţiale ridicate, barierele
tehnice de conectare a energiei regenerabile la reţele electrice existente şi subvenţiile
continue pentru cărbune şi energie nucleară.
Prin urmare, în present se consideră că soarele, vântul şi fermele centrului şi estului European au mii de
megawaţi de energie regenerabilă nefolosita pe care Uniunea Europeană vrea să o utilizeze pentru a combate încălzirea
globală.
Pe de altă parte, datorită structurii producţiei în ţările din Europa Centrală şi de Est (CEE) sunt
mult mai dependente energetic de importul dintr-o singură sursă decât vechile Statele
Membre UE, deşi per total, dependenţa de importuri este mai redusă (36,9 % în CEE faţă
de 47,6 % în UE ).
Politica surselor de energie regenerabilă în UE
Pentru a îmbunătăţi siguranţa în alimentarea cu energie şi a răspunde în acelaşi timp
cerinţelor de mediu (în special în problema schimbărilor climatice şi a încălzirii planetei),
Cartea Verde evidenţiază necesitatea ca sursele de energie regenerabilă să devină o parte
tot mai importantă din structura producţiei de energie. Până în 2010, proporţia surselor
regenerabile ar trebui să ajungă la 12 %, faţă de 6 % în 1998. In condiţiile actuale însă,
creşterea s-ar ridica la numai un procent, de aceea trebuie avute în vedere măsuri
complementare. Sursele convenţionale de energie cu potenţial poluant mai redus (păcură,
gaz natural, energie nucleară) sunt reconsiderate, în sensul de a sprijini, prin ele,
dezvoltarea de noi resurse energetice.
Pe de altă parte, grija pentru menţinerea competiţiei pe piaţa energiei nu dă prea mult
spaţiu de manevră subvenţiilor de stat destinate stimulării producătorilor de energie din
surse neconvenţionale. Din acest motiv, Comisia Europeană consideră că este necesară o
minimă armonizare în domeniul subvenţiilor. Promovarea energiei verzi prin certificare
sau printr-o reformă a taxelor de mediu au fost şi mai sunt încă, două dintre cele mai
vehiculate modele.
Dezbaterea lansată de Cartea Verde a conturat câteva direcţii de acţiuni convergente
integrate:
87
- managementul cererii de energie electrică; - stocurile de combustibil; - siguranţa
alimentării; - surse de energie noi, regenerabile; - energia nucleară; - piaţa internă de
energie.
Sursele regenerabile reprezintă în prezent doar 6 % din balanţa energetică a UE. Dacă se
păstează trendul, ele vor acoperi numai 9 % din totalul consumului până în 2030.
Directiva privind promovarea energiei produse din surse de energie regenerabila, face un
pas important spre atragerea interesului pentru investiţii în surse alternative.
Actul legislativ conţine prevederi ce fac referire la programe de sprijin nationale pentru
producatorii de energie pe baza de surse energetice regenerabile, în condiţiile acordării
unor garanţii de origine a electricităţii produse din aceste surse şi suportarea costurilor
tehnice pentru racordarea la reţea a producătorilor de energie.
Temerile legate de încălzirea planetei au schimbat percepţia asupra energiei nucleare. Este
un fapt recunoscut acela că folosirea energiei nucleare şi a celor regenerabile, împreună cu
eficienţa energetică crescută, conduc la limitarea efectului de seră al gazelor emise de
combustibilii fosili. Abandonarea totală a energiei nucleare ar însemna ca 35 % din
producţia de energie electrică să fie acoperită din alte surse. De aceea, opţiunea nucleară
ramâne deschisă statelor europene care o doresc. Totuşi, procesarea şi transportul
deşeurilor radioactive rămâne o chestiune de rezolvat .
Piaţa internă de energie este singura care poate asigura competiţia sănătoasă şi garanta
siguranţa alimentării cu energie, întărind competitivitatea economiei europene, dar necesită
capacităţi trans-frontaliere îmbunătăţite. Comertul cu energie în UE. acoperă doar 8 % în
cazul energiei electrice şi are nevoie de noi capacităţi de interconectare. Există un plan de
dezvoltare a infrastructurii de gaz şi reţele electrice, şi au fost identificate mai multe
proiecte de interes european.
În acest context, decuplarea consumului de creşterea economică, este o tendinţă a politicii
comune de energie, prin care se încearcă reducerea sau stoparea influenţelor negative ale
sectorului de energie asupra mediului şi vieţii sociale. Instrumentul recomandat este
folosirea eficientă a energiei.
Procesului de implementare îi sunt associate măsuri de stimulare privind creşterea
diversificării şi concomitant a eficienţei energetice în UE, care se regăsesc într-o serie de
directive şi programe de acţiune. Programul cadru de acţiune în domeniul energiei pentru
perioada 2003 – 2006, numit
«Intelligent Energy for Europe » oferă un instrument pentru implementarea strategiei UE
pe termen mediu şi lung în domeniul energiei, cu trei obiective principale : siguranţa în
alimentarea cu energie, concurenţa pe piaţa de energie, protecţia mediului. Programul este
împărţit în patru direcţii de acţiune, dintre care unele continuă şi dezvoltă programe
anterioare: - utilizarea raţională a energiei şi managementul cererii de energie; - surse noi şi
regenerabile de energie; - aspecte energetice ale transportului; - promovarea la nivel
internaţional a surselor de energie regenerabilă şi eficienţa energiei în ţările în curs de
dezvoltare (după “Intelligent Energy for Europe” Programme (2003 – 2006), COM
(2002)162).
Toate direcţiile de acţiune au în vedere propuneri de măsuri legislative şi acţiuni-cheie de
implementare. Una dintre aceste acţiuni cheie este monitorizarea implementării şi a
impactului politicii UE privind dezvoltarea durabilă în domeniul energiei, ceea ce implică
dimensiunea mediului în politica dezvoltării.
Integrarea protecţiei mediului în politica de energie, sau aşa-numitul proces Cardiff, a
provocat câteva schimbări majore în abordarea sectorului energetic şi nu numai:
- s-a produs un transfer de responsabilitate de la autorităţile de mediu, singurele însărcinate
până la acel moment cu tratarea chestiunilor de mediu, către autorităţile din sectorul
energie; prin aceasta s-au adus mai aproape problemele de sursa lor de producere,
88
considerându-se că în acest fel se pot aborda mai bine multiplele dimensiuni ale protecţiei
mediului;
- prin extensie, acest transfer de responsabilitate s-a lărgit de la sectorul energie la toate
celelalte politici sectoriale;
Procesul Cardiff a atras după sine schimbări fundamentale atât în viziunea asupra
sistemelor şi resurselor energetice, dar şi în percepţia schimbărilor în sine: resurse văzute
până mai ieri ca sărace, au devenit abundente, preţurile aflate “în creştere continuă” astăzi
sunt văzute ca “fluctuante”, pieţe care ieri erau locale au devenit globale, politicile bazate
până ieri pe “reglementări” se bazează acum pe “concurenţă”.
Punctul de pornire al Uniunii Europene pentru acest mod integrat de abordare mediu-
energie este destul de avansat faţă de cel din anii ’70-80, respectiv: furnizorii de energie
diversificaţi, concurenţa îmbunătăţită, tendinţa de creştere a eficienţei energetice continuă,
impactul energiei asupra mediului redus substanţial. UE este acum orientată spre o
industrie puternică, cu potenţial ridicat pentru tehnologii puţin poluante, în special în
domeniul eficientizării şi diversificării producerii energiei.
Minimizarea impactului de mediu are trei direcţii principale de acţiune: înlocuirea
energiilor poluante cu altele mai puţin poluante, introducerea tehnologiilor de reducere a
emisiilor de gaze şi creşterea eficienţei energetice. Obiectivele principale de mediu care se
regăsesc în politica de energie prin Programe de Acţiune se referă la minimizarea
impactului de mediu şi dezvoltarea unui sistem energetic durabil. În domeniul schimbărilor
climatice, strategia europeană se bazează pe ţintele stabilite prin Protocolul de la Kyoto.
Printre instrumentele de lucru pentru atingerea ţintelor stabilite, creşterea ponderii
resurselor regenerabile este prioritară alături de eficienţa energetică, în cadrul cercetarii şi
inovării tehnologice.
De asemenea, atingerea acestor ţinte şi această nouă visiune a dezvoltării presupun o
abordare integrată care face necesară adoptarea unei legislaţii comunitare integrate pentru
asigurarea convergenţei necesare pe calea implementării politicilor energetice ale Uniunii
şi statelor membre.
În crearea pieţei interne de energie, stabilirea cadrului de reglementare nu constituie cea
mai dificilă sarcină. Problematică se dovedeşte însă a fi implementarea legislaţiei
europene, dominată în acest sector de Directive. Iniţierea unor reforme comunitare radicale
în energie au dificila sarcină de a desfiinţa monopolurile tradiţionale în favoarea
competiţiei (liberalizării). Adoptarea Directivelor de gaz şi electricitate au constituit primul
pas concret spre constituirea pieţei interne de energie liberalizată. Adoptarea Directivelor a
constituit doar semnalul încheierii unui foarte lung proces de pregătire a liberalizării pieţei,
iar dificultaţile de realizare în fapt a liberalizării persistă.
Autoritaţile de reglementare apărute ca urmare a aplicării Directivelor, precum si mulţimea
actorilor de pe piaţa energiei, fac greu de atins consensul necesar, în contextul actual al
extinderii UE şi al regândirii structurilor şi modului său de funcţionare.
Pentru a răspunde acestor probleme complexe, Comisia Europeană a iniţiat Forumuri de
Reglementare pe domenii ale energiei. De exemplu, Forumul de Reglementare pentru
energie electrică se întâlneşte bi-anual la Florenţa, pentru a monitoriza şi discuta
implementarea Directivei electricităţii. Aceste forumuri au însă doar rolul de a facilita
schimbul de informaţii, de a semnala problemele nou apărute şi de a reflecta la soluţiile
tehnice posibile, fără a avea putere legislativă. Compoziţia lor constă în reprezentanţi ai
autorităţilor de reglementare din S/M, ai guvernelor, ai Comisiei şi Parlamentului
European, ai utilizatorilor de reţele, comercianţi, consumatori şi statisticieni.
Principalele probleme care necesită compromisuri evidente pentru liberalizarea efectivă a
pieţei interne de energie ţin de dezvoltarea unui cadru de reglementare coerent atât cu
89
Directivele, cât şi cu formele instituţionale de aplicare alese de S/M şi de identificarea unor
prevederi cheie care să garanteze aplicarea efectivă a Directivelor.
Piaţa internă de energie este, în stadiul actual al integrării europene, încă în lucru, iar
modelul de reglementare, încă în faza embrionară. În plus, economia socială de piaţă,
termen folosit pentru a defini tipul de relaţii economice din spaţiul UE, impune evident
limite în liberalizarea pieţei, pentru a atinge un echilibru între obligativitatea asigurării
furnizării de energie ca un serviciu public şi respectarea condiţiilor de piaţă liberă.
Pe de altă parte, trebuie luate în seamă slăbiciunile structurale, geopolitice şi sociale,
impactul negativ al producerii energiei asupra mediului, mai ales cel legat de emisiile de
gaze cu efect de seră şi angajamentele asumate prin protocolul de la Kyoto.
Actuala extindere a UE cuprinde multe ţări – inclusiv România - care abia acum se
pregătesc să ia în considerare o politică comună de energie, pe lângă celelalte politici deja
consacrate. In plus această politică trebuie privită ca o politică mediu-energie integrată, în
toată complexitatea ei.
Acquis-ul de energie, ca şi cel de mediu, reprezintă « ţinte mişcătoare », care necesită
eforturi considerabile de preluare a legislaţiei şi mecanismelor existente, simultan cu
transformarea lor după cum evoluează şi se adînceşte procesul de integrare a politicilor
comunitare.
Ţinte ale politicii UE de promovare a energiei electrice din surse regenerabile
Promovarea energiei electrice din surse regenerabile (Directiva EU 2001/77/EC)
În raport cu cele arătate mai sus, sursele de energie regenerabile sunt principalul vector
european de contribuţie la îmbunătăţiri ale aprovizionării cu energie, la reducerea pe
termen lung a creşterii şi instabilităţii preţurilor, care afectează UE în calitate de importator
de combustibilir fosili. De asemenea, se determină o sporire a competitivităţii industriei
tehnologiilor energetice din UE pe plan mondial şi se reduc poluarea aerului şi emisiile de
gaze cu efect de seră. În acelaşi timp, se îmbunătăţeşte situaţia economică şi socială a
regiunilor rurale izolate din ţările industrializate şi se facilitează satisfacerea necesităţilor
primare de energie ale ţărilor în curs de dezvoltare. Efectul cumulativ al tuturor acestor
beneficii reprezintă un impuls puternic pentru a susţine sursele de energie regenerabile.
Figura 4.3.1.2. Evoluţia istorică a energiei electrice provenite din sursele de

energie regenerabile în Uniunea Europeană (UE-25) din 1990 până în 2005.
Legendă: „Electricity generation [TWh/year]” = Energia electrică generată [MWh/an]
„New RES-E excl. hydro”= Noua electricitate produsă din sursele de energie
regenerabile, cu excepţia hidroenergiei
„Small-scale hydro”= Hidrocentrale de mică capacitate
„Large-scale hydro”= Hidrocentrale de mare capacitate
90
Sursele şi tehnologiile energetice au primit întotdeauna sprijin financiar şi politic în statele
membre ale Uniunii Europene. În prezent în aceste state funcţionează diferite scheme
pentru sursele de energie regenerabilă. Aceste scheme naţionale sunt diferite de la stat la
stat datorită următoarelor aspecte: securitatea livrării, reducerea emisiilor şi a tehnologiilor
diferite. Diversitatea schemelor naţionale furnizează o bună sursă de informare privind cel
mai bun mod de promovarea a electricităţii verzi.
Schemele naţionale sunt adesea combinaţii de scheme cu particularităţi naţionale şi
regionale. Acestea pot fi în primul rând scheme suport pe partea de livrare cum ar fi
subvenţii pentru investitori combinate cu un tarif special sau scheme suport pentru
consumatori cum ar fi certificate verzi combinate cu obligaţia plăţii unei cote suplimentare.
Important este că sursele de energie regenerabilă sunt diferite, nu numai din punct de
vedere al tehnologiilor, dar si din punct de vedere economic, stadiu de dezvoltare şi alţi
factori – acest lucru însemnând ca diferite scheme pot fi potrivite la diferite momente de
timp. Eficienţa lor în sprijinul extinderii electricităţii verzi pe pieţele naţionale trebuie
cunoscută pentru reţelele electrice europene şi pentru un viitor comerţ transfrontalier.
Considerând prematură impunerea unei anumite scheme-suport, Directiva
77/2001/CE lasa la latitudinea statelor membre UE alegerea acesteia, in functie de
dezvoltarea pietei inteme de energie, urmand ca, dupa o perioada de tranzitie, tinand seama
de experienta acumulata, Comisia Europeana sa propuna adoptarea unei scheme-suport
comune.
Statele membre trebuie sa dezvolte mecanisme care sa conduca la garantarea originii
energiei electrice, regulile de functionare ale acestor mecanisme fiind comune pentru toate
statele membre.
Fara a fi afectate fiabilitatea si siguranta retelelor electrice, Directiva 77 specifica
faptul ca racordarea si dispecerizarea producatorilor de energie electrica din surse
regenerabile de energie (SRE) trebuie sa se faca cu prioritate.
In octombrie 2005, Comisia Europeana va intocmi un raport de evaluare a
eficacitatii schemelor de sprijin aplicate si va elabora o propunere cadru comuna pentru
atingerea tintelor orientative:
• compatibilitatea cu principiile pietei inteme de energie electrica;
• corelarea cu tipul resursei, tehnologia de producere si diferentele geografice;
• simplitate, eficienta si costuri reduse;
• asigurarea unui sprijin pe cel putin 7 ani pentru mentinerea interesului
investitorilor.
Schemele de promovare a E-SRE cuprind doua abordari, respectiv o abordare
obligatorie (reglementata) si o abordare voluntara. Fiecare dintre aceste abordari contine
instrumente care influenteaza direct sau indirect promovarea E-SRE. O sinteza a acestora
este prezentata in tabelul 4.3.1.3.
Tabel
4.3.1.3.
Scheme de Mod de actiune Directe Indirecte
promovare cu efect asupra cu efect asupra
E-SRE preturilor cantitatilor/
capacitatilor
Reglementate Focalizare pe Compensari (subventii) Cote obligatorii Taxe de mediu
(obligatorii) investitii Taxe stimulative licitatii
Focalizare pe Feed-in tariff
tranzactii;
producere Prime
certificate
verzi
91
Voluntare Focalizare pe Programe cumparare Acorduri
investitii actiuni voluntare
Programe de sustinere
Focalizare pe Tarife verzi, etichetare
producere
Schemele reglementate (obligatorii) de sustinere a E-SRE au ca scop principal

atragerea investitorilor si cuprind: scheme de sprijin a investitiilor si scheme de sprijin a
producerii de E-SRE.
Schemele de sprijin focalizate pe investitii se utilizeaza pentru compensarea
costurilor suplimentare de dezvoltare a tehnologiilor de producere a E-SRE fata de cele
conventionale (scheme compensatorii) pentru a aduce mai repede o tehnologie la un nivel
ridicat de competitivitate pe piata.
Din cadrul schemelor de promovarea E-SRE cele directe sunt dominante, ele fiind
orientate fie asupra ofertei fie asupra cererii si vizeaza preturile respectiv, cantitatile.
Cele mai utilizate scheme la momentul actual în ţările membre UE sunt:
Tarif special: Acesta presupune garantarea unui preţ premium pentru energia verde la
producător şi obligarea transportatorilor să cumpere acest produs. Preţul este garantat
pentru o perioadă lungă (de obicei 7 ani) pentru a încuraja investiţiile în noi centrale care
utilizează energia regenerabilă. Tarifele speciale sunt măsuri aplicate pe partea de livrare
care introduc energia electrică verde pe piaţă. Acest sistem există în majoritatea statelor
membre ale UE.
Certificate verzi: Un certificat verde este emis când se produce electricitate dintr-o sursă
regenerabilă. Electricitatea produsă din surse regenerabile este vândută la preţul
convenţional al pieţii. Pentru a acoperi costurile suplimentare ale producerii de electricitate
verde şi pentru a asigura că este generată în cantităţi suficiente, toţi consumatorii sunt
obligaţi să cumpere un anumit număr de certificate verzi de la producătorii de electricitate
din surse regenerabile în funcţie de un procent fix din totalul electricităţii
consumate/produse. Acest sistem este în vigoare în prezent în Suedia, Marea Britanie,
Italia, Belgia şi Polonia.
Sistemul "feed-in tariff" consta in achizitia de catre producatori, furnizori sau
consumatori a energiei produse din SRE la un tarif fix (feed-in tariff), a carui valoare este
stabilita in functie de tehnologia de producere utilizata.
Feed-in tariff poate fi stabilit la un anumit nivel, uniform sau diferentiat pe tipuri de
tehnologii se poate stabili ca o valoare fixa, valabila mai multi ani (pentru a asigura
securitatea producatorilor / investitorilor) sau ajustata periodic. Nivelul si importanta feed-
in tariff poate avea variatii semnificative de la o tara la alta, in functie de caracteristicile
nationale, precum potentialul si costul SRE sau, preferinte politice de promovare a
anumitor tehnologii.
In cazul sistemului de cote, guvernele stabilesc cota de energie produsa din SRE ce
urmeaza a fi achizitionata de producatori, furnizori sau consumatori, pretul de achizitie
fiind stabilit pe baze concurentiale. Indeplinirea obligatiilor se dovedeste prin numarul de
certificate verzi achizitionate in cursul unui an. Sistemul presupune penalitati in cazul in
care obligatia nu a fost respectata.
Schemele voluntare se bazeaza pe disponibilitatea consumatorilor de a plati o energie
electrica mai scumpa. in acest sens exista doua modalitati de aplicare, una focalizata pe
investitii (programe de cumparare de actiuni sau programe de donatii) si o a doua
modalitate prin plata de tarife verzi cu sau fara etichetare.
UE intenţionează ca, până în 2010, energia electrică provenită din surse regenerabile să
reprezinte 21% din energia totală. Acest obiectiv a fost stabilit de Directiva privind energia
92
regenerabilă a EU 2001/77/EC, care stabileşte obiective naţionale diferenţiate (vezi tabelul
1).
Directiva privind energia regenerabilă a reprezentat o etapă istorică în dezvoltarea acestui
tip de energie şi a constituit principala referinţă pentru punerea în aplicare a noi politici.
De observat că până în prezent, hidrocentralele de mică şi mare capacitate reprezintă încă
cea mai importantă sursă de energie regenerabilă, contribuind cu 10% la consumul total de
energie în 2005. Energia electrică din surse regenerabile a contribuit în 2005 cu un procent
de 15% la consumul total de electricitate din Uniunea Europeană, faţă de un consum total
de energie electrică mai mare decât se prevedea în Europa. În UE, consumul de energie
electrică creşte cu 2% pe an. De asemenea, de menţionat faptul că, pe ansamblul pieţei UE
- cu excepţia Germaniei şi a Spaniei, sunt încă prea puţine celelalte ţări care au făcut
progrese reale importante în domeniu.
Cifrele pentru 2005 sunt conform celor care au fost furnizate de către Agenţia
Internaţională pentru Energie (AIE) şi de către statele membre. Din datele provenite de la
Eurostat, valoarea era de 14% până în 2004. Punctul de plecare menţionat în Directivă era
de 13%.
Figura 4.3.1.4.: Evoluţia istorică a noii energii electrice provenite din surse de energie
regenerabile în Uniunea Europeană (UE-25) din 1990 până în 2005. Legendă: „Electricity
generation [TWh/year]” = Electricitatea generată [MWh/an]
„Wind off-shore” = Forţa eoliană în larg;„Wind on-shore = Forţa eoliană pe uscat;
„Photovoltaics” = Energia fotovoltaică; „Geothermal electricity” = Electricitatea
geotermală;
Începând cu anul 1990, realizările pe ansamblu pot fi considerate pozitive datorită

eforturilor semnificative a câtorva state membre active, multe dintre statele membre fiind
însă cu mult în urmă în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor naţionale. Trebuie luate
în considerare mai multe măsuri pentru ca Europa să poată reduce riscurile unui viitor
nesigur al energiei.
Pe lângă politicile oficiale, se ia în considerare şi perspectiva investitorilor, deoarece astfel
se poate evalua viabilitatea şi vigoarea pieţei energiei regenerabile într-o anumită ţară .
Din punctul de vedere al situaţiei actuale privind pătrunderea pe piaţă şi punerea în aplicare
a politicilor prin directive, în raport cu ţintele pentru 2010, statele membre pot fi clasificate
în cinci categorii:
1- perfect - vor îndeplini obiectivele pentru 2010 - ☺☺;
2 - există şanse destul de mari de îndeplinire a obiectivelor pentru 2010 - ☺;
3 - sunt necesare eforturi suplimentare în scopul îndeplinirii obiectivelor pentru 2010 - ;
93
4 - sunt necesare eforturi suplimentare mai mari în scopul îndeplinirii obiectivelor pentru
2010 - ;
5 - există şanse foarte mici de îndeplinire a obiectivelor - .
Tabelul 4.3.1.5. Evaluarea (în %) progresului statelor membre în vederea atingerea

