CENTRUL UNIVERSITAR „BABEȘ-BOLYAI” DIN REȘIȚA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Departamentul de Asistență Socială

Forme de sustenabilitate asistențială/socială oferite în

cadrul organizațiilor de cult

LUCRARE DE LICENȚĂ

Nume student
Bojescu Claudia-Petronela

Reșița
2021
Coordonator științific
Prof. Univ. Dr. Lavinia-Elisabeta POPP
 CUPRINS

Introducere .......................................................................................................................3

CAPITOLUL I. Conexiunea dintre Asistența Socială și Biserică..................................5

1.1. Evolutia formelor asistentiale din România ...............................................................5
1.2. Note conceptuale ................................................................................................7
1.2.1. Filantropia .................................................................................................9
1.2.2. Forme de sustenabiltate asistențială ........................................................10

CAPITOLUL II. Rolul Bisericii în societatea contemporană........................................11

2.1. Doctrina socială a Bisericii .....................................................................................11
2.2. Rolul Bisericii în societatea contemporană .............................................................11
2.3. Răspunsul Bisericii la problemele actuale ..............................................................12

CAPITOLUL III. Intervenția asistențială oferită de biserică .......................................14

3.1. Implicarea Bisericii in evoluția asistenței sociale ....................................................14
3.1.1. Primele forme de asistență socială .................................................................15
3.1.2. Activitatea social-filantropică a bisericii în perioada comunistă ...................16
3.1.3. Funcționalitatea asistenței sociale după 1990 .................................................16
3.2. Serviciile de asistență socială oferite de Biserica Ortodoxă .....................................17
3.2.1. Relația stat-biserică .........................................................................................18
3.2.2. Cadrul legislativ ..............................................................................................19
3.3. Procesul de profesionalizare și instituționalizare a serviciilor de asistență socială....21
3.3.1. Particularități privind procesul de profesionalizare a serviciilor de
asistență socială...............................................................................................22

CAPITOLUL IV. Metodologia cercetării ........................................................................24

4.1. Designul cercetării ...................................................................................................24
4.2. Tehnici și metode utilizate .......................................................................................24
4.3. Analiza și interpretarea datelor ................................................................................28
Concluzii .............................................................................................................................64

Bibliografie .........................................................................................................................66
Anexe....................................................................................................
 INTRODUCERE

În cadrul acestei lucrări, se va prezenta importanța implicării organizațiilor de cult și a

bisericii în acțiunile filantropice și formele de sustenabilitate asistențiale/sociale oferite în
cadrul organizațiilor de cult. Asistență socială a apărut ca și profesie în România în anul
1936, când s-a înființat și Scoala Superioară de Asistență Socială „Principesa Ileana”. Odată
cu venirea comunismului această profesie a fost sistată, întrucât exista percepția că statul
oferă oamenilor tot ce au nevoie pentru a trăi, dar începutul anului 1990 a însemnat perioada
de reînsemnare, pentru că aceasta a început să se concretizeze mai întai prin acțiuni
filantropice.
În primul capitol, Conexiunea dintre Asistența Socială și Biserică, voi discuta
despre cum a evoluat asistența socială, cum a luat naștere filantropia și cum s-a dezvoltat ea
în Biserică, prin crearea unor noi servicii sociale, care în timp au început să capete un interes
deosebit. De asemenea, voi vorbi și despre semnificația termenului sustenabilitate și voi
aminti pe scurt câteva forme de sustenabilitate din țara noastră. În continuare, cel de-al doilea
capitol, Rolul Bisericii în societatea contemporană, se va relata atât doctrina socială a
Bisericii și gândirile sociale creștine care au stat la baza fundamentării asistenței social-
filantropice, cât și rolul și răspunsul Bisericii la problemele contemporane ale societății
noastre. În cel de-al treilea capitol, intitulat Intervenția socială a Bisericii, se va evidenția
dezvoltarea asistenței sociale prin intermediul implicării Bisericii în activitățile social-
filantropice, având ca misiune identificarea unor soluții care să contribuie la diminuarea unor
probleme sociale și chiar și spirituale. De asemenea se vor prezenta primele forme ale
asistenței sociale, obstacolele pe care le-a întâmpinat asistența socială și Biserica în perioada
comunistă și cum a reușit Biserica să promoveze asistența socială după evenimentele din
1989, dar și relația dintre stat și biserică, cadrul legislativ după care funcționează asistența
social-filantropică, care sunt serviciile sociale oferite de către Biserică și organizațiile de cult.
În capitolul al patrulea, vor fi evidențiate două metode de cercetare aplicativă, mai exact
metoda de cercetare cantitativă privind gradul de implicare a Bisericii, a organizațiilor de cult
și a comunității formate din locuitorii Municipiului Reșița. Această metodă cantitativă este
constituită din ancheta sociologică, prin sondajul de opinie, folosind ca instrument
chestionarul; iar cea de-a doua metodă de cercetare este metoda de cercetare calitativă privind
formele de sustenabilitate asistențială oferite în cadrul organizațiilor de cult. Această metodă
este pe bază de studiu de caz prin intermediul analizei documentelor. De asemenea, în acest
3
capitol voi prezenta și misiunea social-filantropică din cadrul Episcopiei Caransebeșului,
Protopopiatului Reșița și Asociația Medicilor Catolici din Reșița
Am ales această temă, considerând că este un subiect foarte des întâlnit și abordat.
Este esențial ca fiecare om cunoască rolul pe care Biserica, întrucât aceasta poate reprezenta
un adevărat sprijin în rezolvarea unor probleme de natură socio-economică sau spirituale.
Este esențial să se înțeleagă ideea că asistența socială are la bază sentimentul creștin, acest
sentiment fiind evidențiat prin faptele Domnului Isus Hristos și cele ale Apostolilor acestuia
care au propovăduit iubirea creștină față de semen. Un alt motiv pentru care am ales această
temă a fost dorința de a cunoaște cât mai bine misiunea social-filantropică pe care o are
Biserica față de enoriașii săi și nu numai. De asemenea am avut curiozitatea de a afla cum
poate interveni ea în soluționarea unor probleme de natură socială sau spirituală, și cum aș
putea la rândul meu să sprijin Biserica în această misiune, care cred că ar trebui să reprezinte
o datorie a fiecărui om din societate, indiferent de identiatea sa culturală, socială și spirituală.

4
 CAPITOLUL I. Asistența socială și Biserica

1.1. Evolutia formelor asistențiale din România

În lucrarea „Biserica și asistența socială din România”, autorul Petrică Ion subliniază
că din primele începuturi ale existenței umane, adică înainte de Iisus Hristos și până la
venirea Lui în lume, oamenii se sprijineau reciproc, iar la acest sprijin contribuiau atât
conducătorii, cât și alte personalități din curente de gândire laică sau religioasă. După Iisus
Hristos, grija pentru cei aflați în nevoi a fost exercitată la început în sânul Bisericii, iar mai
apoi și anumite organizații s-au implicat în vindecarea rănilor sociale și a rezolvării
problemelor sociale ale oamenilor. (Petrică, I., 2012, pp. 22-23)
Odată cu apariția creștinismului, asistența socială îmbracă forma unor acțiuni, ce au o
însușire religioasă deoarece în decursul timpului, Biserica s-a preocupat continuu de
problemele care vizează asistența socială, aducând astfel o alinare suferințelor fizice, psihice,
spirituale sau morale și astfel se poate deduce că sprijinul oferit persoanelor nevoiașe și a
celor ce se confruntă cu diferite situații problematice reprezintă o preocupare esențială pentru
Biserică, deci acest aspect se îmbina armonios cu propovăduirea Cuvântului Evangheliei.
Asistența socială, care s-a practicat la debutul organizării bisericești, s-a concretizat în final
sub forma unor instituții, așezăminte sociale sau chiar bolnițe. (Mănoiu, F., Epureanu, V.,
1996, pp. 10-13)
Autoarea lucrării ,,Filantropie și servicii sociale profesionalizate în Biserica Ortodoxă
Română”, Nistor Petronela, remarcă faptul că Biserica Ortodoxă Română, fiind organizată
după modelul bizantin, a desfășurat pe parcursul timpului o vastă lucrare filantropică prin
întemeierea unor bolnițe, farmacii, frății și bresle pentru a oferi o îngrijire mai eficientă
pentru cei aflați în nevoi (Nistor, P. P., 2020, p. 15).
Autorul Ionescu G. evidențiază că una dintre trăsăturile specifice poporului român a
fost și este expusă printr-un caracter de slujire, adică acela de lucru cu fapta în folosul și
sprijinirea semenului dar și a comunității. Așadar înțelegerea pozitivă dintre domnitor și
mitropolit, a avut ca și efect o activitate rodnică din perspectiva politico-economică dar și din
perspectivă cultural-religioasă atât în Moldova cât și în Țara Românească. Astfel că în fiecare
an, în Joia Mare, domnitorul Constantin Brâncoveanu le oferea persoanelor nevoiașe anumite
daruri, dar cel care era mai aproape de aceste persoane este mitropolitul. Angajamentul social
a mitropolitului Iacob este una puternică și astfel că la convingerea sa, Domnitorul Matei
Ghica decide la 1 august 1755, că orice formă de întrajutorare să se realizeze cu o dovadă
scrisă în prezența a doi sau chiar trei martori pentru a se evita astfel momentele de jurământ și
5
blesteme care sunt întâlnite de cele mai multe ori în situațiile conflictuale dintre părți.
(Ionescu, G. M., 1914, pp.302-303)
Autorul Petrică Ion menționa în lucrarea „Biserica și asistența socială din România”,
că în secolul al XVIII-lea, înalt demnitar al Curții Domnești, Mihai Ghica, împreună cu
nobilul Colțea au înființat Fundația Colțea și au ctitorit o mânăstire care deține și primul
spital, cu o capacitate de 24 de paturi din Țara Românească, și avea în subordine și câteva
chilii, care aveau scopul de a ajuta pe toți cei aflați în necaz, fie social sau medical. Îngrijirea
acestor persoane era asigurată de către cei din Fundația Colțea. Odată cu perioada fanariotă,
asistența socială a Țărilor Române a început să se dezvolte, luând naștere prima lege de
protecție a copilului, alte legi noi și instituții de asistență socială cu atribuții mai clare și nu în
ultimul rând un nou sistem de impozite și taxe. Așadar în anul 1775, Alexandru Ipsilanti, un
fanariot iubitor de țară, a dat viață unei instituții cu caracter umanitar „Cutia milelor”, iar
veniturile acestei instituții au fost constituite din dări și câteva sume de bani stabilite de către
donatori și astfel că menirea tuturor acestor venituri era aceea de a contribui la sprijinirea
copilașilor nevoiași și nu numai. Tot în anul 1775, Ipsilanti a înființat un azil și un spital
pentru copii, sub denumirea de „orfanotrofion”, condițiile de funționare a acestor instituții
fiind asigurate din fondurile „Cutiei milelor”. ( Petrică I., 2012, pp. 30-31)
În lucrarea „Asistența socială în Biserică. Evaluări și cercetări în cadrul
programelor sociale ale Bisericii Ortodoxe Române”, Țugui Rodica și Țigmeanu Daniela
afirmau că asemenea altor țări din lume, debutul asistenței sociale în România este evidențiat
sub forma unor acțiuni caritabile și filantropice, având un caracter religios foarte puternic
pentru că aceste acțiuni caritabile care sunt coordonate de către Biserică, au ca și scop
fundamental sprijinirea ocazională a unor categorii de persoane defavorizate, cum ar fi
persoanele vârstnice nevoiașe, care sunt privați de ajutorul familiei; copiii orfani; persoanele
sărace aflate în nevoi. Așadar aceste activități filantropice au fundamentat dezvoltarea
serviciilor de asistență socială. (Țugui R., Țigmeanu D., 2010, p.9).

6
 1.2. Note conceptuale

1.2.1 Filantropia
Conceptul de filantropie a apărut prin secolul XVIII și provine din limba greacă
φίλος, phílos - prieten și άνθρωπος, ánthropos - om, și asftfel că acest termen se traduce
„prietenie sau dragoste față de oameni”. Acest concept reprezintă un mod de conduită, care se
exprimă prin „credința în bunătatea oamenilor.” (Livadă-Cadeschi, 2001, în
https://ro.wikipedia.org/wiki/Filantropie#Bibliografie)
Autorul Demetrios J. Constantelos. afirmă în opera „Filantropia bizantină și
asistența socială”, că termenul de filantropie reprezintă o formă de iubire față de aproapele,
care presupune manifestarea unui sentiment viu de bunăvoință raportat la orice persoană
indiferent de identitatatea sau comportamentul persoanei respective. De asemenea, aspectul
teoretic al conceptului de filantropie a fost foarte bine evidențiat de către Sfântul Apostol
Pavel, care îi afirma ucenicului său Tit, ideea că Întruparea Lui Hristos a însemnat o formă de
manifestare a harului său și milei divine. În cartea „Faptele Apostolilor”, Sfântul Luca
vorbește despre compasiunea manifestată de către Mântuitorul Isus Hristos Sfântului Petru
după naufragiul corabiei pe care se afla ca și prizonier al romanilor. Din perspectiva
creștinismului, filantropia este de fapt sursa altruismului și iubirii dezinteresate (Demetrios J.
C., 2014, pp.43-44).
În viziunea Sfântului Vasile cel Mare, filantropia însemna un atribut divin deoarece
nu se exprimă doar prin intermediul unor scrieri și îndemnuri cu caracter moralizator și se
poate afirma că terminologia numită în sens propriu, economică avea în vedere bogățiile,
totodată Sfântul Vasile scria că „Averea pe care nu o împarți cu nimeni este inutilă.”. De
asemenea, el a sfătuit oamenii bogați din eparhia lui, să imite pământul și să fie la fel de
rodnici ca el și să nu fie mai prejos față de acesta (Demetrios J. C., 2014, pp. 56-57).
Filantropia mai înseamnă și slujirea semenului, care se materializa între granițele regiunilor
ocupate fie de greci, de monarhi, clerici sau chiar simpli oameni ai mânăstirilor sau ai
schiturilor (Pr. Goldan V. L., 2019, pp. 195-196).
Din perspectiva religioasă bizantină, dar mai ales din scrierile Părinților capadocieni,
conceptul de filantropie apare cu aceeași semnificație, dar se pune un accent mai puternic pe
aspectul său practic. Așadar noțiunea de filantropie face referire la milă, altruism, bunătate,
iubire necondiționată și fapte bune. (Demetrios J. C., 2014, pp.61-77).
Obiectivul principal al filantropiei creștine era ajutorarea aproapelui. Printre
beneficiarii acțiunilor filantropice se numărau: copiii fără părinți, bătrânii sinwguri, oamenii

7
bolnavi, dar și săracii. S-a format astfel în rândul comunității un spirit de solidaritate, care a
condus la dezvoltarea serviciilor moderne de asistență socială. (Țugui, R., Țigmeanu, D.,
2010, p.10)
Activitatea filantropică și socială se înfățișează prin readucerea la viață a spiritualității
ortodoxe, prin revenirea și prețuirea scrierilor Sfinților Părinți dar și prin transpunerea acestor
scrieri în fapte reale (Pr. Goldan V. L., 2019, pp. 195-196).
În viziunea autorului Vizitiu M, filantropia creștină a Bisericii, este evidențiată în
Sfânta Scriptură, în Evanghelia după Ioan: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe
altul. Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți
că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții (Ioan 13, 34-35). În opinia
părintelui Vizitiu M., filantropia este un sentiment de omenie, de bunătate, bunăvoință, iar
filantropul este acel om care iubește pe oameni, care se manifestă uman, bun, binevoitor,
amabil (Vizitiu, M., 2012, pp.58-59).
Despre filantropia creștină înseamnă iubirea lui Dumnezeu față de oameni,
întotdeauna și peste tot. Organizațiile cu profil religios (faith-based) sunt acele entități care au
sau nu personalitate juridică și sunt întemeiate pe credințe religioase comune, și care
desfășoară activități sociale, educaționale culturale, fiind pronunțate ca fiind forme de
manifestare credințelor respective (Constantinescu, Ș., 2012, pp. 9-11).
Termenul de „organizație bazată pe credință” (faith-based organization) a apărut în
politicile publice în anii 90 ai secolului trecut (Kramer, F. D., 2010, 342-360). Autoarea Popp
Lavinia evidențiază în lucrarea „Difficulties and Opportunities of the Spiritual Dimension in
Globalisation”, că întrebuințarea referitoare a termenului se realizează în detrimentul unei
definiții general acceptate a acestui termen. (Popp, L. E., 2012, p. 197-223)
În viziunea autorilor Clarke și Jennings, organizațiile bazate pe credință sunt acele
organizații ce au fost înfăptuite pe baza unor surse de inspirație și ghidarede natură religioasă.
De asemenea această definiție include organizații care sunt întocmite să funcționeze în acord
cu principiile credințelor religioase. (Clarke, G.; Jennings, M., 2008, p. 6)
Din punct de vedere al literaturii de specialitate, organzațiile bazate pe credință, pot fi
remarcate în mai multe forme și anume:
 „organizații de cult, care oferă servicii sociale, un exemplu ar putea fi prohiile;
 organizațiile de cult oferă servicii sociale, dar nu funcționează ca și organizații de
cultt, acestea putând fi centrele de zi pentru copii sau centre rezidențiale pentru
persoane vârstnice;

