2.

2 Slujbele on-line pe rețelele de socializare ++++

Sursa: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24454472-reactie-dura-patriarhiei-
dupa-propus-desfasurarea-online-slujbelor-nimeni-onest-sau-ancorat-realitatea-
sociala-profunda-nu-poate-dori-sau-impune-acest-lucru.htm

Reacție dură a Patriarhiei după ce CE a

propus desfășurarea online a slujbelor:
Nimeni onest sau ancorat în realitatea
socială profundă nu poate dori sau
impune acest lucru C2

"Comisia Europeană nu decide și nu poate impune nimic în sfera esențială a

religiosului, doar poate emite recomandări, care însă nu pot duce discreționar la
anularea sau transferarea în online a slujbelor de Crăciun și nimeni onest sau
ancorat în realitatea socială profundă nu poate dori sau impune acest lucru". Este
reacția Patriarhiei Române, după ce Comisia Europeană a propus desfășurarea liturghiilor
online și televizate pentru a evita aglomerări și adunări, în contextul pandemiei de
COVID-19.

"Nu adunărilor pentru liturghiile de Crăciun", este invitația cuprinsă în proiectul Comisiei
Europene, care va fi publicat miercuri, cu privire la măsurile anti-Covid pentru sărbători,
scrie Corriere Della Sera, preluată de Rador. În mod special, UE solicită "să se ia în
considerare evitarea ceremoniilor religioase cu adunări mari, înlocuirea acestora cu
inițiative online, la televizor sau la radio", după cum au informat surse de la Bruxelles.

Patriarhia Română a reacționat prin purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu, el afirmând că

"aceste recomandări în sine nu pot conduce discreționar la anularea sau transferarea în
online a slujbelor de Crăciun și nimeni onest sau ancorat în realitatea socială profundă nu
poate dori sau impune acest lucru".
Punctul de vedere al purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române:

"Comisia Europeană nu decide și nu poate impune nimic în sfera esențială a religiosului,

doar poate emite recomandări legate de încurajarea și intensificarea protejării de noul
coronavirus în viața socială din perioada sărbatorilor. Aceste recomandări în sine nu pot
conduce discreționar la anularea sau transferarea în online a slujbelor de Crăciun și
nimeni onest sau ancorat în realitatea socială profundă nu poate dori sau impune acest
lucru.

Bisericile însele (formate din majoritatea persoanelor care compun societatea românească
și nu numai) sunt perfect conștiente de situația actuală extrem de dificilă și implicate
caritabil major în sprijinirea autorităților, alături de care au fost și vor rămâne constant în
combaterea pandemiei. Experiența lor socială și discernământul conferit de credința
împrietenită cu rațiunea, nu în divorț cu ea, fac din biserici spații comunitare în care
slujbele religioase se pot desfășura în condiții de reală siguranță.

Biserica, cultele religioase, pledează permanent pentru respectarea regulilor sanitare în

legătură cu care suntem mereu asigurați că, respectate fiind, sunt și eficiente. Cei care cu
ostentație nu le respectă, ignorându-l astfel pe aproapele lor și sfidând eforturile uriașe ale
personalului medical, se compromit moral pe cont propriu și pot fi avertizați/ sanctionați
legal. Responsabilitatea publică și perceperea sănătății celuilalt ca o problemă personală
de natură spirituală sunt lucruri care, mai ales în actualul context, onorează în modul cel
mai înalt. Ele trebuie asumate în mod practic de oricine are conștiința statutului său de
creștin".
C3
Pr. Prof. Dr. Ioan Moga, Liturghiile online: colac de salvare sau dochetism liturgic?,
disponibil la adresa https://doxologia.ro/liturghiile-online-colac-de-salvare-
dochetism-liturgic, consultat în data de 3.05.2022

III. Deși pare exagerată, această viziune se confirmă la o simplă căutare prin mediile
online ale Bisericilor evanghelică și romano-catolică din Europa occidentală, cu privire
la efectele și perspectivele slujbelor online după depășirea crizei Covid-19. Toate
articolele, interviurile și mini-studiile pastoral-teologice găsite arată că majoritatea
zdrobitoare a parohiilor doresc continuarea ofertei liturgice digitale și după
depășirea crizei. „Revelația” pastorală a cumplitului an 2020 pare să fie platforma
digitală ca nou spațiu sacru. Știam că digitalul și rețelele sociale sunt bune tehnici și
terenuri de misiune pastorală. Însă acum am aflat că sunt și locuri de adunare eclezială,
noile „naosuri” largi și generoase ale epocii noastre. Slujbele hibride devin astfel
soluția viitorului, o șansă nesperată mai ales ținând cont de fenomenul binecunoscut
al bisericilor slab frecventate din Occident. Hibrid înseamnă că preotul, corul
(respectiv organistul), câțiva lectori și reprezentanți ai comunității sunt prezenți fizic,
restul urmăresc de acasă „oferta” liturgică. Avantajele sunt evidente: participarea e
mai ușor de realizat, sunt atrași mai mulți tineri, comunitățile se flexibilizează,
eliberându-se de o rigiditate temporală și spațială (mersul la Biserică). În plus,
economisești timp. Religiosul ajunge în mod „nemijlocit” în sfera privată, cotidiană.
„Dacă oamenii nu mai pot merge la slujbe, merge slujba la oameni” – ce frumos
sună! Susținătorii acestei soluții pastorale propun însă profesionalizarea „ofertei” liturgice
hibride, în sensul că ea trebuie să răspundă cât mai bine stimulilor cu care sunt obișnuiți
„userii” rețelelor de socializare. Există între timp documentații întregi pentru felul în
care comunitățile creștine pot (respectiv trebuie) să își aranjeze cadrele, luminile,
atitudinile etc. pentru a fi pe măsura așteptărilor. Se intră, astfel, într-o logică a pieței
de consum digitale: cum atragi mai mulți useri. Așa cum Liturghia a dus la o anumită
arhitectură creștină, așa și liturghia digitală duce la o schimbare semnificativă a
spațiului eclezial devenit studio liturgic. Nu mai contează cum este el în mod real, ci
cum se vede, cum dă pe sticlă. De Hristos cel euharistic nu mai vorbește oricum
nimeni. Există, desigur, și voci critice care văd în tot acest proces o transformare radicală
a abordării cultului: chiar și teologi protestanți subliniază lipsa momentelor participative,
a comunității real-personale ca problemă centrală a slujbelor hibride. Iar oamenii
intervievați? Lor le lipsește în primul rând interacțiunea, agapa post-liturgică, cafeaua de
după slujba duminicală și micile discuții (poate chiar îmbrățișări) cu ceilalți enoriași…

