Corupţia la vremuri de criză

Sergiu Medar

S-a constatat, mai ales din istoria ultimului secol, că perioadele de criză sunt folosite de
oportunişti pentru a-şi însuşi, ilegal, sume mari de bani, prin mijloace care evită intervenţia
structurilor de luptă împotriva corupţiei şi fraudei. Acest fenomen este comun tuturor statelor
lumii şi, surprinzător, el este mai frecvent în statele bogate decât în cele sărace. Corupţia este
prezentă pe tot traseul pe care materialele sanitare şi medicamentele, îl parcurg de la producător la
utilizator.
În perioadele de criză, când instituţiile de securitate ale statului sunt preocupate cu găsirea
soluţiilor de ieşire din situaţia critică pe care o traversează ţările, se creează condiţii  pentru ceea
ce americanii numesc „white collar crime”, domeniu infracţional din care face parte, în primul
rând, corupţia. Aceasta este „ucigaşul tăcut” care acţionează împotriva eforturilor umanităţii de a
salva vieţile semenilor.
Statele democratice, care aplică principiile democraţiei liberale, sunt mai vulnerabile la acţiunile
infractorilor de orice natură. O mare deficienţă în funcţionarea actuală a statelor este lipsa unor
prevederi agravante, cu pedepse sporite, pentru infracţiunile comise pe timpul situaţiei de urgenţă.
Este necesară, în aceste ţări, legiferarea unor pedepse mai aspre pentru infractorii care intervin, în
scopuri care ţin de interesul personal, pe lanţul de aprovizionare cu echipamente medicale.
Corupţia în pandemia cu SARS-CoV-2 nu este un caz singular în trecutul apropiat. Epidemia cu
virusul Ebola a luat 11.000 de vieţi în Guineea, Sierra Leone şi în Liberia. Din rapoartele Crucii
Roşii, corupţia internaţională a privat bolnavii de acest virus, de 6 milioane de dolari din fondurile
de asistenţă sanitară,  prin facturi comerciale false, supra taxare şi speculă. Este posibil ca aceste
infracţiuni să se repete şi pe timpul pandemiei cu noul coronavirus.
În această perioadă, toate statele cu populaţii infectate cu SARS CoV-2 au fost puse la grea
încercare privind eficacitatea şi rezilienţa sistemului sanitar. Carenţele de funcţionare ale
structurilor medicale, în toate ţările lumii, au scos în evidenţă „infectarea” cu corupţie. Acest
fenomen se dovedeşte acum, când sistemul medical este solicitat la maximum, o atitudine
criminală asupra societăţii, ea ducând adesea inclusiv la pierderi de vieţi omeneşti.
Un studiu ONU estimează că pierderile financiare datorate corupţiei în timpul crizei pandemice se
încadrează în procentul de 10-25% din valoarea contractelor. În Uniunea Europeană acest procent
este de 28%, cele mai mari sume fiind fraudate în faza de achiziţionare de medicamente şi
echipamente medicale. Aceste infracţiuni nu numai că reduc valoric şi cantitativ aportul de
materiale medicale, dar ele diminuează încrederea populaţiei în guvernare, cu efecte psihologice
majore pentru moralul cetăţenilor. Acelaşi studiu vine cu argumente asupra constatării că în
statele în care nivelul de corupţie a fost mai ridicat, numărul de victime şi situaţiile de colaps ale
unităţilor medicale au fost mai frecvente.
În SUA, constatându-se magnitudinea efectelor nocive ale corupţiei, Congresul a elaborat o
legislaţie bipartizană, ce se adresează acestui fenomen. În cadrul prevederilor acesteia, este
prevăzută constituirea unui fond financiar pentru lupta internaţională împotriva corupţiei. În
valoare de 37 mil.$, fondul a fost creat în cadrul Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare
Internaţională (USAID). Printre acţiunile ce vor fi finanţate se numără managementul transparent
al capacităţilor de asistenţă medicală, încurajarea transparenţei, verificarea raportării corecte a
datelor necesare analizelor statistice, supravegherea fermă a procesului de achiziţii, combaterea
mitei la nivel local sau guvernamental şi altele. Din aceste fonduri sunt sprijinite şi acţiunile
societăţii civile în vederea monitorizării acţiunilor guvernelor şi a performanţelor acestora.