8
  organizații largi, care au caracter transnațional sau grupuri de organizații care au o
percepție comună din punct de vedere al afilierii la o credință locală, aici amintim
comunitatea Bah’ai din India;
 organizațiile locale care au forma unor comunități sociale minore, cu o asociere
religioasă imprecisă, un exemplu ar fi Fundația Ruhama din Oradea” (Chipcea, F.;
Ștefănescu, F.; Bodogai, S.; Osvaț, C., 2010, pp. 92-108)

1.2.3. Forme de sustenabilitate asistențială

Sustenabilitatea reprezintă capacitatea de a exista constant. Astfel că acest
sustenabilitatea reprezintă un proces al schimbărilor pozitive privind valorificarea resurselor,
direcția investițiilor, determinarea evoluției tehnologice și modificarea instituțiilor sunt în
armonie și amplifică atât potențialul actual, cât și cel viitor, satisfăcând astfel nevoile și
aspirațiile umane (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sustenabilitate#Dimensiunea_social
%C4%83)
În România postdecembristă este marcat un aspect critic în politicile sociale publice
chiar de la debutul lor. Acest aspect face referire mai exact la inexistența unei diagnoze clare
a nevoii de suport social (asistență, protecție și dezvoltare socială), centrată pe tipuri de
beneficiari și pe profilul nevoilor, incapacitatea stabilirii corecte a priorităților în sistemul
politicilor publice și evaluării la timp a costurilor sociale de tranziție; deficit major de
orientare în elaborarea unei strategii adecvate contextului românesc de trecere de la o
economie planificată la una liberă de piață. Politicile implementate au contribuit la apariția
unor rezultate vizibile în intervalul 2012−2017 și se continuă și în prezent, în special, cu
ajutorul fondurilor europene. În România, termenul de economie socială este oarecum nou și
aproape necunoscut publicului larg, iar cadrul legislativ a fost completat prin Legea nr.
219/2015 privind economia socială (Popa D., Cacea S., apud coord. Zamfir E., 2020, p. 354).
Instituțiile juridice din România, care fac parte din acest sector (conform definițiilor și
accepțiunilor europene), joacă un rol important în incluziunea socială a grupurilor vulnerabile
prin ocuparea forței de muncă și/sau furnizarea de servicii sociale pentru grupurile
vulnerabile (indivizi sau comunități). Conform articolului 33 din Legea privind economia
socială și întreprinderile sociale, pot fi: „societățile cooperative de gradul I; cooperativele de
credit; asociațiile și fundațiile; casele de ajutor reciproc ale salariaților (CARS); casele de
ajutor reciproc ale pensionarilor (CARP); societățile agricole” (Zamfir E.; Stănescu, S. M.;
Arpinte, D 2015, p. 354-356).

9
 În lucrarea „Filantropie și servicii sociale personalizate în Biserica Ortodoxă
Română”, autoarea Nistor Petronela, afirma că finanțarea activităților social-filantropice ale
parohiilor și ale protopopiatelor este rezultată din activitatea economică a Bisericii, care
constă în vânzarea de cărți sau obiecte de cult, pelerinaje sau alte activități lucrative, astfel
încât Biserica să aibe posibilitatea de a-și continua misiunea social-filantropică. Prin urmare,
această modalitate de finanțare reprezintă o componentă esențială al activității economiei
sociale; iar pentru autofinanțare prin redistribuirea excedentului, este necesar ca serviciile
sociale a unor proiecte social-filantropice să fie acreditate (Nistor, P. P., 2020, pp. 261-262).

10
 CAPITOLUL II. Rolul Bisericii în în societatea contemporană

2.1. Doctrina socială a Bisericii

În viziunea autorului Petrică Ion, doctrina socială este abordată pe larg și explicit
începând cu sfârșitul secolului trecut, de când Papa Leon al XIII-lea a făcut publică enciclica
„Rerum novarum” pentru că aceasta aduna laolaltă gândirile pe care creștinismul le-a
elaborat în legătură cu revoluția industrială (Petrică, I., 2012, p. 91).
În viziunea autorului Donati, foarte mulți oameni percep gândirea socială a Bisericii
ca fiind un ghid etic promovat de o instituție neguvernamentală, mai exact un ONG care
sprijină comunitatea civilă. Dar într-o astfel de situație aceasta nu constituie un lucru util
pentru sprijinul unei societăți schimbate și descreștinate. Așadar, gândirii sociale creștine i se
atribuie următoarele caracteristici:
1. Gândirea socială a Bisericii este anacronică, deoarece este generată într-o societate și
într-o comunitate și o cultură care include tradiția iudeo-creștină milenară și presupus
„arhaică” și care nu mai organizează în mod tipizat comunitatea din prezent și viitor.
2. Gândirea socială creștină este anistorică, deoarece se întemeiază pe afirmații și idei
„metafizice”, adică afirmații ce nu pot fi demonstrabile, dar sunt fixe si imobile, întrucât
acestea se deosebesc de acțiunile empirice și cu impulsurile de emancipare și eliberare.
3. Gândirea socială a Bisericii este utopică și abstractă, întrucât principiile pe care le
menționează nu pot fi și nu sunt realizate în niciun loc anume (Donati, 2002, p. 322).
În viziunea autorului Flew A., dimensiunea socială reprezintă o manifestare care
impune ajungerea la o trăire puternică și desăvârșită în ființa divină. Astfel că asistența
socială eclezială nu este necesar să fie percepută ca fiind o doctrină sau o ideologie, deci
asistența socială nu este un element sau un capitol al doctrinei Bisericii, ci de fapt Biserica să
fie percepută din punctul de vedere al mai multor dimensiuni întruchipate prin aspectul ei
ontologic de Trup tainic al Lui Hristos. (Flew, A., (coord.), 2006, p. 203)

2.2. Rolul Bisericii în societatea contemporană

Rolul și activitatea Bisericii pot fi încadrate pe trei direcții, adică direcția

învățătorească, direcția sfințitoare și direcția socială. Activitatea învățătoreacă reprezintă o
încredințare de la Hristos pentru Biserică prin care oamenii învață Cuvântul Lui Dumnezeu,
îmtrucât educația religioasă s-a transformat înr-o prioritate a Bisericii în societate și astfel ea

11
a început să fie activă în rândul tinerilor prin ora de religie, propovăduind în inimile acestora
iubirea față de Dumnezeu, de adevăratele valori morale după care oamenii trăiesc, învățându-
i astfel să fie și creștini buni, autentici, dar și cetățeni model ai societății în care trăiesc.
Activitatea sfințitoare își face simțită prezența în Sfintele Slujbe ale Bisericii, prin care
credincioșii se împărtășesc cu Harul Sfințitor, rămânând în comuniune cu Dumnezeu, cu
Sfânta Treime. Activitatea socială desfăsoară în cadrul societății o activitate socială
dinamică, intensă și activă. Biserica îi învață pe oameni depre iubire atât prin intermediul
unor cuvinte, cât și prin fapte, iar în acest sens, prin toate aceste învățături, Biserica aplică în
fiecare zi porunca iubirii față de oamenii aflați în suferință, printr-un ansamblu al unor acțiuni
din proprie inițiativă atât la nivel național, prin programele sociale implementate și derulate,
unele în parteneriat privat sau cu statul, cât și la nivel regional și local, arătându-și și
manifestandu-și dragostea sa milostivă (https://www.ziarul21.ro/actualitate/sfaturi-
duhovnicesti-cu-pr-raul-ratiu-rolul-bisericii-in-societate/).
Rolul Bisericii privind asistența socială a fost decisiv în organizarea unor instituţii
care au destinate îngrijirii anumitor categorii: orfelinatele (orfanotrofiile); azilele pentru
văduve (ghirocomiile); casele de adăpost pentru fecioare (partenocomiile); leagănele de copii
mici părăsiţi sau găsiţi (brefotrofiile); casele de primire a străinilor (xenodohiile); azilurile
pentru săraci (ptohotrofiile); spitalele (noscomiile); azilele de bătrâni (gherontocomiile)
(Nicolae Necula, 1991, Nr. 1-3, pp 80-84)

2.3. Răspunsul Bisericii la problemele actuale

În lucrarea „Curs de îndrumări misionare”, Vasile Ispir menținează că Biserica

poate să răspundă unor probleme, care privesc societatea. Aceste probleme pot fi de natură
socială, aici ca exemplu se poate discuta de problemele din cadrul unei familii; problemele
economice, mai exact se poate vorbi despre atitudinea Bisericii faţă de anumite proprietăți, de
capital şi de muncă, faţă de educaţia tineretului, etc. (Ispir V., 1929, p. 399).
Numeroasele minuni săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos, ca manifestări imediate
ale filantropiei (prefacerea apei în vin, săturarea mulţimilor, vindecări), au avut ca sursă şi
punct de plecare mila ca expresie a iubirii. Având model pe Mântuitorul Hristos, perioada
apostolică a Bisericii a cunoscut punerea în lucrare a învăţăturilor şi exemplului Său, forme
de filantropie din acea vreme fiind păstrată până astăzi: folosirea în comun a tuturor
bunurilor; ajutorarea săracilor, orfanilor, văduvelor şi bolnavilor; ajutorarea prin colecte ale
12
bisericilor aflate în lipsuri; agapele; slujirea (sprijin atât material cât și spiritual) (Nicolae
Necula, 1991, Nr. 1-3, pp 80-84).
În viziunea Ieromonahului Teofan, Biserica are datoria de a inrterveni în diminuarea
sau anihilarea acţiunilor distructive ale societăţii contemporane. Totodată, atât rugăciunea cât
și activitățile cu caracter caritabil au un rol important în viața credincioșilor și astfel că „un
bun creştin nu-l lasă pe celălalt să se osândească pentru el, ci se implică el pentru a-şi dobândi
cele trebuinciose” (Ieromonarhul, Teofan, 2009, p.4).

13
 CAPITOLUL III. Intervenția asistențială oferită de biserică

3.1. Implicarea Bisericii în evoluția asistenței sociale

Durkheim definește religia ca fiind un ansamblu de credințe și practici referitoare la

unirea oamenilor într-o comunitate morală și spirituală, care poartă denumirea de Biserică.
Făcând o paralelă între creștinism și solidaritatea oamenilor, același autor face mențiunea că
creștinismul sugerează o formă de doctrină prin care nu are permisiunea de a iubi umanitatea
decât doar ca o consecință indirectă și fără implicarea unei dependențe reciproce (Bougle C.,
1906, p. 260).
Vorbind despre implicarea Bisericii în evoluția asistenței sociale, amintesc
următoarele perioade:
 Perioada apostolică: se referă la apariția creștinismului care a reprezentat un adevărat
sprijin pentru cei aflați în suferință fizică, emoțională sau spirituală. Astfel prin
intermediul unor pilde despre oamenii bogați, Biserica a propovăduit înlăturarea
principiilor sociale din vremea aceea, afișând poziția unui reformator social. Este
esențial să se înțeleagă faptul că aceste pilde i-a condamnat pe bogați pentru că erau
lipsiți de credință și milă(Petrică, I., 2012, pp. 98-99)
 Perioada patristică: este una semnificativă pentru Biserica creștină în privința asistenței
sociale, deoarece după perioada Edictului de la Milan din anul 313, Biserica a început în
mod progresiv să se dezvolte primind dreptul de a se manifesta în cadrul Imperiului. Din
perspectiva asistenței sociale, se poate discuta despre existența unor forme de intervenție
bine stabilite, în viața celor nepăstuiți. (Plămădeală A., 1980, p.128, apud Petrică, I.,
2012, p.101)
 Perioada Evului Mediu: a fost o perioadă cu schimbări majore pentru Biserică deoarece
în primul rând Biserica a început să se dezvolte pe baza unei culturi atât din Răsărit cât
și din Apus. În sânul Bisericii Ortodoxe, asistența socială s-a dezvoltat și cu ajutorul
domnitorilor, care în semn de mulțumire către Dumnezeu pentru victoriile lor, au ridicat
bolnițe, așezăminte sociale și medicale dar si crearea unor fonduri pentru întrajutorarea
celor ce nu aveau capacitatea de a-și asigura strictul necesar. (Papa Ioan Paul al II-lea,
2002, pp. 180-181 apud Petrică, I., 2012, p. 104)
 Perioada Modernă: în această perioadă din punct de vedere al asistenței sociale,
Biserica a pierdut datorită laicizării statelor din Apusul Europei deoarece
industrializarea din secolul XIX a declanșat un număr mare de dezrădăcinare a
14
 vocațiilor ideologice. În această perioadă, în privința asistenței sociale, Biserica a rămas
constantă în activitatea de slujire a semenului, dar a început și să dezvolte asistența
socială laică. (Baelcher, A., 2006, p. 357 apud Petrică I., 2012, p. 105)

3.1.1. Primele forme de asistență socială

În cartea apărută în anul 2008, Petrică Ion conchide că în istoria omenirii au existat
diverse modalități de sprijinire a oamenilor. Se poate afirma că acest aspect s-a stabilit încă
de aproximativ 200 de ani î.Hr. și se poate observa că până la venirea lui Hristos în lume,
oamenii se sprijineau, iar la formele de sprijin oficiale participau anumite personalități, cum
ar fi: conducători sau personalități din anumite curente de gândire laică sau religioasă. De
asemenea se poate vorbi despre primul set legislativ, mai exact Codul Hamurabi care
îndemna poporul babilonian să ofere un sprijin celor aflați în necaz, chiar dacă avea un
conținut accentuat pe teme juridice. (Petrică I., 2012, pp. 22-23)
În viziunea autorului Pavlov, filantropia avea drept mobil sentimentul de smerenie și
iubire creștină. De asemenea, autorul menționat anterior subliniază că părintele Iacov știa să
aline sufletul celor neprihăniți și să le ofere nădejdea, totodată având puterea de a-i
determina pe oameni să se schimbe. În opinia lui, părintele Iacov oferea sprijin celor bolnavi,
primindu-i în mânăstire. Constatăm că formele de sustenabiltate pot fi diverse, ceea ce ne
conduce la ideea, că un om care se confruntă cu o situație dificilă primește sprijin material,
financiar și spiritual. Părintele Iacov era alături de copii și de tineri, se preocupa mereu de
educația acestora și îi primea cu sufletul deschis în mânăstire (Pavlov, 2020, pp. 51-85).
În țara noastră, debutul asistenței sociale a avut o însușire religioasă accentuată
deoarece s-a dezvoltat în jurul mânăstirilor, de-a lungul secolelor. În secolul al XIII-lea au
fost înființate instituții denumite și „bolnițe”. Aceste bolnițe reprezentau de fapt azile pentru
bolnavii săraci, pentru invalizi și în general pentru bătrânii săraci, iar după războaie,
domnitorii sau chiar boierii au ridicat biserici sau mânăstiri în semn de mulțumire la adresa
lui Dumnezeu pentru biruința împotriva dușmanilor țării, și pe lângă aceste locașuri sfinte
aceștia ridicau și așa numitele bolnițe. (Petrică, Ion, 2012, p.25-27).
Până în secolul al XVI-lea, majoritatea activităților de întrajutorare a diferitelor
categorii de persoane defavorizate, se realizau în cadrul mânăstirilor și al congregațiilor
religioase. În perioada interbelică problematica socială a luat amploare, și astfel că primul
recensământ în sectorul problemelor sociale din România s-a efectuat în anul 1936, de unde

15
reiese că existau 521 de instituți de asistență socială, din care 50 erau unități de Stat și 471
erau asociații care funcționau în cadrul Bisericii. (Mănoiu F., Epureanu V., 1996, pp. 10-13 în
Țugui R, Țigmeanu D., 2012, p. 10)

3.1.2. Activitate filantropică a bisericii în perioada comunistă

În perioada comunistă, Biserica a fost nevoită să reducă activitate filantropică datorită

regimului comunist care se afla în conducerea țării. Din vremea aceea și până în luna
decembrie a anului 1989, Biserica a fost constrânsă în desfășurarea activităților caracteristice
asistenței sociale, dar în ciuda acestei constrângeri, acolo unde au existat oșteni ai Bisericii,
devotați muncii lor, a fost posibilă îndeplinirea unor opere de caritate creștină. (Țugui R.,
Țigmeanu D., 2012, p. 10)
În perioada comunistă, problematica organizării și funcționării perfecte a societății a
fost un scop care a fost supusă încă din antichitate și care a reapărut obsesiv într-o formă sau
alta în toate etapele de evoluție a lumii. (Zamfir, 1999, p.367-378 apud coord. Neamțu G.,
2011, pp57-58)
Autoarea Petronela Polixenia Nistor, afirma că în perioada comunistă, tradiția
asistenței sociale românești a fost interzisă, școlile de asistență socială au fost inchise, iar
practicarea asistenței sociale a fost nepermisă, întrucât se credea că în societatea socialistă nu
sunt oameni care au nevoie de un sprijin asistențial social fiindcă statul le oferea tot ce au
nevoie pentru a se descurca în viață. Practicarea profesiei de asistență socială la nivelul
Bisericii a fost întreruptă, dar cu toate astea, filantropia și grija pentru cei nepăstuiți a luat
forma unor acțiuni numite mese pentru săraci, colecte de haine și alimente, care se realizau la
zile festive sau sărbători. (Nistor P. P., 2020, p. 64)

3.1.3. Funcționalitatea asistenței sociale după 1990

În urma evenimentelor din decembrie 1989, Biserica a avut posibilitatea de a-și relua
misiunea de sprijinire și promovare a asistenței sociale în țara noastră și astfel Biserica joacă
un rol semnificativ doarece deține două principii necesare în soluționarea unor probleme

16
sociale. După 1990, Biserica a reușit să adopte perspective din asistența socială și ale
legislației în vigoare, ce se referă la frunizorii de servicii sociale (Țugui, R., Țigmeanu, D.,
2010, pp. 10-11).
Biserica și-a îndreptat acțiunile pe dezvoltarea serviciilor de asistență socială, punând
accentul pe anumite catgorii de persoane aflate în nevoi speciale, fiind alături și de victimele
calamităților naturale, înființând astfel spații pentru desfășurarea acțiunilor social-
filantropice.
(http://www.patriarhia.ro/ro/opera_social_filantropică/biroul_pentru_asistenta_social_filantro
pica_1html.)
Această perioadă  de refacere a sistemului de asistență socială, se referă la cadrul
instituțional, care este anevoios de creat în contextul schimbărilor majore din toate domeniile:
economice, sociale şi politice din România, dar  şi la resursa umană, s‐au constituit multe
componente sustenabile în sistem. Neimplicarea instituțiilor administrativ-teritoriale sau la
cele de nivel județean, în adoptarea măsurilor de protecție socială determină o derulare
dezorganizată a măsurilor de asistență  socială  şi, în acelaşi timp, o percepție eronată a
acesteia de către acel segment al comunității neasistate social, dar, ceea ce este mai grav este
apariția dependenței sociale  a beneficiarilor de asistență socială (Zamfir C, Stănescu S,
Briciu C (coord), 2020, pp.137-138).

