Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr.

Tanți Patriche

5.6. TOXIINFECȚIILE ALIMENTARE

Toxiinfecțiile alimentare sunt infecții digestive acute sau subacute care,

de cele mai multe ori, sunt produse de ingestia unor alimente contaminate cu
diverși germeni patogeni sau cu toxine lor, și mult mai rar de virusuri sau
paraziți.
Apariția toxiinfecției alimentare este datorată consumului de alimente
contaminate și de igiena precară. De regulă, vara există riscul ca alimentele
consumate să fie păstrate în condiții improprii, iar acest lucru poate deveni o
cauză favorizantă ingerării unei cantități suficient de mare de agenți patogeni,
care să ducă la apariția acestei afecțiuni digestive.

Toxiinfecțiile alimentare pot îmbrăca 2 forme:

 Forma infecțioasă – se datorează multiplicării germenilor din alimentele

consumate. Se caracterizează printr-o perioadă mai lungă de incubație, cu
evoluție febrilă, durei de cap, greața, vărsături, diaree, dureri abdominale.
Este provocată de germeni din familia Enterobacteriaceae (Salmonella,
Shigella, Escherichia, Proteus).
 Forma toxică – este cauzată de toxinele elaborate de germeni în
alimentete contaminate. Se caracterizează printr-o perioada de incubație
foarte scurtă, cu vărsături, diaree, stare de intoxicație, cu sau fără febră.
Este provocată de cocii patogeni (stafilococii și streptococii enterotoxici).

Toxiinfecțiile alimentare mai pot fi date :

 Bacterii formatoare de spori:

- Bacili aerobi formatori de spori – bacilul cărbunos (B. anthracis).

Boala carbunelui este o zoonoză ce afectează în special ovine,
bovine, cabaline. Se manifestă sub forma unei infecții generalizate,
o septicemie mortală. Ea se transmite accidental la om prin
contactul cu animalele bolnave sau cu produsele lor: carne, lapte,
lână, etc. unde sporii bacilului cărbunos rezistă și 1 an.

- Bacili anaerobi formatori de spori – genul Clostridium

Clostridium perfringens este prezent în intestinul animalelor, dar și al

omului. Poate contamina carnea în timpul sacrificării animalelor.
Alimentele implicate în producerea toxiinfectiei alimentare sunt carnea și
preparatele din carne păstrate la temperatura camerei. Sporii rezistă la
fierbere.
1
Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr. Tanți Patriche

Clostridium botulinum este un bacil sporulat, larg răspândit în natură,

adesea prezent în intestinul animalelor domestice, ce provoacă boala
numită botulism.

C. botulinum conține o neurotoxină ce poate provoca paralizie nervoasă și

musculară, cum ar fi paralizii faciale, dificultăți de înghițire, sincope
respiratorii care pot provoca moartea. Slăbiciunea generalizată și vederea
dublă, alături de amorțire musculară craniană sunt doar câteva dintre
simptomele ce apar la aproximativ 18-36 ore de la infecție.
Toxina botulinică are o toxicitate ridicată (1µg poate ucide o persoană de
70 de kg). Intoxicația se produce mai ales prin consum de pește și
conserve de pește, produse vegetale, conserve insuficient sterilizate.
În alimentele contaminate cu spori botulinici, păstrate în condiții
neprielnice sau în conservele nesterilizate corect, sporii germinează și
elaborează toxina. Toxina ingerată se absoarbe în stomac producând
tulburări digestive, apoi ajunge la sistenul nervos
Toxina botulinică este foarte rezistentă la agenții fizici și chimici. Sporii
bacilului botulinic au o rezistență excepțională, sunt distruși prin
autoclavare la 120°C timp de 30 min. Sporii rezistă și la sărare.

 Bacterii care degradează alimentele până la formarea unor substanțe

toxice.
Alimentul contaminat poate fi cel mai frecvent un preparat pe baza de ou,
inclusiv derivate din ou care poate însemna: maioneză, frișcă sau produse
de patiserie. Alături de ou, se mai pot adăuga crustaceele, peștele,
mezelurile din surse neverificate și alte preparate pe bază de carne.

Cele mai frecvente cauze ale apariției toxiinfecției alimentare sunt:

- Prepararea / încălzirea mâncării la temperaturi necorespunzătoare.

- Igiena precară a persoanelor care manipulează alimentele.
- Depozitarea necorespunzătoare a alimentelor.

