Legea atracției universale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Legea atracției universale, enunțată de Isaac Newton,

este o lege a mecanicii clasice. Enunțul său este
următorul:

Două corpuri punctiforme de masă m1 și m2 se atrag

reciproc printr-o forță direct proporțională cu produsul
maselor corpurilor și invers proporțională cu pătratul
distanței dintre ele, orientată pe direcția dreptei ce
unește centrele de greutate ale celor două corpuri.

(Corpurile sunt considerate punctiforme față de distanța

dintre ele).
G este constanta gravitațională, o cantitate cheie în
Legea atracției universale a lui Isaac Newton

Cuprins
Expresia matematică
Câmp gravitațional
Extensii
Vezi și
Bibliografie

Expresia matematică
Expresia matematică a legii este:

în care:

F este magnitudinea forței gravitaționale dintre cele două corpuri punctiforme,

G este un coeficient de proporționalitate numit constanta atracției universale,
m1 este masa primului corp,
m2 este masa celui de al II-lea corp,
r este distanța dintre cele două corpuri.

În Sistemul Internațional, F se măsoară în newtoni (N), m1 și m2 în kilograme (kg), r în metri (m), iar
constanta G este aproximativ egală cu 6,674 × 10−11 N m2 kg−2.
Constanta G a fost măsurată pentru prima dată cu acuratețe prin experimentul Cavendish, de către savantul
britanic Henry Cavendish, în 1798. A fost prima verificare experimentală, în laborator, a teoriei gravitației,
la 111 ani după ce Isaac Newton publicase Principiile matematice ale filozofiei naturale și la 71 de ani după
moartea lui Newton. Este remarcabil faptul că Newton nu a putut folosi în calculele sale valoarea lui G, el
calculând o forță numai relativ la altă forță.

Vectorial, expresiile matematice sunt:

unde

Câmp gravitațional
Forța gravitațională se manifestă la distanță prin intermediul
câmpului gravitațional. Câmpul gravitațional este un câmp vectorial
care descrie forța gravitațională care acționează asupra unui obiect în
orice punct dat din spațiu, pe unitatea de masă.

Intensitatea câmpului gravitațional (Γ) într-un punct este egală cu

raportul dintre forța ce acționează din partea câmpului asupra unui
corp aflat în acel punct și masa corpului. În Sistemul Internațional,
intensitatea câmpului gravitațional se măsoară în N/Kg. Accelerația
gravitațională este egală cu intensitatea câmpului gravitațional.

Gravitația pe Pământ la scară

macroscopică
Câmpul gravitațional este:

un câmp vectorial, deoarece i se poate atașa un sistem de

vectori, și anume vectorul de intensitate a câmpului;
un câmp radial, deoarece liniile de câmp au direcție
radială;
un câmp staționar, deoarece intensitatea câmpului este
constantă în timp;
un câmp cu simetrie sferică.
Gravitația într-o încăpere: curbura
Orice câmp se reprezintă prin linii de câmp. Linia de câmp este o Pământului este neglijabilă la
linie imaginară la care vectorii intensitate ai câmpului sunt tangenți această scară, iar liniile de câmp pot
în orice punct. fi considerate cu aproximație ca
paralele și îndreptate direct spre
Pe o arie mică de la suprafața Pământului, unde liniile de câmp pot fi centrul Pământului
considerate paralele și echidistante, câmpul este uniform.

Relativitatea generală sau teoria relativității generale este teoria geometrică a gravitației, publicată de Albert
Einstein în 1916. Ea constituie descrierea gravitației în fizica modernă, unifică teoria relativității restrânse cu
legea gravitației universale a lui Newton, și descrie gravitația ca o proprietate a geometriei spațiului și
timpului (spațiu-timp). În particular, curbura spațiu-timp este legată direct de masa-energia și impulsul
materiei respectiv a radiației. Relația fundamentală a teoriei relativității generale este dată de ecuațiile de
câmp ale lui Einstein, un sistem de ecuații cu derivate parțiale.

Extensii
Newton a considerat ca expresiei legii i se poate adăuga un termen în funcție de puterea a treia a distanței,
de forma

Alte expresii au mai fost propuse de Holl, Decombes, Laplace:

, cu n= 2,00000016 (Holl)

(Decombes)

(Laplace)

Vezi și
Teoria relativității generale
Teorema lui Newton a orbitelor rotitoare

Bibliografie
I. M. Popescu, Fizică, vol I, EDP, 1982, p 605-623
en Newton's Law of Gravity (http://zebu.uoregon.edu/~soper/Orbits/newtongrav.html)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Legea_atracției_universale&oldid=13199743

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 12 decembrie 2019, ora 10:59.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.