Deși perspectiva pare una pesimistă, există semne mari de speranță – dincolo de dorul
după cafeaua post-liturgică. Tind să cred că experimentul Liturghiilor virtuale va fi o
poveste de succes de foarte scurtă durată, cel puțin în context ortodox. Pe termen lung,
majoritatea oamenilor rămân cu un adânc gust de frustrare și nemulțumire. Asta, pentru
că au un termen de comparație. Împărtășania nu doar alină, ci eliberează, sfințește, înalță,
transfigurează. Cine a trăit cel puțin odată acest lucru nu poate să se îndrăgostească de
dochetisme digitale. Dochetismul liturgic nu va prinde rădăcini în tradiția ortodoxă pentru
că el nu răspunde unor nevoi profunde ale omului care, oricât ar fi de cuprins și de
hipnotizat de vraja digitală, nu își poate nega trupul. Suferințele și bucuriile de care are
parte omul nu sunt unele virtuale, ca și hrana zilnică, de altfel. De aceea dorul după
Liturghii reale și real-sfințitoare și Împărtășania trupesc-dumnezeiască nu se va stinge,
chiar și după această coborâre în Valea Plângerii dochetiste.

Liturghia din ecran nu poate fi decât alinarea temporară a unui dor real, dar nu este un
colac de salvare mântuitor
 BISERICA ŞI MASS-MEDIA
Pr. Drd. Florin Botezan

Sursa: http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/nou/bismass.htm

1. Mass-media este un termen generic, de origine engleza, care denumeste

"ansamblul mijloacelor si modalitatilor tehnice moderne de informare a maselor". 1
Mass-media cuprinde presa scrisa, (ziare, reviste), radioul, televiziunea, reteaua
internet, precum si alte instrumente de stocare si transmitere a informatiei (discuri,
compact-discuri, casete, etc).
Pe plan mondial, mijloacele de comunicare în masa au cunoscut o dezvoltare si o
raspândire remarcabila în secolul nostru odata cu crearea posibilitatilor tehnice pentru
transmiterea si accesul relativ usor la informatia scrisa, vorbita (radio) si televizata. În
zilele noastre, un nou instrument mass-media ia o amploare tot mai mare. Este
vorba de internet, un sistem mondial de interconectare a calculatoarelor electronice.
Principalele facilitati pe care le ofera reteaua internet abonatilor sai, sunt:
- accesul la baze de date din întreaga lume (publicatii, programe TV, pagini speciale, etc);
- posta electronica - posibilitatea comunicarii ieftine cu un alt abonat din orice parte a
lumii;
- posibilitatea efectuarii de tranzactii comerciale.
În tara noastra, daca în perioada comunista, informatia si mijloacele de
transmitere a ei erau tinute strict sub control, dupa anul 1989, am asistat la o
adevarata explozie informationala pe fondul aparitiei a numeroase ziare si reviste,
posturi de radio si canale de televiziune. De asemenea, reteaua internet este accesibila
detinatorilor de calculatoare electronice.
Dupa cum o arata si numele, mass-media mijloceste accesul informatiei la mase.
Asadar se adreseaza maselor si nu persoanelor concrete, se adreseaza colectivitatilor de
indivizi care reactioneaza solidar la anumiti stimuli. Pe de alta parte reprezinta un
mijlocitor, un sistem în care transmiterea se face într-un singur sens: de la cel ce detine
controlul asupra mijlocului de comunicare, spre mase. La modul ideal este de asteptat ca
un mijloc de comunicare sa transmita cât mai fidel realitatea, astfel încât sa refaca cât mai
global receptarea ei de catre cel ce primeste informatia. Dar, nici o tehnica reproductiva
nu poate transmite autenticitatea absoluta si de aceea, întotdeauna vor aparea distorsiuni
ale realitatii. Atunci când aceste distorsiuni sunt produse intentionat în vederea atingerii
anumitor scopuri, vorbim despre manipulare prin mass-media.
Aceste scopuri pot varia de la cresterea audientei unui anumit canal mediatic sau
promovarea unor vânzari, pâna la asigurarea controlului asupra societatii. Ispita
manipularii prin mass-media este prea mare pentru ca omul modern sa-i poata face fata si
experienta ne arata ca aceasta manipulare se face din plin.2 Traim într-o epoca dominata
de mass-media, iar Biserica nu îsi poate permite luxul sa ignore acest lucru, din cel putin
trei motive:
1. Omul contemporan este conditionat de mass-media, este supus unei presiuni continue
din partea ideologiei propagate de mass-media, o ideologie care de cele mai multe ori se
dovedeste a fi în contradictie cu valorile crestine;
2. Mass-media nu ignora Biserica, ci abordeaza problematica ei, de multe ori cu o
atitudine voit nefavorabila sau cu diletantism;
3. Instrumentele mediatice sunt compatibile cu misiunea Bisericii si este chiar indicata
folosirea lor în acest scop.
Atitudinea crestina fata de mass-media variaza de la exaltarea lor ca "daruri ale lui
Dumnezeu care, în conformitate cu scopurile Providentei apropie popoarele si le
ajuta sa coopereze la planul mântuirii lor" 3 pâna la a le considera instrumente ale
satanei menite a ne duce la pieire. Probabil ele nu sunt nici instrumente ale lui
Dumnezeu nici ale diavolului, ci pur si simplu ale omului, ele putând sa ne apropie într-o
masura mai mica sau mai mare fie de Dumnezeu, fie de diavol.
Vom vedea însa în cele ce urmeaza ca felul în care este folosita mass-media în societatea
contemporana este de natura sa ne îndeparteze de Dumnezeu, fiind de datoria Bisericii sa
valorizeze aceste mijloace de comunicare în vederea apropierii de Dumnezeu.