obiectivului stabilit pentru 2010.
94
Observaţie. Şi România şi Bulgaria şi-au stabilit obiective pentru 2010, obiectivul UE
menţinându-se
la 21%. România îşi propune să treacă de la 28% la 33% până în 2010, iar Bulgaria de la
6% la 11%
până în 2010. Analiza realizărilor are la bază studiul “Analiza gradului de îndeplinire a
obiectivelor
naţionale şi comunitare stabilite prin Directiva 2001/77/EC” şi proiectul EurObserv’ER.
Energia eoliană.
Uniunea Europeană rămâne liderul mondial în ceea ce priveşte energia eoliană, deţinând
60% din piaţa mondială. În 2002, 80% din energia eoliană pe plan mondial era produsă în
Germania şi Spania. În 2005, această proporţie era de 56%. Din anul 2000, capacitatea de
producere a energiei eoliene a crescut cu mai mult de 150% în Uniunea Europeană.
Cantitatea aşteptată de 40 000 MW, menţionată în Cartea Albă privind energiile
regenerabile, a fost realizată cu cinci ani înainte de termen. Cu o putere totală instalată de
95
40.455 MW, s-au produs 82 TWh în 2005. Performanţele excelente din sectorul energiei
eoliene au permis industriei extinderea obiectivului acesteia la 75 000 MW pentru anul
2010. Noua energie eoliană reprezintă 33% din capacitatea de generare a noii energii în
UE.
Energia produsă pe baza forţei eoliene reprezintă 2,6% din consumul total de electricitate
al Uniunii
Hidrocentralele (de mică şi mare capacitate) au produs 67% din totalul energiei
regenerabile în 2005.
Creşterea anuală medie a energiei produse pe baza forţei eoliene a fost de 26% în ultimii 5
ani.
După cum s-a menţionat în Comunicarea Comisiei din decembrie 2005, o treime din statele
membre ale UE nu acordă sprijin suficient energiei eoliene. În jumătate din statele
membre, energia eoliană nu este suficient exploatată. Cauza principală a acestei dezvoltări
lente nu este politica adoptată, ci întârzierile survenite în eliberarea autorizaţiilor,
condiţiile injuste de racordare la reţea, precum şi consolidarea şi extinderea lentă a reţelei
electrice. Toate acestea continuă să reprezinte o ameninţare pentru progresul viitor al
energiei eoliene.
Figura 4.3.1.6. Evoluţia istorică a producerii energiei din energia eoliană în statele
membre ale UE-25 între 1990 şi 2005.
Legendă: „Electricity generation from wind [GWh]” = Energia produsă din energie eoliene
[GWh]
Industria a stabilit un nou obiectiv de 75 000 MW până în 2010. Cu această capacitate, s-ar
produce aproximativ 160 TWh, ceea ce reprezintă 4- 6% din consumul de electricitate în
Europa în anul 2010. Pentru ca acest obiectiv să fie îndeplinit, grupul ţărilor cu
performanţe bune trebuie să crească. Piaţa internaţională va constitui cu siguranţă un
element cheie în dezvoltarea energiei eoliene în următorii ani. Se poate încerca integrarea
unei mai mari proporţii de energie eoliană în reţea. De exemplu, în 2005, energia eoliană a
răspuns la 18% din cererea de electricitate din Danemarca.
Industria energiei eoliene din Europa a ţinut pasul cu dezvoltarea pieţei mondiale.
Fabricanţii din Germania şi Spania devin din ce în ce mai puţin dependenţi de dezvoltarea
pieţelor interne, iar ponderea exportului creşte. Danemarca a reuşit să menţină numărul
angajaţilor din sectorul energiei eoliene la 20.000 datorită pieţei de export. După
declaraţiile BWE (Asociaţia Germană pentru Energia Eoliană), industria energiei eoliene
are o cifră de afaceri de 5,03 miliarde de euro în 2005. Jumătate din această cifră,
96
reprezentând 2,51 miliarde de euro, este cifra de afaceri pentru exporturi. O situaţie la fel
de bună se înregistrează în domeniul forţei de muncă, 31 900 din numărul total de 63 800
de angajaţi din industria germană a energiei eoliene lucrând pentru export.
Dezvoltarea pieţei mondiale a energiei eoliene are loc în paralel cu reorganizarea
industrială a acestui sector. Această reorganizare a schimbat profund situaţia industriei
energiei eoliene din 2002. Această industrie a fost consolidată, cu scăderea numărului de
producători, dar cu creşterea importanţei acestora pe piaţa mondială. Totuşi,
întreprinderile mici şi mijlocii joacă încă un rol semnificativ la nivelul pieţelor regionale.
Energia din biomasă.
Trei tipuri de combustibili contribuie la generarea de energie din biomasă: biomasa solidă,
biogazul şi fracţiunea biodegradabilă din deşeurile solide urbane. Există mai multe
informaţii despre biomasa solidă şi biogaz. Energia din biomasă constituie 2% din
consumul total de energie al UE. Biomasa totală a crescut cu 18% în 2002, 13% în 2003,
19% în 2004 şi 23% în 2005. Este clar că progresele s-au accelerat în mod semnificativ în
ultimii ani. Dacă rata de creştere din 2004 ar putea fi menţinută până în 2010, ponderea
totală a biomasei ar putea ajunge la 167 TWh, ceea ce corespunde nevoilor pentru
atingerea obiectivului de 21% pentru energia provenită din surse regenerabile.
Biomasa solidă. Energia provenită din biomasa solidă este generată pe baza arderii
produselor forestiere şi agricole, precum şi a reziduurilor de la termocentrale. Ca şi în cazul
biomasei totale, dezvoltarea exploatării biomasei solide s-a accelerat în mod semnificativ
în 2004 şi 2005. Ratele de creştere anuale din ultimii ani au crescut în statele membre ale
UE-25 la 20% în 2002 , 13% în 2003 şi 25% în 2004. Între 2002 şi 2004, o cantitate
suplimentară de 10 TWh a fost adăugată reţelei electrice.
Cele mai importante state producătoare de energie din biomasă sunt Finlanda şi Suedia,
urmate de Germania, Spania, Marea Britanie, Danemarca, Austria şi Olanda. Problemele
de infrastructură împiedică dezvoltarea într-o măsură mai mare decât cele economice.
Figura 4.3.1.7. Evoluţia istorică a producerii energie din biomasă solidă,

biogaz şi deşeuri solide urbane în statele membre ale UE-25 din 1990 până în 2004
şi extrapolare până în 2010, având în vedere o rată de creştere anuală de 19%.
Legendă: „Biomass electricity generation [GWh]”= „Energia produsă din biomasă
[GWh]”; „Biowaste” = Deşeuri biologice; „Biogas” = Biogaz; „Solid biomass” =
Biomasă solidă; „Extrapolation total biomass” = Extrapolare pentru biomasa totală
97
Planul de Acţiune privind biomasa, care urmăreşte creşterea proporţiei de biomasă folosită,
abordează problemele observate pe piaţa europeană a biomasei în prezent şi stabileşte un
program sistematic de măsuri la nivelul Comunităţii Europene. Printre aceste măsuri se
află îmbunătăţirea cererii şi a ofertei de biomasă, depăşirea problemelor tehnice şi
extinderea cercetării şi dezvoltării în acest domeniu.
Aproape jumătate din statele membre permit combustia simultană a biomasei solide în
centralele electrice convenţionale. Aşa cum se poate observa în situaţia Marii Britanii şi a
Ungariei, această alternativă permite rate de creştere destul de mari. În Marea Britanie,
electricitatea produsă din biomasă prin procesul de combustie simultană a fost dominantă
în cadrul cantităţii generale de electricitate produsă din biomasă solidă în 2004 şi a crescut
cu aproape 75% (+1,4 TWh) în 2005.
În prezent, sunt folosite 630 000 de tone de biomasă în cele trei centrale de combustie
simultană de mare capacitate din Ungaria. Comisia a aprobat recent şi a înaintat Consiliului
şi Parlamentului European un Plan de Acţiune privind pădurile UE. Acest Plan de Acţiune
susţine, printre altele, utilizarea resurselor forestiere ca materie primă pentru producerea
energiei, ceea ce reprezintă un factor deosebit de important pentru producerea de biomasă
solidă.
Biogazul. Exploatarea biogazului nu este importantă doar pentru producerea de energie, ci
şi pentru tratarea deşeurilor în scopul protecţiei mediului. Aproape jumătate din deşeurile
Europei sunt depozitate în gropi de gunoi ecologice. Având în vedere preţurile mari ale
petrolului şi ale gazelor naturale, în 2005 s-a produs energie din biogaz echivalentă cu 5
milioane de tone de ţiţei (5 Mteţ) în diferite ţări ale UE. Resursele totale sunt estimate la
mai mult de 20 Mteţ la nivelul actual de producere a deşeurilor. Aproximativ două treimi
din biogaz este folosit pentru generarea de energie electrică şi o treime pentru producerea
de căldură. Energia produsă din biogaz era estimată la 14,9 TWh în 2004. Jumătate din
această energie este obţinută în centrale care folosesc cogenerarea de energie electrică şi
termică.
Figura 4.3.1.7. Evoluţia istorică a producerii energiei din biogaz în

statele membre ale UE-25 din 1990 până în 2005. Legendă: „Electricity
from biogas [GWh] = Energia produsă din biogaz [GWh]
Biogazul rezultă din mai multe tipuri de procese; el este captat în gropile de gunoi
ecologice, emanând din deşeurile biodegradabile din depozitele de gunoi – alternativă nu
foarte eficientă din punct de vedere ecologic - sau poate fi generat cu ajutorul unui
fermentator. Modul de tratare este ales în funcţie de tipurile de deşeuri. Biogazul poate fi
produs din gunoi menajer sau din deşeuri agricole, cum ar fi dejecţiile lichide şi resturile
rămase în urma recoltării.
98
Biogazul poate fi tratat în unităţi de capacitate mică, la nivel de fermă, dar şi în unităţi
colective şi centralizate; aceste unităţi dezvoltate mai ales în Danemarca, pot procesa
diferite tipuri de deşeuri în acelaşi timp, în principal dejecţii, solide sau lichide, amestecate
cu diferite deşeuri organice.
Uzinele speciale pentru biogaz reprezintă o modalitate eficientă de a folosi deşeurile
biologice din agricultură şi industrie, iar dimensiunile acestor uzine permit folosirea
eficientă a potenţialului energetic al deşeurilor.
Ratele anuale de creştere a electricităţii produse din biogaz au fost mari în ultima decadă şi
se ridică la 24% în 2002, 13% în 2003, 22% în 2004 şi 15% în 2005.
Consolidarea regulamentelor europene privind mediul referitoare la limitarea şi
impozitarea depozitării deşeurilor în gropile de gunoi ecologice încurajează factorii
decizionali să găsească soluţii mai bune din punct de vedere al energiei şi al mediului
pentru procesarea deşeurilor organice imediat după colectare. Totuşi, aproximativ
jumătate din deşeurile urbane ale Europei sunt încă depozitate în gropile de gunoi
ecologice, ceea ce echivalează cu aruncarea unei cantităţi preţioase de energie.
Pe lângă producerea de energie termică şi electricitate, biogazul poate fi de asemenea
folosit drept combustibil în transporturi. Suedia are deja 779 de autobuze care funcţionează
pe bază de biogaz, mai mult de 4 500 de maşini ce folosesc drept combustibil un amestec
de petrol şi biogaz sau gaze naturale, precum şi un tren cu acelaşi mod de funcţionare
începând de anul trecut. Numai un sfert din statele membre ale UE oferă suficient sprijin
pentru dezvoltarea exploatării biogazului.
Energia solară fotovoltaică
Puterea fotovoltaică totală instalată în UE a înregistrat o continuă creştere în ultimii cinci
ani, cu o rată de creştere anuală medie fără precedent de 70%, de la 127 MWp28 în 2000
până la 1,794 MWp la sfârşitul anului 2005. Această creştere impresionantă a puterii
instalate în Europa este determinată de progresele Germaniei: 80% din puterea fotovoltaică
instalată a Uniunii Europene provine din Germania. Celelalte pieţe europene au
caracteristici total diferite. Olanda produce peste 50 MWp, iar Spania 58 MWp. Indicatorul
„putere maximă pe cap de locuitor” pentru cele 25 de state membre a înregistrat de
asemenea o creştere vertiginoasă, de la 2,5 Wp pe cap de locuitor la 3,9 Wp pe cap de
locuitor în 2005. Pentru a face o comparaţie: Japonia (128 milioane de locuitori) are o
putere instalată de 8,9 Wp pe cap de locuitor, în timp ce SUA (291 milioane de locuitori)
are o putere instalată de 1,3 Wp pe cap de locuitor.
Energia fotovoltaică este rezultatul unei tehnologii descentralizate. Când panourile
fotovoltaice sunt instalate pe acoperişurile clădirilor, electricitatea astfel produsă este de
două ori mai puternică decât energia primară, datorită pierderilor de conversie înregistrate
în cadrul proceselor termice de producere a electricităţii, dar şi economisirii pierderilor de
transmisie şi de distribuţie. Acest sector presupune o înaltă tehnologie, are un caracter
modular şi un potenţial pe termen lung.
În mod normal, capacitatea fotovoltaică solară este exprimată în vârf de putere (watt peak
–Wp). Ea
reprezintă energia în waţi produsă de un modul solar, măsurată în condiţii industriale
standard. Aceste condiţii presupun un grad de iluminare de 1 000 waţi/m2, o temperatură
ambiantă de 25ºC şi un spectru influenţat de lumina solară care trece prin atmosferă (MA –
masa aerului – are o valoare de 1,5).
Un exemplu bun de politici inovatoare pentru sprijinirea sectorului energetic este oferit de
Spania,
prima ţară din Europa care a adoptat obligaţia naţională de a lua măsuri pentru sporirea
eficienţei energetice în domeniul construcţiilor şi pentru utilizarea minimă a energiei solare
(energia termică
99
solară sau cea fotovoltaică) în construcţiile noi sau în cele aflate în curs de consolidare.
Există o obligaţie privind contribuţia minimă a energiei fotovoltaice la cantitatea totală de
energie furnizată pentru noile clădiri din sectorul terţiar, cu suprafeţe ce depăşesc un
anumit număr de m2.
Hidrocentralele de capacitate mică
Figura 4.3.1.8. Evoluţia istorică a puterii instalate a hidrocentralelor de

capacitate mică în statele membre ale UE-25 din 1990 până în 200430.
Legendă: „Installed small-scale hydro capacity [MW]” = Puterea instalată a
hidrocentralelor de capacitate mică [MW]
Tendinţa europeană actuală în ceea ce priveşte capacitatea centralelor electrice mici nu este
foarte dinamică din cauza barierelor administrative şi ecologice. Totuşi, acest sector are un
potenţial real care poate duce la o activitate economică constantă şi profitabilă. Termenul
„hidrocentrală de capacitate mică” se referă în general la centrale hidroelectrice cu o
capacitate de până la 10 MW. În alte regiuni ale lumii, nivelul de putere în funcţie de care
centralele hidraulice sunt clasificate în „mari” şi „mici” poate fi foarte diferit. De exemplu,
toate instalaţiile de mai puţin de 50MW sunt considerate de capacitate mică în China.
Această sursă de energie regenerabilă este caracterizată de potenţiale şi costuri de generare
a energiei foarte diferite în Europa.
Capacitatea hidrocentralelor de capacitate mică a crescut anual cu 3,8% în medie în ultimii
patru ani în UE-25. Cauzele principale ale dezvoltării lente sunt în special potenţialele
exploatate şi barierele administrative semnificative (de exemplu permisele de mediu).
Comparativ cu situaţia din UE-15, statele membre care au aderat la UE în mai 2004 au
manifestat o dezvoltare mai dinamică în acest sector, în special datorită dezvoltării din
Slovenia şi Polonia. În statele membre ale UE-10 s-au înregistrat rate de creştere mai mari
cu aproape 8% între 2000 şi 2004.
Energia geotermală
În lume sectorul geotermal se situează în prezent, din punctul de vedere al gradului de
dezvoltare, pe cel de-al patrulea loc ca sector de producere a energiei electrice din surse
regenerabile (în ordinea: hidraulică, biomasă, eoliană, geotermală - sursă Eurostat).
100
Figura 4.3.1.9. Evoluţia istorică a producerii de energie electrică
din surse geotermale în statele membre ale UE-25 din 1990 până în
2004.
La sfârşitul anului 2004, această energie reprezenta 8 911 MW putere instalată în toată
lumea. Europa deţine 9% din capacitatea de producere a energiei geotermale din lume.
Totuşi, energia geotermală nu este folosită în Europa preponderent în sectorul producerii
de electricitate, ci pentru încălzire, acest potenţial fiind exploatat în domeniul construcţiilor
prin instalarea de pompe geotermale de încălzire.
Energia produsă pe baza exploatării surselor geotermale este folosită în prezent în special
în Italia, Portugalia (Insulele Azore) şi Franţa. Liderul european de necontestat este Italia,
cu o putere instalată totală de 790 MWe, ceea ce reprezintă peste 95% din puterea instalată
totală din UE-25. Pe lângă aceste ţări fruntaşe, se pot observa progrese în Austria şi
Germania. Evoluţia energiei electrice geotermale depinde strâns de posibilitatea de a
produce căldură şi electricitate în acelaşi timp.
Observaţii şi concluzii asupra implementării directivei EU 2001/77/EC
Directiva, al cărui obiectiv este creşterea contribuţiei surselor regenerabile de energie la
producerea de electricitate, se referă la patru domenii principale: - stabilirea de obiective
naţionale orientative pentru consumul de energie produsă din sursele regenerabile de
energie; - ajustarea procedurilor administrative pentru noii producători de energie din surse
regenerabile; asigurarea egalităţii de şanse pentru producătorii de energie din surse
regenerabile care doresc să se racordeze la reţeaua naţională de electricitate; - stabilirea de
garanţii de origine, recunoscute reciproc, pentru energia provenită din sursele regenerabile.
Statele membre şi Comisia trebuie să raporteze progresele făcute în vederea atingerii
obiectivului naţional orientativ şi al obiectivului general al Uniunii Europene în ceea ce
priveşte ponderea energiei din surse regenerabile din consumul total de energie.
Articolul 3 al directivei - „Statele membre vor lua măsurile necesare pentru a încuraja un
consum mai mare de energie produsă din surse regenerabile […] Aceste măsuri trebuie să
fie conforme cu obiectivele de îndeplinit.”, permite Comisiei să verifice dacă statele
membre au luat măsuri adecvate în vederea îndeplinirii obiectivelor naţionale orientative
ale acestora .
Statele membre au nevoie de un minim de legislaţie primară pentru implementarea
principalelor prevederi ale Directivei şi de legislaţie secundară corespunzătoare pentru
transpunerea completă a Directivei, corespunzător fiecăruia din cele patru domenii
principale menţionate mai sus.
Din studiile efectuate până în prezent asupra aplicării directivei menţionate se desprind o
serie de concluzii care vizează creşterea utilizării resurselor de energie regenerabilă, dat
fiind faptul că este necesară integrarea adecvată a energiilor regenerabile pe piaţa
101
energetică internă în UE. Există o tendinţă actuală în U E de a conştientiza cei trei factori
promotori ai energiei regenerabile: durabilitatea, competitivitatea şi securitatea
aprovizionării.
În acest context, principiul accesului terţilor este fundamental pentru a permite investiţiilor
în energiile regenerabile să se integreze în reţea şi pentru a atrage noi investitori pe piaţă.
Funcţionarea sectorului energiei regenerabile şi investiţiile în acest sector sunt mai
eficiente când energiile regenerabile sunt expuse la semnalele preţurilor de pe piaţă. Piaţa
internă permite coordonarea producţiei, ducând la sporirea eficienţei producerii de energie
din surse regenerabile atât la scară largă, cât şi la scară redusă. Comerţul transfrontalier
permite unei regiuni cu surplusuri să vândă electricitate unei game largi de clienţi; în
acelaşi mod, este posibilă importarea energiei de la mare distanţă. Aceste aspecte sunt
deosebit de importante pentru zonele cu o putere crescută de generare a energiei eoliene.
Sursele de energie regenerabile trebuie, de asemenea, să împiedice volatilitatea pieţei
energetice. Europa nu poate să-şi permită să eşueze în politica sa privind energia
regenerabilă. Unele state membre – Danemarca, Germania, Spania, Irlanda, Ungaria,
Olanda şi Luxemburg – vor atinge obiectivul adoptat prin implementarea directivei. În
principal datorită eforturilor acestor câteva ţări, UE poate, în cel mai bun caz, să ajungă la
o pondere a energiei din surse regenerabile de 19% în 2010. Alte state membre îşi pot
îndeplini obiectivele naţionale dacă îşi consolidează politicile. Însă un număr destul de
mare de state membre manifestă o scădere în producerea de energie din surse regenerabile.
Energia eoliană reprezintă un succes clar, înregistrând o creştere considerabilă în Europa şi
o piaţă globală în continuă creştere. Biomasa – „uriaşul adormit” – începe să se trezească,
iar biogazul şi combustia simultană au înregistrat progrese în ultimii doi ani. Având în
vedere politicile actuale, ponderea totală a energiei regenerabile va ajunge la 19% până în
2010.
Apropierea de îndeplinirea obiectivului poate fi considerată un succes parţial, deşi există
încă loc de îmbunătăţiri. Comisia doreşte continuarea eforturilor pentru a obţine progrese
durabile în ceea ce priveşte electricitatea, şi recomandă măsuri, vizând acţiuni imediate în
opt domenii importante privind energia din surse regenerabile [rap en reg UE].
1 Statele membre trebuie să aplice corect şi în totalitate Directiva privind energia din surse
regenerabile.
2. Este necesară înlăturarea imediată a barierelor administrative, a accesului pe criterii
injuste la reţea şi a procedurilor complexe.
3. Este necesară optimizarea sistemelor de sprijin, astfel cum sunt definite în COM (2005)
675 final. Comisia reexaminează în 2007 situaţia sistemelor de sprijin a surselor de energie
regenerabile de către statele membre pentru a evalua performanţele acestora şi necesitatea
de a propune sisteme de sprijin armonizate pentru sursele de energie regenerabile în
contextul pieţei energetice interne a UE. Sistemele naţionale vor fi necesare în perioada de
tranziţie, până când piaţa internă este complet funcţională, iar sistemele de sprijin
armonizate vor constitui un obiectiv pe termen lung.
4. Trebuie luate măsuri pentru a activa sectorul biomasei prin acţiuni întreprinse în cadrul
Planului de Acţiune privind Biomasa. Trebuie acordată o atenţie specială creşterii folosirii
biomasei pentru producerea simultană de căldură şi energie (CHP).
5. Credibilitate pe termen lung: Comisia propune în 2007 un nou cadru legal pentru
promovarea surselor de energie regenerabile, astfel cum sunt menţionate în Foaia de
Parcurs pentru Energia Regenerabilă.
6. Comisia va continua să coopereze îndeaproape cu instituţiile responsabile de reţeaua
electrică, cu autorităţile europene de reglementare a energiei şi cu industria energiei
regenerabile pentru a permite o mai bună integrare a surselor de energie regenerabilă în
reţeaua electrică şi va acorda o atenţie deosebită cerinţelor speciale legate de dezvoltarea
102
mai accentuată a energiei eoliene produse în larg, mai ales în ceea ce priveşte conexiunile
externe la reţea. Trebuie să se analizeze posibilităţile oferite de sistemul TEN-E (Reţeaua
de Energie Transeuropeană). Trebuie să se înceapă lucrul la o super-reţea europeană
transfrontalieră.
7. Piaţa internă de electricitate se va dezvolta în concordanţă cu progresul surselor de
energie regenerabile. Liberalizarea, în special în ceea ce priveşte transparenţa, preţurile
diferenţiate şi capacitatea crescută de interconectare, oferă de asemenea posibilitatea noilor
actori inovatori de a pătrunde pe piaţă.
8. Sursele de energie regenerabile trebuie integrate în cel mai scurt timp în strategia de la
Lisabona a Uniunii Europene prin programul de competitivitate şi inovare (CIP), prin
fonduri
regionale şi de coeziune, prin dezvoltare rurală şi printr-o cercetare şi dezvoltare
accentuată în perioada 2007-2013.
Reglementări - elemente de bază
Primul pas spre integrarea noilor state din Europa Centrală şi de Est în Uniunea Europeană
a fost făcut prin Acordurile Europene încheiate în 1994 între UE (prin S/M şi Comisia
Europeană) şi ţările aspirante. Acordurile, încheiate pe perioadă nedefinită, şi având
perioade tranzitorii de până la 10 ani, sunt identice în structură şi conţinut pentru toate
ţările, şi acoperă aceleaşi teme ca şi Tratatul UE.
Acordurilor Europene sunt: Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Estonia, Lituania,
Polonia, România, Slovacia şi Slovenia.
Din punct de vedere al energiei, Acordurile Europene se referă la următoarele arii de
cooperare:
- formularea şi planificarea politicii de energie: - managementul sectorului de energie şi
instruirea personalului; - dezvoltarea resurselor energetice: - promovarea economisirii
energiei şi a eficienţei în folosirea acesteia; - impactul de mediu asupra producţiei şi
consumului de energie; - transferul de tehnologie şi know-how; - deschiderea pieţei de
energie.
Acordurile Europene au creat cadrul pentru procesul de pre-aderare al ţărilor candidate.
Cartea Albă4 realizată de Comisia Europeană în 1995 precizează că doar armonizarea
legislaţiei cu cea europeană nu este suficientă pentru a îndeplini criteriile de aderare.
Principala provocare pentru ţările asociate stă « nu în adoptarea tehnică a textelor de
lege, ci în adaptarea maşinăriei administrative şi a societăţii la condiţiile necesare pentru a
face această nouă legislaţie să funcţioneze ».
Actualmente, reuşita promovării electricităţii generate din surse regenerabile de energie pe
piaţa liberalizată a energiei constituie o problemă centrală. În ceea ce priveşte energiile
regenerabile în contextul liberalizării pieţei interne de energie, producerea de energie din
surse regenerabile este mai puţin competitivă cu cea obţinută din surse convenţionale, în
principal deoarece pe o piaţă liberalizată efectul scontat este de scădere a preţului energiei.
Penetrarea pe piaţă a energiilor regenerabile este dificilă şi se datorează unui număr de
factori cum sunt: - acordarea de subvenţii importante pentru generarea de energie electrică
din surse convenţionale (combustibili fosili şi nucleari), respectiv a unor subvenţii scăzute
pentru generarea de energie electrică din surse regenerabile ; - costurile de producţie ale
energiei obţinute din surse convenţionale nu includ şi costul integral al poluării
(externalităţi negative); - tehnologiile utilizate pentru producerea de energie din surse
regenerabile sunt costisitoare; - majoritatea surselor de energie regenerabilă nu sunt
constante (vânt, lumina solară, debite de apă etc.) generând dificultăţi legate de
prognozarea producţiei de energie, care se traduc în costuri suplimentare; - datorită
caracteristicilor particulare ale surselor de energie regenerabilă (sunt locale şi dificil de
prognozat), instalaţiile utilizate pentru generarea de energie din aceste surse sunt disparat
103
amplasate şi de capacitate mică. Cu toate acestea, în contextul liberalizării pieţei este
promovată apariţia pe piaţă a energiilor regenerabile prin adoptarea cadrului legislativ
adecvat, care să compenseze aceste dificultăţi.
Una din condiţiile intrării pe piaţă este garantarea accesului liber şi nediscriminatoriu la
reţea. În baza Directivei 96/92/EC statelor membre li s-a permis să acorde prioritate
energiilor regenerabile în reţea.
90
80
78,1
70
60
60,0
59,17
50
40
42,71
41,85
39,0
30
31,5
29,4
29,0
26,17
25,0
23,36
23,02
20
21,0
21,0
20,1
14,88
14,42
13,5
10,69
13,2
10
12,5
8,98
8,93
3,83
2,88
2,71
1,22
10,0
9,0
5,7
6,0
0
United Kingdom
Total E.U.
Denmark
Belgium
Germany
Finland
France
Greece
Ireland
Luxemburg
Portugal
Italy
Netherlands
Spain
Austria
Sweden
in %
Fig. 4.3.1.10. Cote de energie regenerabilă din energia totală consumată în 2003
şi cotele ţintă prevăzute pentru 2010. (Sursă- Eurobarometer 2004)
Pe de altă parte, în baza angajamentelor asumate conform Protocolului de la Kyoto, UE are

