Unitatea Pentateuhului

a) Unitatea literară. Privit în ansamblu, Pentateuhul se prezintă ca o operă unitară din punct de
vedere narativ, în care acţiunea fiecărei cărţi se continuă în cartea următoare. Facerea se încheie cu
strămutarea familiei lui Iacov în Egipt. Ieşirea prezintă în continuare istoria lor în Egipt, înmulţirea şi
robia lor. La sfârşitul cărţii Ieşire se încheie construirea cortului sfânt, care este sfinţit de Dumnezeu.
In Levitic sunt expuse legile cu privire la personalul şi acţiunile de cult de la cortul sfânt. Sfârşitul cărţii
Levitic prezintă poporul aflat în drum spre Ţara făgăduită, iar cartea Numeri continuă relatarea
călătoriei până când evreii ajung la graniţa estică a ţării, în câmpiile Moabului. Deuteronumul
prezintă discursul pe care Moise îl susţine în faţa poporului adunat pe câmpiile Moabului. b) Unitatea
tematică majoră este asigurată prin câteva idei, motive sau teme reiterate pe parcursul
Pentateuhului, care îi oferă coeziune. Aici trebuie menţionată ideea mesianică, care apare ca
făgăduinţă făcută omului după căderea în păcat (Fac 3,15) şi e reluată prin făgăduinţele făcute de
Dumnezeu patriarhilor cu privire la descendenţa şi ţara destinată acestora. Pentru a beneficia de cele
făgăduite, se insistă asupra separării patriarhilor şi a poporului Israel de alte popoare. Motivul ţării
făgăduite se reia, cu variaţiunile necesare, în întregul Pentateuh: