Introducere in psihologie socială experimentala

Curs 2
Status si rol
1. Statusul: definire, clasificare.
2. Rolul: definire, aspecte problematice legate de rol
3.Socializare, invatare si integrare sociala

1. Statusul: definire, clasificare

Notiunile de status si rol au fost promovate de Ralph Linton (1969). Etimologic, cuvantul
„status” provine din lat. „status”, care insemna conditie, pozitie, stare.
Statusul sau statutul defineste caracteristicile unei pozitii ocupate in cadrul unei structuri
sociale: grup, organizatie sau institutie. Fiecare dintre aceste structuri se caracterizeaza printr-un
ansamblu de pozitii conectate structural si functional, astfel incat sa se asigure atingerea scopurilor
care sunt ratiunea lor de a fi. Fiecarei pozitii ii sunt precizate functiile, drepturile, indatoririle si
modelele comportamentale considerate dezirabile. Functia unui statut consta in contributia fiecarei
pozitii la realizarea scopurilor grupului sau institutiei sociale, intr-un anume context social.
Pentru J. Stoetzel, statutul desemneaza ansamblul de comportamente pe care o persoana le
poate astepta sau pretinde din partea altora, in virtutea pozitiei pe care o ocupa in viata sociala.
M. Sherif (1969) defineste statusul ca fiind pozitia unui individ in ierarhia relatiilor de putere in
cadrul unei unitati sociale, pozitie masurata prin latitudinea de a avea efectiv initiative, de a controla
activitatile si deciziile din interiorul grupului si de a aplica sanctiuni in caz de neparticipare si
nesupunere. Statusul presupune, de regula, o “investitura formala”.
Statusul se asociaza cu un anumit nivel de putere, prestigiu si din punct de vedere economic cu
venitul.
Fiind o parte a unui mare sistem de statute, niciun statut nu are semnificatie in afara celor de care
este legat. Astfel, statutul de mama nu poate exista in afara celui de copil, nici cel de sef in afara celui
de subordonat. Fiecare statut sau pozitie demarcheaza una sau mai multe pozitii cu care se afla in relatie.
Clasificarea statutelor se poate face pe baza mai multor criterii:
1. dupa modul cum au fost obtinute de persoana, statutele pot fi prescrise (dupa criterii de varsta,
sex, etnie, religie, nationalitate) sau dobandite (prin profesie, activitate politica sau economica etc.).
2. Dupa natura instantei care le instituie, statutele pot fi formale (impuse de o institutie oficiala) sau
informale (generate consensual in cadrul unor grupuri sau asocieri spontane).

1
 3. Dupa durata, statutele pot fi temporare (conjuncturale, cu o durata relativ redusa) sau permanente.

2. Rolul: definire, aspecte problematice legate de rol

In abordarea acestui concept, analiza psihosociologica ia ca metafora majora a vietii sociale-
teatrul -notiunea centrala fiind aceea de rol. Interactiunea sociala este vazuta precum actorii joaca
“partiturile” atribuite intr-un scenariu scris de societate, mai exact de cultura unei comunitati.
Rolul se refera, dupa Sherif, la forme de comportare reciproca, la moduri caracteristice de “a
da” si “a primi” in cadrul activitatilor de grup. Rolul se defineste ca modalitatea concreta prin care o
persoana indeplineste prescriptiile statutare.
Prescriptiile de rol sunt descrieri normative ale cailor de urmat in indeplinirea functiilor
proprii fiecarei pozitii sociale, norme general recunoscute in cadrul unui grup. Ele formeaza rolul
prescris, adica rolul asa cum este el definit si descris de structura sociala in care persoana ocupa o
anumita pozitie. Rolul efectiv cuprinde comportamentul actual, direct observabil, care poarta amprenta
personalitatii. Exista o variatie admisa a comportamentului de rol, adica este tolerata o diferenta intre
cerintele rolului prescris si indeplinirea lor efectiva.
Prescriptiile de rol pot fi esentiale, centrale, obligatorii (incalcarea lor genereaza consecinte
importante pentru persoana, chiar implicatii legale; de ex. mama care isi neglijeaza copilul poate fi
decazuta din drepturile parintesti sau angajatul care nu isi indeplineste sarcinile de munca poate fi
concediat) si periferice, neesentiale (de ex. mama ii citeste copilului o poveste inainte de culcare).
G. Allport (1981) a aproximat intr-o schema relatia dintre prescriptiile de rol (stereotipul
social) si comportamentul de rol, relatie mediata de insusirile si capacitatile personale.

Prescriptiile sociale, Perceptia, Acceptarea rolului, Comportamentul

modelul extern al rolului/rolul conceptul rolului selectie de rol/rolul efectiv
prescris

Capacitati,
temperament,
aptitudini,
motive, stil
cognitiv, valori.