o ţintă a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% faţă de nivelul de referinţă al
anului 1990, în perioada 2008-2010.
Pentru îndeplinirea acestei ţinte, un rol important va reveni dezvoltării surselor de energie
regenerabilă, care se justifică politic şi prin alte argumente cum sunt: - beneficiile de
mediu, sub aspectul reducerii poluării aerului la nivel local; - reducerea dependenţei de
importul de energie; - crearea de locuri de muncă în zone rurale şi izolate; - crearea unor
oportunităţi de export pentru industriile naţionale dezvoltate.
Se apreciază că în ţările membre ale UE, politicile din domeniul energiilor regenerabile
diferă sub mai multe aspecte, cum sunt: - obiectivele specifice urmărite de statele membre;
- rezultatele scontate;
- definirea surselor de energie regenerabilă; - instrumentele de politică aplicate.
Elementul comun al acestor politici constă în obiectivul lor general, respectiv creşterea
segmentului de piaţă a energiilor regenerabile pe piaţa liberalizată de energie.
În cadrul politicilor din domeniul energiilor regenerabile se disting în mod tradiţional, la
nivelul UE
patru categorii de instrumente:
- instrumente economice: utilizate pentru a încuraja producerea de energie regenerabilă
prin stimulente financiare (subvenţii, granturi acordate pentru investiţii, măsuri fiscale,
granturi acordate pentru cercetare – dezvoltare, etc.);
- instrumente de reglementare: utilizate pentru a stabili cadrul de reglementare, obligaţii şi
drepturi, în care energiile regenerabile se bucură de un statut mai favorabil comparativ cu
energia produsă din surse convenţionale (standarde de calitate, prioritate în reţea, cote de
energie etc.);
104
- instrumente de informare: utilizate pentru informarea cetăţenilor şi pentru creşterea
conştientizării cu privire la avantajele energiilor regenerabile (campanii de informare,
certificare etc.);
- instrumente voluntare: aplicate din ce în ce mai mult în sectorul energiei şi cu precădere
în cel al energiilor regenerabile (acorduri voluntare, preţuri “verzi”).
Instrumentele politice aplicate în sectorul energiilor regenerabile diferă de la un stat
membru la altul, în funcţie de dependenţa energetică - pe ansamblu şi a fiecărui stat
membru (S/M) - şi de evoluţia ţintelor politicilor UE în timp - cum se poate vedea şi din
cele arătate anterior.
Un element legislativ pe baza căruia pot fi activate aceste instrumente în mod favorabil
energiei din surse regenerabile este Directiva privind promovarea energiilor produse din
surse regenerabile de energie pe piaţa internă de energie a Uniunii Europene (Directiva
77/2001/EC- menţionată şi în contextul capitoleleor anterioare).
Subliniem faptul că promovarea surselor regenerabile de energie este recunoscută ca
măsură prioritară, şi pentru că exploatarea acestor surse contribuie la protecţia mediului,
dezvoltarea durabilă, asigurarea securităţii alimentării cu energie şi la posibilitatea
îndeplinirii ţintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, asumate conform
Protocolului de la Kyoto. Directiva 77/2001/EC, solicită statelor membre să stabilească
ţinte indicative pentru consumul de energie electrică generată din surse regenerabile, în
vederea asigurării pe termen mediu a unei penetrări mai accentuate pe piaţa internă de
energie electrică a energiei produse din surse regenerabile (fig.1).
În rezumat, principalele direcţii de acţiune înscrise în “Directiva 2001/77/EC” constau în:
· creşterea gradului de valorificare a surselor regenerabile de energie în producţia de
energie electrică şi termică;
· stabilirea unei cote-ţintă privind consumul de energie electrică produsă din surse
regenerabile de energie, în mod diferenţiat de la o ţară la alta;
· adoptarea de proceduri adecvate pentru finanţarea investiţiilor în sectorul surselor
regenerabile de energie;
· simplificarea şi adecvarea procedurilor administrative de implementare a proiectelor de
valorificare a surselor regenerabile de energie;
· accesul garantat şi prioritar la reţelele de transport şi distribuţie de energie;
· garantarea originii energiei produse pe bază de surse regenerabile de energie.
Tabelul 4.3.1.11. Valori de rererinţă produse din surse regenerabile (sursă- anexa
laDirectiva 2001/77/EC )
105
Legendă: SRE: Surse Regenerabile de Energie; Referinţa de 30% pentru România este în conformitate cu
prevederile HG nr. 443/2003privind promovarea produc_iei de energie electrică din surse regenerabile de energie
(inclusiv energia electric_
produsă în centrale hidroelectrice).Datele conţin inclusiv energia electrică produsă în centrale hidroelectrice de
mare
putere.
Aceste direcţii constituie tot atâtea capitole de implementare economică şi adecvare

legislativă la nivelul fiecărui stat membru, privind energia regenerabilă.
Aspecte referitoare la utilizarea sistemelor care utilizează energii regenerabile în clădiri
Restricţii privind utilizarea în clădiri a tehnicilor care utilizează energii regenerabile
Pe baza analizei efectuate asupra situaţiei actuale la nivel european, se poate invoca că
lipsa cunoştinţelor şi a încrederii în sursele de energie regenerabilă sunt cei mai importanţi
factori care limitează utilizarea sistemelor care utilizează energii regenerabile în clădiri.
Costurile mai mari şi administrarea greoaie precum şi structura complexă a reglementărilor
aferente acestora par să fie cele mai importante piedici în implementarea energiilor
regenerabile. Problema proprietăţii contra beneficiarului investiţiei pare să fie mai puţin
importantă şi nu poate fi generalizată ca o constrângere.
Un rol important îl joacă sprijinul politic şi un cadru politic coerent. Dar numai sprijinul
financiar nu este suficient pentru a impulsiona utilizarea pe scară mai largă a energiilor
regenerabile:introducerea reglementărilor privind performanţa energetică reprezintă un
instrument important de sprijinire a penetrării în clădiri a sistemelor care utilizează
energiile regenerabile.
Obligaţia aplicării unei tehnici sau a alteia nu va fi întotdeauna binevenită, fiind clar că
sistemele bazate pe energii regenerabile sunt doar un mod de a reduce emisiile de CO2.
Lipsa sprijinului politic este decisiv în existenţa restricţiilor.
Sistemele de reglaj din clădiri pot cauza restricţii la utilizarea tehnicilor bazate pe energii
regenerabile în clădiri. În Belgia, Franţa si Olanda, instalarea de panouri fotovoltaice şi de
captatoare solare de mici dimensiuni sunt scutite de necesitatea solicitării unor autorizaţii
sau sunt supuse unor cerinţe nesemnificative. Autorizaţii de montare sunt solicitate în
Danemarca. Reglementările în construcţii din Marea Britanie nu menţionează direct aceste
instalaţii, dar toate echipamentele care afectează aspectul clădirilor fac obiectul
controalelor.
106
Încurajarea utilizării sistemelor bazate pe energii regenerabile în raport cu metoda
performanţei energetice
Analiza politicilor privind metoda de stabilire a performanţei energetice care pot încuraja
utilizarea sistemelor bazate pe energii regenerabile a condos la identificarea unei colecţii
de politici pe care o prezentăm în continuare.
Au fost identificate trei tipuri de instrumente: reglementări, politici financiare şi politici
informaţionale.
Reglementări privind sistemele bazate pe energii regenerabile în politica referitoare

la performanţa energetică
Instrument Argumente pro Argumente contra
Obligaţia utilizării Nici o modificare a Este acceptată violarea
sistemelor bazate pe energii designului clădirii, când se standardului?
regenerabile când se introduc sistemele bazate pe
depăşeşte depăşeşte energii regenerabile
standardul pentru
performanţa energetică
Obligatia considerării unui Creşterea garantată a O mai mică libertate pentru
procent de sisteme bazate pe ponderii utilizării sistemelor designul clădirii
energii regenerabile în bazate pe energii
calculul performanţei regenerabile în clădiri
energetice
Obligatia pentru aplicarea

tehnicilor aferente utilizării
sistemelor bazate pe energii
regenerabile: Cererea şi oferta de Control administrative
1. Combinarea panourilor elctricitate vin împreună suplimentar?
fotovolltaice cu sistemele de Posibilităţi de producere
răcire cumulative garantote pentru Acesta este un exemplu de
2. Sisteme termice solare tehnicile inovative monopol guvernamental
obligatorii referitoare la sistemele
bazate pe energii
regenerabile
Standarde privind Mai multe opţiuni valabile Costurile de administrare
performanţa energetică pe pentru sistemele bazate pe vor fi mai mari deoarece
şantier energii regenerabile apar mai multe probleme
când se stabileşte mărimea privind controlul clădirii
şantierului. Va creşte gradul de
Mai multă libertate privind acceptare a unor produse
designul clădirii oferită când non-conforme atâta vreme
se ţine seama de mărimea cât controlul va fi mai dificil
şantierului.
Scutirea de la obligaţia de a Se economisesc timp şi bani Prea puţine beneficii pentru
realize calculu performanţei deoarece un mai trebuie utilizator
energetice dacă procentul de realizate calculele
sisteme bazate pe energii obligatorii ale performanţei
regenerabile este mai mare energetice.
decât un anumit procentaj
din totalul ebergiei
107
consumate (70%,
în Germania)
Stimulentele financiare sunt utilizate destul de des de guvernanţi pentru încurajarea

economiilor energetice sau pentru utilizarea sistemelor bazate pe energii regenerabile..
Stimulentele financiare pot avea două direcţii. Una este de a impune taxe pentru a preveni
comportamentul nedorit sau de acompensa costurile de mediu. Al doilea este de a încuraja
comportamentul dorit prin furnizarea de subvenţii sau scutiri de taxe. Înr-un caz ideal
aceste două tipuri de stimulente financiare sunt în echilibru: costurile subvenţiilor pentru
sistemele de energii regenerabile sunt plătite din veniturile obţinute din taxele pe consumul
energiilor non-regenerabile. În Olanda, a fost impusă o taxă pe folosirea aparatelor casnice,
veniturile astfel rezultate fiind folosite pentru subvenţionarea panourilor fotovoltaice şi a
captatoarelor solare. Stimulentele financiare sunt adesea părţi componente ale schemelor
care funcţionează separat de reglementările referitare la energie. Procedurile administrative
pot fi complexe şi pot descuraja utilizarea subvenţiilor. Deci poate fi interesanta de văzut
ce stimulente pentru sistemele bazate pe energii regenerabile există în paralel
reglementările referitoare la performanţa energetică. În tabelul următor sunt prezentate mai
multe exemple existente şi noi propuneri
Optiuni pentru stimulente financiare aferente sistemelor bazate pe energii regenerabile în

raport cu politica pentru performanţa energetică
Subvenţii Încurajează economia de energie mai Cheltuielile cu subvenţia
1. Subvenţie pentru o mai mult decât în mod obişnuit oferind în trebuie acoperite de taxe
bună performanţă acelaşi timp aceeaşi libertate în ceea
energetică ce priveşte designul (cu perspectiva
utilizarii mai numeroase a aplicaţiilor
bazate pe energii regenerabile)
Încurajează utilizarea sistemelor

bazate pe energii regenerabile oferind
în acelaşi timp aceeaşi libertate în ceea Cheltuielile cu subvenţia
2. . Subvenţie pentru o ce priveşte designul trebuie acoperite de taxe
mai bună performanţă a
sistemelor bazate pe
energii regenerabile
Subvenţie pentru Procedurile administrative pot fi mai
echipamente aferente eficiente
sistemelor bazate pe
energii regenerabile
conectat automat la Cheltuielile cu subvenţia
energia transmita Aplicarea subvenţiei poate fi uşurată, trebuie acoperite de taxe
încurajându-se utilizarea sistemelor
Calculul performanţei în bazate pe energii regenerabile
raport cu reglajul clădirii
Împrumuturi mai ieftine
când se folosesc mai
mult: Legătura cu ipoteca clădirii poate fi un Dacă nu sunt direct legate
1. Opţiuni durabile puternic stimulant financiar (la de calculul performanţei
108
clădirile noi) energetice, va fi necesar un
Legătura cu ipoteca clădirii poate fi un effort mai mare din partea
2. Sisteme bazate pe puternic stimulant financiar (la arhitectului/constructorului,
energii regenerabile clădirile noi) ceea ce va limita utilizarea
Politici privind preţul Deţinerea de terenuri este unul din Puterea instituţiilor
terenului: ede ex. puţinele mijloacele ale instituţiilor guvernamentale poate fi
impunerea de condiţii guvernamentale prin care se pot limitată din considerente
(legate de sisteme bazate îndeplini ambiţiile legate de protecţia juridice la impunerea unor
pe energii regenerabile) mediului condiţii mai severe decât
de la vânzarea terenului cele din legea naţională
pentru construcţia unei
case
Taxe energetice reduse Relaţie directă între consum şi Necesitatea unui control
pentru consumul de producţie administrativ
energie al sistemelor
bazate pe energii
regenerabile “produse
acasă”
Taxarea progresivă a Aplicarea sistemelor bazate pe energii • Nevoia de control
consumului de energie regenerabile devine mai atractivă pe • O anumită cantitate de
non-regenerabilă scară largă pentru utilizatorii de energie va trebui taxată la o
combustibili fosili valoare mai mică pentru ca
persoanele cu venit mic să-
şi poată permite energia
Politicile informaţionale utilizează mai degrabă o forţă limitată dar încearcă să

convingă doar prin furnizarea de informaţii despre beneficiile unui anumit comportament.
Politicile informaţionale sunt adesea considerate ca instrumente suplimentare faţă de
reglementări sau stimulente financiare. Totuşi în situaţiile în care părţile sunt în principiu
doritoare să schimbe comportamentul dar nu ştiu care comportament este mai bun,
politicile informaţionale pot fi un mijloc eficient.
În tabelul următor se prezintă un număr de exemple şi noi idei.
Optiuni pentru politicile informaţionale aferente sistemelor bazate pe energii

regenerabile în raport cu politica pentru performanţa energetică

Eticheta pentru Eticheta pentru sistemele Pe o piaţă imobiliară tensionată,
sistemele bazate pe bazate pe energii eticheta pentru sistemele bazate
energii regenerabile regenerabile poate fi un pe energii regenerabile poate fi
instrument de marketing/un un argument puţin important
argument pentru vânzare
Analiza potenţialului O analiză a sistemelor Furnizarea opţiunilor posibile
sistemelor bazate pe bazate pe energii pentru sistemele bazate pe
energii regenerabile regenerabile poate oferi o energii regenerabile şi a
imagine a opţiunilor posibile momentului de returnare a
pentru sistemele bazate pe banilor poate fi un instrument
energii regenerabile şi a nesemnificativ pentru
momentului de returnare a schimbarea comportamentului
109
banilor,sperând astfel să se
încurajeze alegerii acestor
sisteme
Contributia vizibilă a Face sistemele bazate pe Fără nici o obligaţie
sistemelor bazate pe energii regenerabile mai
energii regenerabile vizibile ca parte a
la calcului performanţei energetice a
performanţei unei clădiri.
energetice
Scheme-suport in unele state europene

In acest paragraf se prezinta, spre exemplificare, schemele suport practicate in unele tari
europene. Avand in vedere obiectivele proiectului, s-au evidentiat masurile care privesc
sursele regenerabile de energie in general precum si energei solara/eoliana in particular.
AUSTRIA
Masura Reglementari Observatii
Sustinerea preturilor
Obligativitatea de Cota minima de energie verde in

achizitie a unui volumul total de electricitate furnizata:
procent minim de - 1 octombrie 2001: 1 %
electricitate verde - 1 octombrie 2003: 2 %
(produsa din surse - 1 octombrie 2005: 3 %
regenerabile sau - 1 octombrie 2007: 4 %
cogenerare-CHP) Comertul cu ‘energie verde’este admis intre
operatorii de distributie; in cazul
nerespectarii obligatiei, este prelevata o
taxa compensatorie.
Reglementarea Pentru achizitionarea de ‘energie Variaza in functie

pretului de verde’ s-a stabilit un pret minim de de land, intre 0,03
achizitie achizitie Euro/kWh si 0,07
Euro/kWh.
Masuri fiscale
Taxa pentru gaze Destinata pentru finantarea protectiei Gaze nat.: 0,044 Euro/m3
naturale si energie mediului si eficientei energetice Energie electrica: 0,0073
electrica Euro/kWh
Impozitul pe venit Credite acordate pentru investitii in Plafonul maxim/an care

energia regenerabila poate fi dedus este 7267
Euro
T.V.A. T.V.A. redusa pentru anumite energii Produse rezultate din

regenerabile biomasa si biodiesel: 10%
(T.V.A. curent este 20%)
Subventii, imprumuturi
110
Legea cu privire la Ajutor pentru investitii pentru toate Marimea ajutorului este, in
promovarea tipurile de proiecte de mediu general, intre 10% si 30%
protectiei mediului
Imprumuturi Pentru imbunatatirile calitatii RES Plafonul minim este de
utilizate in turism 36.336 Euro; creditul se
acorda pe o perioada de la
5 ani la 12 ani
Ajutor pentru Pentru utilizarea SRE (pompe Variaza in functie de land
investitii termice, energie solara)
Ajutoare pentru Pentru diverse tipuri de regenerabile
agricultura pentru investitorii in agricultura
Aria geografica de Schema de Subventie Ajutor pentru Din anul 1993

Sud a Austriei pentru Energia Solara investitii directe
pentru energia solara
termica, PV si
pompele termice
Aria geografica de Subventiile pentru Subventii pentru Din anul 1985
Nord a Austriei Fondul de Mediu energia termica
utilizand bio-
combustibili, pentru
pompe termice,
energie termica
solara si PV
Tyrol Subventia pentru Ajutor direct:
regenerabile investitii pentru PV,
recuperare caldura,
SRE pentru
producerea de apa
calda si caldura,
conectare la sisteme
de termof. urbana
Schema de subventie Ajutor direct: Din anul 1992
pentru energie solara investitii pentru PV si
energie solara pt.
produceea de apa
calda si caldura
Voralberg Subventie pentru Ajutor pt. investitii 1991
Energia Termica directe pentru
Solara utilizarea energiei
termice solare la
producerea de apa
calda si caldura
BELGIA
Obligatia de achizitie de 3% a Intreprinderile trebuie sa Nerespectarea
electricitatii produse din SRE achizitioneze, la un pret rezonabil, acestei obligatii se
111
3% din energia electrica din surse sanctioneaza cu
regenerabile. Aceasta cerinta se amenda.
poate realiza prin comercializarea
‘certificatelor verzi’ incepand din
anul 2002.
Masurile fiscale
Taxa pe sulf pentru pacura SRE sunt exceptate
Impozitul pe venit 13,5% din investitiile pentru SRE
pot fi deduse din profit
Subventii, Imprumuturi
Subventia de stat pentru Investitii in instalatii pentru SRE Subventii de pana la
investitii utilizate in spitale si scoli 20%
Fondul pentru Producerea de Pentru promovarea de proiecte Volumul total al

Energie Electrica SRE si proiecte demonstrative ajutorului in 1999: 5
milioane EURO
Flandra Subventia Proiecte demonstrative: pana la Subventii de pana la
pentru 35% din cost 20%
investitii
Bruxelles Subventie Pentru investitii in boilerele Subventii de pana la
pentru captatoare de energie solara 35%, plafonul
investitii pentru producerea apei calde maxim fiind 990
menajere EURO
Cercetare - Dezvoltare Cercetare si dezvoltare pentru Cca. 3,5 milioane
SRE Euro/an
DANEMARCA
Obligativitatea Pentru energia electrica din SRE sau din
achizitionarii centrale in cogenerare alimentate de la
biomasa
Masurile fiscale
Exceptare de la taxa pe Toata energia electrica din RES este Subventia estimata:
energie exceptata de la taxa. 126 milioane Euro
(Taxa pe energie, CO2 si sulf reprezinta
taxe pe consum, nu pe productie)
Exceptare de la taxa pe Toata energia electrica din RES este (Taxa se bazeaza pe
CO2 exceptata de la taxa. Producatorilor li se continutul de carbon
returneaza fondurile. al energiei electrice
pe baza de carbune)
Suma returnata: 0,001
Euro/kWh
Reducerea impozitului Actionarii companiilor private de
pe venit producere a energiei eoliene pot alege
un sistem, unde primii 400 Euro din
venitul din energia eoliana sunt scutiti
de impozit
112
Subventii prin Agentia Subventii pentru investitiile in instalatii Subventiile acopera
Daneza de Mediu SRE si pentru programe de promovare a intre 15% si 30% din
SRE investitie, cu un
plafon maxim de
132.000 Euro
Subventiile pentru Un program de sustinere a investitiilor Finantarea totala: 27
modulele solare pe o perioada de cinci ani milioane Euro/an
Cercetare - Dezvoltare Finantare de la buget pentru sustinerea 17,2 milioane
cercetarii in domeniul SRE Euro/an
FRANTA
Reglementarea Consumatorul este obligat sa cumpere
pretului de achizitie a energie electrica din SRE conform
energiei electrice principiului ”costuri evitate”
Contractele pentru O anumita capacitate de furnizare face Subventia estimata:
furnizarea energiei obiectul unei cereri de oferta. Contractul 2,9 milioane
eoliene (Programul de furnizare este incheiat cu ofertantul EURO/an.
EOLE 2005). care a propus cel mai bun pret. Piata si
pretul sunt garantate pentru 15 ani
Masuri fiscale
Reducere T.V.A. Se aplica rata T.V.A. de 5,5% (alte
produse energetice: 19,6%)
Amortizare Rata specifica de amortizare pentru Amortizare 100%
investitiile in SRE
HELIOS 2006 Subventii pentru investitii pentru Finantare de cca. 1
incalzirea apei pe baza de energie solara milion Euro/an
Fondurile de investitii Subventii pentru investitii pentru SRE, Finantare: 15
‘FACE’ majoritatea pentru investitiile in retea milioane Euro/an
Cercetare dezvoltare Se estimeaza ca Franta cheltuie Finantarea medie
aproximativ 1% din bugetul total C&D pt. anuala: 4 milioane
SRE Euro - 5 milioane
Euro
GERMANIA
Masurile fiscale
Deducera impozitului Deduceri pentru investitii pentru anumite
pe venit tipuri de SRE
Subventiile directe Acordate drept compensare pentru taxa pe Finantare: 118
pentru RES energia electrica, care este de asemenea milioane Euro/an
prelevata si pe RES
Imprumuturile oferite Imprumuturi cu dobanda scazuta, Subventia nu a fost
de Deutsche specifice pentru investitiile in RES cuantificata.
Ausgleichsbank
113
Al 4-lea Program de Are ca scop sustinerea cercetarii si Finantarea maxima:
Cercetare in domeniul reducerea emisiilor de CO2 – prin 383 mil. Euro/an
Energiei economisirea de energie sau prin utilizarea
RES
Fondul Include masuri individuale de sustinere a Pana in 2002:
Guvernamental pentru RES, precum: instalatia de captatori de aproximativ 10,2
RES caldura solara, pompe termice, milioane Euro/an
hidrocentrale mici, centrale PV, centrale
pentru biomasa si biogaz
Programul 100.000 Acoperisurile foto-voltaice sunt Plafonul subventiei:
acoperisuri subventionate printr-un imprumut pe max 100%, max.
termen lung, cu dobanda zero 500.000 Euro
Cercetare – Dezvoltare Aproape 30% din bugetul de
Cercetare/Dezvoltare al Germaniei se
consuma pe regenerabile
IRLANDA
Cerinta: Alternativa de Procedura de cerere de oferta partial Nivelul actual al
Energie (AER- finantata de Uniunea Europeana, in cadrul subventiei AER este
Alternative Energy careia SRE sau CHP concureaza pentru estimat la 10
Requirement) contracte de furnizare pe termen lung cu milioane Euro/an.
unitatile publice. Preturile sunt
subventionate si mentinute “deasupra
costurilor evitate” datorita neutilizarii
combustibililor fosili.
Masuri fiscale
Credite pentru Program de sprijin pentru dezvoltarea Plafon: 317.400
impozitul pe venit intreprinderilor mici, in special pentru cele Euro
specializate in productia de energie hidro.
Exceptare de la taxa Investitiile in energia eoliana si biomasa Pana la 50% din
pe SRE sunt exceptate. costurile investitiei
pot fi deduse din
profiturile societatii
(plafon maxim
deducere: 9,5
milioane Euro)
ITALIA
Pret “preferential” Autoritatea nationala de reglementare - hidrocentrale mici
114
pentru energie obliga la achizitia de SRE la un pret ( pana la 3 MW):
regenerabile preferential. (Pretul scade dupa 8 ani de 0,83 Euro/kWh;
functionare a instalatiei); prin preturile la - centrale eoliene si
regenerabile se asigura un nivel de geotermale: 0,1
rentabilitate Euro/kWh;
- PV, biomasa,
deseuri: 0,15
Euro/kWh;
(dupa 8 ani de
functionare: 0,53
Euro/kWh)
Masuri fiscale
Taxa pe CO2 Veniturile sunt partial utilizate pentru
promovarea SRE
Taxa pe sulf Pana la 125 Euro/t
pentru continut mare
de sulf;
- pana la 62
Euro/tona pentru
continut scazut de
sulf
Drept regional pentru Regiunile pot impune taxe combustibilii
accizare pentru a finanta, intre altele, proiectele
privind SRE
T.V.A. preferential Sistemele de captare a energiei solare T.V.A. la sisteme de
beneficiaza de T.V.A. redus captarea energiei
solare: 10% (in loc
de 20 %)
Programul de Program destinat pentru realizarea a Subventie de pana la
subventii “10.000 de 10.000 de acoperisuri pe o perioada de 75% din capital
acoperisuri foto- cinci ani
voltaice”
Programul National de Are ca scop instalarea a trei milioane m2
Energie Solara panouri solare, pana in anul 2010
Termica
Cercetare - Dezvoltare Alocari bugetare pentru Fonduri alocate
cercetare/dezvoltare intre anii 1995 -
1998: 39,3 milioane
EURO (estimare
medie)
OLANDA
115
Obligatia de Prin reglementari distribuitorul este
achizitionare obligat sa accepte toata energia electrica
produsa din SRE
Masuri fiscale
Taxa pe energie – Energia electrica produsa din SRE si Subventia a fost
sustine proiecte energia termica sunt scutite de taxe. estimata la 14
ecologice si cu Proiecte de economisire a energiei milioane Euro in
intensitate energetica exceptate de taxe 1998 si a crescut
redusa continuu pana in
prezent;
Taxa de mediu pe Taxa prelevata numai pentru combustibilii
combustibil si pe fosili (calculata astfel: 50% pe valoarea
uraniu energetica si 50% pe continutul de
carbon).
Taxa pe uraniu este o masura
compensatorie
Deducerea taxei Pentru anumite investitii in domeniul
pentru proiectele de conservarii energiei si surselor
mediu regenerabile: intre 40% si 52% din
costurile investitiei se deduc din
profit/venit
Amortizarea flexibila Intreprinderile pot decide durata Subventia estimata

amortizarii pentru investitii destinate pentru SRE: 27
proiectelor de mediu milioane Euro
Exceptare de la Dobanzile si dividendele sunt exceptate in Subventia estimata:

impozitul pe venit cazul anumitor investitii ecologice majore 7 milioane Euro/an
pentru “investitii
verzi”
Programul ‘Deseuri si Subventii pentru utilizarea biomasei si Finantare: 4,08
Biomasa’ deseurilor si pentru sustinere proiecte milioane Euro
demonstrative, tehnologice si studii de
fezabilitate
Programul Subventii pentru promovarea investitiilor Finantare: 3,76

‘Promovarea Energiei si de dezvoltare tehnica/industriala milioane Euro
Eoliene’
Programul ‘Energie Finantare pentru sustinerea proiectelor de Finantare: 12
Solar -Fotovoltaica’ dezvoltare tehnico/aplicativa milioane Euro
Programul ‘Energie Subventii pentru devoltarea instalatiilor si Finantare: 1,8

termo - solara tehnologiei milioane Euro
Subventii pentru Incurajarea dezvoltarii sistemelor de Finantare: 3,6

sisteme active de captare a caldurii solare milioane Euro
caldura solara
116
PORTUGALIA
Portugalia se afla intr-o situatie unica deoarece productia interna de energie provine
exclusiv din surse regenerabile de energie.
Masuri fiscale
Cote reduse de T.V.A. Pentru echipamentul folosit pentru SRE 5% (TVA normala:
(exmplu, panouri solare) 17%)
Reduceri ale Reducere aplicata la cumpararea de 20% din investitie

impozitului pe venit echipamente care functioneaza pe baza sau maxim 125 Euro
SRE se pot deduce
Cercetare - Dezvoltare Finantare de la buget pentru C/D; cca. 2/3 In 1999, 1,2
din fondul de cercetare/dezvoltare este milioane Euro
destinat RES
SPANIA
Regimul special de Autoproducator; producatori utilizatori de
ajutor pentru SRE au garantat accesul la retea si
producatori beneficiaza de un pret fix (80–90% din
valoarea pretului final)
Masuri fiscale
Deducerea de la Deducere la investitii si echipamente care 10% deducere din
impozitul pe venit imbunatatesc mediul inconjurator pretul de achizitie
cand este prelevata
taxa
Planul de economisire Finantare proiecte demonstrative Subventia maxima pe proiect
a energiei si de si de promovare a SRE; (atentie (2,3 milioane EURO)
eficienta energetica speciala se acorda IMM) Plafoane maxime:
- hidro mici (15% pentru
IMM, altele, 5%);
- centrale eoliene(40% pentru
IMM, 30% altele);
- energie solar-termica (208
EURO/mp);
- PV(max. 7 EURO/Wp)
- energie geotermala (40%);
- biomasa (20-40%);
Subventii: 32 mil. €
117
SUEDIA
Obligatia de a respecta Consumatorii de energie electrica vor fi Rezultatul: cresterea
cotele prin intermediul obligati sa cumpere certificate verzi generala a pretului la
certificatelor verzi, energie; cotele sunt
sistem intrat in vigoare fixate pentru
in ianuarie 2003 perioada 2003 –
2010
Bonus pentru energia Producatorii de energie eoliana au Subventia este
eoliana deducere de la taxa pe energie pentru estimata la 11
energia pe care o produc milioane Euro/an
Masuri fiscale
Taxa pe CO2 Taxa pentru pacura, carbune, cox, gaze 0,039 Euro/kg CO2.
naturale si GPL, care sunt utilizate in Intreprinderile
scopuri energetice si drept combustibil producatoare platesc
pentru avioane pe curse interne. doar 50 % din taxa.
Taxa pe energie Productia la scara mica de energie din In jur de 0,01
RES este scutita de taxa, partial sau total Euro/kWh.
Deducerile sunt
acordate pentru
combustibilul folosit
pentru productia de
electricitate, tinandu-
se astfel cont de taxa
platita de
consumatori.
Taxa pe noxe Taxa este platita de industrie, in Nivelul: 4,2 Euro/kg
conformitate cu nivelurile emisiilor (mare peste capacitatea de
poluator-platitor net) 25 GWh
Amortizare flexibila Investitorii in anumite proiecte ecologice
pot opta pentru un regim avantajos de
amortizare
Sustinerea investitiilor Turbine eoliene de peste 200 kW 15% din costul
pentru energia eoliana investitiei
Cercetare – Dezvoltare Subventii guvernamentale pentru C&D Finantare anuala de
regenerabilelor cca. 10,2 milioane
Euro pana in 1997
(in prezent, valoarea
este mult mai
ridicata)
REGATUL UNIT AL MARII BRITANII

118
Obligativitatea Toti furnizorii de energie electrica trebuie Are ca rezultat
achizitionarii sa achizitioneze 10% din energia lor cresterea generala a
combustibililor nefosili electrica din RES pretului la energia
(din 2002) electrica; programul
se desfasoara pe o
perioada de 25 ani
Obligativitatea Furnizorii de energie electrica trebuie sa Programul se aplica
achizitionarii RES (in achizioneze o anumita cantitate de energie din 1989 si este
Regatul Unit si Irlanda electrica produsa din surse non-fosile finantat dintr-o taxa
de Nord) – proiect care pentru o perioada fixa (nucleare sau aplicata intregii
se va finaliza in anul SRE) energii electrice
2018 obtinuta din
combustibili fosili.
Finantarea medie
anuala estimata
pana in 1998: 10,1
milioane Euro
Masuri fiscale
Taxa pe combustibilul Consumatorii platesc o taxa pe facturi Procentajele taxei:
fosil (prelevata in pentru energia electrica obtinuta din Anglia / Tara
cadrul obligatiei de combustibili fosili. Sumele sunt platite ca Galilor: 0,7%
achizitionare a premiu producatorilor de SRE pentru a Scotia: 0,8%
electricitatii produse echilibra taxele. Irlanda de Nord: 1,5
din combustibili non- – 2%
fosili)
Taxa denumita Furnizorii de energie electrica colecteaza Nivelul actual:
“Schimbarea aceasta taxa de la consumatori-persoane 0,0006 Euro/kWh
Climaterica de mediu” juridice (taxa este calculata pe baza
continutului de CO2 din energia electrica);
energia electrica produsa din SRE este
scutita de taxa, cu exceptia celei produse
in hidrocentrale mari.
Majorare de capital Ajutoare acordate pentru proiecte eoliene Buget: 140 milioane
pentru tehnologiile offshore, “energy crops” si biomasa (de lire sterline/10 ani
aferente SRE nivel mic)
Din cele aratate mai sus se evidentiaza rolul esential al elementului PRET pentru
energia electrica furnizata din surse regenerabile; in acest sens se poate spune ca exista in
principal doua scheme-suport pentru promovarea surselor regenerabile de energie (SRE) in
conditii de piata.
Mecanisme de finanţare a energiei regenerabile de agreate în cadrul Comunităţii
Europene
În statele Uniunii Europene, promovarea energiei electrice din surse regenerabile se
asigură pe baza a două scheme-suport distincte:
· preţul energiei produse din surse regenerabile se determină pe cale administrativă, iar
cantitatea produsă se stabileşte pe piaţa energiei;
· cantitatea de energie produsă sau consumată din surse regenerabile (‘energie verde’) se
determină pe cale administrativă, iar nivelul preţului certificatelor de „energie verde” se
stabileşte pe piaţa energiei.
119
La nivelul Comunităţii Europene se aplică metodologii şi instrumente specifice, care pot fi
implementate relativ uşor, inclusiv în România, astfel:
· sprijin direct prin preţurile practicate la fiecare tip de energie regenerabilă;
· ajutor acordat pentru investiţii de capital;
· adoptarea de măsuri fiscale de promovare;
· sprijin pentru activitatea de cercetare-dezvoltare (C&D);
· ajutor indirect pentru dezvoltarea diferenţiată pe fiecare tip de sursă de energie.
Alte surse provin din fondurile de dezvoltare regională, programul ‘Energie inteligentă’,
respectiv programul ‘ALTENER’.
Conform Protocolului de la Kyoto (articolul 6), un mecanism specific de finanîare a
investiţiilor pentru promovarea surselor regenerabile de energie recomandă aplicarea
cadrului Joint Implementation.
Prin schemele de sprijin direct prin preţuri, producătorul de energie primeşte, în baza unei
reglementşri naţionale, un ajutor financiar direct sau indirect (la energia produsă şi
încasată). Mecanismele de ajutor direct prin preţuri sunt de două feluri, şi anume: sistemul
cotelor şi sistemul de preţuri fixe.
În sistemul cotelor, preţul energiei din surse regenerabile se stabileşte astfel încât să
asigure concurenţa reală între producătorii de energie din surse regenerabile. În acest scop
se practică două mecanisme:
- certificate verzi;
- cererea de ofertă.
Certificatele verzi, stau la baza unui mecanism care oferă posibilitatea vânzării energiei la
un preţ determinat de piaţă. Pentru finanţarea costurilor suplimentare şi garantarea
producerii cotei stabilite, fiecare consumator trebuie să cumpere un anumit număr de
certificate verzi de la producătorii de energie din surse regenerabile, pe baza unui procent
sau a unei cote din producţia/consumul total al acestora de energie. Interesul
consumatorului de a cumpăra certificate verzi la un preţ convenabil dezvoltă o piaţă
secundară pe care intră în concurenţă producătorii de energie regenerabilă.
Cerere de ofertă, stă la baza unui mecanism prin care statul lansează cereri de oferte pentru
furnizarea de energie, care se livrează societăţii de distribuţie pe bază de contract, la preţul
din ofertă. Costul suplimentar rezultat din cumpărarea de energie se suportă de
consumatorul final, prin intermediul unei redevenţe speciale.
Sistemul de preţuri fixe are un preţ specific de cumpărare a energiei, pe care distribuitorul
îl plăteşte producătorului de energie. Statul nu fixează plafoane sau cote întrucât acestea se
determină indirect pe baza nivelului de preţ fixat. Mecanismul primelor fixe poate fi
asimilat sistemului de preţuri fixe.
Statul fixează o primă (bonus) al cărui plafon este superior preţului normal plătit
producătorilor de energie regenerabilă. Dacă preţul fix este corelat cu preţul pieţei de
energie nu se crează diferenţe mari între regimul preţului fix şi al primei fixe. Preţul sau
prima fixă se pot revizui, după caz, pentru a influenţa scăderea preţurilor.
Ajutorul în favoarea investiţiilor de capital constă în acordarea de subvenţii pentru
investiţii de capital sau credite pentru echipamente. Plafonul subvenţiei poate fi mai mare
pentru tehnologii cu eficienţă economică pe piaţă (ex. sisteme de module fotovoltaice).
Pentru tehnologii integrate pe piaţă (ex. energia eoliană), subvenţiile se utilizează cu
regularitate, însă plafonul acestora este mai redus.
Măsurile fiscale reprezintş un ajutor ce se poate acorda în mai multe forme. Reducerea
taxelor pentru investiţii în energia electrică verde, pentru producere şi pentru consum sunt
exemple simple de măsuri fiscale pentru stimularea cererii şi ofertei. Adesea acestea pot
lua forma reducerii „ecotaxei” sau „taxei pe carbon” care există pentru sursele de energie
fosile. Măsurile financiare pot include o reducere a dobânzii la împrumuturi, care reduc
120
astfel costul investiţiilor şi încurajează noile capacităţi de producere a energiei din surse
regenerabile. Aceste măsuri sunt utilizate numai în Malta şi Finlanda.
Alte masuri fiscale sunt: exceptarea sau rambursarea taxelor pentru energie, reducerea
cotei TVA la anumite tipuri de energie din surse regenerabile, exceptări fiscale la investiţii
în microcentrale energetice pentru valorificarea surselor regenerabile, instituirea de taxe
asupra emisiilor de SO2 şi NO2 destinate, cu prioritate, dezvoltării energiei eoliene sau
hidroelectrice.
Ajutorul pentru sectorul cercetare-dezvoltare este menit să promoveze, în exclusivitate,
sursele regenerabile de energie.
Sprijin pentru investitori: Acest aspect presupune subvenţii financiare directe pentru
construirea de noi capacităţi de producere a energiei din surse regenerabile. Aceasta este o
măsură care stimulează oferta şi care poate fi uşor modelată astfel încât să încurajeze
formele particulare de utilizare a energiilor regenerabile în concordanţă cu politica
naţională şi regională. Conform acestei proceduri, Statul face invitaţii furnizorilor de a
livra electricitate din surse regenerabile, care va fi apoi vândută la preţul pieţei. Costul
suplimentar va fi transferat la consumatorul final sub forma unei taxe. Acest sistem există
în două state membre (Irlanda şi Franţa).
Ajutorul indirect în favoarea producerii de energie din surse regenerabile se acordă
pentru punerea în aplicare de programe de reîmpăduriri, plantaţii cu creştere rapidă,
utilizarea de biocarburanţi pentru promovarea obţinerii de biomasă, reciclarea deşeurilor
etc.
Directiva 2003/30/CE privind promovarea utilizării biocarburanţilor sau a altor tipuri de
carburanţi din surse regenerabile oferă posibilitatea substituirii combustibililor fosili în
transportul rutier. În cadrul Uniunii Europene se are în vedre elaborarea unei directive
privind taxarea produselor energetice care prevede, între altele, aplicarea exceptărilor
fiscale pentru sursele regenerabile de energie.
Utilizarea surselor regenerabile de energie reprezintş o prioritate a politicii energetice
naţionale şi se realizează printr-un mecanism de sprijin prin preţuri, pe baza unui mediu
legislativ stabil, de atragere a investitorilor şi accesul pe piaţă al producătorilor cu profituri
rezonabile.
Sursele regenerabile se pot asimila unui ‘flux energetic natural’, fie cş se au în vedere
sursele solare, eoliene, hidroenergie, biomasa sau energia geotermală. Pe termen lung,
implementarea Strategiei de valorificare a surselor regenerabile de energie asigură
oportunităţi reale pentru lărgirea bazei de producţie şi furnizare de energie, sursele
regenerabile fiind considerate energii curate, sustenabile şi cu potenţial de exploatare
ridicat.
De asemenea, pe plan intrnaţional se promovează implementarea de tehnologii energetice
avansate, accesibile în toate statele pe baze contractuale reciproc avantajoase.
Experienta in aplicarea tarifelor feed-in in tarile UE
Sistemul de promovare a SRE prin practicarea unor preturi fixe (tarif feed-in) se aplica in
multe tari europene.
Legat de aplicarea acestui sistem in unele tari, se constata urmatoarele:
AUSTRIA
Tarifele feed-in sunt stabilite de catre Mmisterul Economiei, Ministerul Mediului si
Ministerul Protectiei Consumatorului, impreuna cu reprezentantii autoritatilor regionale.
Conform legii, aceste tarife sunt garantate pentru minim 10 ani si se bazeaza pe costurile
medii de productie.
Costurile suplimentare ale operatorilor de retea sunt compensate prin majorarea
facturii la consumatori.
121
Pentru stabilirea preturilor de vanzare a E-SRE, centralele sunt impartite in doua
categorii: centrale "vechi" - cele care erau in functiune la data de 1 ianuarie 2003 si
centrale "noi" - cele care se infiinteaza intre 1 ian. 2003 si 31 dec. 2004 si care vor produce
energie electrica pana la sfarsitul anului 2006.
In cazul centralelor din prima categorie, tarifele (bazate pe costurile medii de
productie) sunt garantate pentru (primii) 10 ani de functionare, cu exceptia centralelor
hidro de mica putere, ale caror tarife sunt fixate doar pana la data de 31 decembrie 2005.
GERMANIA
Legea energiei produse din SRE garanteaza tarifele feed-in definite pentru
producerea energiei produse de vant, biomasa, solara si microhidrocentrale. Energia
produsa din SRE este achizitionata de operatorii de distributie. Diferenta fata de pretul
pietei este impartita la nivel national intre operatorii de distributie si se reflecta in cresterea
pretului la consumatorii finali.
Sistemul de tarife fixe adoptat in. Germania este degresiv. Anual, nivelul tarifelor
fixe trebuie sa scada cu valori cuprinse intre 1%(energia din biomasa) si 5%(energia
fotovoltaica).
FRANTA
In Franta, se aplica tarife feed-in pentru E-SRE produse in centrale cu puteri
instalate de pana la 12 MW. Aceste tarife sunt garantate 20 de ani pentru energia
fotovoltaica si MHC, respectiv 15 ani pentru energia produsa din alte SRE.
Pentru MHC, tarifele sunt stabilite diferentiat pe anotimp (iarna, vara), dar si pe
capacitatea instalata. La valorile stabilite prin feed-in, se mai adauga, in, perioada de iama,
o prima intre 0 si 15,2 Euro/MWh pentru functionare neintrerupta.
In cazul energiei eoliene, sistemul de tarife fixe se aplica fermelor eoliene cu puteri
instalate intre 1,5 MW si 12 MW. Pentru primii cinci ani de functionare se platesc 83,5
Euro/MWh, urmand ca in urmatorii zece ani pretul sa fie stabilit, descrescator, in functie
de durata de functionare anuala, pana la valorea de 30 Euro/MWh (3600 ore/an).
SUEDIA
In prezent, tariful pentru energia produsa din SRE este stabilit la o valoare fixa,
diferenta pentru acoperirea costurilor si obtinerea unui anumit profit este acoperita prin
comertul cu certificate verzi. Pentru E-SRE produsa in centrale cu putere instalata mai
mica de 1,5 MW, se garanteaza un pret minim.
SPANIA
In Spania, exista doua modele de obtinere a veniturilor:
a) Producatorul poate vinde energia cu un tarif fix, al carui nivel se stabileste in
fiecare an.
b) Compania producatoare poate opta pentru a vinde E-SRE la pretul pietei. in
completare, la pretul pietei se mai adauga un bonus ("prima"), stabilit de asemenea in
fiecare an.
In Europa, sistemul tarifelor feed-in este criticat intrucat nu incurajeaza concurenta
intre producatorii de energie si nu determina scaderea costurilor de producere. Totusi, acest
sistem a avut un rol important pentru stimularea investitiilor in, domeniul E-SRE,
incurajarea imbunatatirii tehnologiilor existente si cresterea concurentei intre producatorii
de echipamente. in prezent, tariful feed-in cunoaste o descrestere in timp.
Experienta in aplicarea sistemului de cote in tarile UE
In unele tari din UE (ex. Belgia), pretul certificatelor verzi variaza intre pretul
garantat de operatorul de transport si pretul penalitatii in cazul neindeplinirii obligatiilor de
achizitie. In anul 2003, pretul certificatelor verzi a variat intre 23 Euro/MWh (in
Suedia) si 100 Euro/MWh (in Italia)
122
Sistemul de licitatie obliga guvemele sa organizeze periodic licitatii pentru
contractarea unei anumite cote de energie produsa din SRE. Contractul se acorda
producatorului care liciteaza cel mai mic pret. Se organizeaza licitatii pe tehnologii sau
grupuri de tehnologii. Experienta dobandita in tari ca Irlanda, Franta, Marea Britanie a
dovedit ca sistemul licitatiilor este caracterizat de anumite riscuri.
Piaţa bazată pe sistemul certificatelor „verzi” comercializabile
Ideea certificatelor “verzi” comercializabile a apărut în SUA la începutul anilor ’90. În
Europa primul sistem a fost creat în Olanda în 1988 şi ulterior alte state europene au
început să-şi dezvolte sisteme similare. În 1999 s-a conturat o iniţiativă a industriei
energiei electrice, respectiv aceea de a promova utilizarea certificatelor “verzi”
comercializabile în Europa: Sistemul Certificatelor de Energie Regenerabilă (Renewable
Energy Certificate System– RECS). În prezent organizaţia include companii de energie,
organizaţii de mediu şi autorităţi publice şi are ca obiectiv crearea unei pieţe internaţionale
pentru certificatele “verzi”, care să funcţioneze în baza unor reguli proprii.
Piaţa certificatelor verzi se bazează pe două instrumente politice tradiţionale: - o cotă de
energie (voluntară sau obligatorie); - un mecanism de certificare. Scopul este pe de o parte
de a crea o cerere pentru energia electrică produsă din surse regenerabile (cota) şi pe de
altă parte o ofertă garantată de alimentare cu energie electrică din surse regenerabile
(certificatele). În esenţă, instrumentul se bazează pe mecanismul de reglementare de tip
comandă (cota) şi control (certificarea), elementul de noutate constând în adăugarea unui
mecanism de piaţă, care să guverneze relaţia dintre operatorii restricţionaţi prin cota de
energie şi operatorii cărora li se acordă certificate.
Ideea care fundamentează sistemul de certificate “verzi” comercializabile este aceea de a
crea o nouă piaţă competitivă pentru beneficiile de mediu aduse de energia regenerabilă şi
care nu sunt evaluate pe piaţa de energie electrică, respectiv piaţa certificatelor verzi. Piaţa
certificatelor verzi este complet separată de piaţa fizică de energie iar preţul certificatelor
este ca atare dependent de cererea şi oferta specifice pentru certificate şi nu de preţul
electricităţii pe piaţa spot. Ca urmare, certificatele servesc atât ca sursă suplimentară de
venit, cât şi ca dovadă de îndeplinire a cotei. În acest fel, producătorii de energie obţin
certificate “verzi” pentru cantitatea de energie regenerabilă pe care o generează şi sunt
abilitaţi să le vândă pe piaţa certificatelor verzi.
Pe de altă parte, legea impune cote de certificate verzi pentru o anumită categorie de agenţi
implicaţi: consumatorii finali (Danemarca), furnizorii de energie (Belgia, Marea Britanie),
administratorii de reţea (Belgia), producătorii de energie (Italia). Respectivilor agenţi li se
solicită să cumpere un anumit număr de certificate pentru a-şi îndeplini cota.
Sistemul poate funcţiona şi în absenţa impunerii cotelor legale, cum este cazul Olandei,
unde cererea se bazează pe două elemente: - o cerere voluntară de certificate din partea
furnizorilor de energie, în conformitate cu un angajament colectiv pentru energie
regenerabilă (furnizarea anuală a unui minimum de 1,7 TWh de energie provenită din surse
regenerabile, cu începere din anul 2000) şi cererea consumatorilor finali, care beneficiază
de reducere a taxelor, dacă consumă energie regenerabilă.
Observaţie. Modalitatea de calcul a numărului de certificate alocate producătorilor de
energie regenerabilă este stabilită în funcţie de un număr de factori, cum sunt: cantitatea
de energie electrică produsă, tipul de „combustibil” regenerabil, tehnologia utilizată,
„economia” de emisii de gaze cu efect de seră ş.a. Regulile diferă practic în toate statele
membre ale UE).
Exemplu: se consideră cazul unei turbine eoliane care produce energie regenerabilă. La
contor, energia regenerabilă este separată în două “produse”, energia electrică fizică şi
certificatul pentru mediu. Energia fizică produsă din surse regenerabile este introdusă în
123
reţeaua de distribuţie, unde nu se mai poate distinge de energia produsă din surse
convenţionale.
Energia fizică este vândută de proprietarul turbinei eoliene ca şi în cazul energiei produse
de toate celelalte instalaţii tradiţionale pentru generarea energiei electrice, la un preţ fixat
prin contracte bilaterale sau preţ de piaţă.
Certificatul verde, care exprimă o cuantificare a beneficiilor de mediu ale energiei generate
din surse regenerabile, se poate tranzacţiona complet independent de piaţa fizică a energiei.
Implementarea acestui sistem ţine de un aspect particular al “dreptului” energiei
regenerabile este cel legat de noţiunea de “drepturi pentru nepoluare”, adică drepturi
atribuite pentru generarea de energii din surse regenerabile, aparte de drepturile pentru
producerea fizică de energie electrică.
În cadrul reţelelor electrice interconectate, la nivelul consumatorului nu se poate identifica
dacă şi în ce proporţie respectiva energie a fost produsă prin arderea combustibililor fosili
sau prin utilizarea unor surse regenerabile. Ca urmare, cumpărarea de energie regenerabilă
sau „verde” nu reprezintă o tranzacţie atât de simplă ca în cazul cumpărării unui produs
distinct şi identificabil.
În acest sens, pe plan internaţional au fost concepute variate tipuri de „drepturi verzi”. Un
exemplu îl constituie „drepturile verzi” instituite pentru a fi vândute separat de energia
electrică în sine, astfel încât cumpărarea de „energie verde” să includă atât cumpărarea
propriu-zisă de energie electrică, cât şi a unui drept suplimentar, legat de caracteristica sa
„verde”.
124
4.3.2. CADRUL LEGISLATIV ACTUAL ÎN DOMENIU DIN ROMÂNIA
În raport cu cele arătate în studiul de faţă se poate observa că în domeniul energiei din
România cadrul legislativ de bază adaptat directivelor europene este conturat, ca legislaţie
primară, organică. Privind energia regenerabilă, acesta se întemeiază în principal pe Legea
nr. 199 din 13 noiembrie 2000 -utilizarea eficienta a energiei - republicată în nov 2006,
Legea nr.199/2000 - eficienţa energetică, Legea energiei electrice nr. 318/2003 -
completată cu HG nr. 443/2003 privind promovarea producţiei de energie electrică din
surse regenerabile de energie - cu modificarile ulterioare, HG nr.941/2002 privind
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei (ARCE),
Ordinul nr.779 /2006 privind finanţarea proiectelor cuprinse în Programul naţional pentru
reducerea costurilor cu energia pentru populaţie, prin creşterea eficienţei energetice şi
utilizarea energiei regenerabile în 2006 - aprobat prin HG nr. 329/2006.
In Romania sunt utilizate ca mecanisme suport certificatele verzi. Acest
document atesta o cantitate de 1 MWh de energie electrica produs din surse
regenerabile de energie.
Producătorii primesc pentru fiecare unitate de energie electrică livrată în reţea (1