2. Impactul mass-mediei asupra omului contemporan si raspunsul Bisericii

Statele moderne, inclusiv cel român, îsi propun sa garanteze libera circulatie a
informatiilor, dreptul la informatie fiind considerat unul dintre drepturile fundamentale
ale omului. 4 Problema care se ridica este daca în lipsa unei valorizari a informatiitor,
acest drept nu se întoarce împotriva omului.
Traim o epoca în care lumea este avida de informatie, iar mass-medis are grija sa-i
alimenteze continuu aceasta sete, stimulându-i curiozitatea, o curiozitate de multe ori
sterila daca nu chiar malefica. Într-o forma sau alta, mass-media este omniprezenta în
societate întinzându-si influenta direct sau indirect asupra tuturor. Omul modern, omul de
masa, este supus unui bombardament continuu de informatii, care-l depersonalizeaza, îl
face sa-si piarda constiinta de sine. Dezvoltarea tehnicii a dus la aparitia de instrumente
mediatice tot mai atractive, de natura sa creeze o adevarata fascinatie asupra
destinatarului. Oamenii devin dependenti de mass-media si reactioneaza în masa la
semnalele primite. Mass-media ajunge astfel sa impuna valori si comportamente.
În aceste conditii s-a remarcat ca mass-media reprezinta o putere în stat. Ea nu este însa o
putere în sine, ci o putere în mâna cuiva. Atâta timp cât cei ce detin aceasta putere sunt de
buna credinta, urmarind dezvoltarea personalitatii umane; educarea în spiritul valorilor
autentice si apropierea omului de Dumnezeu, totul este în regula. Din pacate, experienta
ne dovedeste ca lucrurile nu stau asa.
Societatea în care traim nu este o societate crestina, ci una secularizata în care
permisivitatea si relativitatea valorilor sunt noile dogme sociale impuse tuturor, în special
prin mass-media. 5
Libertatea de circulatie a informatiilor prost înteleasa, a facut ca mass-media sa devina un
izvor de informatii periculoase, de idei false si ireale; în lipsa unui sistem coerent de
valori autentice. Concurenta între diferitele canale mediatice si dorinta de câstigare a unei
audiente cât mai largi, duce la difuzarea unor mesaje tot mai nocive, prin exaltarea
violentei si a erotismului, cultivarea orgoliului si a lacomiei, a derizorului si a lipsei de
sens.
Se promoveaza mitul vedetelor, idolii lumii contemporane, propuse ca modele universale.
Omul ajunge sa nu mai traiasca el însusi ci sa-si cedeze trairile modelelor, încadrându-se
în clisee. Dar, aceste vedete, fac de cele mai mutte ori o mândrie din imoralitatea tor si îsi
afirma aderenta la diferite secte si miscari sincretiste (New Age, Biserica scientologica,
etc). Efectul este distrugator, mai ales asupra tinerilor aflati la vârsta cautarii modelelor si
a identificarii cu acestea; putând fi constatat în întreaga atitudine a adolescentilor, de la
îmbracaminte pâna la comportament.
Secularismul modern promovat de mass-media se caracterizeaza nu printr-o negare a
valorilor religioase, ci printr-o confuzie valorica în care nu mai exista nici un criteriu
obiectiv al adevarului, printr-o punere pe picior de egatitate a valorilor religioase cu alte
valori (eludând faptul ca valorile religioase sunt valori integratoare) si prin sincretism.
Sfântul Maxim Marturisitorul remarca faptul ca viata omului cazut este o alergare dupa
placere si o fuga de durere si ca numai Mântuitorul Hristos poate sparge acest cerc. În
mare masura mass-media profita de acest comportament al omului cazut, promovând o
filozofie a evdemonismului vietii, adica a regasirii omului în placere dând iluzia
posibilitatii dobândirii continue a acesteia în absenta durerii.
Aceasta filozofie este promovata în primul rând de publicitate, care ocupa un loc foarte
important în mass-media datorita dependentei financiare de ea.

Publicitatea
Omniprezenta mass-mediei face ca nimeni sa nu poata scapa de influenta publicitatii.
Rod al unor intense studii demografice, psihografice, geografice, comportamentale,
publicitatea modeleaza modul de a întelege viata, lumea, propria existenta în special în
privinta motivatiilor criteriilor de selectare si a comportamentului având un impact
indirect dar puternic asupra societatii. Functiile publicitatii sunt de a informa si a
convinge potentialul client sa achizitioneze. Dar, în conditiile concurentei acerbe, reclama
încearca tot mai mult sa seduca, aducând argumente amagitoare, cultivând orgoliul,
exploatând pornirile josnice, stimulând nevoi artificiale si prezentând deformat realitatea.
În general publicitatea promoveaza ideea profund anticrestina ca fericirea si deplina
realizare de sine se dobândeste prin consumul unor produse sau servicii. 6
Ca urmare ierarhia valorilor este falsifcata, cultivându-se euforia, hedonismul,
narcisismul si individualismul, tulburând raportarea la lumea reala prin oferirea unei lumi
iluzorii din care au disparut lupta, suferinta, esecul. Este promovat tipul individului care
nu stie sa traiasca decât apropriindu-si totul: a poseda, a consuma, a înfasca în loc de a
contempla. 7
Principalele manevre publicitare constau în:
- a reduce aspiratiile individului la lucruri;
- a frustra prin desteptarea unor nostalgii a caror împlinire este promisa prin consum;
- a erotiza produsele prezentându-le ca adjuvant, mijlocitor sau obiect sexual promovând
ideea ca nu existam decât sexualiceste, iar experienta sexuala se traieste în consum;
- a aliena prin conformarea fiintei umane la produse;
- a infantiliza consumatorul.
Limbajul publicitar ocoleste sistemul nostru rational de aparare:
- anesteziind inteligenta prin procedee retorice, abandonarea principiului contradictiei,
pervertirea principiului identitatii, pierderea principiului rationalitatii, confuzia valorilor
si pe de alta parte, supradezvoltarea automatismelor cerebrale, a comportamentelor
negândite, reflexe;
- sporind credibilitatea prin pseudoevidente ale imaginii;
- suscitând si manipulând emotiile publicului;
- întinzând capcane constiintei printr-o retea de voci si melodii.
Publicitatea ne transpune într-o lume a abundentei în care obiectele se grabesc sa se
conformeze vointei noastre, rupându-ne astfel de realitate si deturnându-ne de la
problemele esentiale ale vietii, spre materialitate.

