Citește acest rezumat al basmului Făt-frumos din lacrimă pentru a-ți aminti cele mai importante

detalii ale conținutului narativ.

„Basmul se deschide cu sugestia unui timp străvechi, când «Dumnezeu călca încă cu
picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului». În acele vremuri trăiau un împărat și o
împărăteasă. Împăratul se afla în război cu împărăția vecină de cincizeci de ani, ceea ce îl
chinuise atât de mult încât arăta «ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe». Însă ceea ce îi
întrista cel mai mult pe cei doi era lipsa copiilor.

La rugăminţile împărătesei către Maica Domnului, pe icoana acesteia apare o lacrimă, pe care
femeia o soarbe și rămâne însărcinată. Ea naște apoi un copil, pe care îl botează Făt-Frumos din
lacrimă, în conformitate cu povestea conceperii sale. Precum se întâmplă în basmele populare
românești, copilul creştea într-o lună cât alţii într-un an. Când crește, acesta își face  buzdugan de
fier, cu care pleacă, dorind să continue războiul tatălui său. 

Făt-Frumos înaintează până ajunge la palatul rivalului. Acesta refuză să se lupte cu el,
îndemnându-l să lege o frăție de cruce. Apoi, îi împărtășește lui Făt Frumos temerile sale. În
schimbul menținerii păcii pe tărâmul său, împăratul se învoise să-i cedeze Mamei-Pădurilor, din
când în când, câte un copil din zece, dintre odraslele țăranilor. Chiar în ziua aceea, ea trebuia să
vină să-și revendice «plata».”