ILIE MIHAI VALENTIN-TP IV-TEOLOGIE MORALĂ-03.06.

2020

Ingerințe ale statului în viața Bisericii.

Rolul mass-mediai în acest proces.

Nu facem o afirmație deloc eronată sau aruncată pur și simplu în vânt, dacă mărturisim
faptul că poporul român s-a născut creștin, după cum istoria o spune majoritatea vecinilor
noștri au fost încreștinați abia în secolele IX-X, pe când noi am primit creștinismul în
orogeneza neamului nostru.
Începănd cu Evul Mediu, instituţiile Bisericii și cele ale Statului au evoluat împreună,
iar istoria juridică a României evidențiază colaborarea neîntreruptă dintre cele două
instituţii. Biserica Ortodoxă stabilește, conform statutului de funcționare, relații de dialog și
cooperare cu Statul și cu diferite instituții pentru împlinirea misiunii sale pastorale, spiritual-
culturale, educaționale și social-filantropice.
Legătura dintre Biserică și Stat este fundamentată pe învățătura lui Hristos care
zice: ,,Dați cezarului cele ce sunt ale cezarului iar lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui
Dumnezeu,, (Mt. 22,21); această trimitere nu este bazată pe o referire la material, ci la oprirea
creștinului din a nu ceda în fața ispitei banului, sau a materialului în general, el având o
poruncă mai înaltă dată de Dumnezeu, după Sfântul Vasile cel Mare, aceea de a ajunge
Dumnezeu.
Însă după anul 1989, s-au creat niște premise democratice care să faciliteze legătura
dintre Biserică și Stat, dar prin prevederile constituției din 1991, iar mai prin reglementările
din 2003, precum și prin alte acte normative, Statul român vizează separarea de Biserică,
astfel avem scris în constituție următoarele: ,,Cultele sunt libere să se organizeze potrivit
statutelor proprii, în condiţiile legii; Cultele religioase sunt autonome faţă de Stat şi se
bucură de sprijinul acestuia1,,.
Societatea actuală care se coordonează după mesaje dirijate (prin mass-media) şi
concepte materialiste formează o opinie seculară, astfel omul zilelor noastre tinde spre o
autonomie a sa de Dumnezeu, o depărtare conștientă (sau nu) de Hristos, acestea sunt
probleme pastorale ale Bisericii dar și ale Statului, căci prin înlăturarea conștiinței morale
societatea devine o babilonie modernă.
Oamenii nu mai văd în Biserică ,,neamul omenesc mântuit în Hristos,, după cum
spunea și Sfântul Ioan Hristostom, omul devine din ce în ce mai necultivat și nu vede
manipularea venită prin lumina mass-mediei, sau nu înțelege jocurile politice desfășurate cu
atâta măestrie și subtilitate, adesea omul primeste ,,circ și pâine,, pentru a sta la locul său.
În mod tradițional, relația dintre stat și Biserică în țările ortodoxe a funcționat după
principiul Bizantin, cel de simfonie, adică cel al înțelegerii, al coordonării.
În decursul istoriei dialogul dintre Biserică şi Stat a variat de la un domnitor la altul şi
de la o epocă la alta, într-un fel a tratat Biserica domnitorul Ştefan cel Mare, care a sporit
averile mănăstirilor şi în altfel domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a secularizat averile
mănăstireşti.
Astăzi observăm faptul că Statul nu se mai mulțumește cu separarea de Biserică,
asistăm la o încercare de dominare, o serie de mutații fine dar sigure, cu efecte pe termen
lung, iar opinia socială este angrenată de către mass-media spre a privi eronat Biserica și pe
slujitorii ei, omul modern, îmbătat de materialism, este secătuit de dragoste, devenind individ.
1
Constituţia României, art. 29, alin. 3 şi 5.
ILIE MIHAI VALENTIN-TP IV-TEOLOGIE MORALĂ-03.06.2020

Astăzi, oamenii tind, mai mult spre a se numi cetățeni, nicidecum creștini, iar dacă o
fac, de cele mai multe ori este ceva superficial, societatea de astăzi se îndreaptă spre un neo-
păgânism alarmant, valorile religioase fiind înlocuite cu altele moderne prin diferiți emițători,
cel mai puternic fiind mass-media.
Omul, fie el și de la țară are acasă un televizor prin care se informează, iar adesea fiind
preocupat cu problemele cotidiene nu are o paletă mai vastă de surse de informare,
multumindu-se cu ceea ce vede la televior, astfel mass-media este răsunztoare pentru toate
aceste efecte seculare ale societății noastre.
Perioada prin care am trecut a fost dificilă, atât pentru societate dar și pentru Stat, dar
mai cu semă pentru Biserică, care își vede fii și ficele în suferință, atitudinea ei fiind una de
compătimire și de consolare prin puternicul sprijin atât financiar cât și spiritual.
Această perioadă ar trebui să îi făcă pe oameni să mediteze și să judece mai bine
informațiile venite prin mass-media, să le discearnă pe cele bune de cele rele, să înțeleagă
slujrea Bisericii și cea a Statului, Ea (adică Biserica) lucrează în lume din interior spre
exterior. Ea nu lucrează de pe poziţii de forţă şi nici cu metode constrângătoare. Lucrul ei este
lucrul izvorât din dragoste, este o lucrare de slujire şi dăruire pentru îndreptarea şi
transfigurarea lumii şi a omului, pentru venirea acelui „cer nou” şi „pământ nou,,.