3.2. Serviciile de asistență socială oferite de Biserica Ortodoxă

Potrivit acelor afirmate de către autorii Horstmman și Crisp, dobândirea unui caracter
profesional a practicii asistențiale sociale oferite de organizațiile de cult, se concretizeaza pe
credință sau de către serviciile de asistență socială aflate sub coordonarea directă a
instituțiilor de cult, se concretizează puternic prin nuanțarea și personalizarea activităților
filantropice care sunt conectate cu misiunea caritabilă și sunt adresate pentru anumite
categorii de beneficiari pentru a-i ajuta pe aceștia să își satisfacă anumite nevoi particulare,
ținându-se astfel cont și de vulnerabilitatea socială. Crisp și Horstman afirmau că în literatura
sociologică se discută despre unele parteneriate dintre instituțiile de stat și organizații
(Horstman, A., 2011,; Crisp, B. R., 2014, pp. 53-73)
În viziunea autorului Crisp B.R., disciplina principiilor morale creștine a îngrijirii
persoanelor aflate în dificultate, își are originea în pildele evanghelice și sunt fondate pe
17
întrajutorarea semenului aflat în suferință și nu mai reușeste să-și depășească situația
problematică. De asemenea o diversitate de cercetări evidențiză fapul că la nivel global 90%
din personalul din domeniul asistenței sociale își practică activitatea profesională în cadrul
organizațiilor de cult. (Crisp, B. R., 2014, p.11)
În lucrarea sa, autorul Piciu C.I. precizează că în practică, un asistent social creștin
folosește tehnici și metode caracteristice asistenței sociale și se alătură valorilor generale,
care aparțin asistenței sociale. Un asistent social care activează în instituțiile aflate în
subordinea Bisericii are o altă perspectivă raportată la activitatea pe care o desfășoară și
anume: activitatea sa este în primul rând o misiune creștină, întrucât pune accentul pe iubirea
față de semen, iar mai apoi activitatea este și o misiune profesională deoarece presupune
respectarea unor norme și standarde adecvate profesiei asistențiale; instituțiile filantropice
care sunt dezvoltate de către Biserică au dorința de face adevărate schimbări pozitive în viața
celor suferinzi, așadar se poate preciza că accentul este pus pe dimensiunea spirituală și pe
capacitatea individului la schimbare și transformare ce vin din sufletul său, pe baza unui
suport emoțional, spiritual și material adecvat (Piciu, C. I., 2010, pp. 141-146). Atunci când
scopul esențial este de a rezolva un set de situații problematice sociale pe termen lung este
foarte necesar să se continue o activitate specializată și profesionalizată; deci pentru a fi
vizibil și roditor idealul filantropic de întrajutorare a indivizilor aflați în deznădejde, trebuie
să se păstreze metodele de lucru tot mai specializate și implicit profesionalizate pentru a se
vedea schimbările pozitive dorite (Nistor, P. P., 2020, pp. 70-71).
Printre instituțiile care desfășoară servicii social-filantropice cantine sociale și
brutării; instituții care oferă servicii medicale și farmacii; centre de zi pentru copii; centre de
zi pentru vârstnici; centre rezidențiale pentru vârstnici; birouri de asistență socială și centre
comunitare; centre de tip familial; grădinițe sociale și afterschool; locuințe protejate; centre
de informare, de consiliere și centre de resurse; instituții de învățământ pentru adulți; centre
de urgență (pentru persoane fără adăpost, pentru victime ale violenței domestice şi pentru
victime ale traficului de persoane); campusuri de tabără; centre educaționale și alte
instituții/servicii cu specific diferit (http://culte.gov.ro/?
page_id=688&fbclid=IwAR0s8BO_yR5gzkFbNoHGJkujo1kH7HIcpqO6ASqVD3m37sPZ3
7ADu_CM6vY).

3.2.2. Relația stat-biserică

18
 În lucrarea „Biserica și asistența socială din România”, Petrică Ion susține că
Părintele Stăniloae dar și marele Constantin Rădulescu-Motru au constatat aspecte care
stabilesc deosebiri între țările Europei de Vest și România. În Uniunea Europeană majoritatea
statelor sunt laice, iar în acest caz nu se poate vorbi de o relație de colaborare între stat și
Biserică/organizații de cult. În aceste state, sistemul public de asistență socială este laic și nu
are caracter filantropico-creștin, caracter care se regăsește decât la ONG-uri, la asociații sau
la alte forme organizate (poate chiar neorganizate) care funcționează sub patronajul Bisericii.
(Petrică, I., 2012, p.19) Același autor, precizează într-o altă lucrare că în comparație cu unele
state ale Uniunii Europene, precum Franța, Spania, Olanda, Belgia, unde relația Stat-Biserică
este una de neutralitate, în România, datorită apropierii mari între Biserică și Stat, se întâlnesc
preoți care slujesc în centre de plasament și se încheie parteneriate între centrele eparhiale și
Direcția Județeană de Asistență Socială și Protecția Copilului. (Petrică, I., 2013, p.58)
În literatura de specialitate se precizează că în ceea ce privește domeniul social,
cooperarea Biserică – Stat se bazează pe principiul demnității umane. (Lemeni, A., 2012,
p.410)
Parteneriatul Stat – Culte are ca și scop încurajarea și dezvoltarea rolului cultelor în
prevenirea și combaterea marginalizării sociale și a riscului de excluziune socială, în
promovarea unei vieți active și sănătoase, a comportamentului civic și altruist și a
participării cetățenilor în toate aspectele socio-economice și culturale ale societății.
(Lemeni, A., 2012, p.418)
Parteneriatul dintre organizațiile de cult și Stat este prevăzut și în Statutul pentru
organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, care în art.191, alin.2 menționează că
activitatea unităților de cult ale Bisericii Ortodoxe Române în calitate de furnizor de servicii
sociale este recunoscută și sprijinită de Stat, și pot fi încheiate parteneriate și acorduri
aprobate prin lege. (Țugui, R., Țigmeanu, D., 2010, p.15)
În domeniul asistenței sociale, cadrul legislativ pe care se întemeiază relația stat-
culte religioase este reprezentat de Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă și regimul
general al Cultelor. Conform aceste legi, cultele au rol spiritual, educațional, social-caritabil,
cultural și de parteneriat social. (art.7, alin.1), iar statul sprijină activitatea cultelor
recunoscute în calitate de furnizori sociali. (art.10, alin.7) (http://www.dreptonline.ro/)

3.2.2. Cadrul legislativ

19
 Începând cu data de 27 mai 1997 prin decizia Sfântului Sinod s-au pus bazele unei
rețele de asistență socială în cadrul structurilor bisericești, mai exact în patriarhii, eparhii,
protopopiate și parohii și astfel a fost admis Regulamentul de organizare și funcționare a
sistemului de asistență socială în B.O.R. Conform Regulamentului, scopurile rețelei de
asistență socială:
a) Îndeplinirea de către Biserică a misiunii pentru oamenii aflați în suferință, iar această
misiune să fie conform învățăturii creștine.
b) Procurarea de servicii sociale specializate și servicii de îngrijire socio-medicală,
conform prevederilor legale în vigoare.
c) Întemeierea și conducerea unor instituții de asistență socială și medico-socială, proprii
sau în parteneriat cu organele publice sau private.
d) Realizarea de studii și cercetări sociale care fac referire la diferite situații problematice
și fenomene sociale.
e) Colaborarea și dezvoltarea parteneriatelor cu serviciile publice descentralizate ale
ministerelor, instituțiilor administrative publice locale și centrale, dar și altor instituții de
stat sau private, care desfășoară activități din domeniu.
f) Realizarea și păstrarea unor rețele de susținere la nivel comunitar care sunt adresate în
special persoanelor sau grupurilor aflate în neputință.
g) Existența unei implicări active la conceperea și aplicarea unor politici sociale, unor
strategii și a unor planuri de acțiune eficiente la nivel local, județean și național. (Milea
M., apud Zamfir E., 2000, p. 529)
În anul 2004, impreună cu setul legislativ cu privire la protecția copilului din
România, conține următoarele legi: Legea nr.272 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului, Legea nr. 273 privind regimul juridic al adopției, Legea nr. 274 privind
înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Român pentru Adopție și Legea nr. 275
privind Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, așadar instituțiile
europene au înființat o campanie amănunțită de implementare a Legii nr. 272 privind
protecția și promovarea drepturilor copilului prin organizarea unor cursuri de formare. Acest
proiect a fost denumit Campanie de educație privind drepturile copilului și a fost pus în
acțiune și implementat de către Autoritatea Națională de Protecția Drepturilor Copilului și a
avut finanțare prin intermediul Programului Phare 2003. De asemenea, acest proiect a avut
următoarele obiective:
 Obiectiv general:

20
 1. De a asista autoritățile în dezvoltarea unui sistem de asistență socială sustenabil și
fundamentat pe principiul egalității
 Obiective specifice:
1. Desfășurarea unor activități de formare pentru specialiștii care intră în contact cu
copiii.
2. Creșterea responsabilizării și a părinților prin informarea acestora privind
drepturile copilului.
3. Informarea copiilor despre drepturile lor.(Petrică I., 2012, p.39-40)
În Constituția României la articolul 29 se subliniază că organizațiile de cult
religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia..(
www.legislatie.resurse-pentru-democratie.org)
Secretariatul de Stat pentru Culte este un organ de specialitate al administraţiei
publice centrale care are drept scop dezvoltarea parteneriatului dintre autoritățile
administrației publice centrale și locale și cultele, în diferite domenii precum: domeniul
social, cultural, educațional. (http://culte.gov.ro/).
Secretariatul de Stat pentru Culte sprijină proiectele de asistență socială ale cultelor
religioase, la solicitarea expresă a acestora. (Lemeni, A., 2012, p.416)
Conform Hotărârii Guvernamentale nr.44/2013 privind organizarea și funcționarea
Secretariatului de Stat pentru Culte are următoarele atribuții în domeniul social: „asigură
relaţiile statului cu toate cultele şi asociaţiile religioase din România; sprijină toate cultele
şi asociaţiile religioase, potrivit statutelor de organizare şi funcţionare ale acestora, în
vederea participării lor la viaţa socială şi spirituală a ţării, urmăreşte ca în relaţiile dintre
culte şi asociaţii religioase să fie excluse orice forme, mijloace şi acţiuni de învrăjbire
religioasă; sprijină cultele recunoscute în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de
asistenţă religioasă şi socială în armată, penitenciare, spitale, în cămine de bătrâni, case de
copii şi în alte instituţii, precum şi în familii care se confruntă cu nevoi speciale; acordă
sprijin financiar, în condiţiile legii, pentru sprijinirea activităţilor de asistenţă socială şi
medicală organizate de cultele recunoscute de lege în spitale, centre de plasament, cămine
pentru bătrâni şi alte forme de asistenţă.” (https://lege5.ro/)

3.3. Procesul de profesionalizare și instituționalizare a practicii de

asistență socială

21
 Sandu Antonio și Caras Ana au afirmat că din perspectiva laică, serviciile de asistență
socială sunt considerate ca fiind rezultatul dezvoltării treptate a politicilor publice, care sunt
menite să reducă inegalitățile sociale (Sandu, A; Caras, A., 2013, p. 65). Făcând referire la
evoluția aistenței sociale în completarea practicilor filantropice efectuate de către Biserica
romano și greco catolică, Frederic Siedenburg evidențiază în lucrarea „The Religious Value
of Social Work”, că serviciile sociale au apărut în scopul de a corecta inegalitățile sociale și
de a interveni acolo unde dăruirea carității transmite de la o generație la alta, inechitățile
sociale respective sau se produce o dependență de suportul filantropic (Siedenburg, F., 1922,
pp. 637-645).
În viziunea autorilor Bielefeld, W. și Cleveland W. S., inițierea și dezvoltarea
serviciilor sociale constituie o profesionalizare a filantropiei deoarece produce un mod
propriu de a înțelege profesia de asistent social, întrucât aceasta influențată de valori precum
mila, compasiunea, iubirea creștină, dorința de a fi alături de semen. Astfel că în aria lor,
valorile asistenței sociale sunt evidențiate prin respectul pentru demnitatea umană,
respingerea inegalității sociale, mai ales cele care sunt numite inegalități de șanse (Bielefeld,
W.; Cleveland W. S., 2013, pp.422-467).

3.4. Particularități privind procesul de profesionalizare a

serviciilor de asistență socială

În lucrarea „Landscape of Voluntarism”, autorii Conradson David. și Milligan

Christine, au remarcat ideea că profesionalizarea serviciilor de asistență socială, are în vedere
o activitate socială, care este îndreptată spre obiective precise pentru eliminarea sau
diminuarea situațiilor de vulnerabilitate și risc social, astfel că de multe ori, activitatea
voluntară este caracteristică acțiunilor filantropice și prin urmare nu se poate vorbi despre o
remunerație atunci când se desfășoară sau sunt desfășurate acțiuni de binefacere pentru
persoanele aflate în situații dificile (Conradson, D.; Milligan C., 2006, în Nistor, P., 2020, p.
70).
Potrivit literaturii de specialitate, atunci când se ia în calcul soluționarea unei situații
sociale problematice sociale, modelul fundamentat pe voluntariat este complicat de realizat
deoarece este necesară o succesiune a activității și o specializare a acesteia (Terec, V.; Cucu
M., 2016, p. 22). Prin urmare, țelul suprem filantropic de a sprijini persoanele aflate în situații
dificile, este păstrat, dar metodele de lucru capătă o formă specializată, și chiar
22
profesionalizată (Popoviciu S.; Birle, D.; Olah S.; Popovici I.; 2012, pp. 144-161). Astfel că
profesionalizarea actelor filantropice se concretizează prin întemeierea unor organizații, care
să aibe ca scop îndeplinirea misiunii sociale propuse și care să beneficieze de resursele
dobândite prin donații, etc (Damian, S.; Necula, R.; Sandu A.; Iliescu, M. L., Ioan, B.; 2013,
pp. 722-723).
În lucrarea „Filantropie și servicii sociale profesionalizate în Biserica Ortodoxă
Română”, autoarea Nistor Petronela concluzionează că acest model de funcționare a
activității sociale este privit ca fiind recunoscut în cazul organizațiilor fundamentate pe
credință (faith-based organizations) deoarece se desfășoară activități de profesionalizare a
serviciilor care scop social, evidențiate prin misiunea caritabilă desfășurată de către
organizațiile de cult sau religioase (Nistor, P. P, 2020, p. 73).

23
 CAPITOLUL IV. CERCETARE APLICATIVĂ

4.1. Design-ul cercetării

Designul cercetării reprezintă un plan rațional „pentru a ajunge de aici până acolo,
unde aici este considerat setul iniţial de întrebări la care trebuie găsite răspunsuri, iar acolo
este setul de concluzii privitoare la aceste întrebări. Între întrebări şi concluzii se parcurge
printr-o serie de etape majore, printre care colectarea şi analiza datelor. Designul poate fi o
secvenţă logică ce leagă datele empirice de întrebările iniţiale ale studiului şi de concluziile
sale. Cele cinci componente ale designului pentru studiile de caz sunt: întrebările de studiu,
ipotezele, unitatea sau unităţile de analiză, logica prin care se leagă datele de ipoteze şi
criterii de interpretare a descoperirilor” (Yin R. K., 2005, pp. 39-40).

