CURS VII

Subiectul 15
Dezintegrări radioactive succesive; nuclizi genetic legaţi;
echilibru secular
 Legea dezintegrării radioactive s-a dedus în ipoteza că sursa
radioactivă conţine un singur element radioactiv. În cazul
coexistenţei a două elemente radioactive legate genetic,
1 2
1  2  3

procesele de dezintegrare sunt descrise de sistemul de ecuaţii

diferenţiale:
 dN 1
   1 N 1  1
dt
 dN

2
 1 N 1   2 N 2  2
 dt
dN 3
   2 N 2  3
 dt
 După cum se poate observa,
d
 N1  N 2  N 3   0
dt
de unde rezultă  N 1  N 2  N 3   N 0 = număr iniţial de nuclee radioactive
(o constantă).
Din ecuaţia (1), prin integrare  (aşa cum am văzut în cursul
precedent)
N 1  N 1  0 e  1t (*) (scădere exponenţială).

 Pentru a găsi modul în care evoluează în timp numărul de nuclee

radioactive de tipul (2), înlocuim (*) în ecuaţia (2) 
dN 2
  2 N 2  1 N 1  0  e 1t
dt

o ecuaţie diferenţială neomogenă, de ordinul I, cu coeficienţi constanţi.

 dN 2   2 N 2  dt  1 N1  0  e 1t  dt
Inmultim ec. de mai sus cu exp(λ2t)

dN 2  e 2t   2 N 2 e 2t dt  1 N 1  0 e  2 1  t dt

 
d N 2 e 2t  1 N 1  0  e  2  1  t dt
Prin integrare 
N 2 e 2t  1 N 1  0   e  2 1  t dt 
 N  0 (**)
N 2e 2 t
 1 1 e  2 1  t  c
 2  1

La t = 0, N 2  t   N 2  0
deci
1 N 1  0   N  0
N 2  0   c => c  N 2  0  1 1
 2  1  2  1
 Înlocuind constanta c în (**) 

1 N1  0    2 1  t 1 N1  0  2 t
N 2e 2 t
 e  N2  0  /e
 2  1  2  1

1 N 1  0 1t
N2t 
 2  1
 
e  e  2 t  N 2  0  e  2 t

• Dacă N 2  0  0(nu există nuclee de tipul 2 la momentul iniţial) 

1 N 1  0  1t
N2t 
 2  1

e  e  2 t 
Să găsim în continuare N3(t):
În cazul general,

   N  0 1t
dN 3   2 N 2  0 e 2t  1 2 1
 2  1

e  e  2 t  dt
 

de unde, prin integrare directă 

 1  2 N 1  0  1 1t 1 2t  '
N 3  t    N 2  0 e  2 t
   e  e   c
 2  1  1 2 
cu c’ = o constantă de integrare.
La t = 0 , N 3  t   N 3  0 

1  2 N 1  0  1 1  '
N 3  0   N 2  0      c
 2  1  2 1 

1  2 N 1  0 1   2
c '  N 2  0  N 3  0    N 2  0  N 3  0  N 1  0
 2  1 1  2

1  2 N 1  0  e  2t e  1t 
N 3  t    N 2  0 e  2 t
     N 2  0   N 3  0  N 1  0
 2  1   2 1 
Aşadar soluţiile sistemului de ecuaţii diferenţiale sunt:

N 1  t   N 1  0 e  1t

1 N 1  0  1t
N 2  t   N 2  0  e  2 t 
 2  1

e  e  2 t 
N 1  0
N 3  t   N 1  0   N 2  0   N 3  0   N 2  0  e  2 t 
 2  1

1 e 2 t  2 e 1t 

După cum se poate, cu uşurinţă, observa,

N 1  t   N 2  t   N 3  t   N 1  0  N 2  0  N 3  0

adică numărul total de nuclee radioactive din sursă NU se modifică.

Dacă, la momentul t = 0, nu există decât nuclee radioactive de tipul 1
N 2  0   N 3  0  0
( ) rezultă:
N 1  t   N 1  0 e  1t

1 N 1  0  1t
N2t 
 2  1

e  e  2 t 

N 1  0
N 3  t   N 1  0 
 2  1

1 e 2t   2 e  1t 
Cazuri particulare
 1  2
a) Echilibru secular ( 1   2  T1 / 2  T1 / 2 )
b) Echilibru tranzient ( 1   2  T1/12  T1/22 )
c) 1  2
d) 1  2
a) În cele ce urmează vom discuta despre echilibrul secular (datorită
aplicaţiilor sale practice).
1 N 1  0 1t
- neglijabil  N 2  t  
 2 t
 Dacă 1   2  e  2  1
e