MWh), un Certificat Verde, care poate fi vândut separat de energia electrica, pe Piaţa
de Certificate Verzi .
Pentru îndeplinirea obligaţiei, furnizorii trebuie să deţină un număr de Certificate

Verzi egal cu cota de energie electrica din surse regenerabile de energie impusă.
Valoarea Certificatelor Verzi reprezintă un câştig suplimentar primit de producători

pentru “energia curată” pe care o livrează în reţele.
Preţul energiei electrice este determinat pe piaţa de energie electrică.
Preţul suplimentar primit pentru Certificatele Verzi vândute este determinat pe o piaţă
paralelă , unde sunt tranzacţionate beneficiile aduse mediului.
Valoarea Certificatelor Verzi se stabileşte prin mecanisme de piaţă:
- Prin contracte bilaterale între producători şi furnizori
- Pe o piaţă centralizată organizată şi administrată de OPCOM
Preţul Certificatelor Vezi variază într-un interval [ Pmin ÷ Pmax] stabilit prin Hotarâre de
Guvern. Preţul minim este impus pentru protecţia producătorilor iar preţul maxim, pentru
protecţia consumatorilor.
Pentru perioada 2005-2012 valoarea anuală minimă şi maximă de tranzacţionare a

certificatelor verzi este de 24 Euro/certificat,respectiv 42 Euro/certificat, calculată la cursul
de schimb stabilit de Banca Naţionala a României, pentru ultima zi lucrătoare a lunii
decembrie din anul precedent .
125
Energia electrica se tranzacţioneaza separat de certificatele verzi.
În ceea ce priveşte legea de bază a energiei nr. 199/2000 asigură în principiu cadrul pentru
o legislaţie secundară complementară de dezvoltare a energiei din surse regenerabile, dar
referirile exprese la această energie verde sunt rare şi vagi, pentru o prioritate declarată. De
exemplu, la Art. 2, f) : conservarea energiei - totalitatea activitatilor orientate spre
utilizarea eficienta a resurselor energetice în procesul de extragere, producere,
prelucrare, depozitare, transport, distributie si consum al acestora, precum si spre
atragerea în circuitul economic a resurselor regenerabile de energie….
Pe de altă parte, aceasta conţine germenii întemeuerii unor completări ulterioare la nivelul
secundar, aplicativ, în domeniul SRE. De exemplu, sunt menţionate promovarea surselor
noi de energie şi reducerea impactului asupra mediului, utilizare optima a surselor
regenerabile de energie. Art. 7 poate întemeia acte normative favorabile SRE prin două
formulări importante la alinatele: n)promovarea producerii de energie, utilizând sursele
regenerabile de energie, prin actiuni complementare reglementarii pietei de energie;
o)participarea la elaborarea de studii pentru fundamentarea programelor nationale de
eficienta energetica sau pentru proiecte declarate eligibile, în cadrul programelor de
eficienta energetica si energii regenerabile, initiate de organisme internationale.
În schimb, în anexa cu norme metodologice nu se precizează nimic explicit cu privire la
energia regenerabilă.
LEGEA energiei electrice nr. 13 din 9 ianuarie 2007 este concepută să întemeieze
implementarea adecvată României a directivelor europene în domeniul promovării SRE,
cum s-a arătat în capitolul anterior. Aceasta este construită pe acceptarea încă a sistemului
pieţei reglementate, permiţând în principiu apariţia şi funcţionarea paralelă a unei pieţe
deschise, concurenţiale, ceea ce o face relativ „stufoasă” şi prin urmare dificilă ca înţeles şi
aplicativitate. Ea asigură însă în această etapă baza legislativă a evoluţiei spre ţintele
europene, oferind temeiul legal necesar unor acte legislative aplicative dedicate (secundare,
complementare) asociate practic explicit cu politicile de încurajare a dezvoltării pieţei de
energii neconvenţionale. Legea fundamentează ca existenţă şi funcţionare înstituţională,
Autoritatea Nationala de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), institutie publica
autonoma de interes national, cu personalitate juridica, aflata în coordonarea primului-
ministru, care îsi desfasoara activitatea pe baza regulamentului propriu de organizare si
functionare, aprobat prin hotarâre a Guvernului.
Reglementări ANRE
- Ord.52/2005 pentru stabilirea tarifului de achiziţie a energiei electrice de la
producătorii hidroelectrici care nu deţin contracte de portofoliu şi la cea vândută de
producătorii care beneficiază, potrivit legii, de sistemul de promovare a energiei produse
din surse regenerabile
- Ord.46/2005 Modificarea cotei obligatorii de achiziţie de certificate verzi de către
furnizorii de energie electrică, pentru anul 2005
- Ord.45/2005 Procedură de alocare a sumelor de bani rezultate din neîndeplinirea
de către furnizorii de energie electrică a cotelor obligatorii de achiziţie de certificate verzi
- Ord.40/2005 Regulamentul de organizare şi funcţionare a pieţei de certificate
verzi. Ghidul producătorului de energie electrică din surse regenerabile de energie
- Ord.23/2004 Procedura de supraveghere a emiterii garanţiilor de origine pentru
energia produsă din surse regenerabile de energie. Evaluarea cadrului de reglementare şi
acţiuni necesare privind producerea energiei electrice din surse regenerabile de energie
Anexa.
Notă: Toate legile, HG şi Ordinele ANRE au derivate şi au avut la bază Legea
Energiei Electrice 318/2003.
126
Aceasta a fost de curând abrogată de legea 13/9.01.2007 publicată în MO
51/23.01.2007.
Are multe modificări care sigur vor avea repercusiuni asupra tuturor legilor, HG-
urilor şi normativelor derivate.
conectarea la retea face obiectul unui regulament ce este in curs de aprobare prin
Hotarare de Guvern. Daca codurile tehnice garanteaza accesul transparent si
nediscriminatoriu la retea, bazat pe tarife reglementate si publicate ex-ante, noul
regulament privind racordarea la retea garanteaza stabilirea corecta a costurilor implicate
de noile conexiuni si intariri de retea necesare racordarii producatorilor. Totodata, se
creaza un mecanism de impartire obiectiva si transparenta a costurilor intre toti beneficiarii
noilor elemente de retea.
In ceea ce priveste dispecerizarea cu prioritate a energiei electrice precum si
aspectele comerciale legate de aducerea acesteia la piata, consideram ca sunt necesare
modificari si completari ale legislatiei secundare in vigoare, cel putin in urmatoarele
directii:
preluarea cu prioritate de catre fumizor, implicit a energiei electrice produse
din surse regenerabile pe teritoriul deservit de respectivul furnizor;
dispecerizarea cu prioritate a acestor surse;
crearea de facilitati pentru autoproducatorii detinatori de unitati de
producere de energie electrica din surse regenerabile - de exemplu stabilirea
relatiei contractuale pe soldul de energie masurat la limita de pmprietate
dintre acesta si distribuitor;
crearea unui mecanism simplificat de acces la piata si adaptat conditiilor
specifice pentru producatorii de energie electrica din surse regenerabile ce
nu detin controlul asupra conditiilor de producere (energie eoliana, energie
solara);
crearea de facilitati pentru producatorii de energie electrica din surse
regenerabile ce activeaza in zone izolate sau in zone periferice ale retelei.
In conformitate cu prevederile acestui regulament, pentru a se realiza racordarea la
reteaua electrica, este necesar sa se obtina un aviz tehnic de racordare emis de operatorul
de retea.
Tariful de racordare se stabileste printr-o metodologie emisa de ANRE. Principiile
de calcul ale acestuia sunt diferentiate in functie de nivelul de tensiune la care se va
racorda viitorul producator si de puterea electrica instalata.
Alte conditii necesare pentru valorificarea SRE
Aspectele studiate si prezentate in aceasta etapa nu epuizeaza problematica
promovarii SRE pe piata de energie electrica din Romania.
In acest context se considera oprtuna si necesara continuarea lucrarilor in cadrul
acestui proiect, cu urmatoarele obiective de baza:
- Integrarea surselor regenerabile eoine/solare in sistemul energetic national
- Impactul asupra retelei electrice
- Probleme specifice de monitorizare si dispecerizare in sistem
- Cerinte si actiuni specifice (tehnice,investitionale, economice, comerciale etc)
pentru penetrarea SRE pe piata de energie electrica din Romania.
Având în vedere aspectele şi elementele analizate în prezentul studiu de cercetare, de
etapă, legate de cunoaşterea şi perceţia avizată a cadrului naţional şi european, se pot face
recomandări care, cu privire la reflectarea problematicii studiate, să constituie un suport
legislativ în sensul anunţat prin titlul studiului de cercetare.
127
Promovarea surselor regenerabile de energie în România
În linii generale, potenţialul SRE a fost estimat şi prezentat în cadrul Strategiei Naþionale
privind
Valorificarea Surselor Regenerabile de Energie, publicatã în 2003.
Pentru valorificarea potenţialului energetic al surselor regenerabile se impune îndeplinirea
unor obiective concrete care se desfăşoară pe termen mediu şi lung, în concordanţă cu
prevederile Legii energiei electrice nr. 318/2003.
- Structura producţiei de energie electrică şi termic din surse regenerabile de energie pe
termen mediu şi termen lung se prevede a fi realizată prin punerea în funcţiune de
capacităţi noi de producere de energie din surse regenerabile cu o putere instalată totală de
circa 441,5 MW (energie electrică), respectiv 3.274,64 mii tep (energie termică), în
perioada 2003 – 2010; pentru perioada 2011 – 2015 se prevede instalarea unei puteri totale
de 789,0 MW (energie electrică), respectiv 3.527,7 mii tep (energie termică).
Tabelul 4.3.2.1. Capacităţi energetice noi şi efortul investiţional total, pe 2003-2010,

respectiv 2011-2015(„total 1” se referă la puterea instalată, exclusiv pentru producerea de
energie electrică)
În tabelul 4.3.2.1 se menţionează capacităţile energetice noi, pe tipuri de resurse

regenerabile şi costuri de investiţii.
- Valorificarea surselor regenerabile va asigura, până în anul 2010, reducerea importurilor
de resurse energetice primare cu un echivalent de 19,65 TWh (energie electrică), respectiv
cu 3.274,64 mii tep (energie termică).
Considerând ca valoare de referinţă consumul brut actualizat estimat pentru anul 2010,
rezultă că ponderea surselor regenerabile de energie în producţia de energie electrică va fi
de circa 30,0 % în anul 2010, respectiv de 30,4% în anul 2015 (tabelul ).
128
Tabel 4.3.2.2. Producţia prognozată de energie electrică din surse regenerabile de
energie pe termen mediu şi lung (Sursa: Studii ICEMENERG, ICPE, INL, ISPH, ENERO)
- Până în anul 2010 se vor construi capacităţi noi de exploatare a surselor regenerabile, cu
o putere electrică totală de 441,5 MW, respectiv de 789,0 MW până la sfârşitul anului
2015.
- La nivelul anului 2010, contribuţia resurselor regenerabile va conduce la diminuarea
importului de resurse energetice primare cu un echivalent de 4.964,50 mii tep (pondere
11,00%), iar pentru anul 2015 se prognozează o economie de circa 5.537,20 mii tep
(pondere 11,20%). Ponderea surselor regenerabile de energie, pe tipuri de surse în
consumul total de resurse primare din România este prezentată în tabelul 3.4.
- Deschiderea unor obiective noi de investiţii în diferite zone ale ţării va conduce la
creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, simultan cu diversificarea ofertei pe piaţa
muncii.
- În activităţile de dezvoltare durabilă pe termen mediu şi lung se va asigura o diversificare
a mediului de afaceri, prin atragerea de societăţi comerciale cu capital privat (autohtone şi
străine), respectiv autorităţile publice centrale şi locale.
Tabelul 4.3.2.3. Ponderea surselor regenerabile de energie in consumul total din resurse primare in
Romania [* SRE - Surse regenerabile de energie]
- Implementarea proiectelor de investiţii va oferi posibilitatea introducerii în fabricaţ-

Deschiderea unor obiective noi de investi_ii în diferite zone ale ţării va conduce la
creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, simultan cu diversificarea ofertei pe piaţa
muncii prin transferul şi comercializarea de produse şi tehnologii moderne în domeniul
surselor regenerabile.
129
- Punerea în valoare a surselor energetice regenerabile locale va conduce la diminuarea
emisiilor de noxe rezultate din procesul de combustie al resurselor fosile şi conservarea
unui nivel de calitate superioară a mediului înconjurător.
Susţinerea financiară a proiectelor de investiţii pentru sursele regenerabile de energie se
asigură, în
general, din surse atrase şi/sau programe speciale ale Uniunii Europene sau din alte zone
economice
interesate.
Exploatarea surselor regenerabile de energie cu facilităţi de cooperare internaţională (ex.:
implementarea de proiecte comune în sectorul energetic cu transfer de emisii de CO2)
permite realizarea obiectivelor înscrise în Protocolul de la Kyoto, pe baza unor proceduri şi
mecanisme specifice de finanţare a investiţiilor.
Elemente de corelare a legislaţiei româneşti cu legislaţia europeană
Punerea în practică a programelor de valorificare a surselor regenerabile de energie
contribuie la protecţia mediului, cu diminuarea emisiei de noxe, iar pentru susţinerea
proiectelor de investiţii în domeniu sunt necesare resurse de finanţare, care pot fi atrase
după parcurgerea următoarelor etape:
- asigurarea cadrului organizatoric de urmărire şi control al activităţilor din domeniul
surselor regenerabile de energie;
- participarea la proiectul european ENER-IURE, cu un colectiv de specialişti în domeniu,
simultan cu asimilarea de proceduri _i norme europene în domeniul surselor regenerabile
de energie;
- facilitarea accesului la baza de date şi informaţii aferente structurilor specializate din
Uniunea
Europeană în domeniul resurselor regenerabile;
- punerea în practică a programelor de valorificare a potenţialului energetic al surselor
regenerabile sub coordonarea unor structuri de stat sau private;
- asigurarea unor cooperări directe la nivel instituţional;
- iniţierea de acţiuni legislative comune;
- identificarea de resurse financiare disponibile pentru susţinerea proiectelor în domeniul
surselor regenerabile de energie, cu determinarea unor cote-părţi de plată aferente
consumatorilor de energie din surse regenerabile.
Susţinerea proiectelor de investiţii şi identificarea surselor de finanţare în domeniul
surselor regenerabile de energie se vor realiza prin următoarele acţiuni:
- iniţierea unor ac_iuni legislative _i instituirea cooperării instituţionale directe între
autoritatea centrală şi autorităţile executive locale;
- atragerea de fonduri directe pentru exploatarea surselor regenerabile de energie, inclusiv
prin mecanisme aplicate conform Protocolului de la Kyoto;
- susţinerea implementării proiectelor în domeniul gestiunii şi valorificării deşeurilor
(producere de biogaz, utilizare de deşeuri forestiere la producerea de energie termică,
incinerare de deşeuri urbane cu recuperare de căldură etc.);
- valorificarea poten_ialului energetic al râurilor interioare cu centrale hidroelectrice de
mică putere (max. 10 MW).
Finanţarea investiţiilor pentru promovarea surselor regenerabile de energie se asigură
inclusiv prin resurse directe sau indirecte, în forme diversificate, astfel:
- fonduri proprii ale furnizorilor de capital;
- fonduri cu destinaţie specială; - finanţare de către terţi;
- finanţare prin mecanisme specifice de tip BOT, BOO sau F-BOOT;
- garanţii şi instrumente financiare specifice sistemului bancar.
130
Stimulentele financiare speciale se acordă pentru investiţii interne şi externe în scopul
valorificării surselor regenerabile de energie şi constau în următoarele proceduri de
finanţare:
- cofinanţarea de investiţii specifice;
- finanţare de programe de cercetare - dezvoltare - implementare;
- finanţare pentru audit energetic în vederea adoptării de decizii pentru implementarea
programelor de valorificare a surselor regenerabile;
- asigurarea de mijloace financiare privind creşterea gradului de utilizare a acestor surse de
energie.
Instrumentele economice (de tarifare sau impozitare) pentru susţinerea programelor şi
proiectelor de valorificare a surselor regenerabile de energie asigură evidenţierea unor
costuri externe privind preţul energiei generate din combustibili fosili (ex. taxa de CO2,
SO2, noxe etc.), cu referire la costurile generate de recuperarea investiţiei, tratarea
deşeurilor radioactive ş.a.
Finanţare din Fondul pentru Mediu. Fondul pentru Mediu este o instituţie publicã, un
instrument menit sã sprijine obiectivele prioritare, de interes public, stabilite în Planul
Naţional de Acţiune pentru Mediu, în conformitate cu normele şi standardele naţionale şi
internaţionale de mediu.
Bugetul sãu este format din taxe şi amenzi de mediu, taxe pentru exploatarea resurselor
naturale, alocãri de la bugetul naţional şi de la bugetele locale, donaţii etc.
Fondul poate finanţa proiecte de mediu propuse de societãţi comerciale, ONG-uri,
autoritãţi publice locale şi instituţii de învãţãmânt prin împrumuri, finanţãri
nerambursabile, şi o combinaţie a acestor douã modalitãţi.
Unul din domeniile sale de activitate este creşterea nivelului producţiei din surse
regenerabile, aplicanţii eligibili în acest domeniu fiind societãţile comerciale şi autoritãţile
publice locale.
Instrumentele financiare specifice sistemului bancar în vederea susţinerii unor proiecte de
investiţii energetice se referă la:
- împrumuturi (cu sau fără garanţii bancare) de pe piaţa de capital, obligaţiuni emise de
societăţi interesate sau împrumuturi contractate de la instituţii financiar-bancare interne sau
externe;
- credite bancare (linii de credit) destinate finanţării investiţiei;
- acţiuni sau titluri de proprietate pentru participarea persoanelor fizice şi/sau juridice la
capitalul social al societăţii interesate, cu finanţare parţială sau majoritară la implementarea
proiectului.
Garanţiile bancare şi alte facilităţi de natură financiară acordate de autorităţile
centrale/locale reprezint modalităţi atractive pentru asigurarea finanţatorului asupra
destinaţiei creditului acordat societăţilor comerciale în vederea implementării proiectelor
de resurse regenerabile.
Sistemul certificatelor verzi în România. România a adoptat un sistem de cote obligatorii
combinat cu sistemul certificatelor verzi, cu preţ minim şi maxim stabilit de autoritatea de
reglementare (Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Domeniul Energiei, ANRE), ce va
funcţiona pânã în 2012.
Sistemul de promovare se aplicã energiei electrice produse din energie eolianã, solarã,
biomasã, energia valurilor, hidrogen produs din surse regenerabile, precum şi în
hidrocentrale cu putere instalatã sub 10 MW care au intrat în funcţiune sau au fost
retehnologizate începând cu 2004.
Furnizorii de energie electricã trebuie sã aibã în portofoliu o anumitã cotã de energie
electricã din surse regenerabile (0,7% în 2005, mai mare în fiecare an, pânã la 8,3% în
2012) pe care sã o vândã consumatorilor naţionali. Furnizorii trebuie sã demonstreze
131
conformarea cu cotele prin numãrul de certificate verzi achiziţionat anual, care trebuie sã
fie egal cu valoarea cotei multiplicatã cu cantitatea de energie electricã livratã
consumatorilor.
Pentru fiecare MWh de energie electricã livratã în sistem, producãtorii primesc de la
Operatorul de Transport şi Sistem un certificat verde care poate fi tranzacţionat pe piaţa
certificatelor verzi (bilateralã şi/sau centralizatã) la preţuri între 24 şI 42 EUR/ certificat.
Dacã furnizorii nu reuşesc sã atingã cota anualã de certificate verzi, aceştia trebuie sã
plãteascã Operatorului de Transport şi Sistem valoarea certificatelor pe care nu le-au
achiziţionat:
- în perioada 2005-2007 de 1,5 ori valoarea maximã a certificatelor verzi; - începând cu 1
ianuarie 2008, de 2 ori valoarea maximã a certificatelor verzi.
Sumele rezultate din non-conformarea furnizorilor de energie electricã cu cotele obligatorii
pentru achiziţia certificatelor verzi revin producãtorilor din surse regenerabile pentru
investiţiile necesare în promovarea utilizãrii surselor regenerabile.
Valabilitatea certificatelor verzi este teoretic nelimitatã. Producãtorii de energie electricã
din SRE trebuie sã ofere toate certificatele pe piaţã dacã în anul respectiv oferta anualã de
certificate este mai micã decât cererea anualã de certificate verzi, cu excepţia
producãtorilor ce deţin şi licenţã de furnizare a energiei electrice, şi folosesc certificatele
pentru a se conforma cu cota anualã.
Dacã oferta anualã de certificate anuale a fost mai mare decât cererea anualã de certificate,
la sfârşitul anului producãtorii de energie electricã din SRE primesc pentru fiecare
certificat nevândut valoarea minimã stabilitã de autoritatea de reglementare pentru anul
respectiv.
În 2005, preţul mediu de tranzacţionare a certificatelor verzi a fost de 37,63 EUR/
certificat.
Acesta a fost anul în care sistemul de certificare a originii SRE a devenit operaţional, şi au
fost emise semestrial certificate verzi cãtre producãtorii din SRE. Capacitatea instalatã a
unitãţilor de producţie din SRE pentru care au fost solicitate garanţii de origine a fost de
6372 MW, din care centralele eoliene au reprezentat 0,01%, restul fiind hidrocentrale.
În 2005 au intrat în schema de promovare 7608 MWh (şi au fost vândute toate certificatele;
sistemul de promovare a adus o creştere cu 0,74 eurocenţi/ MWh a preţul energiei electrice
la consumator). Astfel, energia electricã din surse regenerabile a reprezentat 0,012% din
producţia totalã de energie electricã în 2005.
Statisticile oficiale considerã însã hidrocentralele de mari dimensiuni în categoria surselor
regenerabile, astfel încât cota regenerabilelor la producţia totalã de energie electricã a fost
de 35,76%, ceea ce înseamnã cã obiectivul pentru 2010 a fost deja depãşit. Trebuie
menţionat însã cã 2005 a fost un an ploios, astfel încât producţia de energie electricã a fost
cu 19% mai mare decât în 2004. Pe de cealaltã parte, obiectivul de 0,7% din sistemul
cotelor obligatorii nu a fost atins; pentru moment, obiectivele stabilite în acest sistem par
destul de ambiţioase.
132
4.3.3. Propuneri legislative
4.3.3.1. Recomandări
Autoritaţile de reglementare apărute ca urmare a aplicării Directivelor, precum si mulţimea