4.2. Metodologia cercetării

Metodologia cercetării este definită ca fiind știința integrată a metodelor deoarece

constă în demersul rațional al spiritului pentru descoperirea adevărului sau rezolvarea
problemelor (Chelcea S., în Ponea S., 2009, p. 94).
Metoda reprezintă un procedeu de studiere a realităţii, din punct de vedere al
mijloacelor de cercetare şi nu al teoriei (Rotariu T., Iluţ P, 2001 p.44). Aşa cum este precizat
şi în Dicţionarul de Filozofie (1978), metodă, este „aspectul teoretic cel mai activ al ştiinţei,
care jalonează calea dobândirii de cunoştinţe noi” (p.457).
Sociologul Chelcea Septimiu afirma că în științele sociale, metoda este modelul de
cercetare, sistemul de reguli și principii, de cunoaștere și transformare a realității obiective.
În științele socio-umane termenul de metodă se folosește în accepțiuni variate asociindu-se
când un sens prea larg, când prea îngust.” (2001,p.48)
Tehnicile de cercetare constituie forme concrete pe care metodele le îmbracă, oferind
posibilitatea ca una şi aceeaşi metodă să se realizeze cu ajutorul unor tehnici diferite (Rotariu
T., Iluţ P, 2001 p.46).

24
 Procedeul este felul în care sunt utilizate instrumentele de investigare, ce nu
reprezintă altceva decât uneltele materiale (foi de observaţie, ghid de interviu, fise de
înregistrare, etc.), pe care le foloseşte cercetătorul în cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor
socio-umane (Chelcea S., 2001, p.18).
Cercetarea trebuie să debuteze cu un plan riguros, prin care să se urmărească
stabilirea interogaţiei de pornire, determinarea scopului cercetării şi stabilirea datelor, iar
pentru a afla răspunsul interogaţiei care stă la baza cercetării sunt necesare date empirice
măsurabile şi observabile. (Chelcea S., 2007, pp. 70-73).
Cercetarea cantitativă implică recoltarea unor date sub formă numerică în scopul
analizei cantitative. Ea produce fapte despre lume şi comportament ce sunt considerate ca
fiind un adaos la suma cunoaşterii umane. Datele cantitative pot fi culese atât din medii
controlate cât şi naturale, ori în laboratoare sau studii de teren de la populaţiile speciale sau
de la un eşantion din populaţia generală. Avantajul mare al cercetării cantitative este faptul că
informațiile obţinute prin această metodă pot fi supuse unor analize statistice clare și sigure și
de asemenea pot fi generalizate. (Garwood, J. în Jupp V. (coord.), 2010, p.87-89).
Studiul de caz, în percepția autorului Robson Colin, poate fi definit ca fiind „o
strategie de cercetare” deoarece se concentrează pe un caz concret care este interpretat
amănunțit, prezentând astfel în detaliu aspectele ce vizează indivizii, grupurile, organizaţiile,
și ia în considerare toate particularităţile sale contextuale. Efectuarea unui studiu de caz
presupune utilizarea unor metode complementare de culegere, analiză, prelucrare şi stocare a
informaţiilor relevante, atât cantitative cât şi calitative ( Robson, C., 2002, pp. 180-186).
Potrivit celor menționate de către autorul Robert K. Yin, în lucrarea „Case Study Research:
Design and Method”, caracteristica studiului de caz este complexitatea deoarece este
evidențiată printr-o cercetare concretă care se obține pe teren și studiază un fenomen actual
din viața reală şi utilizând multiple surse de informaţii, precum interviuri, chestionare,
mărturii, dovezi, documente (R. K. 1994, pp. 196-200)

Ancheta sociologică este o tehnică ce cercetare (investigare) a cazurilor care fac

obiectul asistenței sociale, necesară pentru cunoașterea probematicii sociale pe care o ridică
clientul (individual, grupul sau colectivitatea) (Sandu, A., p.48).
Ancheta sociologică reprezintă „metoda de interogare, informare asupra faptelor
sociale, la nivelul grupurilor umane de diferite dimensiuni și care permite estimarea datelor
în vedera descrierii și explicării lor” (Mărgineanu I., 2000, p. 167).

25
 Chestionarele de opinie fac referire la datele care sunt imposibil de observat într-un mod
direct. În al doilea rând acest tip de chestionare nu sunt doar de opinie; ci de fapt prin intermediul lor
se studiază atitudinile, motivaţia şi interesele, dispoziţiile şi înclinaţiile, mai exact tot ceea ce
reprezintă psihologia persoanei, trăirile ei subiective. Chestionarul este un instrument folosit în
metoda anchetei sociologice. Prin aplicarea acestui instrument asupra eşantionului de
populaţie, se vizează obţinerea de informaţii simple, pe baza unei temei, care este urmărită de
cercetător (Chelcea, S, 2001, p. 73
Ipotezele cercetarii
În accepțiunea autorului Fred N. Kerlinger (1964, p. 18), ipoteza reprezintă „un enunţ
conjectural despre relaţia dintre două sau mai multe variabile” (Kerlinger Fred N., 1964,
p.18), iar cea ştiinţifică după cum remarca autorul Mesaroşiu Ion V., (1971, p. 285) „este mai
mult decât o întrebare. Ea cuprinde şi întrebarea, dar totodată şi răspunsul, cu explicarea în
planul gândirii a întrebării puse”. Pentru ca o ipoteză să fie plauzibilă, aceasta trebuie să
rezulte din cunoştinţele verificate anterior; adică, să prezinte acea coerență externă. Mai mult,
o ipoteză trebuie să mai aibe şi acea coerență internă ce să nu conţină elemente ce pot să fie
contradictorii. Așadar, ipoteza trebuie să reprezinte o explicaţie plauzibilă care urmează să fie
verificată prin fapte de observaţie. În ştiinţele sociale şi comportamentale, ipoteza este doar o
reflecţie a realităţii sub o formă specifică. (Mesaroşiu I. V., 1971, p. 285)

Studiu de caz.
Percepția populației asupra gradului de implicare al organizațiilor de cult în
activitatea de asistență socială și evidențierea efectelor serviciilor sociale asupra
acesteia.

Realizarea studiului vizeză opinia populației din județul Caraș-Severin, cu privire la

gradul de implicare al organizațiilor de cult în activitățile filantropice, de caritate și de
asistență socială precum și evidențierea efectelor benefice asupra vieții beneficiarilor, în urma
oferirii acestor servicii.
Studiul a fost realizat pe un eşantion format dintr-un număr de 134 de subiecți, extras
din rândul populației care locuiește în județul Caraș-Severin, eşantionarea grupului țintă, fiind
aleatorie. Eșantionul supus acestui studiu este constituit din 83 persoane (61,9%), de sex
feminin și 51 persoane (38,1%) de sex masculin și au vârsta cuprinsă între 18-67 de ani. 22
respondenți (16,4%) au o medie de vârstă între 18-20 de ani; 43 de persoane (32,1%), au

26
vârsta medie 20-30 de ani; 30 de persoane (22,4%), au media de vârsta cuprinsă între 30-40
de ani; 21 de persoane (15,7%) au vârsta cuprinsă între 40-50 de ani ; iar celelalte 18
persoane (13,4%) au vârsta curpinsă între 50-67 de ani, care au dorit să copleteze
chestionarul online, fiind completate astfel un număr total de 134 chestionare.
Metoda de cercetare, utilizată pentru realizarea acestui studiu este ancheta socială,
sondajul de opinie, prin administrarea instrumentului chestionar.
Chestionarul (Anexa 1), a fost elaborat în format electronic și aplicat în sistem online
(Google Forms:
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSfeFSNZcsuUOjF15ADUYNvPmDBUKhvS6B0Z-

ItBtmRYLqL2AQ/viewform?usp=sf_link). Acesta cuprinde un număr de 15 întrebări, dintre care 4

sunt întrebări care se referă la datele de identificare ale subiecţilor participanți la cercetare,
celelalte urmărind obținerea unor răspunsuri care să ajute la evidențierea scopului realizării
acestei cercetări. Dintre cele 15 întrebări formulate, doar un număr 3 întrebări sunt deschise
oferind posibilitatea subiecților să ofere un răspuns personal, printr-o formulare mai flexibilă
având posibilitatea de a obține cât mai multe date relevante, iar celelalte 12 sunt întrebări
închise, întrebări centrate pe problemele populației și percepția acesteia, cu variante de
răspuns.
Colectarea datelor necesare realizării acestui studiu s-a realizat într-un timp scurt, prin
utilizarea întrebărilor închise ce au ajutat la prelucrarea eficientă şi facilă a datelor

Scopul cercetării este acela de a evidenția opinia populației din județul Caraș-Severin,
cu privire la gradul de implicare a organizațiilor de cult în activitatea de asistență socială și
evidențierea efectelor apărute în urma oferirii unor servicii sociale.

Obiectivele cercetării sunt următoarele:

1. Identificarea gradului de implicare al organizațiilor de cult în activitatea de asistență
socială
2. Evidențierea efectelor serviciilor sociale asupra populației.
În cercetarea de faţă, am aplicat un număr de ipoteze, conform cărora:
Ipoteza nr. 1: Dacă filantropia este privită ca o datorie a fiecărui om din comunitate,
indiferent de identitatea sa religioasă și nu vizează doar implicarea în cea mai mare măsură a
bisericilor și a cultelor religioase, atunci evidențiază iubirea de semeni.
La această ipoteză corespunde următoarele întrebări 1, 1’, 2 și 3

27
Ipoteza nr. 2: Dacă membrii comunității, nu doar persoanele aflate în unele situații dificile
care au beneficiat de serviciile sociale oferite în cadrul organizațiilor de cult, atunci la rândul
lor au participat la acțiuni caritabile pentru a oferi un sprijin altor persoane aflate în nevoi.
La această ipoteză corespund următoarele întrebări: 4,5 și 5’
Ipoteza nr. 3: Dacă mass-media oferă informează persoanele vulnerabile din mediul rural și
urban despre serviciile sociale care au la bază sentimentul creștin și de care pot beneficia
prin intermediul bisericii și altor organizații de cult, atunci acestora li s-ar oferi șansa de a se
integra în societate.
La această ipoteză corespund următoarele întrebări: 6,7 și 8
Ipoteza nr. 4: Dacă în cadrul organizațiilor de cult din mediul urban și rural intervenția
asistențială se realizează în baza unei relații de colaborare între instituții de stat și Biserică,
atunci acest lucru contribuie la creșterea calității vieții persoanelor aflate în nevoie.
La această ipoteză corespund următoarele întrebări: 9, 10 și 11

4.3. Analiza şi interpretarea datelor

Ipoteza nr. 1: Dacă filantropia este privită ca o datorie a fiecărui om din comunitate,
indiferent de identitatea sa religioasă și nu vizează doar implicarea în cea mai mare măsură a
bisericilor și a cultelor religioase, atunci evidențiază iubirea de semeni.
La această ipoteză corespunde următoarele întrebări 1, 1’, 2 și 3

1. Dumneavoastră cunoașteți semnificația termenului „filantropie creștină”?

58 persoane 43%

76
per- Da
soane
Nu
57%

Fig. 4.3.2.1 Cunoașterea semnificației termenului „filantropie creștină”

28
 Prin această întrebare, ipoteza este infirmată deoarece prin rezultatele obținute la
această întrebare, se observă că din 134 de respondenți, din județul Caraș-Severin, un număr
de 58 persoane (43%), susțin că cunosc semnificația termenului ,,filantropie creștină”, iar
ceilalți 76 de repondenți (43%) au răspuns că nu cunosc termenul.

1'. Dacă răspunsul dumneavoastră a fost „Da”, încercați să definiți termenul în câteva
cuvinte:

9 persoane
Acțiuni de binefacere pentru persoanele vulnerabile
15,

12 de persoane
Ajutor moral sau material necondiționat oferit persoanelor aflate în nevoie
20,7%

8 persoane
Sprijin material și financiar oferit prin intermediul Bisericii, organizațiilor de cult și a comunității
13,8%
19 persoane;
32,8%

Snetiment creștin

10 persoane;
Ajutorul aproapelui manifestat sub semnul credinței în Dumnezeu 17,2%

Fig. 4.3.2.1’ Definirea semnificației termenului „filantropie creștină”

Ținând cont că la întrebarea anterioară au fost 58 de răspunsuri afirmative, s-a

observat că un număr de 9 persoane au afirmat că termenul de „filantropie creștină”
29
înseamnă ajutorul aproapelui manifestat sub semnul credinței în Dumnezeu; un număr de 19
au afirmat că filantropia creștină este evidențiată de sentimentul creștin; un număr 8 persoane
au spus că filantropia creștină este un spijin financiar și material oferit prin intermediul
Bisericii și a comunității, un număr de 12 persoane au menționat că filantropia creștină face
referire la ajutorul material/moral necondiționat oferit persoanelor aflate în nevoi; iar un
număr de 5 persoane au afirmat că filantropia creștină constituie acțiuni de binefacere pentru
persoanele vulnerabile.

2. Considerați că implicarea în activitățile filantropice este:

1 perosană
altele (o alegere) 0,7%

18 persoane
nu știu 13,4%

23 de persoane
o faptă care evidențiază iubirea de semeni 17,2%

o datorie a persoanelor care profesează în 3 persoane

domeniul asistenței sociale 2,2%

o datorie a fiecărui creștin și a celor care slujesc 13 persoane;

9,7%
în Biserică
76 de persoane;
56,7%
datoria fiecărui om din comunitate indiferent de
identitatea sa religioasă

Fig. 4.3.2.2 Motivația implicării în activitățile filantropice

Prin această întrebare, ipoteza este afirmată, întrucât din cele 134 de chestionare
completate, un număr de 76 de persoane (56,7%) au răspuns că este datoria fiecărui om
indiferent de identitatea sa religioasă; un număr de 13 persoane (9,7%) au spus că este o
datorie fiecărui creștin și a celor care slujesc în biserică; un număr de 3 persoane (2,2%) este
30
o datorie a persoanelor care profesează în domeniul asistenței sociale; un număr de 23 de
persoane (17,2%) au menționat că este o faptă care evidențiază iubirea de semeni; un număr
de 18 persoane (13,4) au afirmat că nu știu; iar un număr de 1 persoană (0,7%) a răspuns că
este o alegere.

3. În ce măsură considerați dumneavoastră că este implicată Biserica în desfășurarea unor

activități filantropice?

9 persoane 3 persoane
6,7% 2,2%
43 de persoane
32,1%
27 de persoane
20,1%

În foarte mare măsura

În mare măsură
În mică măsură
În foarte mică măsură
52 de persoane
38,8% Deloc

Figura nr. 4.3.2.3 Implicartea Bisericii în desfășurarea unor activități filantropice

Conform rezultatelor obţinute în baza răspunsurilor oferite de respondenții studiului,

la întrebarea nr. 3 cu privire la implicarea bisericii în desfășurării unor acțiuni filantropice,
ipoteza este afirmată deoarece s-a constatat următorul aspect: 43 de persoane (32,1%) au
răspuns în foarte mare măsură; un număr de 52 de persoane (38,8%) au spus în mare măsură;

31
un număr de 27 de persoane (20,1%) au răspuns în mică măsură; un număr de 9 persoane
(6,7%) au menționat în foarte mică măsură; un număr de 3 persoane (3,2%) au afirmat deloc.

Ipoteza nr. 2: Dacă membrii comunității, nu doar persoanele aflate în unele situații
dificile care au beneficiat de serviciile sociale oferite în cadrul organizațiilor de cult, atunci
la rândul lor au participat la acțiuni caritabile pentru a oferi un sprijin altor persoane aflate în
nevoi.
La această ipoteză corespund următoarele întrebări: 4,5 și 5’

4. Dumneavoastră ați participat la acțiunile organizate în cadrul organizațiilor de cult,

pentru oferirea de ajutor persoanelor aflate în nevoie?

49 de persoane 36,6%

85 de persoane
63,4%

Da Nu

32
Fig. 4.3.2.4 Participarea oamenilor la acțiuni organizate în cadrul organizațiilor de cult pentru
oferirea unui sprijin persoanelor aflate în nevoi.

Din rezultatele obținute la această întrebare, se poate constata cu ușurință că din 134
de respondenți din județul Caraș-Severin, un număr de 49 de persoane (36%) au răspuns că
nu au participat la acțiunile organizate în cadrul organizațiilor de cult pentru oferirea de ajutor
a persoanelor aflate în nevoi, dar un număr de 85 de persoane (63,4%) au participat la
acțiunile filantropice organizate îm cadrul organizațiilor de cult, pentru oferirea de ajutor
persoanelor aflate în nevoie.

5. În urma unor situații dificile, ați beneficiat de servicii sociale oferite în cadrul
organizațiilor de cult?

8 persoane
6%

Nu

Da

126 de persoane
94%

Figura nr.4.3.2.5 Existența unor servicii sociale de care pot beneficia oamenii care se
confruntă cu o situație dificilă

33
 La această întrebare, din 134 de persoane din județul Caraș-Severin, un număr de 126
de persoane (94%) au răspuns că nu au beneficiat de serviciile sociale oferite în cadrul
organizațiilor de cult, iar un număr de 8 persoane (6%) au răspuns că au beneficiat.

5'. Dacă răspunsul dumneavoastră a fost „Da”, vă rog să menționați serviciul/serviciile de

care ați beneficiat?

3 persoane
Sprijin moral
37,5%

2 persoane
Sprijin material și alimente
25%

Sprijin financiar 3 persoane

37,5%

Figura nr. 4.3.2.5’ Tipul de servicii sociale

Având în vedere că la întrebarea anterioară au fost 8 de răspunsuri afirmative, am

observat că un număr de 3persoane (37,5%) au afirmat că au beneficiat de sprijin financiar;
un număr de 2 persoane (25%) au afirmat că au beneficiat de sprijin material și alimente; iar
un număr de 3 persoane (37,5%) au beneficiat de un sprijin moral.

