Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Într-o limbă aglutinantă cum este maghiara, de exemplu, cazul dativ se exprimă printr-o desinență care este
numai a lui, și este aceeași pentru toate cuvintele părți de vorbire nominale (substantive, adjective, pronume,
numerale, cu o particularitate la pronumele personal), fie că se adaugă direct la radical sau după alt(e)
sufix(e). Desinența de dativ este -nak/-nek, cu aceste două variante, folosite conform regulilor armoniei
vocalice. Desinența se poate adăuga direct la radical, ex. Kinek telefonálsz? „Cui îi dai telefon?”[8]. Pentru a
obține un cuvânt la dativ plural, mai întâi radicalului i se adaugă sufixul de plural, apoi desinența de dativ:
gyermek „copil” + -ek → gyermekek „copii” + -nek → gyermekeknek „unor copii”[9]. Dacă cuvântul la dativ
este obiect posedat, primește mai întâi sufixul care exprimă persoana posesorului, apoi desinența de dativ:
Jó barátomnak tartalak „Te consider un prieten bun (al meu)” (barát + -om + -nak)[8].
În diasistemul slav de centru-sud, care cuprinde limbi flexionare (bosniacă, croată, muntenegreană, sârbă, pe
scurt BCMS) cu o declinare relativ dezvoltată, dativul se exprimă prin mai multe desinențe, în funcție de
gen și număr, iar acestea nu sunt proprii numai dativului. Spre exemplu, iată desinențele de dativ ale
substantivelor și adjectivelor din clasele de declinare cu cele mai multe cuvinte[10]:
Și în limba română există declinare, dar este relativ redusă față de cea din limbi precum BCMS. Dintre
substantive și adjective au desinență de dativ numai femininele, aceleași la singular și la plural, și comune
cu genitivul și cu nominativul plural: unei/unor case, unei/unor flori, unei/unor cafele. În plus, -e se mai
găsește și la neutru plural, iar -i și la masculin și neutru plural. Au formă de dativ articolele, pronumele și
adjectivele pronominale. Dativul se distinge mai bine datorită articolelor și adjectivelor pronominale ce
determină substantivele, deși formele de dativ ale acestora sunt și ele comune cu genitivul: unui pom, unor
pomi, unui scaun, unor scaune, unei case, unor case, pomului, pomilor, scaunului, scaunelor, casei,
caselor etc.[14]
Formele de dativ ale unor pronume prezintă anumite asemănări cu cele ale substantivelor și/sau adjectivelor,
și unele deosebiri față de acestea. O situație mai aparte în limbile menționate aici o are pronumele personal,
la care forma de dativ este cu totul diferită de cea de nominativ. Și limbi care au pierdut declinarea păstrează
vestigii ale acesteia la pronumele personal. Exemple la persoana I singular:
Formele de dativ[16]
Limbă Forma de nominativ[15]
accentuată neaccentuată
română eu mie îmi / -mi / mi-[17];
BCMS ja meni mi[18]
franceză je – me, m’[19]
engleză I me[20]
În maghiară, forma de nominativ la această persoană este én „eu”, dar dativul se formează din desinența
generală de dativ, varianta -nek + sufixul posesiv de persoana I singular -em → nekem „mie”. Prin acest
procedeu se formează dativul tuturor pronumelor personale, prin aplicarea sufixelor posesive de diferite
persoane: neked „ție”, nekünk „nouă” etc.[21]
Folosirea cazului dativ
Cazul dativ este în primul rând cel al complementului indirect numit de atribuire. Acest fel de complement
indirect este în mod specific, fără cuvânt gramatical (prepoziție sau postpoziție), cel al verbelor al căror sens
este legat de ideea generală de „a da”. Exemple:
Apropiat ca sens de complementul indirect de mai sus este cel subordonat unor verbe cu sensul legat de cel
de „a se adresa”:
Complement indirect în dativ pot avea și unele adjective, mai ales cele în funcție de nume predicativ:
Dativul poate avea și sens posesiv. În limba latină, dativul posesiv exprimă posesorul ca subiect logic al
propoziției: Mini liber est „Am o carte” (literal „Mie carte este”). Limba română a păstrat din latină urme
ale acestui dativ în expresii verbale ca mi-e dor, mi-e foame, mi-e milă, mi-e sete etc.[3].
În română și în BCMS există o construcție posesivă cu pronumele personal formă neaccentuată la dativ,
echivalentă cu construcția posesivă cu adjectiv posesiv:
Alt tip de dativ posesiv în română aparține limbii literaturii beletristice. Este cel al substantivului, al
pronumelui personal ori al celui reflexiv, formă neaccentuată, cu funcție de atribut, ca în exemplele „Tu
frate planșetelor noastre / Și răzvrătirii noastre frate” (Octavian Goga), „În zadar copacii crengile-și
plecau / Și zăpada-n cale-mi pe rând scuturau” (Vasile Alecsandri)[3].
