Importanta studierii

n i i l i se axează pe studierea
Radiobiologia
efectelor radiatiilor ionizante asupra
structurilor biologice cu scopul final de a
formula relații cantitative între cauză și
efect (doză și răspuns) astfel ca efectele
să devină predictibile iar răspunsul la
expuneri accidentale să poată fi remediat
cât mai bine.
 r istorice
Repere i t ri –radiatia
r i ti cosmica
i
 rir radiatiilor
Descoperirea r i tiil r X (1895)
( )

Wilhelm Conrad Roentgen

 rir rradioactivitatii
Descoperirea i ti it tii
naturale
trl a uraniului
r i l i

Antoine Henri Becquerel Marie Curie

 ri l rrapoarte
Primele rt asuprar efectelor
f t l r
daunatoare
t r alel rradiatiilor
i tiil r
• primul cancer de piele cauzat de iradieri raportat in
1902
• primul caz de leucemie indusa de radiatii descris in
1911
• anii 1920: cancer osos datorat
radiului la pictori
•anii 1930: cancer de ficat
si leucemie date de administrarea
de Throtrast (agent de contrast pe
baza de thoriu)
• anii 1940: leucemie la primii
radiologi
 t ii asupra
Studii r jjaponezilor
il r
supravietuitori
r i t it ri aii evenimentelor
i t l r
din
i 1945
 Efectele
f t biologice
i l i
l
n Efectele
f t biologice i l ale
l rradiatiilor
i tiil r isi
auril originea i i in modificarile
ifi isi s r l
i l l if rit llar nivelul
survenite lt ril diferitelor
it str t r l
l
elemente l l structurale
r s iales celulei
iri l
rtrili r ii
precum l ri. i
si iinil schimbari ale
parametrilor biochimici celulari.
 Structura
trt r de baza a celulei
lli

Membrana, citoplasma si nucleul (membrana nucleara,

cromozomi – acizi
i i nucleici
l i i plus proteine histonice si non-
histonice)
Citoplasma: mitocondrii, reticul endoplasmic, aparat Golgi,
ribozomi, organite specifice fiecarui tip de celule
 iti chimica:
Compozitia i i :