34
 Ipoteza nr. 3: Dacă mass-media oferă informează persoanele vulnerabile din mediul
rural și urban despre serviciile sociale care au la bază sentimentul creștin și de care pot
beneficia prin intermediul bisericii și altor organizații de cult, atunci acestora li s-ar oferi
șansa de a se integra în societate.
La această ipoteză corespund următoarele întrebări: 6,7 și 8

6. Dumneavoastră considerați că mass-media joacă un rol important în informarea populației

cu privire la serviciile sociale specializate care sunt oferite de către organizațiile de cult cu
scopul integrării persoanelor cu risc din comunitate?

6 persoane 5 persoane
4,5% 3,7%

20 de persoane
14,9%

Foarte important
67 de persoane Important
50%
Foarte puțin important
36 de persoane Neimportant
26,9%
Nu știu

35
 Fig. 4.3.2.6. Rolul mass-mediei în informarea populației cu privire la serviciile sociale
specializate oferite de către organizațiile de cult, în scopul integrării persoanelor cu risc din
comunitate

Referitor la această întrebare, ipoteza ipoteza este afirmată, întrucât din cele 134 de
chestionare completate, un număr de 67 de persoane (50%) au răspuns că mass-media are un
rol important în informarea populației cu privire la serviciile sociale specializate care sunt
oferite în cadrul organizațiilor, cu scopul integrării persoanelor cu risc din comunitate; un
număr de 36 de persoane (26,9%) au spus că mass media are un rol important; un număr de
20 de persoane (14,9%) au răspuns că mass-media are foarte puțin important; un număr de 6
persoane (4,5%) au menționat că mass-media nu are un rol important; iar un număr de 5
persoane (3,7%) au afirmat că nu știu.
7. Credeți că persoanele vulnerabile din mediul urban sunt mai bine informate decât
cele din mediul rural despre serviciile sociale de care pot beneficia prin intermediul Bisericii?

59 de persoane
44%
Da
75 de persoane
Nu
56%

Fig. 4.3.2.7. Eficiența informării persoanelor vulnerabile din mediul urban, comparativ cu
cele din mediul rural

Conform rezultatelor obținute la această întrebare cu privire la cât de bine sunt

informate persoanele vulnerabile din mediul urban față de cele din mediul rural, s-a constatat
că din 134 de subiecți din județul Caraș-Severin, un număr de 75 de persoane (56%) au

36
răspuns că persoanele vulnerabile din mediul urban sunt mult mai bine informate decât cele
din mediul rural, iar un număr de 59 de persoane (44%) au răspuns contrariul. Prin urmare se
poate spune ca ipoteza este afirmată.

8. Considerați că serviciile sociale oferite de către un asistent social în cadrul unei organizații
de cult din mediul rural au la bază și sentimentul creștin?

14 persoane 10%

Da
Nu știu
Nu

42 persoane 31%
78 de persoane 58%

Fig. 4.3.2.8 Serviciile sociale oferite de către un asistent social în cadrul unei organizații de
cult din mediul rural au la bază și sentimentul creștin

Potrivit acestei întrebări, ipoteza este afirmată pentru că din 134 de persoane din
județul Caraș-Severin, un număr de 78 de persoane (58,2%) au considerat că serviciile oferite
de către un asistent social în cadrul unei organizații de cult din mediul rural au la bază

37
sentimentul creștin, un număr de 42 de persoane (31,3%) au răspuns că nu știu, iar un număr
de 14 persoane (10,4%) au răspuns negativ.

Ipoteza nr. 4: Dacă în cadrul organizațiilor de cult din mediul urban și rural
intervenția asistențială se realizează în baza unei relații de colaborare între instituții de stat și
Biserică, atunci acest lucru contribuie la creșterea calității vieții persoanelor aflate în nevoie.
La această ipoteză corespund următoarele întrebări: 9, 10 și 11

9. Dumneavoastră considerați că în organizațiile de cult din mediul urban, intervenția

asistențială se realizează în mai mare măsură decât în organizațiile de cult din mediul rural,
prin intermediul serviciilor sociale specializate?

38
 30 de
2 persoane persoane
2% 26%
12 per-
soane 10%

În foarte mare măsură

În mare măsură
În egală măsură
În mică măsură
În foarte mică măsură

40 de per-
soane 34%
32 de
persoane
28%

Figura. 4.3.2.9. Influența mediului de proveniență a organizațiilor de cult asupra

intervenției asistențial-sociale și filantropice

La această întrebare, din 134 de persoane din județul Caraș-Severin, un număr de 30

de persoane (22,4%) au răspuns în foarte mare măsură; un număr de 40 (29,9%) au spus în
mare măsură; un număr de 32 de persoane (23,9%) au răspuns în egală măsură, un număr de
12 persoane (9%) au răspuns în mică măsură; un număr de 2 persoane (1,5%) au răspuns în
foarte mică măsură. Așadar se poate concluziona că ipoteza este afirmată.
10. În ce măsură considerați dumneavoastră că serviciile sociale oferite persoanelor
aflate în nevoi, de către organizațiile de cult contribuie la creșterea calității vieții acestora?

39
 7 persoane 3 persoane
5,2% 2,2% 45 de
23 de persoane
persoane 33,6%
17,2%

56 de persoane
41,8%

În foarte mare măsură În mare măsură În mică măsură

În foarte mică măsură Deloc
Fig. 4.3.2.10: Contribuția serviciilor sociale la creșterea calității vieții peroanelor aflate în
nevoi

Conform rezultatelor obținute la această întrebare cu privire la contribuția serviciilor

sociale la creșterea calității veții persoanelor aflate în nevoi, am constatat următorul aspect 45
de persoane (33,6%) au spus în foarte mare măsură; 56 de persoane (41,8%) au afirmat în
mare măsură; 23 de persoane (17,2%) au menționat în mică măsură; 7 persoane (5,2%) au
spus în foarte mică măsură și doar 3 persoane (2,2%) au menționat că serviciile sociale oferite
nu contribuie deloc.

11. Din punctul dumneavoastră de vedere, există o relație de colaborare între instituțiile de
stat și biserică privind crearea, eficientizarea și acordarea serviciilor de suport social?

40
 60 de persoane
44,8%
74 de persoane
55,2%

Da Nu
Fig. 4.3.2.11. Existența unei relații de colaborare între instituțiile de stat și Biserică

Din rezultatele obținute la această întrebare, din 134 de respondenți, 74 de persoane

(55,2%) au afirmat că există o relație de colaborare între instituțiile de stat și Biserică, privind
crearea, eficientizarea și acordarea serviciilor de suport social, dar un număr de 60 de
persoane (44,8%), au menționat contrariul.

12. Vârsta dumneavoastră:

41
 18 persoane
13,4%
22 persoane
16,4%
18-20 de ani
21 de per- 20-30 de ani
soane 15,7% 30-40 de ani
43 de
persoane 40-50 de ani
30 de 32,1% 50-65 de ani
persoane
22,4%

Fig. 4.3.2.12. Vârsta medie a respondenților

Potrivit rezultatelor obținute la această întrebare cu privire la vârsta medie a

respondenților, din 134 de subiecți, 22 de persoane (16,4%) au vârsta medie cuprinsă între
18-20 de ani; 43 de persoane (32,1%) au menționat că au vârsta cuprinsă între 20-30 de ani;
30 de persoane (22,4%) se situaează la vârsta medie cuprinsă între 30-40 de ani; 21 de
persoane (15,7%) au afirmat că au vârsta cuprinsă între 40-50 de ani; iar cele 18 persoane
(13,4%) au afirmat că au vârsta între 50-67 de ani.

13. Genul dumneavoatră:

42
 51 de persoane 38%

Feminin
83 de persoane 61,9%
Masculin

Fig. 4.3.2.13. Apartenența la gen

Conform rezultatelor obținute la această întrebare cu privire la apartenența de gen, din

134 de respondenți, 83 de persoane (61,9%) aparțin genului feminin; iar cele 51de persoane
(38%) aparțin genului masculin.

14. Nivelul dumneavoastră de studii

43
 9 persoane
35 de persoane 6,8%
26,3% 28 persoane
21,1%

Studii primare
Studii liceale
Studii universitare
Studii postuniversitare

61 de persoane
45,9%

Fig. 4.3.2.14. Nivelul de studii.

Din cele 134 rezultate obținute, 9 persoane (6,8%) au afirmat că au studii primare; 28
de persoane (21,1%) au afirmat că dețin studii liceale; 61 de persoane (45,9%) dețin studii
universitare; iar un număr de 35 de persoane (26,3%) au afirmat că au și studii
postuniversitare.

44
15. Care este ocupația dumneavoastră? 

Altele 7 persoane (5,22%)

Șomaj 8 persoane (5,97%)

Justiție 3 persoane (2,23%)

Jurnalism 5 persoane (3,73%)

Economie 16 persoane (11,94%)

Administrație publică 8 persoane (5,97%)

Artă și cultură 9 persoane (6,71%)

Asistență medicală și 6 persoane (4,47%)

farmaceutică

Cler al Bisericii 10 persoane (7,46%)

Asistență socială 7 persoane (5,22%)

Psihologie socială 5 persoane (3,73%)

Învățământ 24 de persoane (17,9%)

Elev/student 26 de persoane (19,4%)

Fig. 4.3.2.15. Profesia respondenților

Conform rezultatelor obținute la această întrebare cu privire la ocupația profesională,

s-a constatat că din 134 de subiecți din județul Caraș-Severin, un număr de 26 de persoane
(19,40%) au răspuns că sunt elevi și studenți; un număr de 24 de persoane (17,91%) au
afirmat că lucrează în învățământ, alte 5 persoane (3,73%) au confirmat că lucrează în
domeniul psihologiei sociale; un număr de 7 persoane (5,22%) au menționat că profesează în
domeniul asistenței sociale; un număr de 10 persoane (7,46%) fac parte din Clerul Bisericii;
un număr de 6 persoane (4,47%) lucrează în domeniul asistenței medicale și farmaceutice;
alte 9 persoane (6,71%) au menționat că profesează în domeniul artei și a culturii; în
domeniul administrației publice profesează 8 persoane (5,97%); un număr de 16 persoane
(11,94%) lucrează în domeniul economiei; alte 5 persoane (7,73%) au afirmat că profesează
45
în domeniul jurnalismului; 3 persoane (2,23%) au menționat că activează în domeniul
justiției; un număr de 8 persoane (5,97%) au afirmat că sunt în șomaj. Iar un număr de 7
persoane (5,22%) au precizat că au intrat la vârsta de pensionare, fie lucrează în alte domenii,
precum cosmetică sau constructii sau metalurgie.

Concluzii aferente ipotezelor formulate

În urma realizării cercetării cantitative, și urmărind scopul de a evidenția percepția
populației asupra gradului de implicare al organizațiilor de cult în activitatea de asistență
socială și evidențierea efectelor serviciilor sociale asupra populației din județul Caraș-
Severin, se poate observa că prima ipoteză este confirmată, deoarece din primele întrebări
reiese că filantropia, fiind privită ca o datorie a fiecărui om din comunitate, indiferent de
identitatea sa religioasă și nu vizează doar implicarea în cea mai mare măsură a bisericilor și
a cultelor religioase, atunci se poate preciza că este evidențiată iubirea de semeni.
Cea de a doua ipoteză „Dacă membrii comunității, nu doar persoanele aflate în unele
situații dificile au beneficiat de serviciile sociale oferite în cadrul organizațiilor de cult,
atunci la rândul lor au participat la acțiuni caritabile pentru a oferi un sprijin altor persoane
aflate în nevoi.”, este confirmată deoarece răspunsurile obținute de la întrebările
corespunzătoare acestei ipoteze reiese faptul că indiferent dacă membrii unei comunități au
beneficiat vreodată de vreun sprijin sau serviciu social, aceștia au un rol important în
implicarea acțiunilor organizate în cadrul unor organizații de cult.
Cea de a treia ipoteză „Dacă mass-media informează persoanele vulnerabile din
mediul rural și urban despre serviciile sociale care au la bază sentimentul creștin și de care
pot beneficia prin intermediul bisericii și altor organizații de cult, atunci acestora li s-ar oferi
șansa de a se integra în societate.”, a fost confirmată prin intermediul răspunsurilor obținute
de la respondenți, astfel că 67 de persoane (50%) au răspuns că mass-media are un rol
important în informarea populației cu privire la serviciile sociale specializate care sunt oferite
în cadrul organizațiilor, cu scopul integrării persoanelor cu risc din comunitate; un număr de
36 de persoane (26,9%) au spus că mass media are un rol important; un număr de 20 de
persoane (14,9%) au răspuns că mass-media are foarte puțin rol important; un număr de 6
persoane (4,5%) au menționat că mass-media nu are un rol important; iar un număr de 5
persoane (3,7%) au afirmat că nu știu.
Ultima ipoteză „Dacă în cadrul organizațiilor de cult din mediul urban și rural
intervenția asistențială se realizează în baza unei relații de colaborare între instituții de stat și

46
Biserică, atunci acest lucru contribuie la creșterea calității vieții persoanelor aflate în
nevoie.”, este confirmată prin răspunsurile oferite de către respondenți la întrebările ce
corespund acestei ipoteze. Astfel că la întrebarea „Dmneavoastră considerați că în
organizațiile de cult din mediul urban, intervenția asistențială se realizează în mai mare
măsură decât în organizațiile de cult din mediul rural, prin intermediul serviciilor sociale
specializate?”, 30 de persoane (22,4%) au răspuns în foarte mare măsură; 40 de persoane
(29,9%) au spus în mare măsură; alte 32 de persoane (23,9%) au răspuns în egală măsură, un
număr de 12 persoane (9%) au răspuns în mică măsură; un număr de 2 persoane (1,5%) au
răspuns în foarte mică măsură. La întrebarea 10 care face referire la Contribuția serviciilor
sociale la creșterea calității vieții persoanelor aflate în nevoi, 45 de persoane (33,6%) au spus
în foarte mare măsură; 56 de persoane (41,8%) au afirmat în mare măsură; 23 de persoane
(17,2%) au menționat în mică măsură; 7 persoane (5,2%) au spus în foarte mică măsură și
doar 3 persoane (2,2%) au menționat că serviciile sociale oferite nu contribuie deloc. De
asemenea la întrebarea referitoare la existența unei relații de colaborare între instituțiile de
stat și Biserică, din cei 134 de respondenți, 74 de persoane (55,2%) au afirmat că există o
relație de colaborare între instituțiile de stat și Biserică, privind crearea, eficientizarea și
acordarea serviciilor de suport social, dar un număr de 60 de persoane (44,8%), au menționat
contrariul.

Studiu de caz
Serviciile social-filantropice și de asistență socială oferite de către instituțiile de cult din
cadrul județului Caraș-Severin

Realizarea studiului vizeză prezentarea serviciilor social-filantropice și de asistență

socială oferite de către instituțiile de cult, relației de colaborare între instituțiile publice de
asistență sociale și instituțiile de cult care odferă servicii sociale
Faptele, mărturiile, exeperiențele, care pot demonstra existența unui fenomen sunt
esențiale în efectuarea unor studii de caz. Așadar, potrivit spuselor lui Robert Yin aceste
fapte, mărturii, ecperiențe pot proveni din şase surse precum: documente sociale cum ar fi
scrisorile personale, procesele verbale, rapoartele oficiale, date de arhivă cum sunt rezultatele
sondajelor şi recensămintelor, listele cu nume, grafice, hărţi, interviuri individuale sau de
grup, observaţia directă, observaţia participativă sau artefacte fizice sau culturale (S. Chelcea
apud R. Yin, 2007, p. 605)
47
 În cercetarea și intervenția socială, tehnica documentării este folosită cu scopul de a
culege informații cu privire la un aspect ce vizează un fenomen social. Documentele sociale
cuprind povestiri despre evenimente, fapte sociale şi despre reflectarea acestora. Un
document reprezintă un material sau un text care conţine o informaţie clară și ușor de înțeles,
cu privire la o realitate oarecare; ele sunt „urme” ale faptelor şi proceselor sociale. Urmele
lăsate de faptele anterioare pot fi urme directe (rezultate din activitatea productivă a
oamenilor) şi urme indirecte(texte scrise, acte oficiale) (Chelcea,2007,p.467).
Pentru efectuarea acestui studiu de caz, cu privire la activitatea social filantropică și
asistențială, am utilizat criteriul informaţional din documentele scrise, şi cifrice, iar sursa de
documentare a fost în cea mai mare măsură instituțiile de cult, care oferă servicii social-
filantropice și de asisență socială menite să sprijine persoanele aflate în situații de criză,
apelând la metoda analizei documentelor. Astfel că activitatea instituțiilor de cult se centrează
pe oferirea unor servicii filantropice și asistențiale menite să sprijine persoanele aflate în
dificultate, având ca scop creșterea calității vieții acestora.