 Activităţile corespunzătoare nuclizilor genetic legaţi care coexistă

în sursă sunt:  1  t   1 N 1  0 e  1t

1  2
2t  N 1  0 e 1t  1 N 1  0 e 1t   1  t    2  t 
 2  1
 1 N 1  t    2 N 2  t  (ecuaţia echilibrului secular).
Aplicaţie practică
- măsurând Λ1 sau (Λ2) se găseşte imediat Λ2 sau (Λ1).
Generalizare: succesiunea a n elemente radioactive:
 dN 1
 dt   1 N 1

 dN 2   N   N
 1 1 2 2
 dt
..........................

 dN n   N   N
 dt n 1 n 1 n n

Soluţia generală are forma:

N n  C1e  1t  C2e  2t  ... Cn 1e  n1t  Cn e  nt

C1, C2, ..., Cn – constante (dependente de λi).

Pentru i = 1: N 1 ( t )  C1,1e   t 1

 t
Pentru i = 2: N 2 ( t )  C 2 ,1e  C 2,2e   t
1 2

………..
 t
 t  t
Pentru i = n: N n ( t )  C n ,1e  C n, 2e  ... C n ,n1e
1
 C n,ne   t
2 n1 n

Soluţia de mai sus poate fi scrisă în mod convenabil sub formă

matriceală: N ( t )  M  E ( t ) cu condiţia iniţială N ( t  0)  N
0

unde: N ( t )   N ( t ), N ( t ), ..., N ( t )
1 2 n


E ( t )  e  1t , e  2 t , ..., e  n t 
N 0   N 1 (0), N 2 (0), ..., N n (0)
 C 1 ,1 0 ,...,0 0 
 
 C 2 ,1 C 2, 2 ,...,0 0 
 . . . 
M  
 . . . 
 
 C n  1 ,1 C n  1 , 2 ,..., C n 1,n 1 0 
 C C n,2 ,..., C n ,n 1 C n ,n 
 n ,1
La echilibrul secular (activităţi constante şi egale):

1 N 1   2 N 2  ...  n N n

Aplicaţii: studiul secvenţelor de dezintegrare în seriile (familiile) radioactive şi

la fragmentele de fisiune.
 Dacă se presupune existenţa echilibrului secular, este
suficientă determinarea activităţii specifice doar pentru un
singur element al seriei, activitatea respectivă fiind, conform
ipotezei echilibrului secular, egală cu activitatea oricărui alt
element al seriei.

 Elementul folosit în acest scop se numeşte

indicator.
Subiectul 16
Serii (familii) radioactive
 Experimental s-a stabilit că dezintegrarea elementelor grele cu Z >
82 prin emisie spontană de particule  şi de electroni (β-) duce la
formarea unor nuclee stabile prin intermediul unor radioelemente
intermediare care derivă unul din celălalt (radionuclee legate
genetic).
 Toate elementele radioactive naturale grele se grupează în 3 serii
(familii) radioactive:
• - seria toriului
• - seria uraniului
• - seria actiniului (actinouraniului)
• - plus seria neptuniului (artificială).
 Faptul că numai dezintegrarea  schimbă numărul de masă A al
nuclizilor dintr-o serie radioactivă, implică exprimarea
numărului de masă al fiecărui nuclid din cele patru serii sub
forma:
A  4n  m

cu m şi n numere întregi.
m – variază de la o serie la alta;
n variază de la un nuclid la altul, în cadrul aceleiaşi serii.
 Emisia  transformă nuclidul iniţial într-un nuclid cu Z-2 iar
emisia β- modifică numărul atomic la Z + 1.
 Rezultă că se poate uşor stabili numărul de dezintegrări  şi β-
prin care nuclidul iniţial (cap de serie) ajunge la izotopul stabil al
serie respective.
Sintetizând vom scrie:

Seria toriului
232
90 Th  T1/ 2  1, 4  1010 ani   ...6  4    208
82 Pb; m  0 (A  4n); n  58

Seria neptuniului
237
93  
Np T1 / 2  2,14  106 ani  ...7  4    209
83 Bi; m  1 (A  4n  1); n  59

Seria uraniului
238
92  
U T1 / 2  4,5  10 9 ani  ...8  6    206
82 Pb; m  2 (A  4n  2)

Seria actinouraniului
235
92  
U T1 / 2  7  108 ani  ...7  4    207
82 Pb; m  3 (A  4n  3)
Observaţii
1) T1/2 al capului de serie >> T1/2 al celorlalţi izotopi (radionuclizi) din
serie  condiţiile îndeplinite pentru echilibru secular (activităţile
parţiale constante şi egale).
2) Fiecare serie naturală se termină cu unul din izotopii stabili ai
plumbului (Z = 82 ; număr magic de protoni). Seria artificială a
209
neptuniului se termină cu izotopul stabil 83 Bi (N = 126, număr
magic de neutroni).
3)
237
T1 / 2 ( 93 Np)  2,14  10 6 ani < vârsta Pământului  1010 ani.