actorilor de pe piaţa energiei, fac greu de atins consensul necesar, în contextul actual al
extinderii UE şi al regândirii structurilor şi modului său de funcţionare. Acest lucru face
necesar un cadru de reglementare coerent atât cu Directivele, cât şi cu formele
instituţionale de aplicare alese de S/M. Acesta Poate deveni suplu în aplicare prin
identificarea unor prevederi cheie la nivel naţional sau regional (inclusiv transfrontalier), în
funcţie de oportunitatea tipului de energie avantajat.
Actuala extindere a UE cuprinde multe ţări – inclusiv România - care abia acum se
pregătesc să ia în considerare o politică comună de energie, pe lângă celelalte politici deja
consacrate. In plus această politică trebuie privită ca o politică mediu-energie integrată, în
toată complexitatea ei. Prin urmare, trebuie apelat la sistemele de reglementare cu cele mai
bune rezultate în promovarea SRE, ca modele adaptabile posibil de urmat.
Acquis-ul de energie, ca şi cel de mediu, reprezintă « ţinte mişcătoare », care necesită
eforturi considerabile de preluare a legislaţiei şi mecanismelor existente, simultan cu
transformarea lor după cum evoluează şi se adînceşte procesul de integrare a politicilor
comunitare. Acest fapt impune o activitate legislativă secundară practică susţinută şi
definită pe zone şi pe termene de valabilitate cootdonate.
Cauza principală a unei dezvoltări relativ lente a energiei regenerabile în unele zone
natural avantajoase ca SRE, nu este politica europeană adoptată, ci întârzierile survenite în
eliberarea autorizaţiilor, datorate unei concurenţe neloiale. Acest luru impune norme la
nivel local de protejare sub sancţiunea legii a unor astfel de „frâne”, cum sunt condiţiile
injuste de racordare la reţea, precum şi consolidarea şi extinderea lentă a reţelei electrice în
folosul SRE. În baza Directivei 96/92/EC statelor membre li s-a permis să acorde
prioritate energiilor regenerabile în reţea. Acet fapt trebuie transpus în legislaţia secundară.
Privitor la problema legării la reţea în legislaţia secundară să fie prevăzut clar tratamentul
nediscriminat al celor care dezvoltă SRE în locuri izolate (ferme), oferindu-le chiar
anumite avantaje şi scutiri de taxe, cu condiţia conservării mediului respectiv.
În dezvoltarea regională incipientă a energiei regenerabile, reglementările să protejeze şi
să stimuleze clar intreprinderile mici şi mijlocii care pot juca un rol semnificativ la nivelul
acestor iniţiative.
Reglementări noi să consolideze regulamentele europene privind mediul referitoare la
limitarea şi impozitarea depozitării deşeurilor în gropile de gunoi ecologice, spre a încuraja
factorii decizionali să găsească soluţii mai bune din punct de vedere al energiei şi al
mediului pentru a stimula găsirea unor soluţii de procesare a deşeurilor organice imediat
după colectare.
Pe lângă producerea de energie termică şi electricitate, biogazul poate fi de asemenea
folosit drept combustibil în transporturi. A se distinge în norme între agro- carburanţi ,
133
rezultaţi din agricultura chimică şi bio-carburanţi, cei din agricultura pur biologică, pentru
a responsabiliza producătorii şi consumatorii, dându-le posibilitatea de a alege.
A se urma exemplul bun de politici inovatoare pentru sprijinirea sectorului energetic oferit
de Spania, prima ţară din Europa care a adoptat obligaţia naţională legală de a lua măsuri
pentru sporirea eficienţei energetice în domeniul construcţiilor şi pentru utilizarea minimă
a energiei solare (energia termică solară sau cea fotovoltaică) în construcţiile noi sau în
cele aflate în curs de consolidare. Există o obligaţie privind contribuţia minimă a energiei
fotovoltaice la cantitatea totală de energie furnizată
pentru noile clădiri din sectorul terţiar, cu suprafeţe ce depăşesc un anumit număr de m2.
Capacitatea hidrocentralelor de capacitate mică a crescut anual cu 3,8% în medie în ultimii
patru ani în UE-25. Cauzele principale ale dezvoltării lente sunt în special potenţialele
exploatate şi barierele administrative semnificative, de exemplu permisele de mediu.
Norme noi trebuie să stimuleze iniţiativa combinând-o cu stimulente financiere de la
fondul de mediu în cazurile legal corecte, prin colaborare cu autorităţile locale.
Statele membre au nevoie de un minim de legislaţie primară pentru implementarea
principalelor prevederi ale Directivei şi de legislaţie secundară corespunzătoare pentru
transpunerea completă a Directiva 77/2001/EC, corespunzător fiecăruia din cele patru
domenii principale menţionate anterior.
Noile norme trebuie să se axeze pe legislaţia secundară legată de aspecte caracteristice
fiecărui domeniu şi/sau tip de SRE. De exemplu, în cazul biomasei (biogazului]) să se
aplice criteriile dezvoltării durabile, la nivelul sănătăţii producătorilor agricoli,
consumatorilor apei din zonă, despăduririlor abuzive etc. Iar acolo unde există teren şi
condiţii extinse să se stopeze subsidiile pentru importuri de biocarburanţi.
În acest context, principiul accesului terţilor este fundamental pentru a permite
investiţiilor în energiile regenerabile să se integreze în reţea şi pentru a atrage noi
investitori pe piaţă. Funcţionarea sectorului energiei regenerabile şi investiţiile în acest
sector sunt mai eficiente când energiile regenerabile sunt expuse la semnalele preţurilor de
pe piaţă.
Piaţa internă permite coordonarea producţiei, iar pentru consolidarea acesteia normele
legale să nu discrimineze între energie din surse regenerabile la scară largă şi la scară
redusă.
Comerţul transfrontalier permite unei regiuni cu surplusuri să vândă electricitate unei
game largi de clienţi; de ambele părţi să fie încurajate norme legale care să permită
iniţiative.
Piaţa internă de electricitate se va dezvolta în concordanţă cu progresul surselor de energie
regenerabile. Liberalizarea acesteia să fie susţinută legislativ aşa înât să avantajeze noii
actori inovatori de a pătrunde pe piaţă.
Este necesară înlăturarea imediată pe cale legală a barierelor administrative conservatoare
excesiv, şi a complcării nejustificate procedurilor (autorizări, legări la reţea etc.)
Este necesară optimizarea sistemelor de sprijin, astfel cum sunt definite în COM (2005)
675 final. Comisia reexaminează în 2007 situaţia sistemelor de sprijin a surselor de energie
regenerabile de către statele membre pentru a evalua performanţele acestora şi necesitatea
de a propune sisteme de sprijin armonizate pentru sursele de energie regenerabile în
contextul pieţei energetice interne a UE. Sistemele de sprijin naţionale vor fi necesare în
perioada de tranziţie, până când piaţa internă este complet funcţională, iar sistemele de
sprijin armonizate vor constitui un obiectiv pe termen lung. În reglementări însă să fie
clarificate exact condiţiile de sprijin spre a evita perpetuarea abuziv- interesată a unor
sisteme zise de sprijin.
134
Trebuie luate înclusiv măsuri pe plan legislativ pentru a activa sectorul biomasei în zone
europene cu mari rezerve de biomasă, în cadrul Planului de Acţiune special privind
Biomasa.
Penetrarea pe piaţă a energiilor regenerabile este dificilă şi se datorează unui număr de
factori care ar putea fi contracaraţi prin norme legale care să prevină:
- acordarea de subvenţii importante pentru generarea de energie electrică din surse
convenţionale (combustibili fosili şi nucleari), respectiv a unor subvenţii scăzute pentru
generarea de energie electrică din surse regenerabile ;
- costurile de producţie ale energiei obţinute din surse convenţionale care nu includ şi
costul integral al poluării (externalităţi negative);
Prevederea legală a unor instrumente economice utilizate pentru a încuraja producerea de
energie regenerabilă prin stimulente financiare (subvenţii, granturi acordate pentru
investiţii, măsuri fiscale, granturi acordate pentru cercetare – dezvoltare etc.);
Instrumente tehnice normate de reglementare utilizate pentru a stabili cadrul de
reglementare, obligaţii şi drepturi, în care energiile regenerabile se bucură de un statut
favorabil comparativ cu energia produsă din surse convenţionale: standarde de calitate,
prioritate în reţea, cote de energie etc.;
Prevederea unor stimulente legale pentru acţiuni de informare a cetăţenilor şi pentru
creşterea conştientizării cu privire la avantajele energiilor regenerabile (campanii de
informare, publicitate, certificare etc.);
Promovarea adoptării unor norme adecvate pentru finanţarea investiţiilor în sectorul
surselor
regenerabile de energi: · sprijin direct prin preţurile practicate la fiecare tip de energie
regenerabilă;
· ajutor acordat pentru investiţii de capital; · adoptarea de măsuri fiscale de promovare; ·
sprijin pentru activitatea de cercetare-dezvoltare (C&D); · ajutor indirect pentru
dezvoltarea diferenţiată pe fiecare tip de sursă de energie.
Acordarea de subvenţii pentru investiţii de capital sau credite pentru echipamente. Plafonul
subvenţiei poate fi mai mare pentru tehnologii cu eficienţă economică pe piaţă (ex. sisteme
de module fotovoltaice).
Avantaje fiscale prevăzute legal:
- exceptarea sau rambursarea taxelor pentru energie;
- reducerea cotei TVA la anumite tipuri de energie din surse regenerabile;
- exceptări fiscale la investiţii în microcentrale energetice pentru valorificarea surselor
regenerabile;
- instituirea de taxe asupra emisiilor de SO2 şi NO2 destinate, cu prioritate, dezvoltării
energiei eoliene sau hidroelectrice.
Avantaje financiare şi fiscale pentru sectorul cercetare-dezvoltare menit să promoveze, în
exclusivitate, sursele regenerabile de energie.
Prevederea unor ajutoare indirecte în favoarea producerii de energie din surse regenerabile
acordate pentru punerea în aplicare de programe de reîmpăduriri, plantaţii cu creştere
rapidă, utilizarea de biocarburanţi pentru promovarea obţinerii de biomasă, reciclarea
deşeurilor etc.
Acţiuni legislative pentru susţinerea proiectelor de investiţii şi identificarea surselor de
finanţare în domeniul surselor regenerabile de energie care se vor realiza prin şi instituirea
cooperării instituţionale directe între autoritatea centrală şi autorităţile executive locale;
Baze legale pentru asigurarea de mijloace financiare privind creşterea gradului de utilizare
a acestor surse de energie regenerabilă cum ar fi instrumentele economice (de tarifare sau
impozitare) pentru susţinerea programelor şi proiectelor de valorificare a surselor
regenerabile de energie care asigură evidenţierea unor costuri externe privind preţul
135
energiei generate din combustibili fosili (ex. taxa de CO2, SO2, noxe etc.), cu referire la
costurile generate de recuperarea investiţiei, tratarea deşeurilor radioactive ş.a.
Avantajarea legală pentru luarea unor împrumuturi (cu sau fără garanţii bancare) de pe
piaţa de capital, sau aunor credite bancare (linii de credit) destinate finanţării investiţiei;
Garanţiile bancare şi alte facilităţi de natură financiară să poată fi acordate acordate ca
stimulente de autorităţile centrale/locale pentru asigurarea finanţatorului asupra destinaţiei
creditului acordat societăţilor comerciale în vederea implementării proiectelor de resurse
regenerabile.
Acordarea de prioritati avantajoase energiei electrice din SRE în cazul asezărilor izolate,
cu avantaje sporite în contextul cogenerării.
Prevederi avantajoase privind concesionarea terenurilor de către autorităţi în favoarea
instalării SRE.
Avantaje acordate pentru obţinerea dreptului de superfice pe acoperişurile clădirilor pentru
amenajarea captării energiei razelor solare.
Producătorii de energie din surse regenerabile sunt de cele mai multe ori de mici
dimensiuni. Este important ca ei să se poată conecta la reţeaua de distribuţie naţională cu
un cost rezonabil.
Noua legislaţie trebuie să solicite garantarea accesului producătorilor de energie din
surse regenerabile la reţeaua naţională. Dacă este necesar legea poate să le acorde prioritate
acestor producători.
Pentru a sprijini acest scop, operatorii reţelei trebuie să aibă regulamente
transparente şi obiective privind costurile conectării la reţea precum şi referitoare la modul
în care costurile fixe sunt împărţite la producători.
Aceste reguli nu trebuie să fie discriminatorii între producătorii de energie din surse
regenerabile, astfel încât taxele de transport şi distribuţie să nu dezavantajeze producătorii
din zone îndepărtate sau cu o densitate mică a populaţiei.
Mai mult, operatorii din sistemul de transport trebuie să acorde prioritate energiei
electrice verzi în raport cu cea produse din sursele non-regenerabile, atât timp cât reţeaua
de distribuţie o permite.
Legea germană a preţului special reprezintă un exemplu de cum legislaţia privind
accesul la reţea pe partea de livrare poate conduce la creşteri ale consumului de energie
electrică produsă din surse regenerabile.
Legea obligă operatorii reţelei de a cumpăra electricitate de la producătorii de
energie din surse regenerabile, acolo unde este disponibilă. Un preţ de cumpărare minim
garantat, funcţie de costuri, tehnologie sau amplasare, este stabilit pentru a ajuta
viabilitatea economică a furnizorului de energie regenerabilă. În plus un acord privind
tariful pe 20 de ani oferă o siguranţă investitorilor, încurajând astfel investiţiile în
capacităţi suplimentare. Pentru a evita perturbarea pieţei, costurile suplimentare ale
operatorilor individuali sunt împărţite la nivel naţional şi transferate la consumatori la un
nivel uniform.
Pentru a evalua performanţele acestor sisteme, este necesar să:
- se ţină cont de diferenţele substanţiale între resursele la nivel naţional şi regional ale
diferitelor state membre. Cu cât este mai mare diferenţa dintre „costul de producere” şi
"suport", cu atât mai puţin eficient din punct de vedere al costului este sistemul;
- se ţină cont de eficienţa diferitelor scheme suport. Eficienţa se referă la posibilitatea unei
scheme suport să livreze electricitate verde;
- se compare profiturile din perspectiva investitorului şi eficienţa astfel încât să indice daca
succesul unei politici particulare se datorează stimulentelor financiare sau dacă sunt alte
aspecte care au un impact crucial asupra distribuţiei pe piaţă în ţările analizate.
136
Aceste scheme suport pentru electricitatea obţinută din surse regenerabile nu pot fi
separate de piaţa internă a electricităţii.
Compatibilitatea diferitelor scheme suport pentru energiile regenerabile cu
dezvoltarea pieţei interne de electricitate este esenţială pe termen mediu şi lung.
Existenţa unor operatori ai reţelei de transport şi distribuţie va garanta tuturor
producătorilor un acces nediscriminatoriu la reţea, respectând regulile competiţiei. Din
acest motiv independenţa operatorilor reţelei este vitală pentru funcţionarea schemelor
suport.
Guvernul trebuie să se asigure că toţi consumatorii sunt informaţi asupra modului
în care aceste scheme suport pentru energiile regenerabile afectează consumatorii.
Trebuie făcută o diferenţă între comerţul cu electricitate şi valoarea verde a
electricităţii. Electricitatea din surse regenerabile este supusă aceloraşi restricţii ca si
electricitatea convenţională. Aici este inclusă şi informarea obligatorie a consumatorilor
referitor la contribuţia fiecărei surse de energie la amestecul total de combustibili.
Sprijinul pentru electricitatea din surse regenerabile poate perturba competiţia.
Aceste efecte economice pot fi totuşi justificate şi compensate prin efectele benefice asupra
mediului.
Armonizarea între dezvoltarea potenţială şi actuală a energiilor regenerabile variază
mult printre statele membre. Pe termen scurt armonizarea pare puţin probabilă.
Obţinerea beneficiilor potenţiale ale armonizării presupune:
- integrarea energiilor regenerabile pe piaţa internă, ceea ce face ca sectorul electricităţii
din surse regenerabile să fie mai competitiv;
- reducerea costurilor prognozate pentru electricitatea din surse regenerabile pentru a
atinge cota de piaţă prognozată până în anul 2010 pe baza armonizării sistemelor cum ar fi
certificatele verzi şi tarifele speciale. Aceste prognoze presupun eliminarea perturbării
pieţei cauzate de sprijinul pentru sursele de energie convenţionale;
- crearea unui sistem de certificate verzi la nivel european care să facă posibilă asigurarea
unei stabilităţi a preţurilor pe pieţele naţionale;
- un preţ special comun pentru întreaga Europa. Ţinând cont de resursele la nivel local,
acest lucru poate reduce costul tuturor tehnologiilor pentru energii regenerabile odată ce
instalaţiile nu sunt rezervate doar pentru unele state.
Evitarea potenţialelor dezavantaje ale armonizării presupune:
- absenţa oricărei fluctuaţii semnificative a preţului certificatelor verzi pentru a evita
nesiguranţa investitorilor;
- dezvoltarea de tehnologii competitive (în contextul certificatelor verzi) doar dacă acest
sistem favorizează profitabilitatea.
Pot apare bariere administrative când dezvoltatorii sau investitorii proiectului nu se
pun de acord privind instalarea de noi capacităţi de producere sau privind accesul la reţea.
Acţiunile care se pot realiza cu privire la următoarele:
- numărul mare de autorităţi implicate ( la nivel naţional, regional şi local) şi lipsa de
coordonare dintre acestea, conduce la nesiguranţă privind investiţia. Trebuie stabilit un
singur serviciu de autorizare;
- poate dura câţiva ani pentru a obţine autorizaţiile necesare şi acest lucru poate bloca
complet dezvoltarea pieţei. Statele membre trebuie să stabilească nişte linii directoare clare
şi o divizare precisă a responsabilităţilor;
- insuficienta atenţie acordată surselor de energie regenerabilă în planificarea spaţială, care
trebuie să se îmbunătăţească prin încurajarea autorităţilor locale să anticipeze viitoarele
proiecte de surse de energie regenerabilă prin stabilirea unor mecanisme de planificare
avansată. Este de asemenea important ca procesul de planificare şi autorizare să fie în
concordanţă cu legislaţia de mediu europeană.
137
Problemele de acces la reţea joacă un rol crucial în intensificarea producerii de
electricitate din surse regenerabile.
Sunt necesare reguli transparente pentru a acoperi şi a distribui costul necesar al
investiţiei în reţea, absenţa unor astfel de reguli fiind sursa a numeroase dificultăţi.
Deasemenea apare necesitatea dezvoltării infrastructurii reţelei astfel încât să poată
absorbi viitoarea dezvoltare a producerii de electricitate din surse de energie regenerabilă.
Este in acelaşi timp recomandabilă crearea unui sistem care să garanteze originea
electricităţii (adică să specifice sursa de energie din care a fost produsă electricitatea, să
specifice data şi locul de producere) produse din surse de energie regenerabilă pentru a
facilita comercializarea şi a asigura transparenţa pentru consumatori.
În consecinţă pentru a optimiza schemele proprii naţionale, statele membre trebuie
să urmeze următoarele aspecte:
- să consolideze cadrul legislativ şi să limiteze riscurile investiţionale legate de natura
intermitentă a schemelor de suport naţional. Sistemul trebuie să fie stabil şi viabil din punct
de vedere financiar pe termen lung pentru operatorii economici pentru a contribui la o mai
mare transparenţă a preţurilor pieţei;
- să încurajeze diversitatea tehnologică chiar dacă tehnologia surselor de energie
regenerabilă par să fie cele mai competitive în prezent. O utilizare mai bună conduce la
scutiri şi reduceri de taxe oferite pentru surse de energie regenerabilă;
- să asigure compatibilitatea cu piaţa de electricitate internă cu privire la integrarea acestor
scheme suport în piaţa liberalizată a energiei;
- să încurajeze angajările şi beneficiile la nivel local şi regional;
- sa lucreze în unison cu schemele de management pe partea de consum şi cu cele de
eficienţă energetică naţională astfel încât să evite diminuarea progresului realizat în
domeniul electricităţii obţinute din surse de energie regenerabilă printr-o creştere ridicată a
consumului.
În continuare se prezintă câteva măsuri care se pot lua la nivelul pieţei interne:
a) Accesul energiilor regenerabile pe piaţa electricităţii
Electricitatea este cel mai important sector energetic din ţările membre ale Uniunii
Europene. Accesul surselor regenerabile de energie la reţeaua de electricitate este un pas
important pentru dezvoltarea acestora.
Alte aspecte de care trebuie ţinut cont cuprind următoarele:
- modul în care operatorii sistemului de transport vor accepta electricitatea provenită din
sursele regenerabile când aceasta li se va oferi;
- liniile directoare privind preţul care trebuie plătit unui producător de electricitate din
surse regenerabile care trebuie să fie cel puţin egal cu costul electricităţii dintr-o reţea de
joasă tensiune plus un premiu care să reflecte beneficiile sociale şi ecologice ale energiilor
regenerabile şi maniera în care este finanţată.;
- referitor la accesul la reţea . evitând discriminarea între electricitatea produsă din radiaţia
solară şi alte forme de energie.
b) Măsuri fiscale şi financiare
Beneficiile pentru mediu justifică condiţiile financiare favorabile. Aşa numitele „tarife
verzi” deja oferite în unele state membre ale Uniunii Europene prin apelul la o solidaritate
voluntară pentru protecţia mediului a unei părţi din consumatori care pot şi doresc să
plătească rate mai ridicate, nu sunt suficiente şi nici potrivite în toate cazurile.
În unele cazuri este potrivit şi suficient ca autorităţile să promulge legislaţia
necesară sau alte prevederi, în domenii ca:
- deprecierea flexibilă a investiţiilor în energii regenerabile;
- aplicarea unor taxe favorabile pentru finanţatorii energiilor regenerabile;
138
- înfiinţarea de subvenţii pentru noi centrale de producere, întreprinderi mici şi mijlocii şi
crearea de noi locuri de muncă.
- stimulente financiare pentru consumatori pentru ca aceştia să cumpere echipamente şi
servicii legate de energiile regenerabile;
- introducerea unor stimulente pentru integrarea instalaţiilor fotovoltaice în clădiri.
Alte măsuri financiare care şi-au dovedit valoarea în unele state membre, pot fi
examinate şi promovate pe o scară mai largă dacă se dovedesc viabile, astfel:
- aşa numitele fonduri de „aur” sau „verzi” adresate pieţei de capital. Astfel de fonduri sunt
finanţate din conturile unor bănci private care în acest caz au rate mai reduse ale
dobânzilor. Limita aprobată pentru o rată mai scăzută a dobânzii plătită deţinătorului
contului este transmisă de bancă investitorului în energii regenerabile sub forma unor rate
de discount;
- fonduri publice de energii regenerabile, administrate de agenţii. Facilităţile acordate pot
include fonduri rambursabile precum si garanţii pentru credit (titluri pentru energii
regenerabile);
· împrumuturi uşoare şi facilităţi speciale de la băncile instituţionale.
Consumul energetic în sectoarele casnice şi comerciale poate fi redus semnificativ
prin îmbunătăţirea globală a intensităţii energiei pe lângă – atât în clădiri reabilitate cât şi
în cele noi – a energiilor regenerabile cum ar fi energia solară.
Este important de a adopta o abordare globală şi de a prelua măsuri de utilizare
raţională a energiei (atât pentru anvelopa clădirii cât şi pentru încălzire, iluminat, ventilare
şi răcire) prin utilizarea tehnologiilor aferente energiilor regenerabile.
Reducerea consumului total de energie în acest sector poate atinge 50% în Uniunea
Europeană până în 2010, jumătate din această valoare putând fi atinsă prin introducerea
tehnologiilor solare pasive şi active în clădiri pentru care sunt necesare măsuri
promoţionale concrete.
Pentru a promova utilizarea energiilor regenerabile în clădiri, se pot propune
următoarele măsuri:
- introducerea cerinţelor privind utilizarea energiei solare pentru încălzirea şi
răcirea clădirilor în legislaţia actuală;
- promovarea faţadelor solare şi ferestrelor cu eficienţă ridicată, a ventilării naturale
şi a jaluzelelor pentru ferestre în clădirile noi şi reabilitate;
- promovarea sistemelor solare active pentru încălzire, răcire şi preparare apă caldă de
consum, cum ar fi captatoarele solare;
- promovarea sistemelor solare pasive pentru încălzire şi răcire;
- încurajarea integrării sistemelor fotovoltaice în clădiri (acoperişuri, faţade) şi în spaţii
publice;
- vânzarea energiei electrice produse de panourile fotovoltaice la consumatori privaţi,
trebuie tarifată astfel încât să permită contorizarea reversibilă;
Scopul acestei lucrări este dea întări politicile comunităţii.
Prioritatea acordată până acum de aceste politici, de programele şi bugetele
existente este foarte redusă. Este foarte important ca energiile regenerabile să fie mai bine
cunoscute şi cei care se ocupă de programele comunitare să fie mai responsabili în ceea ce
priveşte aceste energii.
4.3.3.2. Efecte ale propunerilor legislative
i) Mediu
Efectele asupra mediului ale diferitelor energii regenerabile trebuie luate în
considerare la implementarea măsurilor amintite mai sus.
ii) Creştere, competitivitate şi nivel de angajare
Următoarele acţiuni necesită o atenţie specială:
139
- întărirea laturii competitive a industriei pe piaţa energiilor regenerabile prin sprijinirea
industriei să investească în noi tehnologii şi să sprijine substanţial piaţa locală pe lângă
creşterea posibilităţilor de export;
- investigarea ocaziilor de creare a noi întreprinderi mici şi mijlocii şi locuri de muncă;
- acţiuni de educare şi pregătire referitoare la energiile regenerabile în cadrul programelor
comunitare existente.
iii) Competiţie şi ajutor de la stat
Luând în considerare diversele căi de promovare a dezvoltării surselor de energie
regenerabilă, trebuie luate în considerare efectele pozitive ale competiţiei. Pentru a face
energiile regenerabile mai competitive, trebuie acordată prioritate modurilor prin care
forţele de pe piaţă reduc costurile pentru producerea energiei regenerabile cât de repede
posibil.
Consecinte ale planurilor tarifare
Pentru evaluarea diferitelor scheme de sprijin a promovarii E-SRE se definesc o
serie de criterii dintre care patru sunt cele mai importante sunt:
Eficacitate
Eficienta costuri
Siguranta pentru investitori
Conformitate cu principiile pietei liberalizate de energie electrica.
Aceste criterii decurg din conditiile generale prevazute in Directiva 2001/77 si vor
fi avute in vedere in cazul introducerii unei scheme comune de promovarea a E-SRE la
nivelul UE.
Eficacitatea reprezinta gradul in care o anumita masura contribuie la atingerea unui
obiectiv sau al unei tinte. indeplinirea obiectivelor sau tintelor propuse depinde de cat de
ambitioase sunt acestea fapt pentru care o politica va aprecia ca un mecanism este cu atat
mai eficace cu cat creste mai mult capacitatea de producere sau energia electrica produsa
din SRE.
Eficienta costurilor reprezinta masura eficientei capitalului investit pentru
construirea de noi capacitati (kW/€) sau a costurilor asociate producerii energiei electrice
(kWh/€).
Siguranta investitorilor. Orice investitie implica risc, insa investitiile in E-SRE
implica riscuri suplimentare fata de investitiile in surse conventionale de energie. Riscurile
sunt tehnologice, de piata si de politica privind sprijinul financiar acordat pentru
promovarea E-SRE.
Conformitatea cu principiile pietei liberalizate de energie electrica. Alegerea
schemelor de sprijin trebuie realizata in concordanta cu principiile liberalizarii pietei de
energie electrica.
Asa cum s-a aratat mai sus, in prezent, in tarile membre, se practica o mare
varietate de scheme suport, atat directe cat si indirecte, pentru incurajarea utilizarii surselor
regenerabile: reduceri de taxe, facilitati pentru noile investitii, subventionare directa a
pretului. piata certificatelor de energie verde, etc.
Se constata ca modelele pentru promovarea surselor regenerabile in conditiile de
piata sunt:
A. Pretul energiei este stabilit politic, iar energia furnizata este stabilita de
piata
B. Cantitatea de energie este stabilita politic, iar pretul certificatelor de energie
verde este stabilit de piata
O analiza comparativa a celor doua modele este prezentata sintetic in tabelul :
140
Tabel 4.3.3.2.1. Analiza comparativa a stabilirii preţului şi a cantităţii de energie
Modelul
Preţ impus Cantitate de energie
impusă
a.Este un model de piaţă? Energia produsă este decisă Preţul energiei este parţial
de piaţă decis de piata, partial stabilit
politic
b.Este o competiţie intre Producătorii de echipamente Producătorii de echipamente
producătorii de işi pot creşte vânzările şi sunt condiţionaţi de cotele
echipamente? profitul prin scăderea de producţie anuale, stabilite
costurilor de producţie anual timp de 6-8 ani.
c.Preţul poate fi diferenţiat Da (de exemplu modelul Nu. În acest model 'mono-
funcţie de amplasament? german) preţ', acelaşi preţ este plătit
atât pentru amplasmente
avanatajoase cât şi pentru
cele neavantajoase.
d. Preţul poate fi diferenţiat Da (de exemplu modelul Nu. Acelaşi preţ trebuie
în timp? german) plătit pe intreaga durată de
viaţa a unei centrale folosind
regenerabile
e) Poate fi scăzut preţul în Da (de exemplu modelul Nu. Energia este stabilită
funcţie de creşterea german) pentru o perioadă de 6-8 ani,
productivităţii? si noile echipamente obţin
acelaşi preţ pe certificat de
energie ca echipamentele
mai vechi mai puţin
eficiente
f) Modelul ajută investitorii? Da. Preţurile impuse oferă Nu. Preţurile foarte
siguranţa obţinerii unor fluctuante şi posibil
împrumuturi de la bănci manipulate fac acest model
riscant pentru investiţii şi
dificil de obţinut
împrumuturi de la bănci.
g) Exista o presiune a Aproape aceeasi presiune a În general, nu. Sistemul
costurilor asupra costurilor se aplica mono-preţ oferă profituri
producatorilor de indiferent de amplasament, ridicate în amplasamente
echipamente? avantajos sau nu. bune şi reduce presiunea
costurilor asupra
producătorilor de
echipamente.
În ţările europene, mecanismele de subvenţionare directă a preţului de achiziţie a