În maghiară, construcția posesivă de tipul mini liber est este generală: Gyulának két húga van „Gyula are
două surori” (lit. „Lui Gyula două soră este”)[8]. În această limbă mai este încă o construcție posesivă cu
dativul, uneori facultativ în loc de nominativ: a rendező(nek a) filmjei „filmele regizorului[29]
Dativul numit etic indică persoana interesată afectiv în ceea ce exprimă verbul și nu îndeplinește vreo
funcție sintactică, ci numai stilistică:
În BCMS[28]:
complement de loc ce exprimă țelul unei deplasări: krenuti svojoj kući „a porni spre casă”;
dativul numit al utilității și cel al daunei: služba domovini „serviciul pentru patrie”, oteti slabima
„a lua de la cei slabi”;
exprimarea persoanei care poate sau trebuie să facă ceva: Što nam je činiti? „Ce avem (noi)
de făcut?”;
dativul numit emfatic, prezent mai ales în jurăminte: Duše mi! „Pe sufletul meu!”
În maghiară[8]:
Cu cuvânt gramatical
În română, dativul este cerut de trei prepoziții sinonime, exprimând complemente circumstanțiale
instrumentale[31]:
În BCMS[28]:
Bartóknak köszönhetően mindenki hallott a magyar zenéről „Mulțumită lui Bartók, toată
lumea a auzit de muzica maghiară”[32];
A dolgok elképzeléseinknek megfelelően alakultak „Lucrurile au evoluat conform
previziunilor noastre”[33].
Note
1. ^ a b Bussmann 1998, p. 273.
2. ^ Cojocaru 2003, p. 37.
3. ^ a b c d e Constantinescu-Dobridor 1998, articolul dativ (https://dexonline.ro/definitie-dtl/dativ).
4. ^ Bărbuță 2000, p. 68.
5. ^ Dubois 2002, pp. 58 și 130.
6. ^ Crystal 2008, p. 129.
7. ^ Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, p. 410.
8. ^ a b c d e f g Rounds 2001, pp. 112–113.
9. ^ Bokor 2007, p. 288.
10. ^ Jolić 1972, pp. 407, 409 și 414 (manual de sârbă).
11. ^ În limbile BCMS nu sunt articole, deci substantivul fără adjectiv pronominal poate fi
interpretat numai prin context ca nedeterminat sau ca determinat hotărât ori nehotărât.
12. ^ Semnul ¯ este folosit pentru indicarea vocalelor lungi, dar numai în lucrările de lingvistică, în
BCMS, opoziția vocală scurtă – vocală lungă putând deosebi sensuri.
13. ^ În BCMS, prin acord în caz cu substantivul determinat, și atributul adjectival primește
totdeauna desinența cazului.
14. ^ Cojocaru 2003, pp. 33–34.
15. ^ Numită „de subiect” referitor la limbile fără declinare.
16. ^ Numită „de complement indirect” referitor la limbile fără declinare.
17. ^ Bărbuță 2000, p. 106.
18. ^ Čirgić 2010, p. 82.
19. ^ Formă comună cu cea de complement direct (Delatour 2005, pp. 73 și 78).
20. ^ Formă comună cu cea de complement direct (Eastwood 1994, p. 234).
21. ^ Bokor 2007, p. 290.
22. ^ Cojocaru 2003, p. 37. În română, substantivul complement indirect în dativ este deseori
anticipat, uneori în mod obligatoriu, de forma neaccentuată în același caz a pronumelui
personal corespunzător.
23. ^ Klajn 2005, p. 230.
24. ^ a b c Cojocaru 2003, pp. 37–38.
25. ^ Barić 1997, p. 438.
26. ^ Jahić 2000, p. 381.
27. ^ Moldovan 2001, p. 285.
28. ^ a b c d Čirgić 2010, pp. 199–201.
29. ^ Szende – Kassai 2007, p. 137.
30. ^ Szende și Kassai 2007, p. 166.
31. ^ Cojocaru 2003, p. 38.
32. ^ Szende și Kassai 2007, p. 161.
33. ^ Szende și Kassai 2007, p. 163.
Surse bibliografice
hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (https://vk.com/doc12620867_132564457?hash
=28831048ac0b54ee0d&dl=74da4480941aa7f751) (Gramatica limbii croate), ediția a II-a
revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la
Bărbuță, Ion et al. Gramatica uzuală a limbii române (https://www.academia.edu/20778968/12
_Gramatica_uzuala_a_limbii_romane), Chișinău, Litera, 2000, ISBN 9975-74-295-5 (accesat
la 31 mai 2019)
hu Bokor, József, Szóalaktan (Morfologie), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve
(http://fr.scribd.com/doc/125463345/A-magyar-nyelv-konyve#scribd) (Cartea limbii maghiare),
ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, pp. 254–292 (accesat la 31
mai 2019)
en Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (http://www.e-readi
ng.club/bookreader.php/142124/Routledge_Dictionary_of_Language_and_Linguistics.pdf)
(Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0
(accesat la 31 mai 2019)
cnr Čirgić, Adnan; Pranjković, Ivo; Silić, Josip, Gramatika crnogorskoga jezika (https://fr.scrib
d.com/doc/307118991/gramatika-crnogorskoga-jezika-pdf) (Gramatica limbii muntenegrene),
Podgorica, Ministerul Învățământului și Științei al Muntenegrului, 2010, ISBN 978-9940-9052-
6-2 (accesat la 31 mai 2019)
en Cojocaru, Dana, Romanian Grammar (http://seelrc.org:8080/grammar/mainframe.jsp?nLa
nguageID=5) (Gramatică română), SEELRC, 2003 (accesat la 31 mai 2019)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cazul_dativ&oldid=13368737
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.