Doamne!

Dăruieşte-mi să-mi văd greşelile mele, pentru ca mintea

mea, atrasă în întregime de către luarea-aminte de propriile păcate, să
înceteze de a mai vedea păcatele aproapelui şi, în felul acesta, să-i vadă
pe toţi oamenii buni. Dăruieşte inimii mele să lase grija pierzătoare de
neajunsurile aproapelui, ci toate grijile să şi le unească într-una singură:
aceea de a dobândi curăţia şi sfinţenia poruncite şi pregatite nouă de
Tine.

Dăruieşte-mi mie, celui care mi-am spurcat veşmintele sufletului,

să le albesc din nou; ele au fost deja spălate de apele botezului, dar
acum, după ce au fost spurcate, au nevoie să fie spălate de apele
lacrimilor.                                                           

Daruieste-ne sa vedem, in lumina Darului Tau, feluritele neputinte

ce traiesc in noi, care distrug in inima miscarile cele duhovnicesti, care
introduc in ea miscari trupesti vrajmase Imparatiei lui Dumnezeu.                               

Daruieste-ne, Marele Dar al pocaintei, care se naste ca urmare a

vederii pacatelor proprii.

Pazeste-ne, cu aceste mari daruri, de prapastia inselarii de sine,

care se deschide in suflet din cauza neluarii in seama si neintelegerii
pacatoseniei noastre; care ia nastere din lucrarile iubirii de placeri si de
slava desarta, care nu sunt luate in seama si raman neintelese de noi.

         Pazeste-ne, cu aceste mari daruri, pe calea noastra ce duce la

Tine, daruieste-ne sa ajungem la Tine, Care chemi pe cei ce se recunosc
pacatosi si respingi pe cei ce se recunosc drepti, ca sa Te blagoslovim
vesnic in fericirea vesnica pe Tine, Unul Adevaratul Dumnezeu,
Rascumparatorul celor robiti, Mantuitorul celor pierduti.        

                                                                       AMIN!