Verb predicativ

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Verbele predicative (sau personale) sunt verbele la moduri

Gramatică
personale. Verbul predicativ este nucleul funcției sintactice de
Morfologie
predicat verbal. Uneori predicatul verbal este realizat și de verbe
la moduri nepersonale ca infinitivul, gerunziul, participiul și Parte de vorbire
supinul. Flexibilă
• Adjectiv
• Articol
Exemple de verbe predicative la moduri
• Numeral
personale • Pronume
• Substantiv
1. Indicativ (se formează la toate timpurile). Exemplu: „Eu
• Verb
citesc”.
• Auxiliar
2. Conjunctiv. Exemplu: „Eu trebuie să citesc”.
• Copulativ
3. Condițional-optativ. Exemplu: „Eu aṣ citi”.
• Personal-impersonal
4. Imperativ (se formează numai în propoziții exclamative • Predicativ-nepredicativ
la persoana a doua singular și plural). Exemplu:
• Tranzitiv-intranzitiv
„Citește!”
Neflexibilă
• Adverb
• Conjuncție
• Interjecție
• Prepoziție
• Locuțiune
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Complement
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
Propoziție circumstanțială

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Verb_predicativ&oldid=13182278

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 27 noiembrie 2019, ora 19:25.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.