Televiziunea
Dintre mijloacele de comunicare în masa, impactul cel mai puternic îl are în prezent
televiziunea. Aceasta se adreseaza simtului cel mai sensibil dar si cel mai coruptibil al
omului, adica vazului. Prin ochi omul ia în primul rând contact cu lumea, cu realitatea
exterioara. Nu întâmplator Mântuitorul Hristos atrage atentia ca ochiul poate deveni
"piatra de poticnire" (Mt.15, 28; 18, 9) facându-se poarta de intrare pacatului, caci "daca
ochiul tau e rau tot trupul tau va fi întunecat" (Mt. 6, 23). 8
Karl Popper, unul dintre teoreticienii "societatii deschise" considera ca "televiziunea a
devenit o putere politica colosala potential; s-ar putea spune chiar cea mai mare dintre
toate ca si cum ar fi însusi Cuvântul lui Dumnezeu". 9
Iata ca, potrivit acestui analist, în societatea contemporana televiziunea tinde sa ia locul
lui Dumnezeu.
Vom încerca în cele ce urmeaza sa deslusim câteva elemente care fac ca impactul
televiziunii sa fie atât de puternic..
- Televiziunea transforma evenimentul, realitatea în spectacol, iesind în întâmpinarea
nevoii de spectacol a omului si creând astfet placere. Vizeaza ineditul si agreabilul în
raport cu complexitatea si profunzimea vietii. Privind televizorul individul are impresia
ca domina lumea;
- Televiziunea urmareste crearea imaginarului confortabil, schimba sensul realitatii
înlocuind-o cu fictiunea, ne ofera o lume iluzorie în care trairea placerii suprima
responsabilitatea, ne ofera placerea consensului general prin întoarcerea la un anumit
primitivism si placerea stabilitatii în ambianta de iluzii prin iesirea din realitate. În acest
sens serialele au un rol important în a ne mentine într-o realitate iluzorie dar stabila,
oferindu-ne si modele de comportament;
- Televiziunea se face, de obicei, un propagator fidel al ideologiei societatii moderne care
sustine permisivitatea totala si relativitatea valorilor. Ca urmare nu este de mirare
prezenta frecventa pe ecrane a erotismului exacerbat si a violentei extreme care, în acelasi
timp fascineaza si perverteste. Dragostea dintre barbat si femeie este redusa la sexualitate,
partenerul devenind doar un obiect producator de placere care atunci când nu îsi mai
îndeplineste functia este schimbat. Este îngrijorator cât de mult "a prins" acest model în
rândul tinerei generatii.
Specialistii vorbesc de un adevarat efect hipnotic pe care televizorul îl are asupra
privitorului. În orice caz este clar ca televiziunea creaza dependenta, comportându-se ca
un adevarat drog. Atitudinea omului fata de ea devine de multe ori vicioasa: realizeaza
nocivitatea, o uraste si totusi se lasa prada ei de buna voie. Desi pare o cale lesnicioasa de
alungare a singuratatii, televizorul nu rezolva aceasta problema, ci, din contra, contribuie
la izolare, oferindu-ne doar solutia iluzorie a fugii de realitate.10
Televizorul este un mare devorator de timp, el devenind o prezenta continua în viata
noastra. Ori, stiind ca timpul este intervalul între chemarea iubitoare a lui Dumnezeu si
raspunsul iubirii noastre; nici un crestin nu-si poate permite sa-l iroseasca.
Ispita manipularii prin televiziune în domeniul informatiilor este deosebit de mare
deoarece:
- are un puternic efect emotional datorita prezentarii de imagini;
- permite trucaje nesesizabile;
- permite utilizarea mesajelor subliminale. 11
Mesajele subliminale sunt imagini sau texte nesesizabile cu ochiul liber dar care sunt
înregistrate de subconstient, influentând comportamentul si modul de a gândi al
privitorului. Fara a fi un lucru rau în sine atâta timp cât se margineste la transmiterea unor
informatii, televiziunea devine nociva atunci când îl îndeparteaza pe om de Dumnezeu,
cu atât mai mult atunci când un post TV încearca sa se impuna ca un adevarat idol
pretinzând nu admiratie ci adorare, adecvare launtrica totala la ideile pe care le propune
în mod sistematic (câstigul imediat, satisfactia imediata, iluzia bunastarii ivite rapid,
placerea în care ne complacem sa visam uitând de situatia reala) si urmarind modelarea
unei întregi generatii în acest sens (vezi cazul PRO TV - postul de televiziune care nu
acorda în mod regulat spatiu de emisie programelor spirituale, însa nu scapa nici un prilej
de a pune în evidenta slabiciunile Bisericii).