Sectorul social-filantropic și asistențial al Episcopiei Caransebeşului

Departamentul de asistență socială din cadrul Episcopiei Caransebeșului are în vedere
îndeplinirea următoarelor obiective:
 Dezvoltarea unor programe de asistență socială cu caracter preventiv care vizează
abandonul școlar, violența în familie, abuzul și neglijarea copilului, toxicomania;
 Organizarea și dezvoltarea unor servicii de asistență socială la nivel comunitar și la
domiciliu pentru anumite categorii de persoane defavorizate, care sunt aflate în situații
de risc social, aceste persoane putând fii: persoane vârstnice, persoane cu handicap sau
familii în dificultate;
 Întemeierea și organizarea unor tipuri noi de instituții de asistență socială, care pot fi
considerate ca fiind o alternativă pentru instituțiile clasice de tip rezidențial ale statului
precum și a unor centre de consiliere și informare;
 Realizarea unor cercetări sociale care fac referire la anumite fenomene sociale, la nivelul
de trai, la marginalizare și dependență socială;
 Tipărirea unor materiale cu caracter informativ care să aibe ca scop educarea și
sensibilizarea opiniei publice cu privire la problematica socială;
 Înfăptuirea unei colaborări cu serviciile publice specializate descentralizate ale
ministerelor și consiliiilor județene și locale, cât și cu unități de asistență socială de stat

48
 și particulare, organizații nonguvernamentale care desfășoară activități sociale
specializate.
În cadrul sectorului social-misionar al Episcopiei Caransebeșului, au fost întemeiate
mai multe instituții de ocrotire socială care activează în acest sector. Împreună cu Episcopia
Caransebeșului, funcționează și Asaociația „Ioan Popasu”, care deține un caracter social-
filantropic, misionar și cultural și este acreditată ca fiind un furnizor de servicii sociale din
data de 21 septembrie 2007, care asigură administrarea Complexului de Servicii Sociale
„Sfântul Vasile ccel Mare.
Activitatea din sectorul social-misionar din cadrul Complexului de Servicii Sociale
„Sfantul Vasile cel Mare”, se derulează într-un mod organizat și cuprinde următoare servicii
sociale:
1. Centrul de igienă pentru mamă și copil este un centru de tip rezidențial care are
capacitatea de a găzdui 10 familii formate din mamă și copil, atsfel că în pereioada
2009-2010 au beneficiat de serviciile sociale oferite de către acest centru, 18 mame și
53 de copii. Prin intermediul acestui proiect s-a creat un mediu adecvat pentru tinerele
mame cu nou-născuții acestora, care se află într-o situație de risc, astfel că aceste tinere
au posibilitatea de a beneficia de servicii sociale, suport psihologic, suport și consiliere
în scopul dezvoltării abilităților cu privire la îngrijirea copilului și autogospodărire,
formarea deprinderilor de igienă personală și asigurarea hranei zilnice.
2. Complexul Social Filantropic „Arhiereu Filaret Musta” ce funcționează pe lângă
parohia „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, Caransebeș, cu serviciile:
a) Masa pe roți pentru bătrâni: prin acest proiect se asigură prânzul la domiciliu
pentru 30 de persoane vârstnice cu venituri mici și și care se deplasează cu
greutate.
b) Cantina socială de la sediul Femeilor Ortodoxe - benefiari 40 elevi;
c) Școala Duminicală - asigură activități cu copiii Duminica;
d) Centru comunitar - 20 de beneficiari;
e) Centru after school - beneficiari 20 elevi.
3. „Centrul de educație și îngrijire „Sfântul Vasile cel Mare” a fost înființat prin
Decizia 602-B/12.04.2017 a Permanenței Consiliului eparhial a Episcopiei
Caransebeșului, funcționând ca subunitate cu personalitate juridică.
4. „Centrul de zi pentru copii”, din cadrul Complexului de Servicii Sociale „Sfântul
Vasile cel Mare” al Episcopiei Caransebeșului, nu are personalitate juridică,
funcționează în cadrul Sectorului Social-Filantropic, Misionar și Activități cu Tineretul
49
 al Episcopiei Caransebeșului, este o organizaţie non–guvernamentală, non–profit care
urmărește prevenirea abandonului şi instituţionalizării copiilor, prin asigurarea, pe
timpul zilei a unor activităţi de îngrijire, educaţie, recreere, socializare, consiliere,
dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă, orientare şcolară, cât şi a unor
activităţi de sprijin, consiliere şi educare pentru părinţi sau reprezentanţii legali,
precum şi pentru alte persoane care au în îngrijire copii. Serviciul social a fost
autorizat să funcționeze în baza Licenței de funcționare nr.541/26.09.2018.
Beneficiari: Copii cu vârste cuprinse între 6-11 ani de pe raza municipiului
Caransebeş, care provin din medii sociale defavorizate: familii mono-parentale, familii
cu dificultăţi socio-economice, precum şi din familii ce nu pot oferi supraveghere
copiilor pe timpul zilei. În prezent frecventează „Centrul de zi pentru copii” un număr
de 130 de beneficiari.
5. Centrul de zi pentru copii „Sfântul Stelian”, cod serviciu social 8891CZ-C-II,
derulat de Episcopia Caransebeșului, în calitate de partener, în proiectul „O șansă
pentru comunitățile marginalizate din municipiul Caransebeș” are sediul în
Caransebeş, Str. Spitalului, nr. 10, județul Caraş-Severin. Serviciul social a fost
autorizat să funcționeze în baza Licenței de funcționare nr.716/27.05.2019.
Beneficiarii serviciilor sociale acordate în Centrul de zi pentru copii „Sfântul Stelian”
sunt: a. Beneficiarii direcţi ai centrului: copiii şcolari, clasele 0-IV, din Municipiul
Caransebeş (zona cartierului Balta Sărată, zona Tudor Vladimirescu, zona
Spitalului şi zona Bloc Nato) care provin din familii cu probleme sociale, din familii
monoparentale, sau copii ai căror părinţi, din cauza obligaţiilor de serviciu, nu-i pot
supraveghea după finalizarea orelor de curs. b. Beneficiarii indirecţi ai centrului:
părinţii/reprezentanţii legali ai copiilor sau orice alte persoane care au în îngrijire copii.

Centrul de educaţie şi îngrijire „Sfântul Vasile Cel Mare”

Grup țintă vizat:

25 copii cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani și părinții acestora care locuiesc în localitatea
Caransebeș (minim 10 copii din cadrul etniei rome).

Principalele nevoi identificate:

50
Centrul de zi are rolul de a oferi un sprijin părinţilor care nu au resursele materiale şi umane
pentru a menţine copii în mediul familial astfel încât aceştia să reuşească să îşi găsească un
loc de muncă şi să aducă un plus la veniturile familiei. Prin serviciile oferite de centru şi
rezultatele acestora se va realiza reducerea sau chiar eliminarea factorilor de risc care ar fi
dus la separarea copilului de familie, fie prin abandonarea acestora, fie prin luarea unor
măsuri de protecţie specială. Prin serviciile oferite în cadrul centrului se va putea realiza
diminuarea decalajelor educaţionale în rândul copiilor de etnie roma faţă de ceilalți copii din
comunitate.

Perioadă desfășurare:
01.06.2017 – prezent.

Parteneri:
1. Episcopia Caransebeșului este implicată în:
 selecția și angajarea personalului;
 funcționarea centrului;
 monitorizarea activităților de informare și conștientizare a opiniei publice cu privire la
importanța egalității de gen.
2. Consiliul județean Caraș-Severin asigură:
 echipa de management a proiectului;
 implementarea activităților pentru înființarea centrului (avize, autorizații, selecția
beneficiarilor);
 selecția și angajarea personalului;
 realizarea achizițiilor publice din proiect;
 costurile de întreținere și reparare a clădirilor;
 costurile de funcționare a serviciilor care rezultă după realizarea proiectului atât timp
cât va fi necesar, dar nu mai puțin de 5 ani de la darea în funcțiune a acestora, din
bugetul propriu sau din alte surse.
Principalele activități ale intervenției:
Principalele funcţii ale serviciului social Centrul de educaţie şi îngrijire „Sfântul
Vasile Cel Mare” sunt următoarele:
a) de furnizare a serviciilor sociale de interes public, general/local prin asigurarea
următoarelor activități:
 Supraveghere şi îngrijire copii cu formarea deprinderilor pentru viaţă;

51
  Asigurarea unei alimentaţii raţionale adaptate vârstei;
 Asigurarea igienii alimentare şi a spaţiilor;
 Urmărirea stării de sănătate a copiilor în colectivitate;
 Colaborarea cu familiile copiilor şi realizarea de parteneriate active cu aceştia;
 Educaţie timpurie şi urmărirea dezvoltării somato-psihice.
b) de informare a beneficiarilor, potenţialilor beneficiari, autorităţilor publice şi publicului
larg despre domeniul său de activitate
c) de promovare a drepturilor beneficiarilor şi a unei imagini pozitive a acestora, de
promovare a drepturilor omului în general, precum şi de prevenire a situaţiilor de
dificultate în care pot intra categoriile vulnerabile care fac parte din categoria de
persoane beneficiare;
d) de asigurare a calităţii serviciilor sociale;
e) de administrare a resurselor financiare, materiale şi umane ale centrului.
Activităţile desfăşurate cu copiii constă în:
 jocul cu jucăria, jocul simbolic, jocul senzioral, jocul cu nisip şi apă, jocul de
construcţie, jocul didactic;
 activităţi artistice şi de îndemânare: desen, pictură, modelaj, activităţi practice şi
gospodăreşti;
 activităţi de muzică şi de mişcare: jocuri muzicale, cântece, euritmice;
 activităţi de creaţie şi de comunicare: povestiri;
 activităţi de cunoaştere: observări, lecturi după imagini, activităţi matematice,
convorbiri, jocuri didactice, experimente;
 activităţi în aer liber: plimbări, jocuri la nisipar, jocuri şi întreceri sportive, utilizarea
aparatelor de joacă.
Activităţile vizează următoarele aspecte:
 promovarea jocului ca formă de activitate, metodă, procedeu şi mijloc de realizare a
demersurilor educaţionale la vârstele timpurii;
 stimularea diferenţiată a copilului în vederea dezvoltării sale individuale în plan
intelectual, socio-afectiv şi psihomotori, ţinând cont de particularităţile specifice de
vârstă ale acestuia şi de potenţialul său evaluat;
 promovarea interacţiunii cu ceilalţi copii prin activităţi de grup specifice vârstei;
 realizarea unui demers educaţional bazat pe interacţiunea activă cu adultul, rutina
zilnică, organizarea eficientă şi protectivă a mediului şi a activităţilor de învăţare;
 sprijinirea părinţilor şi familiei în educaţia timpurie a copiilor.
52
Abordarea generală a serviciului/ intervenției
Centrul de educație și îngrijire „Sfântul Vasile cel Mare” a fost înființat prin Decizia
602-B/12.04.2017 a Permanenței Consiliului eparhial a Episcopiei Caransebeșului,
funcționând ca subunitate cu personalitate juridică. Serviciul social a fost autorizat să
funcționeze în baza Licenței de funcționare nr.612/29.11.2018. Centrul de educație și îngrijire
„Sfântul Vasile cel Mare” este un serviciu de interes local, organizat în sistem public, care are
misiunea de a oferi pe timpul zilei, servicii integrate de îngrijire, supraveghere și educație
timpurie copiilor de vârstă antepreșcolară, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Centrul de zi vine în sprijinul părinților care nu au resursele materiale și umane
pentru a menține copii în mediul familial astfel încât aceștia să reușească să-și găsească un
loc de muncă și pe cale de consecință să aducă un plus la veniturile familiei. Grupul țintă
vizat de proiect este constituit din copii din familii sărace, copii din familiile monoparentale
și copii din familiile dezorganizate, precum și părinții acestora care locuiesc în orașul
Caransebeș.
Centrul asigură servicii de educație într-un mediu fizic care stimulează dezvoltarea și
învățarea activă a copiilor, crează ocazii de explorare și descoperire și vine în întâmpinarea
nevoilor individuale ale acestora.
În activitatea ce se desfășoară în Centrul de educație și îngrijire „Sfântul Vasile cel
Mare” se respectă dreptul copilului la joc ca formă de activitate, metodă, procedeu, și mijloc
de realizare a demersurilor educaționale la vârste timpurii, precum și ca metodă de stimulare
a capacității și creativității copilului, ca un drept al acestuia și ca o deschidere spre libertatea
de a alege, potrivit nevoilor proprii.
Obiectivul principal al proiectului consta în creşterea gradului de conştientizare
privind problematica de gen în rândul populaţiei rome din oraşul Caransebeş şi a îmbunătăţiri
echilibrului între viaţa profesională şi cea privată prin înfiinţarea unui centru de educaţie şi
îngrijire a copilului cu vârsta cuprinsa între 0 – 3 ani.
Obiectivele centrului sunt următoarele:
a) să acorde servicii de îngrijire şi supraveghere a copiilor cu vârste cuprinse între 0-3
ani;
b) să dezvolte un program de educaţie timpurie adecvat vârstei, nevoilor, potenţialului de
dezvoltare şi particularităţile copiilor cu vârste cuprinse între 0-3 ani;
c) să supravegheze, să menţină starea de sănătate şi de igienă a copiilor şi să acorde
primul ajutor şi îngrijirile medicale necesare în caz de îmbolnăvire, până la momentul

53
 preluării copilului de către susţinătorul legal sau al internării într-o unitate medicală,
după caz;
d) să asigure nutriţia copiilor cu respectarea normelor legale în vigoare;
e) să colaboreze cu familiile copiilor care frecventează centrul şi să realizeze o relaţie de
parteneriat activ cu părinţii/reprezentanţii legali în vederea respectării interesului
copilului;
f) să ofere consiliere şi sprijin pentru părinţii/reprezentanţii legali ai copiilor;
g) să contribuie la depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea
copilului de părinţii săi;
h) să asigure baza tehnico-materială necesară activităţilor de dezvoltare a deprinderilor
şi abilităţilor copiilor cu vârste cuprinse între 0-3 ani.

Serviciul/ intervenția are o abordare inovativă:

Conform Ordinului 27/2019, în fiecare vineri, se desfășoară un Program de
socializare și recreere. Acesta are loc în sala multimedia a Centrului. Părinții sunt membrii ai
grupului de WhatsApp ai Centrului.

Serviciul/ intervenția are abordare participativă:

Pentru profesionalizarea serviciilor sociale, conducerea Centrului de educație și
îngrijire „Sfântul Vasile cel Mare” analizează permanent în ce măsură serviciile oferite ajută
beneficiarii să facă schimbări benefice în viața lor și să depășească anumite dificultăți. Unul
dintre elementele care sunt parte din analiză este chestionarul pentru evaluarea gradului de
satisfacție a beneficiarilor privind serviciile sociale acordate. Rezultatele chestionarelor sunt
analizate de coordonatorul Centrului și sunt preluate în documentele și activitățile interne de
îmbunătățire a serviciilor sociale. Existența unei cutii de reclamații și sugestii. Părinții/turorii
beneficiarilor iau parte la realizarea PPI-urilor.

Rezultate așteptate:
Un sistem de servicii de îngrijire a copilului bine dezvoltat și de calitate va avea efect
în ceea ce privește reconcilierea vieții familiale cu cea profesională și indirect va conduce la
reducerea sărăciei. Centrul de educaţie şi îngrijire „Sfântul Vasile cel Mare” îşi propune
conştientizarea problematicii de gen, incluzând şi aspectele legate de etnia romă precum şi
îmbunătăţirea echilibrului între viaţa de familie cu viaţa profesională care afectează în mod
egal atât femeile cât şi bărbaţii şi are impact deosebit asupra participării acestora pe piaţa
muncii.
54
Rezultate obținute:
Creșterea gradului de conștientizare privind problematica de gen în rândul populației
rome din orașul Caransebeș și a îmbunătățirii echilibrului între viața profesională și cea
privată prin înființarea unui centru de educație și îngrijire a copilului cu vârsta cuprinsă între
0-3 ani.
Prezentarea Protopopiatului Ortodox Român Reșița
În cadrul Protopopiatului Ortodox Reșița funcționează începând cu luna februarie
2016, Biroul Social și de Misiune cu tinerii – coordonator al acestuia fiind pr. Insp. Mihai
Cătălin Ciucur. De asemenea din anul 2015 funcționează aici și Biroul Eparhial de întocmire
a proiectelor de finanțare, responsabil fiind pr. Olimpiu Bogdan Silaghi. În perioada
următoare se are în vedere amenajarea unui spaţiu care să găzduiască activităţile misionare cu
tinerii, precum şi cele sociale, dar şi mansardarea clădirii, pentru a oferi spaţiul necesar unei
noi săli de şedinţe
Protopopiatul Ortodox Român Reșița este alcătuit din 63 de parohii grupate în trei
Cercuri pastoral-misionare după cum urmează:
 Cercul pastoral-misionar Reșița Sud, care are în componență 23 de parohii;
 Cercul pastoral-misionar Reșița Nord are în componență 20 de parohii;
 Cercul pastoral-misionar Bocșa are în componență 20 de parohii.
În sectorul misionar filantropic, Protopopiatul Ortodox Român Reșița, cu ajutorul
celorlalte parohii din oraș și nu numai, a reușit în anii 2018, 2019 și 2020 să participe la
acțiunile social-filantropice, ajutând astfel oamenii aflați în situații dificile. În anul 2018 la
nivel de protopopiat, cu sprijinul celorlalte parohii a fost posibil să se realizeze următoarele
acțiuni filantropice:
 Fondul de întrajutorare eparhial (FIE), lunar; 28.740 lei;
 Colectă pentru pungile de Crăciun – 22 ianuarie 2018: 4840 lei;
 Colectă pentru un caz medical, (Mal, Oțelu Roșu) – 08, 09, 14 și 16 septembrie 2018:
15 151 lei;
 Colectă Centrul Primăvara în cadrul campaniei Muzică pentru viață – Duminica
Floriilor, 01 aprilie 2018: 6716 lei;
 Colectă „Drumul Crucii”, Parohia Ciudanovița – 19 aprilie 2018: 1500 lei;
 Colectă pentru susținerea Centrelor sociale ale Episcopiei – 30 septembrie-31
octombrie 2018: alimente și 3581 lei;
 Ajutor financiar unei familii din Parohia Cuptoare – 13 decembrie 2018: 1000 lei;

55
  Colectă ajutor pentru un caz medical – septembrie - decembrie 2018: 7474 lei;
De asemenea au existat și activități misionare și cu tinerii la care Protopopiatul Reșița a fost
partener:
 Marșul pentru viață – Reșița – 25 martie 2018;
 „Împreună dăruim viață” – Reșița – 14 mai – 14 iunie 2018;
 Campania „Ghiozdanul cu bucurii” – septembrie-octombrie 2018;
 Campania „Ghetuțele lui Moș Nicolae” – decembrie 2018;
 Reuniunea anuală a centrelor de tineret din Episcopia Caransebeșului – Biserica
„Schimbarea la Față” – Reșița – 15 decembrie 2018.