Apa 70%
r t
Proteine 1
18%
i i
Lipide 5%
Carbohidrati,
ri r ti,r r ri zahararuri 2%
i i Acizil i nucleici
i (,) (ADN, ARN) 1
lt 1% Altele
l 4%
 rit rii de clasificare
Criterii l ifi r a
rradiaţiilor
i ţiil r iionizante
i t
l ifi r iinteracţiunilor
Clasificarea t rţiil r
rradiaţiilor
i ţiil r iit
ionizante cu atomii
tii
din
i mediul i l absorbant
rt
 Obiectul
i t radiobiologiei
r i i l i i
l
n i t l radiobiologiei
Obiectul r i i l i i îlîl constituie tit i efectele
f t l
biologice
i l i ale
l r radiaţiilor.
i ţiil r. Celel imai
i invazive
i
sau penetrante
tr t r i radiaţii,ţii, capabile
il să genereze
r l
celei mail ample f t efecte i l i biologice t r i sunt
ţiil
radiaţiile
i i t , ionizante,
r t urmate
i ri ţiilapoi de
i
radiaţiile
i l din domeniul
ltri l t ultraviolet
l tral
li
l tr spectrului
ti , r i electromagnetic,
ri ţiil i
dar şi i fr
i i il, de r radiaţiile
i, din vizibil, , infraroşu l
şi,
r i de i asemenea,
i r l der undele
r radio
ifiri şi
î r i l ii.
microundele care produc modificări în
organismele vii.
 rit Criteriil deificlasificare
r i aţiil
rii radiaţiilor
ri i ionizante
t r
Radiaţiile ionizante se pot clasifica după mai multe
criterii:
n după sarcina electrică (sau după caracterul direct
sau indirect al efectului de ionizare)
n după masa de repaus n
după originea lor
n după energia lor.
n După sarcina electrică clasificarea radiaţiilor
ionizante este aceeaşi cu clasificarea după criteriul
caracterului direct sau indirect al efectului de
ionizare, deoarece radiaţiile care nu au sarcină
electrică pot avea numai un efect indirect de
ionizare, în timp ce radiaţiile purtătoare de sarcini
electrice sunt în mod nemijlocit cauzatoare de
fenomene de ionizare în mediul absorbant.
n Radiaţiile direct ionizante sunt radiaţii
corpusculare, purtătoare de sarcină
electrică: protoni, electroni, deutroni, helioni
(particule alfa), ioni, mezoni, pioni.
n Aceste radiaţii produc ionizări în principal
prin interacţiuni coulombiene cu sarcinile
electrice din structura mediului absorbant,
dar şi prin alte tipuri de interacţiuni.
n Radiaţiile indirect ionizante sunt radiaţii
neutre din punct de vedere electric:
n fotoni (radiaţii electromagnetice fără sarcină
electrică şi fără masă de repaus - fotonii X şi
g, neutrinii
n radiaţii corpusculare, r caracterizate
şi antineut i de masă
de );
ini repaus nenulă (neutronii).
n Aceste radiaţii sunt capabile să producă
ionizări prin intermediul electronilor
secundari şi, respectiv, al protonilor
secundari produşi prin impactul lor direct cu
mediul absorbant. n După
masa de
repaus
radiaţiile
ionizante
se pot
 clasifica în două categorii
principale:
n fără masă de repaus - fotonii X
şi g, neutrinii şi antineutrinii
etc.;
n cu masă de nenulă -
repaus radiaţiile fi
corpusculare indirect
care pot ionizante
(neutroni) sau ionizante
direct protoni, (electroni,
deutroni etc.).
n După mărimea masei de repaus
corpusculare se împart radiaţiile în
categorii: două mari
n radiaţii
corpusculare
uşoare
(electronii şi
pozitronii);
n ra ii
di neutronii,
aţ
corpu (protonii, deutronii, pozitronii,
scular helionii, ionii). neutronii,
e helionii etc.).
n După originea lor, avem
de-a face cu două
categorii de radiaţii
ionizante:
n radiaţiile X care îşi au
originea în învelişul
electronic profund al
nuclee atom ce (fotonii g, electronii,
atomilororgrei;
n radiaţiile de origine
nucleară, care provin din
emisia spontană sau
provocatăl de la niveluli
n Desigur, fenomenele de emisie radioactivă sunt
mult mai diverse decât ar reieşi din această
clasificare, dar tipurile de radiaţii menţionate
mai sus sunt cel mai frecvent întâlnite şi fac
parte dintre cele mai des implicate în generarea
de efecte asupra organismelor vii.
n După energia lor, radiaţiile ionizante
electromagetice, sunt, de regulă, clasificate
în cosmică
radiaţii (neutrinii
X, radiaţii g, şişiradiaţide
antineutrinii).
i
origine
n De menţionat în -acest context este faptul t că,
rfotonii X şi g singura diferenţă
fundamentală
aşa constă
cum s a demons ratînexpe
originea lor, între
imental, diferenţa
de energii fiind doar relativă şi legată de
considerente istorice, pe o parte, şi de
considerente practice pe de altă parte.
n În zilele noastre nu se mai asociază radiaţiile X
şi g cu energiile lor deoarece s-au
emisii de linii g foarte moi cu energii de
evidenţiat
circa 35 KeV (de exemplu sursa de 125I
folosită în brachiterapie, deci cu timp 1/2 de
înjumătăţire T , suficient de lung, de
aproximativ 60 zile) în timp ce
acceleratoarele medicale pot genera radiaţii
superioare
X cu energiiliniilor
de panăg înlagenera
50 MeV – mult
n .
Având aceeaşi energie, l doi fotoni de origini
diferite sunt caracterizaţi de efecte biologice
identice, amploarea efectelor fiind determinată
de mărimea energiei radiaţiilor ionizante dar
nu şi de tipul (originea) acestor radiaţii.
n Se poate spune, cu alte cuvinte, că diferitele
tipuri de radiaţii electromagnetice indirect
ionizante purtătoare de energii egale, nu au
efecte specifice.
 r l i ffenomenelor
Cronologia l r declanşate
l t de
r ţi rradiaţiilor
absorbţia i ţiil r iionizante
i t îîn ţţesuturi
t ri
n Până a se manifesta la nivelul biologic de organizare
al materiei vii, radiaţiile ionizante sunt cauza
unor interacţiuni de natură fizică şi chimică cu
mediul absorbant.
n Astfel că, înţelegerea efectelor biologice în toată
complexitatea lor este condiţionată de studierea
efectelor fizice şi chimice generate de interacţiunea
radiaţiilor ionizante cu mediile biologice. În cronologia
fenomenelor declanşate de absorbţia radiaţiilor
ionizante în ţesuturile vii distingem etapa fizică, etapa
chimică şi etapa biologică.
n Dacă momentul t0 este considerat momentul iradierii,
al absorbţiei radiaţiei, atunci avem următoarele
fenomene, în ordine cronologică (fig. 1).
n În etapa fizică se declanşează procesele primare şi
energia purtată de radiaţii este distribuită neuniform
în spaţiu. În etapa fizico-chimică unele molecule
excitate, în stări energetice instabile, suferă procese
de dezexcitare, disociere şi termalizare a
electronilor eliberaţi.
n În etapa chimică se atinge întâi echilibrul termic
şi apoi se eliberează radicalii moleculari.
n În etapa biologică celulele şi organismul în ansamblu
răspund prin manifestări specifice la modificările
suferite în etapa chimică.
n Biomoleculele afectate de absorbţia energiei
radiaţiilor pot duce la efecte genetice (aberaţii
cromosomiale şi mutaţii genetice) sau la stări
patologice grave culminând cu cancerizarea sau
chiar cu efectul letal rapid (în cazul iradierilor acute
foarte puternice).
 qt0 - iradierea
qt10-15 s - ionizări şi excitări
etapa fizică
q
qt10 -5 s - reacţii cu generare de radicali liberi
q- reacţii moleculare declanşate de radicalii liberi etapa chimică

qtsecunde reacţii biochimice (la nivelul biomoleculelor)

-qtminute - leziuni ale moleculei de ADN
qtore qtzile
qtsăptămâni
etapa biologică
q

- moarte celulară întârziată

qtluni,ani -carcinogeneză
qdescendenţi - mutaţii genetice
 În organismele vii energiile de legătură chimică ale
constituenţilor moleculari sunt cuprinse între 1 şi 8 eV
(tabelul 1), astfel că sunt inferioare energiilor de
ionizare (tabelul 2).
Tabelul 1

t ---

i
lt ,,,,,,
()
 ll

i ,,,,,,
ii
()

Deci primele (cele mai probabile) efecte care apar după

absorbţia radiaţiilor sunt ruperile de legături chimice şi
disocierea moleculară cu formare de radicali liberi.
Radiaţiile electromagnetice neionizante (optice şi
microunde, de exemplu) pot afecta şi ele ţesuturile vii în
care sunt absorbite, datorită, în special, proceselor
termice. Dar este nevoie de cantităţi mult mai mari de
energie pentru a afecta celulele prin procese termice
decât prin ionizări. Astfel că celulele sunt
considerate mai sensibile la radiaţiile ionizante decât
faţă de radiaţiile neionizante.
 l ifi r iinteracţiunilor
Clasificarea t r ţi il r rradiaţiilor
i ţiil r
iionizante
i t cu atomii
t ii din
i mediul
i l
absorbant
r t
n Radiaţiile
i ţiilt ipot interacţiona cu cele două tipuri
t rţiltiri
de ţinte
ţi tti: atomice:
îlil ltriill. învelişul electronic şi nucleul.

Interacţiunile care au ca ţintă învelişul electronic sunt

I t rţiilrţi t îlil ltrit
în principal:
îriil:

pentru fotonii X şi Ø difuzia Rayleigh Thomson

g Ø efectul fotoelectric
Ø efectul Compton
pentru radiaţiile Ø interacţiunea
corpusculare direct coulombiană
Ø efectulCerenkov
întâlnit în special
în medii
semiconductoare.
I t r ţi il r ţi t l l t i caret: au
Interacţiunile
ca ţintă nucleul
atomic sunt:

X şi
pen g
tru
foto
nii
Ø e i direc Ø trahlun
g c Øreacţiile t e g (radiaţ
e h f ia de
n i p c r e frânare)
e e e a c
r l n d t
a e t i u
r c r a l
e t u ţ d
a r i
c e
o i
d o
n l B
e r
- e r
p p p e
e o u m
r z s s
pentrutr riradiaţiile
ţiilrl r corpusculare
indirect ionizante (neutroni)
iirt iit (tri)
Ødifuzia neutronilor
lenţi
Øreacţiile nucleare
ale neutronilor rapizi

În cazul aplicaţiilor biomedicale ale efectelor radiaţiilor

ionizante, energiile radiaţiilor sunt mici (radiodiagnostic)
şi medii (radioterapie) astfel că ponderea efectelor de
tipul reacţiilor fotonucleare, efectului Cerenkov, radiaţiei
de frânare, reacţiilor nucleare ale neutronilor sunt
nesemnificative dar ele pot deveni importante în cazul
iradierilor intense, legate de accidentele nucleare,
făcând astfel obiectul de studiu al radioprotecţiei.
n Difuzia Rayleigh-Thomson
if il i-tft lit l este efectul dominant la
energii foarte
r ii frti i it filmici şi nu poate fi decelat în raport cu
t î rrt
efectul fotoelectric,
ft l f tltri ,tf lriil lftl astfel că principalele efecte ale
fazei
fi fi ii fizice der interacţiune
t rţiri ţiil iit a radiaţiilor ionizante cu
ţesuturile
ţt rilii r:ft l fvii tltrirămân:
,ft l efectul fotoelectric, efectul
Compton, t,r rrigenerarea
ltr-itri de perechi electron-pozitron şi
difuzia
if itril rneutronilor
lţi (t r i i). lenţi (termici).
n
n Desprerrilit probabilitatea
trli rt r tiri de realizare a acestor tipuri
de interacţiuni
i t rţiir i, î tr-liitvom l l vorbi, într-unul din capitolele
următore,
rt r ,rii t ri prin
lrriititintermediul
ti abordării cantitative cu
ajutorul
j t r lţiil secţiunilor
r fiif rţi li i treficace
l. diferenţiale şi integrale.
n Având înîrlitt vedere l cele de mai sus este momentul
să subliniem
li iit l riică fi iobiectul
ii îltit i radiobiofizicii îl constituie
studiul
ti lfl rfi i-ifenomenelor
iiii fizico-chimice din medii
biologice iradiate,
i liiri t , îţiil r it l r în baza noţiunilor şi conceptelor
fundamentale
ft lfi iii fi iri de fizică şi biofizică precum şi a
abordărilor
rril rttilril matematice
rti ale primelor etape din
cronologia acţiunii
rliţiii ri ţiil rrt ri i ii. radiaţiilor asupra materiei vii.