Reteaua internet
Reteaua internet are un impact tot mai puternic, tinzând sa monopolizeze
atentia tinerei generatii prin posibilitatile nebanuite pe care le deschide.
Atractivitatea sa deosebita vine din faptul ca deschide posibilitatea participarii
active a utitizatorului la preluarea informatiei. Avantajele si dezavantajele televiziunii
sunt prezente si în acest caz. Însa, posibilitatea de manipulare este mult mai mare prin
strecurarea unor informatii false si blocarea accesului la anumite informatii.
Una din aplicatiile cu adevarat satanice ale retelei internet este posibilitatea intrarii, cu
ajutorul unor casti speciale, într-o realitate virtuala, la crearea careia poti sa participi tu
însuti. Granita dintre realitate si fantasma este astfel desfiintata, omul ramânând dezarmat
în fata diavolului.
Principalele victime ale mass-mediei sunt copii, ei neavând puterea discernamântului si
preluând necritic tot ceea ce li se transmite.
Studii realizate în SUA, arata ca majoritatea copiilor, desi cauta si divertismentul,
urmaresc mass-media pentru ca doresc sa înteleaga lumea. "Copiilor le vine mai greu -
din cauza puterii lor limitate de întelegere - sa discearna între fapte si fictiune, sunt mult
mai vulnerabili decât adultii." 12
Dar am vazut ca mass-media poate fi un izvor de informatii periculoase, promovând
relativismul valorilor si permisivitatea pe toate canalele si prin toate mijloacele.
S-a remarcat ca copii care urmaresc cu asiduitate mass-media, sunt mai agresivi,
indiferenti fata de problemele semenilor, dornici de o îmbogatire cât mai usoara si
indiferenti fata de valorile morale crestine.
La cele spuse pâna acum, putem adauga faptul ca potrivit unui raport al unui serviciu
secret român, în România, ca de altfel în întreaga lume, se duce un puternic razboi
informational prin care anumite centre de putere încearca sa controteze societatea. Câteva
din etapele prin care se realizeaza dependenta de centrele de putere sunt:
- crearea unei stari de "fascinatie" a clasei politice românesti aflata la începutul formarii
sale. Depistarea liderilor autentici si orientarea lor în zone în care nu au acces la decizie
pentru ca un lider autentic poate scapa procesului de fascinatie;
- în baza acestui efect de fascinatie care înseamna de fapt blocarea functiei critice a
mecanismului de evaluare a valorilor care i se prezinta, politicul creaza legi în consonanta
cu cerintele centrelor de putere fara a fi constient de acest lucru. Si tot politicul urmareste
ca aceste legi sa fie respectate;
- îndepartarea populatiei de la problemele de fond ale economiei si societatii prin
"drogarea" cu informatii nerelevante, în special din zona faptului divers. 13
Ca urmare nu este de mirare ponderea scazuta pe care o au în cadrul mass-mediei
programele care reflecta spiritualitatea ortodoxa. Se stie ca o buna parte a clasei politice
si a intelectualitatii este "fascinata" de "modelul european" si manifesta o adevarata
rusine de a fi ortodox 14, vazând ortodoxia ca o piedica în calea integrarii europene.
În acest context apar periodic si atacurile directe împotriva Bisericii. Este evident ca
aceste atacuri sunt dirijate de anumite centre de putere vizând scaderea încrederii în
Biserica, dar dupa cum subliniaza periodicul Patriarhiei Române, nu este întelept sa ne
consumam energia în a identifica fortele potrivnice cu orice pret si nici în polemici cu
aceleasi instrumente si pe acelasi ton. Ci luând aminte la critici si, în masura în care sunt
reale, procedând la îndreptarea propriilor neputinte, sa nu uitam ca în spatele fortelor
potrivnice sta de fapt începatorul rautatii, Satana, cel care nu scapa nici o ocazie pentru a
ataca Biserica lui Hristos. 15
Atacul mass-mediei împotriva Bisericii nu se limiteaza însa la atacurile directe. Toate
elementele negative pe care le-am identificat mai sus în ceea ce priveste impactul mass-
mediei asupra omului, sunt de fapt un atac împotriva Bisericii, a umanitatii restaurate în
Hristos.
Produsul mass-mediei este omul depersonalizat si însingurat, golit de constiinta de sine,
hranit cu publicitate si infuzat de ideologia hedonista a societatii contemporane. Este de
fapt omul vechi, rob al pacatului de care ne lepadam atunci când, prin Botez renastem ca
oameni noi în Hristos, ca persoane chemate sa traiasca în Biserica viata cea noua în
Hristos. Idolii promovati de mass-media si anume bogatia, placerea si grijile lumesti sunt,
potrivit pildei semanatorului, spinii care înabuse rodirea Cuvântului lui Dumnezeu în
inima omului (Lc. 8, 14). Daca iubesti puterea si banii nu vei cunoaste niciodata iubirea
lui Dumnezeu", spune Sfântul Siluan. 16
Membrii Bisericii, clerici si laici, trebuie sa fie constienti de nocivitatea mass-mediei
contemporane si sa înteleaga ca presiunea continua la care sunt supusi din partea acesteia