Acesta este şi motivul pentru care neptuniul şi elementele acestei serii

nu se mai găsesc în natură!
1. Seria uraniului
• Este cea mai importantă dintre cele 3 serii naturale
(datorită posibilităţii poluării mediului de către minele de
uraniu: U-238 este folosit drept combustibil în unele tipuri
de centrale nucleare).
• Corespunde formulei 4n + 2, având cap de serie pe cel
mai abundent izotop al uraniului ( ).
• Istoric, fenomenul radioactivităţii (RA) a fost pus în
evidenţă la începutul secolului al 19-lea prin separarea
dintr-o masă mare de uraniu a unei cantităţi dintr-un
descendent al acestuia, Ra-226 (T1/2 = 1600 ani)
substanţă necunoscută până atunci.
• Un alt membru remarcabil al acestei serii: Rn-222
(radon).
• Ca indicator pentru această serie se foloseşte Ra-226.
• În România, concentraţia Radiului-226 în sol este
variabilă:
4 ÷ 20 Bq/Kg.
2. Seria Toriului
o Este a doua serie naturală ale cărei elemente sunt
prezente în semnificative în mediu.
o Din punctul de vedere al poluării radioactive, importanţa seriei
toriului este mai mică, deoarece sursele de poluare cu elemente
ale acestei serii sunt mai rare (minele de toriu).
o Are cap de serie izotopul Th-232 (Z = 90); corespunde deci
formulei 4n.
o Ca indicator pentru prezenţa acestei serii se foloseşte Ac-
238 sau Ra-228.
o Ca şi seria uraniului, are în componenţa sa un izotop instabil
al radonului (Rn-220, numit şi toron).
o Ca şi în cazul seriei uraniului, elementele acestei serii există în
concentraţii mici practic în toată scoarţa terestră, de unde
pătrund în toţi factorii de mediu.
o Concentraţia în sol a Ac-228 în ţara noastră este de
acelaşi ordin de mărimi cu cea a Ra-226.
3. Seria Actinouraniului

 Descrisă de formula 4n + 3; cap de serie este U-235.

 Abundenţa elementelor acestei serii în natură este mai redusă.

 Seria are însă importanţa ei economică datorită U-235, utilizat

drept combustibil în unii reactori nucleari (reactorii termici).

 Bomba atomică lansată la Hiroshima a avut miez de U-235.

 Concentraţia U-235 în sol, este de aproximativ 10 ori

mai mică decât a Ra-226.
4. Seria Neptuniului

 Seria corespunzătoare formulei 4n + 3 începe de fapt

cu Pu-241 (Z = 95), un radioizotop artificial cu T1/2 ≈
14 ani.

 Cel mai important element al acestei serii este însă

Np-237 (Z = 93) cu T1/2 ≈ 2,14 x 106 ani, care dă şi
numele seriei.

 Elementele acestei serii nu se găsesc în natură.

Subiectul 17
Radioactivitatea artificială
 Prin radioactivitate artificială se înţelege radioactivitatea
nuclizilor (obţinuţi în urma activităţii umane prin reacţii
nucleare, fisiune indusă, fuziune).
30
 Primul radionuclid artificial ( 15 P ) a fost obţinut de Irene Curie şi
Frederic Joliot, în anul 1934, prin bombardarea unei ţinte de Al
cu particule :
4
2 He  13
27
Al  15
30
P  10 n
 14
30
Si  e   ν e
Tot Curie-Joliot,
4
2 He  10
5 B 7 N  0 n
13 1


 13
6 C  e  νe
 Irene Joliot Curie, Frederic Joliot
(premiul Nobel pentru Chimie în 1935)
Astăzi există peste 2800 de radionuclizi artificiali.
Metode uzuale de obţinere
A. Reacţii de captură radiativă a neutronilor termici
Exemplu:
1
0 n  59
27 Co  27 Co  γ
60

60
27 Co   60
28 
Ni  e   ~ν e
*

 60
28  *
Ni  60
28 Ni  γ 1  γ 2

Surse de 60Co sunt disponibile în Laboratorul de Fizică Nucleară.

