CURS 2 7.03.

2019

Continuare

C. Sunetele vecine (care precedă sau care urmează)

De exemplu, „e” precedat de o consoană labială trece la „ă” (lat. fetus > făt, lat. peccatum >
păcat, lat. imperator > împăratu).

Uneori schimbarea e determinată de sunetul următor și de accent (lat. lanam > lână, lat. venit
> vine)

Tot în această situație se găsește și metafonia, adică: „é”, „ò” + .... a, e > ea, oa (lat. sera >
seară, lat. cera > ceară, lat. florem > floare, lat. molam > moară, lat. crescat > să crească).

Observație: Diftongul „ea” s-a monoftongat în dacoromână când era precedat de o consoană
labială (mai sunt și unele excepții precum: feta > feată > fată, legis > leage > lege, penna > pena >
peană > pană).

D. Caracterul deschis sau închis al silabei:

Vocala „e” închis se păstrează în general în limba română (lat. credo > cred, lat. mergo >
merg) sau „e” scurt accentuat deschis se diftonghează (lat. ferrum > fier, lat. texo > tiesu > țesu > țes,
lat. sessum > siesu > șes).

E. În evoluția fonetică a unui cuvânt ne interesează și originea acestuia. Un cuvânt care are o
origine și altul cu altă origine nu evoluează la fel.

Ex: lactem > lapte

lactate (neologism)
lana > lănă > lână
sl. Rana > rană
 sl. Hrana > hrană
sl. Clește >clește

Schimbările fonetice necondiționate:

Acestea apar spontan, fiind independente de accent și de alți factori. Cu siguranță că și aceste
schimbări au avut o anumită cauză, deoarece orice schimbare este condiționată. Ceea ce pare astăzi a
fi spontan trebuie să fi fost odinioară condiționat, însă cauzele sunt sub semnul obscurului.

În cadrul schimbărilor necondiționate intră așadar accidente fonetice, adică modificări

speciale ale sunetelor în anumite condiții.

Accidentele fonetice se deosebesc de schimbările fonetice condiționate prin faptul că sfera de

acțiune a acestor schimbări este mică, se aplică limitat la anumite cuvinte. Legile fonetice sunt
proprii fiecărei limbi și caracterizează o anumită epocă (ex: cl, gl > k' și g' sau l intervocalic devine
r), pe când accidentele fonetuice sunt universale și atemporale și se aplică în toate limbile, indiferent
de etapa de dezvoltare a acestora.

Accidente fonetice:

1. Afereza = dispariția unui sunet la început de cuvânt (ex: dvornic > vornic, agnellus >
mn'el > niel, agnella > mia, aprilis> prier, aranea > râie)
2. Proteza = apariția sau adăugarea unui sunet la inițiala cuvântului, cum e cazul lui „î”
protetic la pronumele personale și reflexive (îmi, îl, îți etc) sau la verbul „a fi” (eu îs,
el îi) – ex: romanus > român > aromân > armân; rîu > arîu

Notă: Popular, aspirația vocalei inițială se exprimă printr-un „h” protetic în cuvinte precum:
hasta, hăla, haibă, hodină etc.

3. Epenteza (sau anoptixa) = apariția unui sunet, de obicei a unei consoane, în interiorul
cuvântului (ex: hrean > hirean, hrană > hărană, tc. Damla > dambla, lat. camera > fr.
chambre, lat. slavus > sclavus > schiau, sl. Gunoi – aici s-a petrecut epenteza lui „u” –
gunoi, slab > sclab, sclănină etc.)
4. Sincopa = dispariția unei vocale, de regulă neaccentuată. Identificăm asemenea
situații în Appendix Probi (calidus non caldus, oculus non oclus, viridis non viridis,
musculus > mușchi, ambulo > îmbla)
 5. Apocopa = dispariția unui sunet sau a unei silabe de la sfârșitul cuvântului. Aceasta
caracterizează în special limba vorbită (jumătate > jumate, se vor face > se vor fa',
Vasile > Vasi, Ioana > Ioa)
6. Metateza = schimbarea locului sunetelor și al silabelor într-un cuvânt. Cel mai adesea
se metatezează „l” și „r” (integrum > întreg, populus > plop, paludem > pădure,
platonus > paltin, formosus > frumos, per > pre > pe, inter > între, super > spre)

Exemple de metateze pot fi identificate și în cuvinte de origine nonlatină precum: sl. Poclon >
plocon, sl. Crastavete > castravete etc.

7. Propagarea = repetarea unui sunet într-un cuvânt (ex: canutus > cănut > cănunt >
cărunt; minutus > mănut > mănunt > mărunt; genuculum > genuchi > genunchi)
8. Anticiparea = rostirea cu anticipație a unui sunet, o propagarea anticipată (cani > câni
> câini, pâne > pâni > pâini)

Dialectal putem să avem și alte tipuri de anticipare: ochi – oichi, vechi – veichi.