În anul 2019, protopopiatul împreună cu celelalte parohii din oraș și din împrejurimi,
pe lângă colectele clasice ale Patriarhiei Filantropia următoarele colecte:
 Fondul de întrajutorare eparhial (FIE), lunar; 27.840 lei;
 Colectă pentru pungile de Crăciun – 15 ianuarie 2019: 4.200 lei;
 Colectă pentru un preot – 17 ianuarie 2019: 2.126 lei;
 Colectă umanitară pentru trei tineri din protopopiat– 10, 17 februarie 2019: 22.861
lei;
 Colectă „Drumul Crucii”, Parohia Ciudanovița – 19 aprilie 2019: 1500 lei;
 Colectă pentru caz medical – 02, 06, 09 iunie 2019 – 17.401 lei;
 Campania „Ghiozdanul cu bucurii” – septembrie-octombrie 2019 – 257 beneficiari,
21.423 lei;
 Colectă pentru susținerea Centrelor sociale ale Episcopiei – 20 octombrie-11
noiembrie 2019: alimente și 6.037 lei;
 Campania „Ghetuțele lui Moș Nicolae” – decembrie 2019 – 354 beneficiari, 33.259
lei
Totodată și în acest an ctivități misionare și cu tinerii la care Protopopiatul Reșița a fost
partener:
 Marșul pentru viață – Reșița – 23 martie 2019;
 Proiectul „La o scară distanță de cer” – Parohia „Sfânta Treime” – Anina, 19-21
august 2019;
 Tabăra din inima satului – Forotic – 21-24 august 2019;
 Campania „Ghiozdanul cu bucurii” – septembrie-octombrie 2019;
 Campania „Ghetuțele lui Moș Nicolae” – decembrie 2019;

56
 În anul 2020, protopopiatul, cu sprijinul celorlalte parohii a fost posibil să realizeze
următoarele acțiuni filantropice:
 Fondul de întrajutorare eparhial (FIE); 23.250 lei (8.550 lei către sectorul
învățământ – burse, 5.580 lei către acțiuni și programe cu tinerii, 9.040 lei către
preoții cu minim 2 copii)
 Activități de sprijinire a persoanelor defavorizate în timpul pandemiei, la nivelul
parohiilor din Protopopiat. Au fost implicate 60 de parohii cu diferite servicii:
asigurarea alimentelor de bază, masă caldă, produse sanitare și de igienă,
medicamente, transport credincioși la spital-medic, plata utilităților, ajutor pentru
Spitalul Județean – în perioada 08 aprilie – 10 mai 2020, total 150.176 lei;
 Colectă sinistrați pentru Parohia Dezești – iulie 2020 – 10.549 lei plus 3.451 lei din
partea Episcopiei;
 Colectă pentru susținerea Centrelor sociale ale Episcopiei – 18 octombrie- 10
noiembrie 2020: alimente și 7.778 lei;
 Campania „Ghetuțele lui Moș Nicolae” – decembrie 2020 – 182 beneficiari, 19.350
lei plus tablete pentru 5 beneficiari în valoare de 1500 lei.

Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” Moniom – Reşiţa

Din anul 2013 și până în prezent, parohia desfășoară o activitate pastoral-misionară cu
copiii și tinerii prin programele catehetice, culturale și educative implementate în
cadrul Centrului de tineret „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” coordonat de actualul preot

paroh, Mihai Ciucur Centrul funcționează, cu binecuvântarea ierarhului și în colaborare cu

autoritățile locale, în fosta școală din sat  începând cu 1 martie 2014 și reunește 35 de copii și
tineri din Moniom, dar și din municipiul Reșița. Printre realizările notabile ale centrului,
amintim Diploma de excelență pentru activitatea misionară cu copiii din anul 2014 acordată
de Preasfințitul Părinte Lucian – Episcopul Caransebeșului, precum și Diploma omagială Sf.
Ioan Gură de Aur” înmânată de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la București în 21
mai 2015, când parohia a reprezentat Episcopia Caransebeșului la concursul național de
miniproiecte cu caracter filantropic „Mâini întinse spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu”.
De asemenea, parohia a găzduit în vara anului 2014 Școala de vară „Credința altfel” – ediția
a II-a, organizată de Episcopia Caransebeșului.
În anul 2018, Centrul de tineret Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, a desfășurat trei
mari acțiuni social-filantropice. Prima acțiune filantropică este Campania umanitară și de
donare de sânge: această actiune s-a desfășurat în lunile mai și noiembrie și organizată de
57
către Asociația Tinerilor Ortodocși (ATOR), astfel că în urma donărilor de sânge, bonurile
alimentare primite Centrul de Transfuzii au fost donate mai departe și achiziționate alimente
pentru 120 persoane vârstnice și singure de pe raza județului Caraș-Severin. Cea de-a doua
acțiune intitulată Tabăra de incluziune socială „Bucurie și speranță”, a fost organizată de
către Episcopia Caransebeșului și s-a desfășurat în luna iulie, iar beneficiarii acestei acțiuni
au fost 50 copii și tineri beneficiari ai Centrului „Speranța” din Reșița și ai Centrului de
Tineret din Moniom. Ultima actiune social-filantropică Campania umanitară de donare de
rechizite „Ghiozdanul cu bucurii”, a fost organizata de către ATOR și s-a desfășurat în lunile
septembrie-octombrie a acestui an, astfel că beneficiarii acestei campanii au fost 450 elevi de
pe raza județului Caraș-Severin, acest proiect este organizat anual, în preajma începerii anului
școlar.
În anul 2019, s-au organizat și desfășurat alte trei acțiuni social-filantropice.
Campania umanitară de donare de alimente „Lumină și speranță”, a fost organizată de către
Episcopia Caransebeșului, ATOR Banatul de Munte Episcopia Caransebeșului, ATOR
Banatul de Munte și s-a desfășurat în aprilie 2019, această acțiune a vizat oferirea unor
alimente pentru 50 de familii
din Municipiul Reșița, care se aflau în dificultate. Cea de a doua acțiune filantropică este un
proiect intitulat Tabăra din inima satului. Acest proiect s-a desfășurat în perioada iunie-
septembrie, iar organizatorii acestui proiect au fost Episcopia Caransebeșului, Asociația
Învățătorilor Caraș-Severineni, ATOR Banatul de Munte. Pe lângă latura educațională, acest
proiect, are și o latură socială, astfel că se ajunge în satele județului, iar printre beneficiari se
numără copii proveniți din familii defavorizate sau destructurate, și astfel că beneficiarii
acestui proiect sunt 520 copii și tineri din 17 localități rurale. Ultima acțiune din acest an este
Campania umanitară de donare de încălțăminte „Ghetuțele lui Moș Nicolae”, s-a desfășurat
în lunile noiembrie-decembrie 2019 și a fost organizată de către ATOR Banatul de Munte, iar
beneficiarii acestei campanii au fost aproximativ 600 copii și tineri proveniți din familii
defavorizate de pe raza județului Caraș-Severin.

În anul 2020, la nivelul acestei parohii, s-au organizat patru acțiuni social-filantropice.
Prima acțiune, Campania umanitară de donare de alimente și hrană caldă „Mâinile
bucuriei” s-a desfășurat încă de la debutul stării de urgență, din luna martie 2020 și până în
prezent; organizatorii acestui proiect sunt centrului parohial (Asociația Tinerilor Ortodocși
din Banatul de Munte), iar beneficiari: 100 de familii defavorizate și de bătrâni de pe raza
municipiului Reșița. O altă acțiune care a avut loc în decursul acestui an, este  „Tabăra din

58
Inima Satului”. Pe lângă latura educațională, acest proiect are și o latură socială, întrucât se
ajunge în satele județului, iar printre beneficiari se numără copii proveniți din familii
defavorizate sau destructurate, numărul acestora fiind de aproximativ 300 copii și tineri din 2
localități rurale și o localitate urbană de asemenea acest, numărul acestora fiind de aproximativ
300 copii și tineri din 2 localități rurale și o localitate urbană, proiectul s-a desfășurat în
perioada iunie-septembrie, iar oganizatorii acestui proiect sunt Episcopia Caransebeșului,
Asociația Învățătorilor Caraș-Severineni, ATOR Banatul de Munte. Cea de a treia acțiune
Campania umanitară și de donare de sânge „Banatul dăruiește viață”, s-a desfășurat în
noiembrie 2020, această campanie a fost organizată de către  ATOR Banatul de Munte,
ASCOR Timișoara, astfel că în urma donărilor de sânge, bonurile alimentare primite Centrul
de Transfuzii au fost donate mai departe și achiziționate dulciuri în preajma sărbătorilor de
iarnă pentru 20 de copii din Reșița. Ultima acțiune din acest an, Campania umanitară
„Ghetuțele lui Moș Nicolae” s-a desfășurat în lunile noiembrie-decembrie ale acestui an și a
fost organizată de către Episcopia Caransebeșului, Asociația Tinerilor Ortodocși din Banatul
de Munte, iar beneficiarii acestui proiect au fost aproximativ 1.000 copiii și tineri de pe raza
județului.

Biserica Romano-catolice „Maria Zăpezii”

Biserica „Maria Zăpezii” este prima biserică romano-catolică din localitatea Reșița
și este situată pe strada Lalescu, nr. 34. Hramul bisericii romano-catolice Maria Zăpezii este
în data de 5 august a fiecărui an. Pe locul actualei biserici s-a aflat inițial o biserică din lemn
și este cunoscută eronat de către unii localnici ca fiind Biserica Sfântul Anton. (Țigla E., J.,
2001, p. 110)
Istoria Bisericii romano-catolice Maria Zăpezii este una vastă, astfel că până în anul
1771 pe locul actualei biserici, se afla o biserică din lemn, care era cunoscută eronat de către
anumiți localnici, ca fiind Biserica Sfântul Anton. Începând cu anul 1846 și până în anul
1853, a fost construită Biserica romano-catolică, fiind sfințită în anul 1846. Ansamblul
bisericii romano-catolice, adică parohia si biserica, sunt înscrise în lista monumentelor
istorice din județul Caraș-Serverin, care a fost elaborată de Ministerul Culturii și
Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod LMI CS-II-a-B-10932). Pictura este
opera unui artist necunoscut și a fost restaurată de Kurta Cazimir și Aurel Regulsky în anul
59
1988. Orga, de tip romantic, a fost construită de Richard Wegenstein din Timișoara în anul
1929, prin intermediul firmei L. Wegenstein și Fiii, cu tractură pneumatică, având două
manuale, pedalier și este înzestrată cu 18 registre sunătoare. Ultima restaurare a avut loc în
2010. (Țigla E., J., 2004, p. 110)
În prezent, viața și activitatea Bisericii atât în sectorul misionar cât și filantropic sunt
evidențiate prin celebrarea sfintelor liturghii în mai multe limbi, cum ar fi: română, maghiară
și germană (rugăciuni în croată și/sau cehă se rostesc uneori de sărbătorile mari). De
asemenea orele de religie pentru copii, tineri și adulți sunt desfășurate în limbile română,
maghiară și germană se desfășoară ore de religie pentru copii, tineri și adulți. În decursul
fiecărui an, luna ianuarie este dedicată pentru o rugăciune ecumenică, astfel că parohia,
împreună cu comunitatea organizează Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor.
Parohia este afiliată cu Asociația Caritativă „Sf. Vincențiu de Paul”, amplasată relativ în
proximitatea parohiei. Filiala Reșita a „Asociației Medicilor Catolici” este și ea înrudită cu
Biserica „Maria Zăpezii”.

Asociația medicilor catolici

Asociația Medicilor Catolici din Reșița a luat naștere în cadrul parohiei romano-
catolice Maria Zăpezii din Reșița în anul 1998. De la înființare, acivitatea asociației s-a
desfășurat în trei direcți:
1) Aspectul spiritual (educativ)
2) Aspectul medical
3) Aspectul caritativ-social
Asociația a obținut personalitate jurudică în anul 2000 sub denumirea de Asociația
Medicală Sfinții Cosma și Damian. Așadar obiectul de activitate este compus din:
 preocuparea pentru formarea moral-religioasă, științifică și profesională a cadrelor
medicale;
 asigurarea asistenței medicale gratuite a persoanelor nevoiașe;
 organizarea de activități cu caracter medico-sanitar: centre educaționale, centre de
îngrijire de zi pentru copii și familii și de ocrotire a copiilor străzii, organizarea de
excursii, conferințe:
 înființarea de dispensare în cadrul parohiei;
 promovarea educației sanitare adecvate pentru tineretul școlar;
 colaborarea cu alte asociații cu scop caritativ

60
Descrierea celor trei direcții în care Asociația Medicală Sfinții Cosma și Damian și-a
desfășurat activitatea încă de la înființare:
1) Aspectul educativ: ajutor în studiu prin meditații gratuite efectuate de cadre didactice
care au vocația de a-i ajuta pe copii și care au disponibilitate față de aceștia
2) Aspectul medical: copiii care se află în evidența Centrului de zi „Copiii lui Isus”
beneficiază de consultații stomatologice gratuite, triaj epidemiologic semestrial,
monitorizarea permanentă a stării de sănătate
3) Aspectul social: urmărește modelarea personalității copiilor în timpul liber în
colaborare cu familiile monitorizate și dezvoltarea de noi abilități și inserța pe piața
muncii a părinților.
De asemenea Asociaţia Medicală Sfinţii Cosma şi Damian, are misiunea de a preveni
abandonul şcolar precum şi creşterea calităţii vieţii beneficiarilor.

Relații de parteneriat cu primăria Reșița

În luna iulie 2016, Asociația medicală Sfinții Cosma Și Damian a primit o invitație
din partea Primăriei Reșița de a participa la o întâlnire de lucru ce a avut ca temă constituirea
G.A.L-ului (Grupului de Acțiune Locală) ce va avea ca obiectiv reducerea numărului de
persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială din comunitățile marginalizate; ce s-a
finalizat cu includerea acestei asociații în acest Grup de Acțiune Locală în luna septembrie
2016.

Relații de parteneriat cu primăria Ezeriș

În luna noiembrie 2013 a fost încheiat un contract de colaborare cu primăria Ezeriș
pentru acordarea asistenței medicale, adică ecografii gratuite pentru cei asistați în Centrul de
zi pentru persoane vârstnice defavorizate, ce funcționează în satul Soceni prin proiect
european.

