Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr.

Tanți Patriche

5.8. SPIROCHETE

Spirochetele sunt germeni elicoidali, mobili, cu corpul format din mai multe
spire. Dintre spirochete doar 3 sunt patogene la om:
- Genul Treponema – specia Treponema pallidum → sifilisul sau lues
- Genul Borrlia – specia Borrelia recurentis → febra recurentă
- Genul Leptospira → leptospirozele.

Genul Treponema

Treponema pallidum este agentul etiologic al sifilisului. Treponema

pallidum este un germene parazit exclusiv al omului, care se găsește la omul
bolnav, în placenta mamei sifilitice și în organele fătului sifilitic (în special în
ficat). Treponema pallidum nu se găsește în mediul exterior deoarece are o
rezistență foarte scăzută. Ea este rapid distrusă de căldură, substanțe antiseptice,
antibiotice în special penicilina.

Sifilisul este o boală infecțioasă, cu transmitere în primul rând sexuală, .

Din punct de vedere clinic, boala evoluează în 3 perioade distincte:
- Sifilisul primar – după 3 săptamâni, apare la locul de inoculare un șancru
sifilitic dur dat de concentrația mare a germenilor. Fenomenele locale
caracteristicei leziunii primare se vindecă spontan după 4-6 săptămâni,
fără a lăsa alte semne clinice de boală. De la jumătatea perioadei apar Ac.
- Sifilisul secundar – la 2-3 luni de la contactul infestant apar leziuni
maculo-papuloase, neulcerative la nivelul tegumentelor și mucoaselor. În
această fază treponemele se găsesc în tot organismul.
- Sifilisul terțiar – este răspunsul imun celular al organismului la prezența
Treponemei în organism, apare după 5-40 ani de la contactul infestant sub
forma unor leziuni granulomatoase (gome) tegumentare și osoase. Apar
modificări degenerative în sistemul nervos central, leziuni hepatice,
leziuni cardiovasculare.

Genul Borrlia

Genul Borrlia cuprinde specii saprofite dar și patogene pentru om, care
dau febrele recurente.

Febrele recurente sunt boli febrile caracterizate prin alternanța unor

perioade febrile de 2-6 zile cu perioade afebrile, și prin prezența spirochetelor în
sângele bolnavului. Vectorii prin care se transmite boala la om sunt păduchii sau
căpușele.

1
Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr. Tanți Patriche

Genul Leptospira

Leptospirele sunt microorganiame saprofite sau papogene, întâlnite în

natură mai ales în apele râurilor, în piscine, lacuri, la rozătoare, animale
donestice, etc.

Leptospirozele sunt cele mai răspândite zoonoze care accidental

parazitează și omul. Calea de pătrundere este cutanată, mai ales la nivelul
membrelor inferioare. Odată patrunse în organism, intră în circulația generală și
se răspândesc rapid în întreg organismul, multiplicându-se masiv. Pot apare
meningite leptospirotice, hemoragii hepatice, în funcție de localizare.

METODE DE DISTRUGERE A ORGANISMELOR PATOGENE

1. Dezinfecția
2. Sterilizarea
3. Dezinsecția
4. Deratizarea

Germicidele sunt substanțe care distrug germenii. În funcție de spectrul

de acțiune, germicidele pot fi:
- virucide,
- fungicide,
- bactericide,
- sporocide (distrug sporii de bacterii).

Germicidele care acoperă tot spectrul microorganismelor patogene

asigură sterilizarea.
Germicidele care acoperă aproape tot spectrul, cu excepția sporocidelor,
asigură dezinfecția de nivel înalt.

Germicidele care sunt aplicate pe țesuturi vii și piele se numesc

antiseptice.
Antisepticul este produsul biocid care fie inhibă dezvoltarea, fie distruge
microoganismele la nivelul tegumentelor/mucoaselor intacte pentru prevenirea
sau limitarea infecțiilor.

Germicidele cele care sunt aplicate numai pe obiecte se numesc dezinfectante.

2
Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr. Tanți Patriche

1. Dezinfecția

Dezinfecția este procesul care are ca rezultat eliminarea de pe

o suprafață sau un obiect a majorității microorganismelor dăunătoare de
origine animală sau vegetală. Dezinfecția reduce numărul germenilor la un
factor de cca 105.
Dezinfectarea se realizează:
- cu substanțe dezinfectante,
- expunerea la ultraviolete,
- expunerea la temperaturi ridicate, la care microbii nu rezistă.

Microorganismele patogene au sensibilitate diferită la mijloacele de dezinfecție.

Astfel, Virusul HIV, hepatitei B (VHB) și C (VHC) au rezistențe diferite
în mediu și față de mijloacele de dezinfecție fizice și chimice. Pentru distrugerea
lor se recomandă dezinfecția de nivel înalt și sterilizarea.

Dezinfecția de nivel înalt este procedura de dezinfecție prin care se

realizează distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, fungilor, virusurilor,
micobacteriilor și a majorității sporilor bacterieni. Această formă de dezinfecție
se poate aplica și dispozitivelor medicale reutilizabile, destinate manevrelor
invazive și care nu suportă autoclavarea.

Dezinfecția de nivel intermediar (mediu) este procedura de dezinfecție

prin care se realizează distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, a fungilor, a
micobacteriilor și a virusurilor, fără acțiune asupra sporilor bacterieni.

Dezinfecția de nivel scăzut este procedura de dezinfecție prin care se

realizează distrugerea majorității bacteriilor în formă vegetativă, a unor fungi și
a unor virusuri, fără acțiune asupra micobacteriilor, sporilor de orice tip,
virusurilor neanvelopate și a mucegaiurilor.