Factori de risc în dezvoltarea toxiinfecției alimentare

Ca și în cazul altor patologii, există anumite grupe de risc, acestea fiind în

principal date de extremele de vârstă ori cazuri speciale:
- femeile însărcinate.
- copiii la vârste fragede, care sunt mai sensibili: sugarii, preșcolarii
- vârstnicii, frecvent peste 65 ani,
- persoanele cu boli cronice, care sunt mult mai predispuse să facă o
formă complicată și să aibă nevoie de ajutor medical specializat.
2
Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr. Tanți Patriche

Factorii alimentari responsabili de creșterea riscului de a dezvolta

toxiinfecții alimentare, sunt:

- consumul de alimente sau băuturi nepasteurizate, lapte și/sau

produse din lapte nepasteurizate, cum ar fi brânza sau smântâna,
- consumul de alimente care au fost insuficient preparate: carne
crudă, friptură în sânge, pește sau pui infestate cu diverse bacterii,
scoici, melci sau moluște contaminate,
- consumul unor alimente sau băuturi contaminate în procesul de
preparare sau manevrarea a acestora (transport, ambalare etc.).

Simptomele toxiinfecției alimentare

În general, toxiinfecția alimentară are o simptomatologie destul de redusă,

aceste simptome putând fi întâlnite și în cazul altor afecțiuni.
Dintre simptomele care ar trebui să ne atragă atenția se numără
simptomele gastro-intestinale: intensitatea acestor simptome poate varia în
funcție de vârstă sau de starea de sănătate a fiecăruia.
Simptomele toxiinfecției alimentare apar brusc, de cele mai multe ori la
doar câteva ore de la ingestie, iar pacientul simte o stare de rău general, dureri
abdominale, amețeli, asociind apoi vărsăturile cu sau fără scaune diareice. În
cazul formelor mai grave pot apărea: febra, frisoanele, transpirațiile și scăderi
ale tensiunii arteriale, împreună cu alte manifestări de ordin general.
Este bine de reținut însă, că nu toate toxiinfecțiile alimentare au aceleași
simptome.

Tratamentul toxiinfecției alimentare.

Este foarte important să știm să acționăm rapid, corect și complet încă de

la primele semne.
Antibioticele sunt folosite doar în cazurile cele mai grave. Doar 10% din
toxiinfecțiile alimentare necesită tratament cu antibiotic. O greșeală frecventă
este consumul de antibiotic fără recomandarea medicului.
Există mai multe plante medicinale care pot fi folosite în toxiinfecțiile
alimentare:
- Menta și mușețelul - sub formă de ceai, de regulă combinate.
Au efecte benefice, având proprietăți analgezice și antiseptice.
- Echinacea - este un remediu eficient și foarte puternic, care
acționează împotriva multor infecții.
- Anghinarea - este eficientă în înlăturarea stărilor de greață si a
vărsăturilor.
- Busuiocul - este o plantă puternică care acționează asupra
bacteriilor ce provoacă probleme digestive.

3
Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr. Tanți Patriche

Este foarte importantă reechilibrarea hidroelectrolitică, deoarece

principala cauză a apariției simptomelor este deshidratarea organismului. În caz
de toxiinfecție alimentară, corpul prezintă o deshidratare puternică, așa că este
indicat consumul a 2 litri de apă pe zi, mai ales atunci când pacientul prezintă
vărsături.
Este importantă menținerea unui regim alimentar corespunzător. Acesta
poate fi compus din orez, brânză, ceaiuri.
După ce simptomele se ameliorează, este permisă introducerea treptată a
altor alimente, cu evitarea băuturilor acidulate sau a celor din fructe.
Măsurile pe care trebuie să le luăm sunt, în principiu, de natură igieno-
dietetice, adică oprirea consumului de alimente contaminate și păstrarea unor
condiții de igienă bune.

4
Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr. Tanți Patriche

5.7. INFECȚIILE NOSOCOMIALE

Infecţia nosocomială este acea infecţie contractată, luată, în spital şi care

nu a fost prezentă în momentul în care pacientul s-a internat. Infecţia cu bacterii
nosocomiale se poate transmite:
- între pacienții din spital care ajung în contact unii cu alții,
- fie de la personalul medical bolnav sau purtători.

Infecțiile nosocomiale apar, cel mai adesea, la pacienții care au un timp de

expunere sau de internare prelungit. Principalele secții unde pot să apară IN
sunt secțiile chirurgicale, deoarece pacienții au imunitatea scăzută datorită
intervenției chirurgicale, plus faptul că pielea (bariera mecanică de apărare a
organismului) a fost compromisă prin secționarea acesteia în timpul intervenției
chirurgicale. Din această cauză, de cele mai multe ori IN apare post-operator.
Ca o infecţie să fie considerată nosocomială aceasta trebuie să apară:
- Până la 48 de ore de la internare;
- Până la 3 zile după externare;
- Până la 30 de zile după o intervenţie chirurgicală.