îi poate influenta chiar fara a fi constienti de aceaste.
În primul rând clericii sunt cei care, în virtutea harismei învatatoresti pe care o au, sunt
datori sa constientizeze credinciosii asupra acestor pericole, recomandând moderatie în
consumul mediatic, printr-o selectie riguroasa a programelor si publicatiilor. Credem ca
ar fi util ca Biserica sa recomande credinciosilor publicatiile si emisiunile Radio-TV
serioase si folositoare, putându-se face chiar o ierarhizare a acestora în functie de gradul
de interes pe care-l prezinta.
Am aratat mai sus ca primele victime ale mass-mediei si în special ale televiziunii sunt
copii. De aceea de cel mai mare interes ar fi implicarea Bisericii într-o campanie
asemanatoare celei initiate de asociatiile de parinti din SUA, care au reusit sa obtina prin
lege o supraveghere acerba a programelor de televiziune 17 pornindu-se de la principiul
ca libertatea se întemeiaza pe o cunoastere reala a lucrurilor ce urmeaza a fi alese, adica a
programelor. Astfel, începând cu anul 1997, emisiunile de televiziune au fost împartite pe
transe de vârsta (ex. TV 14 - neindicate sub 14 ani). Difuzorii sunt obligati sa adauge,
daca e cazul, o litera menita sa indice rezervele atasate anumitor secvente din emisiune: V
pentru violenta, S pentru sexualitate, L pentru grosolanii, D pentru dialoguri sugestive,
FV pentru desene animate violente, la supravegherea acestei împartiri urmând sa
participe si reprezentantii asociatiilor de parinti. În plus se fac presiuni în favoarea
respectarii anumitor ore ale familiei (la începutul serii sau chiar întreaga zi), în care sa fie
excluse violenta si erotismul.
În acest fel parintii au posibilitatea selectarii programelor pe care le urmaresc copiii lor,
cunoscut fiind faptul ca televiziunea poate avea un impact distrugator asupra copiilor.
Un material difuzat pe Internet de Biserica Catolica din SUA, 18 da mai multe
recomandari parintilor în legatura cu atitudinea pe care trebuie sa o aiba fata de
televiziune, recomandari pe care le reproducem în continuare:
- fiti un gânditor critic. Studiati programele pentru a discerne care sunt influentele
imorale, ce este de obiectat, ce este neplacut în fata lui Dumnezeu;
- nu credeti tot ceea ce cititi sau auziti în apararea televiziunii. Luati în considerare si
spusele celeilalte parti si judecati singuri potrivit felului în care Dumnezeu priveste
problema;
- decideti câta violenta, sex si alte imoralitati sunt permise sa fie privite de catre copii
dumneavoastra, în functie de maturitatea lor si de taria lor morala;
- alegeti ce emisiuni vor fi urmarite si limitatile pe celelalte. Butonarea telecomenzii
poate avea ca efect privirea de catre copii dumneavoastra a ceva ce veti regreta;
- priviti televizorul cu copii dumneavoastra sau macar stati cu urechea ciulita;
- învatati-va copiii sa se simta stingheriti în fata a tot ceea ce este nepotrivit. Ajutati-i sa
poata sa opreasca singuri emisiunile rele, dar fiti gata sa închideti televizorul si
dumneavoastra;
- comentati în timpul emisiunilor, pentru a da un exemplu de desconsiderare a ceea ce se
promoveaza. Cugetati cu voce tare despre lucrurile pe care le vedeti si care nu va plac;
- fiti atenti la clasificarea filmelor. Multe filme considerate valoroase sau de succes,
promoveaza imoralitatea. Informati-va asupra filmelor la prietenii care le-au vazut sau în
reviste care clasifica filmele si din punct de vedere al moralitatii (o astfel de revista
absenta în spatiul publicistic românesc ar putea fi promovata de Biserica);
- cereti copiilor sa sugereze sumare alternative care ar face emisiunile mai bune;
- stabiliti lumite în ceea ce priveste timpul petrecut în fata televizorului. Televiziunea
inhiba imaginatia; încurajati joaca si alte forme de distractie care stimuleaza imaginatia;
- dati copiilor posibilitatea sa întrebe sau sa discute ceea ce vad. Daca ei simt ca va pot
împartasi ceea ce au în minte, ei îsi vor dezvolta propria abilitate în analizarea moralitatii
televiziunii.
Cu toata influenta negativa pe care o are asupra copiilor nu este bine sa le interzicem
complet privirea televizorului, deoarece acesta ar deveni "fructul oprit" dar mult râvnit.
Recomandarile de mai sus, care vin dintr-o tara în care televiziunea este de ani de zile o
componenta importanta a vietii de zi cu zi, au ca scop pe de o parte limitarea timpului
petrecut de catre copii în fata televizorului si ferirea lor de emisiunite nepotrivite si pe de
alta parte dezvoltarea simtului critic al acestora în raport cu programele TV si evitarea
idolatrizarii acestora. Exemplul personal al patrintilor este însa esential în sensul de a
limita si ei însisi timpul pe care-l petrec în fata televizorului si a evita emisiunile imorale.