Aceste surse emit fotoni cu energiile de 1,17 MeV şi 1,33 MeV.
B. Reacţii de fisiune induse de neutroni
1
0 n  ZA X  ZA11 X 1  ZA22 X 2  N 10 n 

aproximativ 400 de nuclizi artificiali - radioactiv printre care şi

137
55 Cs (laborator).

Nuclizii radioactivi sunt utilizaţi în:

• - cercetare (radiobiologie);
• - medicină (radioterapie, radiodiagnostic);
• - industrie: - sterilizarea unor alimente, defectoscopie
nedistructivă, etc.
• - prospecţiuni geologice.
În ceea ce priveşte legile de dezintegrare ele sunt aceleaşi ca şi pentru
radionuclizii naturali.
Subiectul 18
“Detectori bazaţi pe ionizări în gaze. Consideraţii generale.
Curentul de ionizare. ”
 Se compun din doi electrozi plan-paraleli sau coaxiali între care se
aplică o diferenţă de potenţial (vezi Fig. 1 şi 2).
 Între cei doi electrozi se află un anumit gaz (substanţa de lucru).
 Când detectorul este iradiat cu radiaţii ionizante, particulele
încărcate (primare şi/sau secundare) vor produce o ionizare a
gazului de lucru.
Fig. 1 Sub acţiunea câmpului electric
creat de diferenţa de potenţial
dintre electrozi, electronii (ionii
negativi*) se vor îndrepta spre
anod (+) iar ionii pozitivi spre
catod (-) (Fig. 2).
Fig. 2

Sub acţiunea câmpului electric creat de diferenţa de potenţial dintre

electrozi, electronii (ionii negativi*) se vor îndrepta spre anod (+) iar
ionii pozitivi spre catod (-).
 *Observaţie: În gazele electronegative (cum este aerul, spre
exemplu), electronii se vor ataşa imediat de atomii neutri,
formând ioni negativi.
 Colectarea acestor sarcini electrice pe electrozi va crea pe o
rezistenţă de sarcină un impuls electric (semnal electric) care
poate fi apoi amplificat, prelucrat şi înregistrat.
 Detectorul poate fi privit ca un traductor radiaţie nucleară –
semnal electric şi nu poate fi utilizat decât împreună cu o
aparatură electronică adecvată.
Curentul de ionizare
 Mărimea tensiunii aplicate între electrozi determină
regimul de funcţionare al detectorului.
 Intensitatea curentului de ionizare (proporţională cu numărul
sarcinilor electrice colectate pe electrozi) depinde de diferenţa
de potenţial dintre electrozi.
 Caracteristica curent – tensiune (Se disting 6 regiuni, vezi Fig. 3)

I) Regiunea ohmică: La tensiuni mici pe electrozi, ionii creaţi în

gazul de lucru de către radiaţiile ionizante se recombină parţial
înainte de a ajunge la electrozi. Gradul de recombinare
descreşte odată cu creşterea tensiunii pe electrozi şi devine
neglijabil pentru o tensiune U1 (de obicei, 100 V).

Fig. 3
II) Regiunea camerei de ionizare:
ionizare Este denumită şi regiunea de
saturaţie. Pe electrozi ajung > 99% din toţi ionii primari produşi
de particulele incidente. Intensitatea curentului de ionizare este o
măsură a numărului de perechi de ioni, Ni ~ ΔT (energia cinetică
pierdută de particulele incidente în gazul de lucru).

III) Regiunea contorilor proporţionali: Crescând tensiunea pe

electrozi, de la o anumită tensiune de prag, ionii primari câştigă pe
un drum liber mediu suficientă energie pentru a produce, la rândul
lor noi ionizări (“ionizări în avalanşă”=> amplificare în gaz a
sarcinilor electrice (factorul de multiplicare M = 102 ÷ 106, funcţie
de natura gazului şi tensiunea pe electrozi): Ni ~ M · ΔT.

IV) Regiunea de proporţionalitate limitată: Amplificarea în gaz

creşte; proporţionalitatea Ni ~ M · ΔT începe să se piardă.
V) Regiunea contorilor Geiger – Mueller: Multiplicarea în
avalanşă creşte în intensitate, extinzându-se spaţial în tot
contorul (descărcare Geiger). Factorul de multiplicare
M creşte foarte mult (108 – 1010). Dispare complet
proporţionalitatea dintre intensitatea curentului de
ionizare şi energia cinetică pierdută de particulele încărcate
în gazul de lucru => amplitudinea impulsurilor este
practic aceeaşi, indiferent de câtă energie cedează
particula încărcată gazului de lucru.

VI) Regiunea camerei cu scântei: amplificarea în gaz devine

atât de puternică încât în gazul de lucru apar scântei.