Germenii cei mai comuni care duc la apariţia acestor infecţii sunt:
 Stafilococul auriu,
 Enterobacteriile (E. Coli, Schigela, Salmonella, Proteus),
 Enterococii (Streptococii de grup D - bacterii rezistente la
antibiotice),
 Bacilul Piocianic - Pseudomonas aeruginosa
 Clostridium difficile - dă colita pseudomembranoasă sau sindroame
diareice post-antibioterapie .

Problema infecţiilor intraspitalicești reprezintă un subiect de interes,

indiferent de coordonatele geografice.

De exemplu în Statele Unite ale Americii, infecţiile intraspitalicești

afectează unul din 25 de pacienţi internaţi. Astfel, o tulpină bacteriană a
Stafilococului auriu care este rezistentă la antibioticele folosite uzual în
tratamentul infecţiilor cu stafilococi (meticilină/oxacilină), poate fi
transmisă în rândul pacienţilor internaţi.

Un studiu din 2008 a analizat rata de contaminare a personalului medical

în urma utilizării telefoanelor mobile. Analizele făcute pe un eșantion
de 200 de cadre medicale au arătat că 94,5% din device-urile folosite de
acestea erau contaminate cu bacterii. Stafilococul auriu a fost depistat
pe 52% dintre telefoane.

5
Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr. Tanți Patriche

Concluzia studiului este că telefoanele mobile utilizate de personalul

medical pot fi o sursă a infecţiilor nosocomiale.
Din această cauză, programele de prevenire și control a IN sunt
eficiente dacă includ și activităţi de instruire periodică a personalului medical.
S-a demonstrat că, suprafeţele frecvent atinse din jurul pacientului joacă
un rol important în răspândirea germenilor multirezistenţi, mai ales atunci când
nu sunt respectate recomandările referitoare la igiena mâinilor.

Infecția nu este considerată nosocomială, deşi este contractată în spital,

în următoarele cazuri:
- Infecţia se afla în incubație la momentul internării (se manifestă la scurt
timp după internare);
- Infecţia se manifestă la momentul internării;
- Infecția este transmisă transplacentar (de la mamă la făt);
- Infecția este transmisă de la mamă la nou-născut, prin canalul genital
matern, în momentul naşterii;
- Reactivarea unei infecții latente (de ex. Herpesul simplex).

Care sunt simptomele infecţiilor nosocomiale

Infecțiile spitaliceşti pot apărea oriunde în organismul uman, însă există

anumite organe şi zone care sunt mai vulnerabile la bacteriile nosocomiale:
- plămânii;
- tractul urinar;
- tractul gastrointestinal;
- sistemul circulator;
- plăgile operatorii.

Simptomele pentru infecțiile nosocomiale pot include:

- febră; Tuse;
- senzaţie de sufocare;
- dificultate şi senzaţie de arsură la urinare;
- greaţă, vărsături, diaree.

Netratate, IN devin un pericol pentru viaţa pacientului. Pot duce la:

- infecții ale tractului urinar;
- infecții chirurgicale;
- gastroenterită;
- meningită;
- pneumonie.

6
Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr. Tanți Patriche

Cum se tratează infecţiile nosocomiale

Tratamentul pentru infecţiile nosocomiale depinde de tipul infecţiei.

Acesta presupune respectarea principiilor de asepsie şi antisepsie, precum şi
administrarea de antibiotice.
Pacienţilor cu infecţii intraspitalicesti li se vor asigura accesul la saloane
şi instrumentar separat de ceilalţi pacienţi, rufe şi haine curate, iar
medicamentele administrate vor fi schimbate la fiecare 3 luni pentru a elimina
rezistența la antibiotice.
Pentru a încuraja un proces natural de vindecare și pentru a preveni
deshidratarea, este recomandat un stil de viaţă sănătos cu dietă specifică,
consum de lichide și odihnă.

Ce măsuri se pot lua pentru prevenirea infecţiilor nosocomiale

Pentru prevenirea infecţiilor nosocomiale medicii trebuie să ţină cont de

câteva recomandări:
• Comunicarea cu pacientul – medicul va comunica deschis cu pacientul
despre orice nelămurire apare şi îi va oferi sfaturi despre cum poate preveni
apariţia unei infecţii spitaliceşti;
• Igiena cadrelor medicale – personalul medical se va asigura că se spală
pe mâini înainte de avea contact cu pacientul și va purta echipament de
protecție: mănuși care vor fi schimbate după contactul cu un pacient, mască
nazală, halat;
• Atenție la medicamente – medicamentele administrate vor fi doar cele
aprobate în grila de tratament a condiţiei medicale;
• Atenţie la semnele şi simptomele unei infecţii.

 Peste 25% dintre infecţiile nosocomiale pot fi prevenite printr-o

igienă riguroasă.

 Infecțiile nosocomiale, contrar aparențelor, nu țin doar de factorul

igienic al spitalului. Igiena spitalului este un factor determinant, dar
nu este singurul.