Biserica ar trebui sa ceara si sa participe la elaborarea unor coduri deontologice care sa

fie respectate de producatorii din domeniul mass-mediei, coduri care sa asigure
veridicitatea, respectarea demnitatii persoanei umane si responsabilitatea sociala. Astfel
de coduri au fost elaborate de diverse institutii dar din pacate nu sunt aplicate. Dam ca
exemplu un cod deontologic elaborat în anul 1968 de Asociatia Cinematografica din
America (MPAA), privind producerea filmelor artistice, cod recomandat de catre
Comisia Federala a Comunicatiilor din SUA (FCC) si canalelor de televiziune. 19
Iata câteva dintre prevederile acestui cod deontologic:
a. Demnitatea fundamentala si valoarea vietii umane trebuie sa fie respectate si sustinute.
Se va manifesta retinere în înfatisarea luarii vietii;
b. Raul, pacatul, crima si facerea de rau, nu vor fi justificate;.
c. Se vor manifesta retineri speciale în înfatisarea activitatilor criminale sau antisociale la
care participa sau în care sunt implicati minorii;
d. Nu vor fi prezentate detaliat si prelung acte de brutalitate, cruzime, violenta fizica,
tortura;
e. Nu se va expune în mod indecent si nepotrivit trupul uman;
f. Relatiile sexuale ilicite nu vor fi justificate. Scenele sexuale intime care violeaza
standardele comune ale decentei nu vor fi înfatisate;
g. Se va manifesta retinere si precautie în ceea ce priveste aberatiile sexuale;
h. Vorbirea, gesturile si miscarile obscene nu vor fi prezentate;
i. Înjuraturile nepotrivite nu vor fi permise;
j. Religiile nu vor fi înjosite;
k. Nu vor fi utilizate cuvinte si simboluri dispretuitoare fata de grupuri rasiale, religioase
sau nationale, astfel încât bigotismul si ura sa fie incitate;
l. Cruzimea excesiva fata de animale nu va fi înfatisata, iar animalele nu vor fi tratate
inuman.
Trebuie remarcat faptul ca dintre aceste prescriptii numai cea privitoare la animale (l) este
respectata.
Ca urmare un rol deosebit îl are legatura directa cu oamenii care lucreaza în mass-media
si îndemnarea lor spre respectarea acestor coduri deontologice.
În fata presiunii mass-mediei contemporane care ne împinge spre viata veche, fara
Hristos, care este de fapt moarte (Mt. 8, 22), trebuie sa insistam pe trairea vietii celei noi
în Biserica, în Sfânta Liturghie, în slujbe, pe angajarea într-o viata liturgica autentica, pe
trairea vietii în Hristos pe care am dobândit-o prin Sfintele Taine. Si, în aceasta lumina sa
întelegem ca urmarirea asidua a mass-mediei este o patima a zilelor noastre.
De aceea în duhul celei mai autentice traditii ortodoxe, este recomandarea tot mai multor
duhovnici de a lupta cu împatimirea mediatica, mai ales în perioadele de post, printr-un
post cât mai sever, chiar total de mass-media si mai ales de televizor. Eliberati astfel de
"bombardamentul informational" economisim timp si energie, pe care le putem folosi
pentru rugaciune si pentru întoarcerea spre sine si spre problemele esentiale ale vietii,
pentru redescoperirea relatiei personale cu Dumnezeu si cu semenii.
Înca pe când mass-media era reprezentata numai de presa scrisa si impactul ei era mult
mai slab, Sfântul Siluan ne atragea atentia ca "cine vrea rurgaciunea curata nu trebuie
nicidecum sa cunoasca stirile din gazete, nu trebuie sa citeasca carti rele, nici împins de
curiozitate sa caute sa stie ceva despre viata altora. Toate acestea aduc în minte gânduri
necurate si atunci când omul vrea sa le descurce si sa le lamureasca, ele se încurca din ce
în ce mai mult si chinuie sutletul". 20

3. Folosirea instrumentelor mediatice în misiunea Bisericii

Mântuitorul Hristos, în timpul propovaduirii Sale, vorbeste în repetate rânduri
multimilor. Nu întâmplator predica ce concentreaza multe dintre învataturile Domnului
Hristos, este rostita de pe munte (Mt. 5, 1), adica este adresata întregii lumi.+++
Sfântul Pavel subliniaza faptul ca "credinta vine din auzire, iar auzirea vine prin
cuvântul lui Hristos" (Rom.10, 17). Apostolii, dupa Cincizecime staruiau "în
rugaciune si în slujirea Cuvântului" (F.A. 6, 4), graind poporului "cuvintele vietii
acesteia" (F.A. 5, 20), adica ale vietii celei noi, daruite de lisus Hristos. Ei vorbeau ca
si martori ai tuturor celor înfaptuite de Acesta (Lc. 24, 48), folosind orice prilej de a se
adresa multimilor. Sfântul Pavel ajunge pâna si în areopagul atenian pentru a-L vesti pe
Hristos (F.A.17, 16-34).++
Misiunea Bisericii ramâne în continuare aceea de a marturisi în fata oamenilor
învierea Domnului si a vesti cuvintele vietii celei noi daruite de Hristos pentru a-i
face pe cer ce primesc cuvântul în credinta, partasi acestei vieti. Misiunea Bisericii
nu poate sa se întemeieze decât pe experienta cunoasterii lui Dumnezeu în Sfânta
Liturghie, deoarece crestinismul nu este ideologie, ci este viata. +++
Biserica trebuie sa profite din plin de instrumentele mediatice pentru a face ca
mesajul Evangheliei sa ajunga la cât mai multi oameni tinând seama însa de
specificul comunicatiei prin mass-media.++++
Astfel în relatia directa, impactul cuvântului este mult mai puternic, deoarece nu
transmite numai informatia, ci asigura întâlnirea personala, transmiterea de stari si
sentimente. În momentul în care cuvântul este mediat de un canal de comunicare,
impactul lui este mult mai redus, prevalând latura informationala. De exemplu, cu totul
altul este impactul cuvântului spus de un parinte duhovnicesc într-o întâlnire directa, fata
de acelasi cuvânt primit printr-o înregistrare.
Un canal mediatic nu poate sa transmita stari profunde, cum ar fi pacea sufletului sau
deschiderea spre rugaciune. Cu atât mai mult se pune sub semnul întrebarii posibilitatea
de a transmite trairea liturgica în toata profunzimea ei. Orice transmitere mediatica nu
poate trece de superficialitate, transformând slujba în spectacol si aducând Bisericii mai
multe daune decât servicii. Nu întâmplator, "soboarele de preoti" de la televiziune au
ajuns de domeniul anecdoticului, stârnind o puternica reactie adversa. Toate acestea ne
duc la concluzia ca nu este potrivita mediatizarea slujbelor. Argumentul ca aceasta
mediatizare se face pentru cei aflati în imposibilitatea de a participa la slujbe, nu este
valabil, deoarece decât sa asiste ca spectatori la o slujba mediatizata, este preferabil ca
acestia sa se roage cautându-L pe Dumnezeu într-o relatie personala.
Pe de alta parte este responsabilitatea noastra, a preotilor, ca si cei defavorizati sa aiba
acces la serviciile religioase.