Figura 1. Relatiile dintre status, rol, persoana, comportament (adaptata dupa G. Allport, apud Radu, 1994)

2
 Comportamentul de rol combina o parte de presiune sau constrangere sociala si o parte de
redimensionare sau improvizatie in sensul bun al cuvantului.
Conceptele de status si de rol sunt concepte relationale; ele nu au sens in afara relatiilor din
grup. Fiecare pozitie presupune un termen complementar (sef – subaltern), dupa cum fiecare rol
comporta un contra-rol (profesor-elev, medic-pacient etc.).
Statusul si rolul sunt solidare. Desi statusul este atasat pozitiei, nu persoanei, totusi felul cum o
persoana isi indeplineste rolul serveste la validarea statusului, a pretuirii ce i se acorda. Inaptitudinea
intr-un anumit rol va duce la un status scazut.
Aspecte problematice legate de rol
Un individ face parte, de regula, din mai multe grupuri secante. De ex. un tanar este simultan
membrul unui grup de munca, al unei familii, al unei formatii culturale sau sportive. In cadrul fiecarei
structuri sociale, el detine un status si un rol determinat, astfel incat exista o multiplicitate de roluri care
se intersecteaza. Un anumit rol ramane insa proeminent, angajeaza in mai mare masura persoana care
investeste in indeplinirea lui resursele cele mai importante.
Interferenta, incongruenta rolurilor, ambiguitatea cerintelor de rol genereaza frustrare,
insatisfactie, stari conflictuale, stres.
Ambiguitatea de rol apare atunci cind persoanei nu ii sunt clare prescriptiile de rol (de ex.:
angajatului nu ii sunt clar precizate instructiunile legate de sarcini).
Conflictul de rol poate fi generat de cerinte contrare, contradictorii ale rolului (de ex.:
managerului i se cere sa fie intransigent cand evalueaza performantele subordonatilor si in acelasi timp
sa coopereze optim cu ei), de incompatibilitatea dintre cerintele de rol si valorile personale (de ex.: un
angajat care doreste sa petreaca mai mult imp cu familia trebuie sa ramana peste program la munca;
angajatului i se cere sa faca lucruri ilegale sau lipsite de etica), de cerinte contrare ale mai multor roluri
pe care le detine persoana (de ex.: politistul care trebuie sa-si aresteze fiul sau seful care trebuie sa-i
penalizeze pe angajatii sai, printre care se numara si sotia lui).
Supraincarcarea rolului apare atunci cand cerintele de rol sunt prea numeroase,
suprasolicitand persoana, iar subincarcarea rolului este generata de prea putine cerinte atasate
pozitiei, ceea ce poate insemna monotonie, plictiseala, scaderea motivatiei.

3. Socializare, invatare si integrare sociala

Devenirea şi evolutia personalitatii sunt posibile prin intermediul catorva procese ca
socializarea, invatarea sociala si integrarea.

3
 Socializarea este un proces psihosocial cu caracter interactiv, prin intermediul caruia se
transmit si se asimileaza sisteme de valori, norme, modele socioculturale, atitudini, credinte si
conceptii, care sunt caracteristice colectivitatilor si grupurilor de apartenenta. Este un proces care are ca
elemente fundamentale comunicarea si influenta interpersonala si de grup. Socializarea este premisa
esentiala a integrarii si participarii persoanei la viata sociala; dificultatile de socializare conduc cel mai
adesea la marginalizare, dezinsertie, respingere sociala, anomie si manifestarea unor atitudini si
comportamente deviante sau antisociale.
Invatarea sociala este o activitate complexa, complementara si indisolubil legata de procesul
socializarii, reprezentand totalitatea proceselor psihoindividuale si activitatilor psihosociale prin
intermediul carora se asimileaza si se internalizeaza ansamblurile de cunostinte, norme si modele
sociale specifice unei comunitati, generand astfel moduri specifice de gandire, simtire si actiune. De
calitatea si eficienta procesului de invatare va depinde nemijlocit atat nivelul de socializare si integrare
sociala a persoanei, cat si coeziunea si functionalitatea generala a comunitatii careia ii apartinem.
Integrarea sociala reprezinta modalitatea principala de obiectivare, de expresie a rezultatelor
socializarii si invatarii sociale. Integrarea desemneaza preluarea, asumarea si exercitarea activa a unui
sistem de statute sociale si activitati corespondente, cu obligatiile si drepturile care deriva din acestea.
In urma identificarii cu valorile, normele si modelele care structureaza viata comunitatii, persoana
dezvolta un sistem complex de relatii cu alte persoane, cu organizatiile si institutiile sociale.