1
Corupţia în timpul pandemiei se poate manifesta pe întregul parcurs al achiziţionării, transportului
şi livrării materialelor medicale către farmacii sau spitale.
În multe state, datorită lipsei acute de echipamente medicale în cantităţile necesare, ca şi a nevoii
de accelerare în procesul de achiziţie, regulile obişnuite de licitare au fost simplificate, creându-se
oportunităţi pentru falsificatorii de produse, pentru speculă sau chiar achiziţionări fictive. Nu de
puţine ori mita este un stimul important în acest proces. Aceasta a fost folosită pentru acoperirea
unor nereguli, ascunse sub pretextul iminenţei unui pericol fatal, în cazul în care produsele
respective nu ajung la destinaţie în cel mai scurt timp posibil. Tot cu ajutorul mitei se ocolesc
reglementările legale privind controlul vamal, carantina şi chiar se modifică destinaţiile
produselor.
În cadrul unui studiu al Comisiei Europene din anul 2017, s-a relevat faptul că 19% din cetăţenii
UE dau mită pentru asistenţa de sănătate, în timp ce acest fenomen, ajunge, paradoxal, la 29% în
state ca Germania, Franţa şi Spania.  
Toate acestea se întâmplă datorită lipsei de rezilienţă a sistemului anticorupţie dar şi sofisticării
metodelor de corupţie. Necesitatea rapidă a anumitor produse nu trebuie să se constituie ca o
vulnerabilitate şi de aceea este necesară atitudinea proactivă a structurilor anticorupţie. Posibila
intrare in carantină a unor membrii ai acestor autorităţi trebuie rapid compensată prin desemnarea
unor alţi specialişti pentru a nu crea breşe de securitate în procesul de achiziţie al materialelor de
urgenţă medicală.
În acelaşi timp trebuie verificată încadrarea preţurilor de achiziţie a produselor într-o marjă
decentă, pentru a preveni specula ca şi evitarea plăţii taxelor. Unele state au introdus plafonări ale
preţurilor la produsele sanitare, mâncare sau utilităţi.
Un alt segment, de pe traseul producător-utilizator, în care se manifestă corupţia, este parcursul de
transport al materialelor sanitare. S-au constatat furturi din mijloacele de transport ca şi deturnarea
completă a acestora. Aceste manifestări i-au făcut pe britanici să solicite prezenţa armatei pentru
însoţirea transporturilor cu produse medicale strategice.
Livrarea materialelor sanitare către spitale este şi ea o zonă în care se manifestă fenomenul de
corupţie. Şi aici mita este prezentă în rândul celor care planifică cantitativ sau financiar (produse
mai  scumpe sau mai ieftine) ce se distribuie la fiecare spital. 
Din vulnerabilităţile pe parcursul furnizor-utilizator nu trebuie excluse lanţurile de farmacii.
Analizele făcute în SUA în perioada pre-pandemică scoteau în evidenţă criza medicamentelor, în
special din categoria citostaticelor.  Unele firme cum sunt Purdue Pharma şi Johnson & Johnson
au pus în vânzare produse contrafăcute. În acelaşi timp au crescut exagerat preţurile
medicamentelor. Datorită lipsei unor medicamente, uneori vitale, farmaciile devin, şi ele
susceptibile de acceptare a mitei.
S-au luat şi măsuri inedite de contracarare
În India s-a înfiinţat o linie verde la care să sune pacienţii care constată solicitarea în farmacii a
unor preţuri de speculă. Compania Amazon a luat măsura de a scoate din sistemul on-line
produsele ofertate la preţuri de speculă.
Guvernul SUA a disponibilizat suma de un trilion de dolari pentru producţia de medicamente şi
dispozitive pentru teste medicale. Această sumă este tentantă pentru posibilii infractori, ceea ce
înseamnă şi presupune o atenţie sporită a structurilor anticorupţie.
Conform  Journal of the American Medical Association, în anul 2011 în sistemul medical al SUA,
s-au pierdut prin fraudă şi abuzuri 98 de miliarde de dolari, deşi nu existau vulnerabilităţile ce le
aduce o situaţie de criză.  

2
În SUA au fost create structuri civice pentru lupta împotriva corupţiei, cea mai activă
fiind Coaliţia pentru Integritate. Aceasta a elaborat un studiu care analizează modul în care
statele componente ale federaţiei s-au pregătit pentru a face faţă corupţiei din această perioadă de
timp. S-au acordat puncte, de la zero la 100, pentru îndeplinirea criteriilor. Nici un stat american
nu a depăşit 80 de puncte iar statul Dakota de Nord a primit zero puncte. 
Viaţa de fiecare zi dovedeşte faptul că, în timpul pandemiei, corupţia este un act criminal care
ucide vieţi nevinovate. Gravitatea acestor infracţiuni ar trebui să ducă la modificarea legislaţiei în
domeniu, pentru ca pedepsele  să fie pe măsura faptelor.   
Trebuie să ţinem cont de faptul că trăim într-o situaţie limită în care fiinţa umană dezvăluie tot
ceea ce este mai bun dar şi tot ceea ce este mai rău în ea. Acest comportament  nu poate fi
schimbat pe termen scurt decât prin sancţiuni aspre. Pe termen lung doar educaţia cetăţeanului
poate fi eficientă.