energiei produse din surse regenerabile (feed-in tariff) este principala cale de încurajare
adoptată (Germania, Grecia, Spania s.a.). Alte ţări au ales mecanismul cotei de energie
impuse (Olanda, Belgia), sau o combinaţie între cele două (Italia).
0 legislaţie completă pentru mecanisme de tipul preţ garantat, şi care este
considerată un model de referinţă este aplicată în Germania ("Renewable Energy Act" din
2002). În legislaţia germană, compania de distribuţie-transport a energiei electrice cea mai
141
apropiată are obligaţia de a accepta şi de a plăti tariful impus pentru energia electrică
provenită din surse regenerabile. Aceste costuri sunt recuperate apoi de la producătorii
clasici de energie electrică. în plus, companiile de utilităţi care furnizează electricitate la
utilizatorii finali sunt obligate să achiziţioneze o anumită cotă de energie electrica produsă
din surse regenerabile.
Un exemplu de succes privind dezvoltarea surselor regenerabile prin mecanisme
suport îl constituie evoluţia energeticii eoliene în Germania. 10000 MW instalaţi în cca
12000 turbine asigură 3,5% din producţia internă de energie electrică.
Pentru Romania trebuie avută în vedere tendinţa, în aplicarea acestor scheme, pe
termen mediu şi lung pe plan european, ţinând seama de perspectivele de integrare în
Uniunea Europeană în 2007.
142
4.3.4. Concluzii
Lucrarea de faţă a avut scopul să promoveze un cadru metodologic şi legislative

care să conducă pe viitor la un nivel maxim de introducere a sistemelor bazate pe energii
regenerabile în politica de stabilire a performanţei energetice atât pentru clădirile noi cât şi
pentru cele existente. Cadrul metodologic pentru un cod al performanţei energetice a
clădirilor dotate cu sisteme bazate pe energii regenerabile prezintă diverse abordări care
sunt disponibile pentru utilizarea sistemelor bazate pe energii regenerabile la calculul
performanţei energetice a clădirilor de locuit.
A fost prezentată o privire de ansamblu asupra abordărilor existente în câteva state
member ale Uniunii Europene privind sistemele bazate pe energii regenerabile.
S-au descris posibilităţile de încurajare a sistemelor bazate pe energii regenerabile
în contextul introducerii politicilor privind performanţa energetică.
Au fost prezentate şi politici care combină încurajarea utilizării sistemelor bazate pe
energii regenerabile şi reglementările privind performanţa energetică. Politicile identificate
sunt politici privind reglementările, stimulente financiare şi politici informaţionale. Au fost
trecute în revistă posinile combinaţii între politici de stimulatre a sistemelor bazate pe
energii regenerabile cu reglementări privind performanţa energetică care încă nu există.
Prin intermediul argumentelor pro şi contra referitoare la diversele opţiuni posibile, s-a
realizat comparaţia între abordări.
Cadrul metodologic prezentat speră să furnizeze informaţiile necesare pentru modificarea
reglementărilor privind performanţa energetică astfel încât sa se încurajeze la maximum
utilizarea sistemelor bazate pe energii regenerabile la implementarea reglementărilor
privind performanţa energetică.
Din analiza situatiei actuale privind scheme de sprijin aplicate la nivel european
pentru promovarea E-SRE, se constata ca:
a. nu exista un consens in stabilirea "celei mai bune scheme" de sprijn,
b. din setul diversificat de scheme, cele cu aplicare directa s-au dovedit a fi cele mai
eficace si mai des utilizate;
c. alegerea unei anumite scheme de promovare sau o combinatie dintre acestea se
stabileste in functie de prioritatile politicii energetice a fiecărui stat, respectiv, prioritati de
mediu, economice si/ sau sociale;
d. se promoveaza cu prioritate SRE pentru care tehnologiile de producere sunt
mature din punct de vedere comercial si exista un potential important al SRE;
e. selectarea unei anumite scheme se poate face pe baza criteriilor stabilite in
Directiva 2001/77 respectiv, eficacitate, eficienta costuri, siguranta pentru investitori,
conformitate cu principiile pietei liberalizate de energie electrica;
Pe masura consolidarii pietei "energiei verzi" dezvoltarea unei piete a certificatelor verzi
pentru promovarea E-SRE este recomandata ca urmare a multiplelor avantaje pe care acest
sistem le permite:
a. un grad mare de flexibilitate;
b. producerea si comercializarea certificatelor verzi in locurile cele mai avantajoase
din punctul de vedere al producatorului;
c. comercializarea la nivel intemational;
143
d. momtorizarea şi verificarea E-SRE de către instituţiile desemnate cu emiterea şi
monitorizarea certificatelor şi garantarea acestora pentru încredere şi corectitudine.
Creşterea interesului consumatorilor, mai ales în ţările membre UE, de a cumpăra energie
curată, chiar dacă este mai scumpă, introducerea taxelor de mediu, precum şi realizarea
unui comerţ efectiv cu E-SRE, impun necesitatea identificarii originii energiei electrice
produse şi importate, în termenii energiei primare utilizate. Astfel, se impune introducerea
unui mecanism care să permită identificarea producătorului de E-SRE şi garantarea originii
energiei electrice pe piaţa intemă.
Cadru legislativ şi de reglementare existent:
a. stabileşte responsabilităţi şi termene privind promovarea producerii E-SRE şi
facilitarea pătrunderii pe piaţă a producătorilor de E-SRE,
b. asigură un tratament transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu producătorilor de
E- SRE,
c. asigură unele facilităţi în privinţa autorizării şi preluării în reţelele electrice a E-
SRE,
d. necesită completări privind susţinerea financiară a promovării E-SRE, garantarea
originii şi comercializarea pe piaţă şi în funcţie de schema de sprijin ce va fi adoptată, va fi
dezvoltat în vederea îndeplinirii obligaţiilor legale şi încadrării în termenele prevăzute.
Se consideră oportună şi necesară continuarea studiului în anul 2006 care să abordeze în
principal:
- problema integrarii SRE şi impactul asupra reţelei electrice în Romania (calitatea
energiei electrice, monitorizarea şi dispecerizarea sistemului)
- alte cerinţe specifice tehnice, economice, comerciale pentru penetrarea SRE pe
piaţa de energie electrică.
În ţările europene, mecanismele de subvenţionare directă a preţului de achiziţie a
energiei produse din surse regenerabile (feed-in tariff) este principala cale de încurajare
adoptata (Germania, Grecia, Spania s.a.). Alte ţări au ales mecanismul cotei de energie
impuse (Olanda, Belgia), sau o combinaţie între cele două (Italia).
0 legislaţie completă pentru mecanisme de tipul preţ garantat, şi care este
considerată un model de referinţa este aplicată în Germania ("Renewable Energy Act" din
2002). În legislaţia germană, compania de distribuţie-transport a energiei electrice cea mai
apropiată are obligaţia de a accepta şi de a plăti tariful impus pentru energia electrică
provenită din surse regenerabile. Aceste costuri sunt recuperate apoi de la producătorii
clasici de energie electrică. în plus, companiile de utilităţi care furnizează electricitate la
utilizatorii finali sunt obligate sa achiziţioneze o anumită cota de energie electrică produsă
din surse regenerabile.
Un exemplu de succes privind dezvoltarea surselor regenerabile prin mecanisme
suport îl constituie evoluţia energeticii eoliene în Germania. 10000 MW instalaţi în cca
12000 turbine asigura 3,5% din producţia internă de energie electrică.
Pentru Romania trebuie avută în vedere tendinţa, în aplicarea acestor scheme, pe
termen mediu şi lung pe plan european, ţinând seama de perspectivele de integrare în
Uniunea Europeana in 2007.
144
BIBLIOGRAFIE
1.Guvernul României, Ministerul Economiei Si Comertului, Strategia de valorificare a

surselor regenerabile de energie, Bucuresti – 2003
2. Legislatie specifica privind eficienta energetica si surse regenerabile-
http://www.eficientaenerg.ro
3. Decizia Consiliului Concurentei nr. 13 din 31.01.2006 privind schema de ajutor de stat
continuta de Proiectul de Hotarare a Comitetului de Avizare al Fondului pentru Mediu
pentru aprobarea Proiectului privind promovarea producerii energiei din surse
regenerabile de energie
4. Comunicarea Comisiei către Consiliul şi Parlamentul European .Foaie de parcurs pentru
energia regenerabilă. Energiile regenerabile în secolul XXI: construirea unui viitor mai
durabil. Bruxelles, 10.1.2007.
5. LEGEA energiei electrice nr. 13/ 9 ianuarie 2007.
6. RAPORT privind emiterea garanţiilor de origine pentru energia electrică produsă din
surse regenerabile de energie, ANRE 2005.
7. Report “Monitoring and evaluation of policy instruments to support renewable
electricity in EU Member States”. Dessau, November 2006,
http://www.umweltbundesamt.de.
8. LEGE nr. 199/2000 privind utilizarea eficienta a energiei*) – Republicare nov 2006.
9. Commission of the European Communities. Brussels, xxx, Sec(2006) 1173.
Communication from the Commission - Action Plan for Energy Efficiency.
10. Commission of the European Communities, Brussels, 10.1.2007. Communication from
the Commission to the Council and the European Parliament. Renewable Energy Road
Map - Renewable Energies in the 21st Century: Building a more sustainable Future.
11. Functioning of the EU Electricity Directive The Objectives of Electricity Market
Liberalization. WWEA e.V. Charles-de-Gaulle - Str. 5, 53113 Bonn, Germany
12. European Institute of Romania – Strategy and Policy Studies Study no. 3. Strategic
Directions of Sustainable Development in Romania. Authors: Constantin Ciupagea
(coordinator), Dan Manoleli, Viorel Niţă, Mariana Papatulică, Manuela Stănculescu.
13. Comisia Comunităţilor Europene Bruxelles, 10.1.2007. Comunicarea Comisiei către
Consiliu şi Parlamentul European. Acţiuni de punere în aplicare a Cărţii verzi - Raport
privind progresul realizat în domeniul surselor de energie regenerabile.
14. Despre politica de energie a Uniunii Europene - lucrare elaborată în cadrul proiectului
Phare Ro 0006.18.02 - implementat de Institutul European din România în 2003.
15.DIRECTIVE 2001/77/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE
COUNCIL on the promotion of electricity produced from renewable energy sources in the
internal electricity
market
16. Commission Communication of 7 December 2005 "The support of electricity from
renewable energy sources" [COM(2005) 627 final - Official Journal C 49 of 28 February
2006]
17. ELECTRICITY FROM RENEWABLE ENERGY SOURCES -Encouraging green
electricity in Europe - European Commission, Directorate-General for Energy and
Transport, B-1049 Brussels, Luxembourg Office for Official Publications of the European
Communities, 2004
18. ENERGY FOR THE FUTURE: RENEWABLE SOURCES OF ENERGY White Paper
for a Community Strategy and Action Plan COM(97)599 final (26/11/1997)
145
Anexa IV.2.2.1.
UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE
DEPARTAMENTUL CERCETARE ENERGIE MEDIU
CAIET DE SARCINI
ASISTENŢĂ TEHNICĂ PRIVIND DEZVOLTAREA

UNEI ENTITĂŢI DE ÎNCERCĂRI PENTRU SISTEME
FOTOVOLTAICE ŞI SOLAR-TERMICE
Elaborarea procedurii şi a condiţiilor de asigurare a
asistenţei tehnice pentru realizarea fizică
Contract 605/2005
146
1. DEFINIREA CONDIŢIILOR TEHNICE
A. CATEGORIA DE ÎNCERCĂRI
Încercările vor fi efectuate pentru:

- determinarea performanţelor captatoarelor solar-termice
- determinarea caracteristicilor modulelor fotovoltaice
- determinarea performanţelor invertoarelor conectate la reţea
B. STABILIREA SPAŢIULUI NECESAR
Pentru stabilirea spaţiului necesar, se vor respecta atât normele definite în caietele de
sarcini ale fiecărei activităţi cât şi normele de protecţia muncii în viguare.
Prin asistenţa tehnică în dezvoltarea entităţii, se va asigura un spaţiu adecvat derulării
încercărilor cu precizie cât mai bună respectându-se limita erorilor prevăzute în fiecare
standard.
C. STABILIREA CONDIŢIILOR TEHNICE

Se vor stabili condiţiile tehnice detaliate după descrierea din fiecare caiet de sarcini
corespunzător fiecărei activităţi.
Spre exemplu, pentru măsurătorile exterioare se vor considera parametrii de mediu din
locaţia stabilită şi se vor elabora metodologiile de operare în diferite condiţii climatice. În
cadrul încercărilor din spaţiul închis se vor considera factorii ce influenţează proprietăţile
elementelor testate, cum ar fi limitarea în disiparea căldurii pentru invertoare, apropierea
de surse de căldură a captatoarelor şi componentelor din instalaţiile solar-termice precum şi
consecinţele în cazul apariţiei unei avarii în procesul de încercare.
Asistenţa tehnică în acest caz, va avea ca rezultat un proiect detaliat cu toate condiţiile ce
trebuiesc respectate în proiectarea standurilor de testare şi încercare.
D. STABILIREA ECHIPAMENTELOR SPECIFICE

Prin asistenţa tehnică asigurată se va pune la dispoziţia autorităţii contractante, lista
completă şi detaliată a echipamentelor specifice însoţită de caracteristicile tehnice
detaliate. Totodată vor fi contactaţi furnizorii acestor echipamente în scopul obţinerii celei
mai bune oferte în raportul calitate/preţ ţinând cont de condiţiile de acurateţe din
standardele descrise în caietele de sarcini corespunzătoare fiecărei activităţi.
II. PROIECTAREA COMPONENTELOR SPECIFICE

STANDULUI
În cazul proiectării componentelor specifice standurilor de testare şi încercare a sistemelor

fotovoltaice şi solar-termice trebuie respectate condiţiile detaliate în caietele de sarcini
corespunzătoare fiecărei activităţi. Asistenţa tehnică în proiectare va avea ca rezultat
147
proiectul fiecărei componente din standuri, insoţit de procedura de execuţie şi modul de
operare.
III. ELABORAREA DOCUMENTAŢIEI DE EXECUTIE

ŞI A PROCEDURILOR DE RECEPŢIE –LIVRARE
Fişele tehnice de recepţie ale activităţilor desfăşurate pentru dezvoltarea entităţii de
încercări, trebuie să conţină informaţii detaliate despre fiecare echipament folosit dar şi
despre sistemul unitar şi interfaţarea modulelor (protocoale de comunicaţie în transferul
datelor), realizarea măsurătorilor, precum şi schema funcţională a standurilor.
Acestea vor fi trecute în tabelul următor:
FIŞA TEHNICĂ DE RECEPŢIE

Date tehnice
Stand
Structura mecanică (descriere)
Amplasament (interior/exterior)
Echipamentele necesare şi sufieciente
Echipamentele auxiliare suplimentare
Tehnica de calcul necesară
Programele software utilizate
Modul de interfaţare a elementelor

componente standului
Modul de stocare a datelor în procesul de

arhivare
Gama de tensiuni de lucru
Echipamentul obligatoriu al operatorului
Criterii de siguranţă în operare
148
Anexa IV.2.2.2.
CAIET DE SARCINI
STUDIUL OPERĂRII INVERTOARELOR

FOTOVOLTAICE CONECTATE LA REŢEA
Determinarea performanţelor electro-energetice
Contract 605/2005
149
Conform prescripţiilor standardului CEI 61683, cu ajutorul standului experimental de

încercare a invertoarelor fotovoltaice conectate la reţea se vor realiza determinări de
performanţă electro-energetică, caracteristica în funcţie de sarcină şi determinarea
curbei randamentului.
Testarea invertoarelor fotovoltaice în vederea determinării performanţei poate fi realizată

în spaţiu interior. Standul experimental de încercare trebuie să corespundă schiţei
prezentate în figura 1.
Fig.1. Schema standului de testare a invertoarelor fotovoltaice

Legendă:
PS Sursă de tensiune continua comandabilă
A1 Ampermetru de curent continuu
A2 Ampermetru de curent alternativ
V1 Voltmetru de curent continuu
V2 Voltmetru de curent alternativ
W1 Wattmetru de curent continuu
W2. Wattmetru de curent alternativ
PF Aparat de măsură a factorului de putere
F Frecvenţmetru

CORESPUNZĂTOARE STANDULUI DE TESTARE
C.1. Sistemul de susţinere a invertoarelor fotovoltaice
150
- Structura de prindere şi susţinere a unui invertor fotovoltaic trebuie să ţină cont de
masa acestuia şi de sistemul de prindere pentru fiecare model de producător;
- Poziţionarea invertorului se face conform specificaţiilor de montare date de fiecare
producător. Structura trebuie să fie amplasată astfel încât să ofere flexibilitatea
necesară montării
C.2. Parametri măsuraţi şi calculaţi
Parametru măsurat Unitate de măsură

Tensiunea continuă la intrare V
Curentul continuu la intrare A
Puterea continuă la intrare W
Tensiunea alternativă la ieşire Vef
Curentul alternativ la ieşire Aef
Puterea activă W
Factorul de putere (cos φ) adimensional
Frecvenţa tensiunii la ieşire Hz

Pentru determinarea performanţei electro-energetice a invertoarelor fotovoltaice sunt
necesare următoarele instrumente de măsură:
D.1.Voltmetru de curent continuu

- instrumentul de măsură a tensiunii electrice continue ce trebuie să corespundă
specificaţiilor standardului CEI 61683;
D.2. Ampermetru de curent continuu

- instrumentul de măsură al curentului electric continuu ce trebuie să corespundă
D.3. Wattmetru de curent continuu

- instrumentul de măsură a puterii electrice continue ce trebuie să corespundă
D.4.Voltmetru de curent alternativ

- instrumentul de măsură a valorii efective a tensiunii electrice alternative ce trebuie
să corespundă specificaţiilor standardului CEI 61683;
D.5.Ampermetru de curent alternativ

- instrumentul de măsură a valorii efective a curentului electric alternativ ce trebuie
să corespundă specificaţiilor standardului CEI 61683;
D.6.Wattmetru de curent alternativ

- instrumentul de măsură a puterii active ce trebuie să corespundă specificaţiilor
standardului CEI 61683;
151
D.7.Cosfimetru
- instrumentul de măsură a defazajului dintre curent şi tensiune într-un sistem
monofazat. Acest instrument trebuie să corespundă specificaţiilor standardului CEI
61683;
D.8.Frecvenţmetru
- instrumentul de măsură a frecvenţei unei tensiunii electrice alternative, ce trebuie să
corespundă specificaţiilor standardului CEI 61683;

STANDULUI
În cazul proiectării componentelor specifice standului de testare a invertoarelor

fotovoltaice trebuie respectate următoarele condiţii:
- condiţia de rezistenţă electrică minimă a contactelor electrice ce alcătuiesc standul
experimental
- condiţia de rezistenţă electrică minimă a conductoarelor.
- condiţia de izolare electrică a bornelor de restul echipamentelor, ţinând cont că
acesta poate avea o tensiune ce poate afecta atât dispozitivele electronice conexe
cât şi sănătatea operatorului
- condiţia de putere disipată a elementului de consum în corelaţie cu temperatura
disipată