Alcool nu asigură dezinfecția de nivel înalt.

Razele ultraviolete folosite în sistemul sanitar se limitează doar la distrugerea
microorganismelor din aer (particule în suspensie) și inactivarea
microorganismelor de pe suprafețe.
Dezinfecția cu raze ultraviolete se folosește în completarea măsurilor de
curățenie și dezinfecție chimică.

Din punct vedere tehnic dezinfecția se deosebește de sterilizare (unde

materialul este complet eliberat de microorganisme).

3
Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr. Tanți Patriche

2. Sterilizarea

Sterilizarea se referă la orice proces care elimină, îndepărtează, ucide sau

dezactivează toate formele de viață și alți agenți biologici precum prionii
prezenți pe o suprafață, un obiect sau un fluid specific, de exemplu alimente sau
medii de cultură biologică. 
În medicină, sterilizarea este metodă care permite distrugerea diferitelor
microorgnisme patogene (bacterii, virusuri, ciuperci, paraziţi).
Sterilizarea este necesara pentru orice material medical şi chirurgical care
trebuie să fie utilizat în condiţii de asepsie strictă.

Pentru sterilizare se utilizează:

- metode fizice (utilizarea căldurii uscate sau umede, utilizarea
radiaţiilor ultraviolete, a radiaţiilor gamma sau a electronilor
acceleraţi),
- metode chimice (aplicarea unui produs chimic lichid sau gazos).

Toate instrumentele chirurgicale, materialele textile și alte obiecte sau

soluții care pătrund în țesuturi sau în sistemul vascular trebuie să fie sterile.
Toate dispozitivele medicale și materialele care urmează a fi sterilizate
trebuie curățate prin metode fizice și dezinfectate chimic înainte de a fi supuse
unui proces de sterilizare standardizat.

Curățarea reprezintă înlăturarea murdăriei organice și anorganice de pe

suprafețe (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operațiuni mecanice sau
manuale, utilizându-se agenți fizici și/sau chimici, care se efectuează în toate
unitățile sanitare, astfel încât activitatea medicală să se desfășoare în condiții
optime de securitate. Curățarea este urmată obligatoriu de dezinfecție. 

Sterilizarea prin căldură uscată este metoda de sterilizarea cea mai

utilizată (pupinel sau etuvă). Este folosită la sterilizarea instrumentarului
metalic, a sticlăriei și a obiectelor din ceramică. Sterilizarea se obține după 1
oră, la 180°C, sau 2 ore la 160°C.

Sterilizarea prin căldură umedă sau autoclavarea folosește vapori sub

presiune (autoclav) pentru sterilizarea instrumentarului chirurgical, a
materialelor moi (comprese, tifon), tuburilor de dren, sondelor, a mănușilor de
cauciuc.

4
Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr. Tanți Patriche

3. Dezinsecția

Dezinsecţia reprezintă ansamblul de acţiuni (mijloace şi metode) pentru

combaterea insectelor care pot vehicula şi transmite boli infecto - contagioase şi
parazitare la om şi animale, care prin acţiunea lor provoacă disconfort.  
Insectele care se combat sunt: ţânţarii, păduchii, muştele, furnicile,
gândacii, purecii, moliile, viespiile, ploşniţele, căpuşele.
Fiecare acţiune de dezinsecţie se execută în mai multe etape şi operaţiuni
care se derulează într-o anumită succesiune.
Dezinsecţia profilactică vizează distrugerea insectelor şi acarienilor
semnalaţi pe tot parcursul anului. Ea se execută periodic sau la semnalarea
reapariţiei unor insecte dăunătoare.

4. Deratizarea

Prin deratizare se combat rozătoarele dăunătoare (şobolanii şi şoarecii).

Procedeele de deratizare sunt biologice şi chimice. Cele chimice prin momelile
(toxice de ingestie) şi produse toxice respiratorii.

MEDICAȚIA PROFILACTICĂ ȘI CURATUVĂ

Tratamentul este etapa finală a managementului unei boli. Există o

relație de interdependență între tratament și diagnostic în sensul imposibilității
administrării unui tratament eficace decât în cazul conturării unui dignostic
precis. Dacă tratamentul administrat intervine pozitiv (sau negativ) în evoluția
bolii, diagnosticul poate fi modificat, în consecință este modificat și tratamentul
ulterior.
Există scheme teoretice generale de tratament care corespund unor
diagnostice bine stabilite. Ele trebuie adaptate individual deoarece indivizii
reacționează diferit la un anumit tratament.

În funcție de adresabilitate avem:

- Tratament profilactic se adreseză indivizilor sănătoși și are ca
obiectiv prevenirea apariției bolilor. 
- Tratament curativ se adresează indivizilor bolnavi și are ca
obiectiv tratarea bolilor.

5
Microbiologie, virusologie și parazitologie Dr. Ing. Chim. Pr. Tanți Patriche

Nume:

An:

FIȘĂ DE LUCRU

1. Ce sunt toxiinfecțiile alimentare și ce forme îmbracă.

2. Ce măsuri se pot lua pentru a reduce riscul apariția toxiinfecţiilor
alimentare.
3. Ce sunt infecțiile nosocomiale.
4. Cum prevenim apariția infecţiilor nosocomiale.
5. Ce motode de distrugere a organismelor patogene se folosesc pentru
prevenirea apariției infecțiilor nosocomiale.