Biserica trebuie sa foloseasca mass-media pentru a chema oamenii la o viata autentica în

Hristos, în comunitatea euharistica a parohiei. În nici un caz canalele mediatice nu pot
suplini relatia directa a preotului cu credinciosii.
Utilizând instrumentele mediatice, Biserica trebuie sa tina cont de contextul cultural al
epocii, de "noua cultura" creata de mijloacele de comunicare în masa, si eliberându-se de
triumfalism, sa gaseasca, dupa exemplul Sfintilor Parinti, un limbaj accesibil omului de
azi, propunând ancorarea în traditie ca reactie la modernitate.
Credem ca prezenta Bisericii în mass-media ar trebui sa vizeze:
a. Catehizarea având în vedere lacunele mari pe care multi credinciosi le au în acest
domeniu. De mare folos ar fi prezentarea marilor teme ale credintei asa cum ele se
reflecta în Sfânta Scriptura si în Sfânta Traditie si cum sunt traite în slujbele
Bisericii. Un accent important ar trebui pus pe prezentarea spiritualitatii ortodoxe
si pe explicarea sensului slujbelor ca intrare în Împaratia lui Dumnezeu;
b. Apologetica, apararea credintei ortodoxe în fata atacurilor, aratarea
compatibilitatilor dintre stiinta si credinta ortodoxa;
c. Abordarea problemelor concrete ale omului;
d. Prezentarea pozitiei ortodoxe fata de realitatea româneasca;
e. Promovarea artei autentice ca aspiratie a omului dupa Dumnezeu. Arta autentica, sub
toate aspectele ei poate avea un rol foarte important în problematizarea oamenilor asupra
asptectelor esentiale ale vietii si mortii.
În domeniul cinematografiei, trebuie remarcat faptul ca pentru Biserica filmele valoroase
cu adevarat, sunt cele care pun din punct de vedere crestin problemele esentiale ale
existentei. Dar încurajarea producerii si difuzarii flmelor artistice care încearca sa
reconstituie viata lui Iisus, reprezinta o adevarata capcana pentru Biserica.
Aparute în spatiul catolic sau protestant, aceste filme vin în întâmpinarea dorintei de
spectacol si a comoditatii intelectuale a omului modern, punându-ne în fata o "Evanghelie
filmata". Dar, ele se bazeaza pe o falsitate. Iisus, Dumnezeul-Om este "jucat" de un om,
adica un actor mai mult sau mai putin patimas, care nu îsi va putea depasi conditia de om
pacatos, dându-ne o imagine deformata asupra personalitatii divino-umane a
Mântuitorului. La aceasta se adauga viziunea regizorului care "interpreteaza" Evanghelia.
Ori, pentru noi orice detaliu al Evanghetiei este important. Aceasta imagine deformata are
un impact foarte puternic asupra privitorului, deformând grav legatura cu Dumnezeu.
Omul se va raporta la Scriptura prin intermediul filmului, la rugaciune va avea în fata
chipurile actorilor. Un crestin ortodox autentic nu are nevoie de un astfel de film,
deoarece el are în icoana imaginea autentica a lui Hristos. Mai mult, în cadrul slujbelor si
mai ales la fiecare Sfânta Liturghie, evenimentele principale ale istoriei mântuirii sunt
actualizate. Crestinul ortodox este chemat sa fie partas evenimentelor evanghelice la
fiecare Liturghie, dar un film despre Evanghelie îi poate perturba grav aceasta traire.
În demersul sau mediatic, Biserica trebuie sa caute sa aiba acces la mijloacele de
comunicare în masa publice, dar si la cele private, insistând pentru obtinerea unor spatii
constante cu audienta mare. Totusi, este de dorit evitarea acelor canale mediatice care în
mod sistematic propaga idei antiortodoxe pentru a nu le da, printr-o prezenta simbolica,
legitimitate în fata oamenilor.
Este bine, de aceea, ca Biserica sa-si aiba propriile canale mediatice. În prezent lucrurile
stau mai bine în domeniul presei bisericesti, în sensul ca majoritatea eparhiilor au cel
putin câte o publicatie proprie. Totusi, în general aceste publicatii nu au reusit sa se
impuna în spatiul publicistic contemporan. Un efect pozitiv în dezvoltarea vietii parohiale
l-ar putea avea, mai ales în cazul parohiilor mari de la oras, publicarea regulata a unui
buletin parohial, dupa cum ne dovedeste exemplul parohiilor Sf.Nicolae - Biserica
studentilor si Sf. Ilie Gorgan din Bucuresti.
În domeniul audio-vizualului, lucrurile merg mai încet. Primul post de radio al Bisericii a
început sa emita în anul acesta la Iasi, un alt post fiind în curs de organizare la Cluj. Este
de dorit ca sa se insiste pentru înfiintarea cât mai multor posturi de radio si televiziune
ortodoxe (chiar nationale), urmând exemplul altor Biserici Ortodoxe (Biserica Greciei).
Nu trebuie neglijata nici reteaua Internet, prin crearea unor pagini speciale ale Bisericii..
În toate domeniile mass-mediei, Biserica trebuie sa atraga si sa formeze specialisti,
oameni cu pregatire teologica, dar si cu cunostinte de stiinta comunicarii, care sa poata
face fata cerintelor epocii moderne.
Ar trebui încurajate si sustinute initiativele în domeniul mass-mediei ale unor asociatii
care functioneaza cu binecuvântarea Bisericii. Se pot mentiona doua astfel de publicatii:
"Schimbarea la Fata", editata de A.S.C.O.R., si "Scara" editata de Asociatia Româna de
Antropologie Audiovizuala, publicatii care îsi propun sa ne ofere o lectura ortodoxa a
realitatii românesti.
Mass media este o mare provocare pentru Biserica. Instrumentele mediatice, fara sa fie
ceva rau în sine, pot, si din pacate, sunt de multe ori folosite pentru îndepartarea omului
de Dumnezeu, depersonalizarea lui si stimularea partilor negative. În aceste conditii
Biserica nu poate sta pasiva, ci trebuie sa lupte împotriva influentelor negative ale mass-
mediei si sa foloseasca mijloacele de comunicare în masa pentru vestirea Evangheliei.