Fişele tehnice de recepţie a invertorului şi de livrare în urma testelor realizate trebuie să
corespundă prescripţiilor standardul CEI 61683

Descrierea invertorului
Date tehnice
Produs
Producător
Tip
Categorie
Produs de serie
Număr de desen
Număr de serie
Data de fabricaţie
Valori tehnice
152
Lungime totală
Lăţime totală
Înălţime totală
Masa
Numărul de perechi de borne
Puterea de curent continuu nominală
Puterea de curent continuu maximă
Intervalul de tensiune la intrare
Intervalul de tensiune la ieşire
Frecvenţa tensiunii la ieşire
Puterea activă la ieşire (valoarea nominală)
Puterea activă maximă
Cos (φ)
Randamentul minim
FIŞA TEHNICĂ A TESTULUI DE RANDAMENT PENTRU INVERTOARE

FOTOVOLTAICE CONECTATE LA REŢEA
Referinţă modul nr.:

Test realizat de:
Adresa:
Data, Tel., Fax:
Descrierea invertorului fotovoltaic

Numele producătorului:
Denumirea tipului:
Lungime totală
Lăţime totală
Înălţime totală
Masa
Limitări:
Temperatura maximă de funcţionare:
Rezultatele testelor
Curba randamentului în funcţie de încărcarea invertorului
Randamentul este definit de:
PAC
η = ⋅ 100%
PDC
Unde:
153
PAC – puterea activă la ieşire
PDC – puterea de curent continuu la intrare
Observaţii:
SUMARUL RAPORTULUI TESTULUI DE RANDAMENT
Identificare
Producător
Tipul invertorului:
Dimensiunile invertorului
Lungime: mm Înălţime: mm
Lăţime: mm
Masa kg
Performanţa electrică a fost testată conform metodelor de testare:
6.1 În exterior □ 6.2 În interior □
Puterea de ieşire măsurată (W):

Puterea continuă la intrare (fracţiuni din puterea nominală de catalog)
1/8 1/4 1/2 1
Test realizat de: ............................................. Data:

.............................................
FIŞA DE EVALUARE A INSPECŢIEI ÎN URMA REALIZĂRII TESTULUI
Evaluarea fiecărei probleme potenţiale conform următoarei scări:

0 – Nici o problemă
1 – Problemă minoră
2 – Problemă severă
• – Inspecţia de stabilire a condiţiei nu a fost posibilă
154
Componenta invertorului Problema potenţială ⁄ Evaluare
..................
a) Cutia invertorulului / Elementele de prindere Crăpată / înţesată / corozivă /penetrată de ploaie
...
..................
b) Elemente de montaj / structură Puternică/sigură
...
c) Izolaţie electrică Bună / medie / mică ..................
...
155
Anexa IV.2.2.3.
CAIET DE SARCINI
ANALIZA ŞI IMPLEMENTAREA CONDIŢIILOR DE

TESTARE A MODULELOR FOTOVOLTAICE
Determinarea performanţelor electro-energetice a
modulelor fotovoltaice
Contract 605/2005
156
Conform prescripţiilor standardului CEI 60904, cu ajutorul standului experimental de

încercare a modulelor fotovoltaice se vor realiza determinări de performanţă electrică,
caracteristica curent-tensiune, determinarea punctului de putere maximă şi a
randamentului.
Testarea modulelor fotovoltaice în vederea determinării performanţei poate fi realizată în

spaţiu interior sau exterior. Standul experimental de încercare trebuie să corespundă schiţei
prezentate în figura 1.
Fig.1. Schema standului de testare a modulului fotovoltaic

Legendă:
M.E. Montaj experimental (fig. 2)
P.A.D. Placă de achiziţie date
S.R.S. Senzori de radiaţie solară (piranometru şi spectroradiometru)
S.T.A. Senzor de temperatură ambiantă
S.T.M. Senzor de temperatura modulului
P.C. Calculator personal
Utiliz. Utilizator, operator
157
Fig.2. Schema electrică a montajului experimental
CORESPUNZĂTOARE STANDULUI DE ÎNCERCARE
C.1. Sistemul de susţinere a modulelor fotovoltaice
- Structura de prindere şi susţinere a modulului fotovoltaic trebuie să nu acopere

suprafaţa absorbantă; dacă modulul fotovoltaic este destinat integrării în acoperiş,
structura de prindere trebuie să permită trecerea liberă a curenţilor de aer pe cele
două feţe;
- Poziţionarea modulului solar se face la o distanţă de cel puţin 0,5 m faţă de sol a
muchiei inferioare şi la cel puţin 2 m în cazul în care sunt testate pe acoperişul
clădirilor;
- Unghiul de înclinare al suprafeţei de captare a radiaţiei solare trebuie să fie de
45°±5° iar orientarea către direcţia sudică, fiind evitată umbrirea captatorului;
C.2. Parametri măsuraţi şi calculaţi

Suprafaţa de captare m2
Radiaţia luminoasă globală în planul captatorului W/m2
Radiaţia luminoasă difuză în planul captatorului W/m2
Spectrul radiaţiei solare W/m2·μm
Temperatura medie ambiantă pe durata testului °C
Temperatura modulului fotovoltaic °C
Curentul la scurt-circuit A
Tensiunea în gol V
Curentul la punctul de putere maximă A
Tensiunea la punctul de putere maximă V
Puterea la punctul de putere maximă W
Factorul de umplere %
Randamentul %
158
Pentru determinarea performanţei electrice a modulelor fotovoltaice sunt necesare
următoarele instrumente de măsură:
D.1. Piranometrul
- instrumentul de măsură a intensităţii radiaţiei globale a Soarelui şi a cerului trebuie
să corespundă specificaţiilor standardului ISO 9060;
- poziţionarea trebuie făcută coplanar suprafeţei absorbante a captatorului solar, cu o
toleranţă de ±1°;
- calibrarea piranometrului se va realiza conform procedurilor prescrise de
standardele ISO 9846 sau ISO 9847; orice eroare mai mare de ±1% implică
realizarea unei noi calibrări a piranometrului
D.2. Senzorii de temperatură

- pentru testarea unui modul fotovoltaic sunt măsurate două temperaturi: temperatura
modulului şi temperatura ambiantă;
- toleranţa senzorilor destinaţi măsurării temperaturii trebuie să fie de ±0,5 K;
D.3. Instrumentele de achiziţie a datelor

- Echipamentele digitale de înregistrare a datelor trebuie să nu depăşească o eroare
de 0,5% pentru întreaga achiziţie în timp de 1 secundă.

STANDULUI
În cazul proiectării componentelor specifice standului de testare a modulelor fotovoltaice

trebuie respectate următoarele condiţii:
- condiţia de rezistenţă electrică minimă a contactelor electrice ce alcătuiesc standul
experimental
- condiţia de rezistenţă electrică minimă a conductoarelor di a rezistorului de shunt
pentru măsurarea curentului.
- condiţia de izolare electrică a bornelor modulului de restul echipamentelor, ţinând
cont că acesta poate avea o tensiune ce poate afecta atât dispozitivele electronice
conexe cât şi sănătatea operatorului
- condiţia de putere disipată a elementului de consum pentru modulul fotovoltaic în
corelaţie cu temperatura disipată

Fişele tehnice de recepţie a modulului fotovoltaic şi de livrare în urma testelor realizate
trebuie să corespundă prescripţiilor standardul CEI 60904
159
Descrierea modulului fotovoltaic
Date tehnice
Produs
Producător
Tip
Categorie
Produs de serie
Număr de desen
Număr de serie
Data de fabricaţie
Valori tehnice
Lungime totală
Lăţime totală
Înălţime totală
Suprafaţă totală
Suprafaţă activă
Numărul de celule
Tehnologia de realizare a celulelor
Tipul modulului (semitransparent sau opac)
Putere electrică maximă
Tensiune nominală
Tensiunea la punctul de putere maximă
Tensiunea în circuit deschis
Curentul la scurt-circuit
Curentul la punctul de putere maximă
Factorul de umplere
Coeficientul de variaţie cu temperatura a curentului de scurt circuit
Coeficientul de variaţie cu temperatura a tensiunii de circuit deschis
Coeficientul de variaţie cu temperatura a factorului de umplere
FIŞA TEHNICĂ A TESTULUI DE RANDAMENT PENTRU MODULE

FOTOVOLTAICE
ÎN CONDIŢII DE RADIAŢIE SOLARĂ NATURALĂ
Referinţă modul nr.:

Test realizat de:
Adresa:
Data, Tel., Fax:
Descrierea modulului fotovoltaic

Modul:
160
Denumirea tipului:
Suprafaţa totală:
Suprafaţa activă (a celulelor PV):
Greutate modul:
Limitări:
în exterior
radiaţia solară medie:
Latitudine:
Altitudine:
Înclinarea modulului:
Timpul local la amiaza solară:
Azimutul:
Curba randamentului în funcţie de radiaţia solară şi temperatura modulului
Randamentul este definit de:
PMPP
η = ⋅ 100%
Rtot ⋅ S a
Unde:
PMPP – puterea maximă a modulului
Rtot – radiaţia totală
Sa – suprafaţa activă
Modificator al unghiului de incidenţă

Unghi:
Kθ :
Observaţii:
Identificare
Producător
Tipul modulului:
Dimensiunile modulului
Lungime: mm Înălţime: mm
2
Suprafaţă totală: m
161
Greutate kg
Temperatura modulului la STC °C
6.1 În exterior □ 6.2 În interior □
Puterea de ieşire măsurată (W):

Radiaţie
2
Tamb / Tmod 400 W/m 700 W/m2 1000 W/m2

.............................................

Componenta modulului Problema potenţială ⁄ Evaluare
a) Cadrul modulului / Elemente de prindere Crăpată / înţesată / corozivă /penetrată de ploaie .....................
b) Elemente de montaj / structură Puternică/sigură .....................
c) Etanşări / garnituri Crăpată / aderentă / elastică .....................
d) Acoperire Crăpată / şubredă / înţepenit / delaminată / .....................

înţesată / cu scăpări de ga
f) Izolaţie Bună / medie / mică .....................
162
Anexa IV.2.2.4.
CAIET DE SARCINI
STAND DE ÎNCERCARE A CAPTATOARELOR

SOLARE TERMICE
Determinarea performanţei termice a captatoarelor
solare cu agent termic lichid
Contract 605/2005
163
Conform prescripţiilor standardului EN 12975-2:2001, cu ajutorul standului experimental

de încercare a captatoarelor solar se vor realiza determinări de performanţă termică a
captatoarelor solare cu agent termic lichid şi a captatoarelor solare cu concentrarea
radiaţiei solare la care unitatea de stocare termică nu face parte integrantă din
captatorul solar.
Testarea captatoarelor solare termice în vederea determinării performanţei poate fi realizată

în spaţiu interior sau exterior.

CORESPUNZĂTOARE STANDULUI DE ÎNCERCARE
C.1. Parametri de măsură

Suprafaţa de captare m2
Radiaţia luminoasă globală în planul captatorului W/m2
Radiaţia luminoasă difuză în planul captatorului W/m2
Temperatura medie ambiantă pe durata testului °C
Viteza medie a vântului pe durata testului m/s
Unghiul de incidenţă al radiaţiei solare directe ° (grade faţă de orizontală)
Temperatura agentului termic la intrarea în captator °C
Temperatura agentului termic la ieşirea din captator °C
Debit masic al agentului termic kg/(s·m2)
Durata testului min
Presiunea maximă de funcţionare Pa
Masa fluidului kg

STANDULUI
În cazul proiectării componentelor specifice standului de încercare a captatoarelor solare

trebuie respectate următoarele condiţii:
- condiţia de rezistenţă la coroziune şi la temperaturi mai mari de 95°C a conductelor
şi fitingurilor corespunzătoare circuitului agentului termic;
- conductele trebuie alese cu lungimi cât mai mici posibile;
164
- conductele care conţin senzorii de măsurare a temperaturii la intrarea şi ieşirea din
captatorul solar trebuie izolate termic;
- pentru observarea bulelor de aer sau a eventualelor contaminări în componenţa
circuitului fluidului trebuie instalat un tub transparent;
- alegerea şi poziţionarea pompei trebuie astfel făcute încât să nu afecteze controlul
temperaturii la intrarea în captatorul solar;
- controlerul pompei şi a debitului trebuie să asigure o tolerantă de lucru de ±1 % din
variaţiile de temperatură;
- circuitul captatorului trebuie astfel proiectat încât să asigure o temperatură
constantă a fluidului la intrarea în captatorul solar;
- regulatorul secundar de temperatură trebuie să ajusteze temperatura fluidului la
intrarea în captatorul solar, cu o precizie de ±12K

Fişele tehnice de recepţie a captatorului solar şi de livrare în urma testelor realizate trebuie
să corespundă prescripţiilor standardul EN 12975-2:2001

Descrierea captatorului solar termic
Date tehnice
Produs
Producător
Tip
Categorie
Produs de serie
Număr de desen
Număr de serie
Data de fabricaţie
Valori tehnice
Lungime totală
Lăţime totală
Înălţime totală
Suprafaţă totală
Suprafaţă deschizătură
Suprafaţă absorber
Greutate golit, cu geam
Greutate golit, fără geam
Fluidul conţinut
Construcţie
Tipul captatorului
Nr. de absorbere
Panta absorberului
165
Nr. de tuburi paralele de servire
Nr. de serie al geamurilor termice
Material geamului
Grosimea geamului
Fluid de transfer de căldură

Tip
Comentarii
FIŞA TEHNICĂ A TESTULUI DE RANDAMENT PENTRU CAPTATOARE SOLARE

ÎN CONDIŢII DE STARE CONSTANTĂ
Referinţă captator nr.:

Test realizat de:
Adresa:
Data, Tel., Fax:
Descrierea captatorului solar

Captator:
Denumirea tipului:
Plan neted / golit / vidat
Suprafaţa totală:
Suprafaţa deschisă:
Suprafaţa absorberului:
Greutate captator gol:
Fluidul conţinut:
Număr de învelişuri:
Materiale de înveliş:
Grosimea învelişului:
Număr de tuburi sau canale:
Diametrul tubului sau dimensiunile canalului:
Panta tubului sau canalului:
Mediul de transfer de căldură: apă / ulei / altul
Specificaţii (aditivi, etc.):
Alternativă admisă fluidelor de transfer de căldură:
Absorber:
Material:
Tratamentul suprafeţei:
Tipul constructiv:
Dimensiuni:
166
Izolaţie termică şi înveliş:
Grosimea izolaţiei termice:
Materialul izolaţiei:
Materialul învelişului:
Dimensiuni totale:
Dimensiunile deschizăturii:
Materialul de etanşare:
Limitări:
Presiunea maximă de funcţionare:
Alte limitări:
Diagrama schematică a captatorului solar:
Imaginea captatorului
Comentarii despre proiectul captatorului
Diagrama schematică de montaj a captatorului
Randamentul instantaneu
Metoda: în exterior / în interior
Diagrama schematică a testului de buclă
în exterior în interior
metoda de testare: stare constantă □ cvasi-dinamică radiaţia solară medie:
Latitudine: tipul de lămpi:
Înclinarea captatorului: înlăturarea radiaţiei de
undă lungă:
Timpul local la amiaza solară: da □ nu
□
Longitudine:
Azimutul captatorului:
Curba randamentului instantaneu în funcţie de suprafaţă (absorber / deschizătură)

şi
temperatura medie a fluidului de transfer de căldură
Suprafaţă de referinţă: Suprafaţă absorber AA Suprafaţa de referinţă: Suprafaţă

deschizătură Aa
suprafaţa absorberului în m2, folosită la curbă: suprafaţa deschizătură Aa în m2,
folosită la curbă:
Randamentul instantaneu este definit de:
Q& Q&
ηA = (D.1) ηa = (D.2)
AAG Aa G
167
1 Randamentul instantaneu (%)
2 (tm - ta) ⁄ G (m2 K ⁄ W)
Debit masic utilizat la teste: kgs -1

Suprafaţa totală a captatorului: m2
Gradul al doilea corespunzător datelor:
2
⎛t −t ⎞ ⎛t −t ⎞
I A = I oA − a1A ⎜ m a ⎟ − a2 AG⎜ m a ⎟ (D.3)
⎝ G ⎠ ⎝ G ⎠
2
⎛t −t ⎞ ⎛t −t ⎞
I a = I oa − a1a ⎜ m a ⎟ − a2a G⎜ m a ⎟ (D.4)
⎝ G ⎠ ⎝ G ⎠
ηoA = ηoa =
a1A = Wm -2 K -1 a1a= Wm -2 K -1
a2A = Wm -2 K -2 a2a = Wm -2 K -2
NOTĂ Valoarea lui G ce va fi utilizată pentru gradul al doilea corespunzător este de 800
Wm-2.
Căderea de presiune Debit:

Fluid: Cădere de presiune:
Temperatură: °C
Timp constant
τc = s
Capacitate termică efectivă
C = JK -1
Determinare:
168
Calcul:
În interior:
În exterior:
Modificator al unghiului de incidenţă

Unghi:
Kθ :
Observaţii:

PENTRU CAPTATOARE CU GEAM
Identificare
Producător
Tipul captatorului: Fără geam / Cu geam / Cu vid Nr. document desenat:
Dimensiunile unităţii captatorului

Lungime: mm Suprafaţă absorber:
2
m
Lăţime: mm Suprafaţă deschizătură:
m2
Înălţime: mm Suprafaţă totală:
m2
Greutate kg
Fluidul de transfer de căldură
Domeniu de curgere (debit masic) la kg/s
Cădere de presiune Pa la debit kg/s şi (20±2)°C
Presiunea de funcţionare kPa
Temperatura de stagnare la 1000W/m2 °C
şi 30 °C temperatură ambiantă
6.1 În exterior □ 6.2 În interior □ 6.3 În exterior □
Bazat pe suprafaţa absorberului Bazat pe suprafaţa deschizăturii
169
□ □
a1 a1
a2 a2
Puterea de ieşire a unităţii captatorului (W):

Radiaţie
Tm – Ta în K 400 W/m2 700 W/m2 1000 W/m2
10
30
50

.............................................

Componenta captatorului Problema potenţială ⁄ Evaluare
a) Cutia captatorului / Elemente de prindere Crăpată / înţesată / corozivă /penetrată de ploaie .....................
b) Elemente de montaj / structură Puternică/sigură .....................
c) Etanşări / garnituri Crăpată / aderentă / elastică .....................
d) Acoperire/reflector Crăpată / şubredă / înţepenit / delaminată / .....................

înţesată / cu scăpări de ga
e) Stratul de vopsea al absorberului Crăpat /şubred / umflat .....................
Tuburile şi conductele colectoare Deformare / coroziune / scurgere / pierdere de .....................

legătură
Elemente de montaj ale absorberului Deformare/coroziune .....................
f) Izolaţie Retenţie de apă / scăpări de gaz / degradare .....................
Glosar
Agent termic
Lichid care preia căldura utilă din captator şi o conduce la un consumator (schimbător de
căldură).
Suprafaţă absorbantă
170
Suprafaţă tratată cu o peliculă cu proprietăţi selective specifice absorbţiei luminii solare (
cca. 94 %), evitându-se astfel emisia undelor lungi, de căldură) pentru creşterea eficienţei
captatorului
Randamentul unui captator solar este raportul dintre puterea transmisă de captator şi
puterea absorbită de acesta.
Stare standard
Stare de testare a captatorului solar caracterizată prin constanţa debitului şi temperaturii
agentului termic la intrarea în captator şi printr-o variaţie a temperaturii agentului termic la
ieşirea din captator cauzată doar de micile variaţii acceptate ale fluxului incident de energie
radiantă pe suprafaţa captatorului.
Randament termic în condiţii standard
Raportul dintre puterea termică medie utilă obţinută din captator şi fluxul mediu de energie
radiantă interceptat de aria totală a captatorului în condiţii de stare standard
171

Modele Fotovoltaice CoFoTerm - Raport - Tehnic - Etapa4

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modele Fotovoltaice CoFoTerm - Raport - Tehnic - Etapa4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS:

IV.1. Elaborarea manualului de calitate şi a procedurilor de sistem şi de lucru …………...1

CAPITOLUL IV.1 Elaborarea manualului de calitate şi a procedurilor de

 Laborator de testare a invertoarelor şi a altor echipamente de condiţionare a puterii

CAPITOLUL IV.2. Dezvoltarea unei entităţi de încercări pentru sisteme PV şi

CAPITOLUL IV. 3. Dezvoltarea unor propuneri de suport legislativ (proiecte de legi)

Prima activitate a celei de a IV – a etape a proiectului a fost îndeplinită graţie colaborării

 Laborator de testare a invertoarelor şi a altor echipamente de condiţionare a puterii

Scopul elaborării Manualului Calităţii, prezentat în Anexa IV.1.1, a fost de a enunţa

Pentru elaborarea Manualului Calităţii au fost respectate următoarele normative:

SR EN ISO/CEI 17025:2005 Cerinte generale pentru competenta laboratoarelor de

De asemenea Manualul Calităţii prezintă prevederi referitoare la:

Procedura de sistem prezentată în Anexa IV.1.2 şi aplicată celor trei laboratoare de

Procedura de lucru prezentată în Anexa IV.1.3 se aplică personalului implicat în activitatea

 procedura care asigură controlul elaborării documentelor laboratorului,

IV.2.1.1. Evaluarea condiţiilor de testare şi certificare a invertoarelor de reţea

Procedurile de testare a invertoarelor de reţea au fost elaborate în conformitate cu

Alte teste ce se pot executa sunt:

În definirea randamentelor se va ţine cont numai de partea electrică şi nu se la lua în

Randamentul nominal intrare-ieşire – este raportul dintre puterea de ieşire de CA şi

Randamentul parţial intrare-ieşire – este raportul dintre puterea de ieşire de CA şi

Randamentul energetic – este raportul dintre energia de ieşire de CA şi energia de intrare

Eroarea de randament – este diferenţa acceptabilă dintre randamentul măsurat şi

Simulatorul fotovoltaic – este un dispozitiv electronic ce are caracteristica curent –

Pierderea de putere în starea de veghe – este puterea de intrare de CC atunci când

Urmărirea punctului de putere maximă – strategia de control a tensiunii de intrare de

IV.2.1.2. Evaluarea condiţiilor de testare şi certificare a modulelor fotovoltaice

Procedurile de încercare a modulelor fotovoltaice au fost elaborate de către Comitetul

Suplimentar acestor încercări alte câteva standarde definesc încercarea modulelor

Măsurarea coeficientului de temperatură al curentului de scurt-circuit

Măsurarea coeficientului de temperatură al tensiunii în gol

Coeficientul de temperatură al tensiunii în gol este definit ca variaţia tensiunii în gol la

Coeficientul de temperatură al puterii de vârf este definit ca variaţia puterii de vârf la

Determinarea temperaturii nominale de funcţionare a modulului

Temperatura nominală de funcţionare a modulului este egală cu temperatura medie la

Temperatura nominală de funcţionare a modulului este definită ca fiind temperatura medie

În timpul măsurărilor modulul nu debitează energie electrică.

Măsurarea caracteristicilor de performanţă ale modulului în condiţii de referinţă

Condiţiile de referinţă sunt reprezentate de setul de parametri – de mediu, funcţionali, etc.

Stabilirea modului de funcţionare a modulului la variaţia sarcinii, la temperatura nominală

Funcţionarea modulului la temperatura nominală reprezintă un termen de comparare pentru

Măsurarea caracteristicilor de performanţă ale modulului la putere redusă

Stabilirea modului de funcţionare a modulului la variaţia sarcinii, la o putere specifică de

Încercarea de anduranţă la pete fierbinţi

Încercarea de rezistenţă la radiaţii ultraviolete

Radiaţiile ultraviolete sunt radiaţii luminoase, având lungimile de undă cuprinse în

Încercarea de rezistenţă la ciclu termic

Această încercare determină capacitatea modulului de a rezista solicitărilor de variaţii

Încercarea la expunere neprotejată

Prin această metodă se realizează evaluarea preliminară a capacităţii modulului de a rezista

 IEC 61215:1993, Crystalline silicon terrestrial photovoltaic (PV) modules – Design

Pentru încercarea se montează toate dispozitivele de protecţie la pete fierbinţi şi se leagă

Inspectarea vizuală a modulelor fotovoltaice

Prin această încercare se obţine detectarea defectelor vizibile ale modulelor.

Încercarea rezistenţei de izolaţie

Această încercare reprezintă verificarea rezistenţei de izolaţie dintre componentele sub

Încercarea de rezistenţă la umiditate-răcire

Încercarea constă în verificarea capacităţii modulului de a rezista solicitărilor asociate

Încercarea de rezistenţă la căldură umedă

Încercarea se referă la verificarea capacităţii modulului de a rezista la efectele datorate

Determinarea se face în conformitate cu următoarele standarde :

Încercarea de robusteţe a terminalelor modulului

Prin această încercare se verifică rezistenţa terminalelor şi prinderii acestora de corpul

Laborator de testare a invertoarelor şi a altor echipamente de condiţionare a puterii

Laborator de testare a invertoarelor şi a altor echipamente de condiţionare a puterii

procedura care asigură controlul elaborării documentelor laboratorului,

IEC 61215:1993, Crystalline silicon terrestrial photovoltaic (PV) modules – Design

Testul de presiune interioară pentru absorbere realizate din materiale organice;