Centrul de zi „Copiii lui Iisus”

Centrul de zi „Copiii lui Isus” din cadrul Asociației Medicale „Sfinții Cosma și
Damian” înființat în anul 2004, are scopul de a oferi suport și asistență socială copiilor care
provin din familii mai puțin privilegiate. Servicii sociale pe care le oferă centrul de zi sunt
următoarele:

61
  Servicii de asistență socială: anchete sociale cu scopul de a stabili statutul și contextul
social în care familia trăiește, informare și sprijin pentru evitarea abandonului școlar,
reintegrarea în mediul școlar, orientare școlară, integrare în învățământul vocațional,
găsirea unui loc de muncă pentru membrii familiei aflați în situație de șomaj;
 educarea şi asigurarea mesei de prânz: meditații, supraveghere și suport în efectuarea
temelor; educaţia informală şi non-formală; asigurarea sprijinului adecvat şi a
resurselor materiale pentru a avea acces, a se integra şi a frecventa unitatea de
învăţământ la care este înscris; formarea deprinderilor de viaţă independentă,
dezvoltarea de noi abilități, asigurarea unei alimentaţii echilibrate, potrivit normelor în
vigoare cu privire la necesarul de calorii şi elemente nutritive etc.;
 monitorizarea/menținerea stării de sănătate a copiilor: educaţie pentru sănătate oferită
copiilor şi familiilor lor, triaj epidemiologic, consultații, investigații și medicație
gratuită la nevoie cât și urmărirea respectării regulilor de igienă personală și colectivă;
 socializarea şi petrecerea timpului liber: sprijinirea dezvoltării de relaţii pozitive cu
ceilalţi copii din centrul de zi şi din instituţiile de învăţământ frecventate; activități cu
caracter cultural, educativ și spiritual, organizarea de evenimente caritabile, zile de
naștere, serbări etc., asigurarea condiţiilor şi materialelor necesare pentru derularea
activităţilor recreative şi de socializare;
 reintegrarea familială şi comunitară: stabilirea unui parteneriat real cu familiile vizând
sprijinirea lor pentru întărirea relaţiei copil-părinte; organizarea unor acţiuni de
colaborare cu instituțiile de învățământ, unităţile sanitare, biserica etc.;

Obiectiv privind prevenirea abandonului școlar

În vederea prevenirii abandonului școlar personalul din cadrul centrului de zi „Copiii
lui Isus” monitorizează situația școlară a fiecărui beneficiar prin colaborarea permanentă cu
cadrele didactice din cadrul instituțiilor de învățământ pe care aceștia le frecventează, oferă
meditații la disciplinele importante, supraveghere și suport în efectuarea temelor de casă, dar
și organizarea unor activități extrașcolare și spirituale care au scopul de a dezvolta noi
abilități și competențe. Astfel că la nivelul acestui centru se desfășoară activități recreative,
cum ar fi: vizitarea periodică unor obiective turistice, alături de personalul angajat;
beneficiarii centrului de zi ”Copiii lui Isus” împreună cu personalul angajat pregătesc
periodic diverse rețete culinare rapide și delicioase cu scopul de a-și dezvolta noi abilități
importante pentru viitorii adulți; competiții sportive: beneficiarii centrului de zi „Copiii lui
Isus” participă anual la „Cupa centrelor de zi” organizată de către Direcția de Asistență
62
Socială. În cadrul centrului se desfășoară și acțiuni caritabile, în scopul de a înțelege că și ei
la rândul lor pot oferi un sprijin celor ce se confruntă cu diferite situații. Atfel că au fost
organizate diferite acțiuni, precum Acțiunea „Un milion de stele”: beneficiarii participă
anual la ceastă acțiune, organizată în cadrul Parohiei Romano-Catolice „Maria Zăpezii” din
Reșița. Scopul acestei acțiuni este de a sensibiliza oamenii pentru a face gesturi de
solidaritate față de persoanele care se află în dificultate, iar gestul constă în aprinderea de
lumănări într-un spațiu public, fiecare flacără reprezentând o persoană care se confruntă cu
neajunsuri și excluziunea socială. O altă acțiune spirituală, este Zi spirituală de reculegere cu
ocazia Postului Paștelui, unde beneficiarii centrului participă anual la zile spirituale de
reculegere cu ocazia postului mare al Paștelui. O altă acțiune filantropică este Acțiunea
caritabilă „Dar din dar se face rai” este organizată anual de către beneficiarii centrului de zi
„Copiii lui Isus” care în cadrul atelierelor de creație confecționează diverse decorațiuni
destinate zilei de 8 Martie dar și anotimpului primăvara. Acțiunea se desfășoară în cadrul
Parohiei Romano-Catolice „Maria Zăpezii” din Reșița și are scopul de a încuraja parteneriatul
public – privat dar și pentru faptul de ai încuraja pe copii să dăruiască și să fie aproape de cel
aflat în nevoie. În urma baniilor strânși beneficiarii centrului de zi împreună cu personalul
angajat pregătesc cadouri care vor fi dăruite unor copiii din cadrul unei instituții de stat. În
acest centru, beneficiarii au participat și la alte actitivități recreative, cum ar fi: activități
recreative desfășurate de către” voluntarii străini de la Asociația „Nevo Parodimus împreună
cu acești copii. De asemenea, cu ocazia Sfintelor Sărbători de Crăciun beneficiarii centrului
de zi „Copiii lui Isus” pregătesc anual un program de colinde pentru studenții și cadrele
didactice universitare din cadrul Universității „Eftimie Murgu” din Reșița și/sau din cadrul
altor instituții sau centre rezidențiale din județul Caraș-Severin.

Obiectiv privind monitorizarea/menținerea stării de sănătate și a igienei

În vederea menținerii stării de sănătate și a igienei, personalul din cadrul centrului de
zi „Copiii lui Isus ” oferă informații cu privire la igiena personală și/sau diverse boli. De
asemenea, medicul cu care colaborează centrul de zi, efectuează semestrial triajul
epidemiologic fiecărui beneficiar iar atunci când copiii sau membrii familiei din care fac
parte au probleme de sănătate, primesc consultații medicale gratuite.

Obiectiv cu privire la evaluarea și monitorizarea situației sociale, economice și materiale

a beneficiarului

63
 În vederea monitorizării situației sociale, economice și materiale ale familiilor din
care fac parte beneficiarii centrului de zi „Copiii lui Isus”, personalul specializat efectuează
anchete sociale cu scopul de a analiza calitatea mediului de dezvoltare a copilului, a factorilor
sociali și personali și colaborează permanent cu membrii familiilor din care fac parte
beneficiarii.

Obiectiv cu privre la optimizare personală, prevenție, și gestionarea tulburărilor de

comportament ale beneficiarului prin consiliere psihologică;
Psihologul din cadrul centrului de zi „Copiii lui Isus” oferă consiliere psihologică în
vederea optimizării personale, a prevenirii și gestionării tulburărilor de comportament.

Obiectiv: Prestații sociale menite să răspundă nevoilor beneficiarilor

Centrul de zi „Copiii lui Isus” oferă prestații sociale menite să răspundă nevoilor
fiecărui beneficiar dar și familiei din care face parte. La începutul fiecărui an școlar
beneficiarii centrului de zi primesc rechizite școlare, cu ocazia sărbătorilor primesc pungi cu
alimente, produse de igienă, haine etc., dar și abonamente de transport gratuite.
În perioada pandemiei COVID-19 activitatea centrului de zi „Copiii lui Isus” s-a
desfășurat conform noilor reglementări iar atunci când era cazul activitatea centrului de zi a
fost suspendată.
A fost adoptat un program nou cu privire la frecventarea centrului de zi de către copiii
precum și pentru servirea mesei de prânz la ore diferite, astfel încât să nu se creeze
aglomerație și pentru a se respecta regulile de distanțare socială. Beneficiarii și personalul din
cadrul centrului de zi au purtat mască de protecție în timpul programului de lucru iar
încăperile au fost aerisite și dezinfectate în mod regulat.
Specialiștii din cadrul centrului de zi au oferit informații cu privire la COVID-19 și au
păstrat în permanență legătura cu medicii de familie pentru menținerea stării optime de
sănătate a beneficiarilor.
În vederea prevenirii abandonului școlar specialiștii din cadrul centrului de zi au
colaborat în permanență cu cadrele didactice din cadrul instituțiilor de învățământ și au oferit
sprijin și îndrumare pentru obținerea rezultate școlare favorabile.
În vederea evaluării și monitorizării situației sociale, economice și materiale,
specialiștii din cadrul centrului de zi au colaborat permanent cu familiile beneficiarilor și au
efectuat anchete sociale la domiciliul acestora.

64
 Cu ocazia sărbătorilor Sfintelor Paști, specialiștii din cadrul Centrului de zi s-au
deplasat la domiciliul beneficiarilor pentru a le oferii pungi cu alimente și dulciuri.
În data de 1 Iunie de ziua copilului specialiștii din cadrul centrului de zi s-au deplasat
la domiciliul beneficiarilor pentru a le oferii pungi cu alimente, dezinfectant, etc.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, specialiștii din cadrul Centrului de zi împreună cu
partenerii din orașul Gotha (Germania) din cadrul asociației „Rumanien Hilfe” s-au deplasat
la domiciliul beneficiarilor pentru a le oferii pachete cu alimente, dulciuri și jucării.

Concluzii

În concluzie, asitența socială a existat încă din primele timpuri, fiind evidențiată prin
ideea că oamenii se sprijineau reciproc, iar o dată cu apariția creștinismului, asistența socială
îmbracă o formă religioasă, aceasta fiind remarcată în primul rând prin sentimentul creștin, și
acțiuni filantropice. Filantropia, pune accentul pe iubirea și sprijinirea semenilor, mai ales a
celor care se află în nevoi, cum ar fi oameni bolnavi, saraci, copii orfani, bătrâni care erau
lipsiți de ajutorul familiei. În perioada comunismului, activitatea filantropică a Bisericii a fost
redusă, abia după 1989, Biserica a reușit să susțină promovarea asistenței sociale, având ca
princiu bogăția spirituală și înțelegerea efectelor produse în urma problemelor sociale.
Obiectivul acestei lucrări a fost acela a identifica formele de sustenabilitate
asistențiale/sociale oferite în cadrul organizațiilor de cult, de a evidenția rolul Bisericii și a
credinței în Dumnezeu în societatea contemporană și de a evidenția procesul de
profesionalizarea serviciilor sociale oferite de către organizațiile de cult. De asemenea,
activitatea filantropică desfăsurată de către organizațiile de cult a adus schimbări pozitive în
ceea ce priveste creșterea calității vieții în societatea contemporană, dar mai ales a celor aflați
în deznădejde. Astfel că aceste servicii pot fi clasificate în cantine sociale, centre de zi pentru
copii, centre pentru vârstnici, centre rezidențiale de tip familial, grădinițe sociale, centre de
urgență pentru persoanele fără adăpost, pentru victime ale violenței domestice, centre
educaționale. Organizațiile de cult sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul
acestuia, conform constituției României la art. 29. Un alt obiectiv a fost acela de a marca
existența unei relații de colaborare între instituțiile de stat și organizațiile de cult, astfel că

65
organizațiile din cadrul Bisericii Ortodoxe, au o relație de colaborare cu instituțiile de stat,
dar și Biserica romano-catolică are o colaborare cu instituțiile de stat, ca de exemplu
Asociația Medicilor Catolici, fiind afiliată Bisericii Romano-Catolice „Maria Zăpezii și
aparținând și de Episcopia Romano-Catolică, se bucură și ea de o relație de colaborare cu
instituțiile statului de exemplu, are o colaborare cu primăria Ezeriș.
În ceea ce privește cercetarea, un studiu riguros privind opinia populației populației de
pe raza Județului Caraș-Severin, cu privire la implicarea Bisericii în acțiuni filantropice care
pot contribui la creșterea calității vieții persoanelor aflate în dificultate. Metoda de cercetare,
utilizată pentru realizarea acestui studiu este ancheta socială, sondajul de opinie, prin
administrarea instrumentului chestionar. Chestionarul a fost aplicat în sistem online, acesta
fiind în format electronic, mai exact în google forms (, iar cea de-a doua metodă de cercetare
este metoda de cercetare calitativă privind formele de sustenabilitate asistențială socială
oferite în cadrul organizațiilor de cult. Această metodă este pe bază de studiu de caz prin
intermediul analizei documentelor.
În urma acestei cercetări, am putut constata faptul că Biserica și-a pus o amprentă
pozitivă în dezvoltarea unor sevicii sociale specializate, având ca scop integrarea și creșterea
calității vieții persoanelor aflate în risc.

66
 BIBLIOGRAFIE

1. Petrică Ion, 2012, „Biserica și asistența socială din România.”, editura Academica, Seria
Sociologie, Iași;
2. Donati P., 2002, „Științele sociale și gândirea creștină în fața societății contemporane”,
în Ică, I. I. jr.; Marani G. (coord.), „Gândirea socială a Bisericii”, Editura Deisis, Sibiu
3. (Țugui Rodica, Țigmeanu Daniela, 2010, „Asistența socială în Biserică. Evaluări și
cercetări în cadrul programelor sociale ale Bisericii Ortodoxe Române.”, Editura
Doxologia, Iași;
4. (Platon, Legi, XI, 927 A. apud Demetrios J. Constantelos, 2014, „Filantropia bizantină și
asistența socială.”, editura Doxologia, Iași;
5. Pr. Dr. Goldan Vasile-Lucian, 2019, „Profil și specific misionar pan-ortodox în secolul
al XVIII-lea.”, Editura Doxologia, Iași;
6. Ionescu G.M., 1914, „Istoria Mitropoliei Ungroslachiei.” Vol. II (1708-1787), Editura
Stabilamentul Grafic Albert Baer, București, pp.302-303;
7. Buzducea Doru, 2009, „Sisteme moderne de asistență social/Tendințe globale și practici
locale”, editura Polirom, Iași;
8. Mănoiu F., Epureanu V., 1996, „Asistența socială în România.” Editura ALL, București
9. Milea M., 2000, „Rolul Bisericii în serviciile de asistență socială.” În Zamfir Elena,
2000, „Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară”, Editura ALL, București
10. Zamfir Cătălin, Stănescu Simona, Briciu Cosmin (coord), 2020, „Politici de incluziune
socială  în perioada de criză economică.”, Editura Expert, București;

67
11. Zamfir Elena, Stănescu Simona Maria, Arpinte Daniel, 2015, Asistența socială în
România după 25 de ani: răspuns la problemele tranziţiei”, Editura Școala Ardeleană,
Cluj-Napoca
12. Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula, „Legătura dintre viaţa liturgică şi opera de caritate în
Ortodoxie”, nume în rev. „Glasul Bisericii.” An L (1991), Nr. 1-3
13. Crisp Beth R., 2014, „Social Work and Faith-Based Organization.”, Editura Routledge,
Londra.
14. Flew A., (coord), 2006„Dicționar de filozofie și logică”, ediția a II-a, Editura Humanitas,
București
15. Horstman Alexander, „Ethical Dilemmas and Identifications of Faith-Based
Humanitarian Organizations in the Karen Refugee Crisis.” În „Journal of Refugee
Studies.”, vol 24, nr. 3/2011.
16. Kerlinger, Fred N, 1964, „Foundations of Behavioral Research: Educational and
Psychological Inquiry”, Editura Holt, Rinehart and Winston, New York.
17. Mihai Vizitiu, 2002, „Filantropia divină şi filantropia Bisericii după Noul Testament.”
Editura Trinitas, Iaşi
18. Chelcea S., 2007. „Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative.”
Editura Economică, Bucureşti.
19. Chelcea S., 2001. „Meotodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitativ.”
Editura Economică, Bucureşti
20. Robert K. Yin, 2005, Studiu de caz:designul, colectarea 5și analiza datelor, Editura
Polirom Iași
21. Conradson, D.; Milligan C., 2006, „Landscape of Voluntarism: New Spaces of Health,
Welfare and Governance”, Editura policy Press, Bristol, Londra

22. Țigla, Erwin Joseph, 2001, „Resita Montana”. În Konig, Waldermar. Biserici romano-
catolice din Banatul Montan / Römisch-katholische Kirchen im Banater Bergland / A
Bánsági Hegyvidék római katolikus templomai, (ed. a doua) Editura InterGraf., Reșița;
23. Țigla, Erwin Joseph (2004),„Resita Montana”. În Konig, Waldermar. Biserici romano-
catolice din Arhidiaconatul Banatului Montan / Römisch-katholische Kirchen im
Erzdechanat des Banater Berglands / A Bánsági Hegyvidék főesperességének római
katolikus templomai (ediția a doua)., Editura ColorPrint, Reșița
24. Sandu, Antonio; Caras, Ana, 2013, „Desconstruction of Charity. Postmodern Ethical
Approaches” în „Journal for the Study of Religions and Ideologies” vol. 12, nr. 3/2013
68
25. Siedenburg, Frederic, 1922, „The Religious Value of Social Work” în „American
Journal of Sociology”, vol. 27, nr. 5/1922
26. Terec-Vlad, Loredana; Cucu, Marius, 2016, „Etics and Organizational Culture-Key
Elements Regarding the Development of Economic Activities” în „ECOFORUM”, vol. 5,
nr. 1/2016
27. Popoviciu, Salomea; Birle, Delia; Olah, Șerban, Popovici Ion, 2012, „The Role of
Religious Beliefs and Spiritualty on the Quality of Life of Rare Diseases Patients” în
Revista de Cercetare și Intervenție Socială”, vol. 36/2016
28. Damian, Simona; Necula, Roxana; Sandu Antonio; Iliescu, Maria Liliana; Ioan, Beatrice,
2013, „Ethical Evaluation Model for Tehnologies. The Role of Medical Tehnology in the
Development of Autonomy in Diabetes” în Revista Medico-chirurgicală a Societății de
Medici și naturaliști din Iași”, vol. 117, nr. 3/2013;
29. R. K. Yin, Case Study Research: Design and Method, 2nd edition, U.S.A., Thousand
Oaks, California,
30. Rotariu Traian, Iluț Petru, 2001, „Ancheta sociologică şi sondajul de opinie: teorie si
practică”, Editura Polirom, Iași.
31. Mesaroșiu Ion V., 1971, „Logica generală”, Editura Editura didactica și pedagogică
32. Constantinescu, Ștefan, 2012, Atlasul economiei sociale – România 2012”, Editura
Institutul de Economie Socială, București.
33. Popp, Lavinia Elisabeta, 2012, „Difficulties and Opportunities of the Spiritual
Dimension in Globalisation”, în Revista de Cercetare și Intervenție socială”, nr. 36/2012.
34. Chipcea, Floare; Ștefănescu, Florica; Bodogai, Simona; Osvaț, Claudia, 2010, The NGOs,
Social Constructors in the Domain of Occupying the Labor face. To Case of << Ruhama
>> Fundation” în „Revista de Cercetare și Intervenție Socială”, nr. 29/2010.
35. Ieromonarhul, Teofan, ,,Ce vrea Dumnezeu de la noi?”, Revista Toaca, Nr. 9, 2009, p.4

SURSE ELECTRONICE

1. https://www.ziarul21.ro/actualitate/sfaturi-duhovnicesti-cu-pr-raul-ratiu-rolul-bisericii-in-
societate/, articol realizat de Pr. Raul Rațiu, accesat la data 27.01.2020., ora 1710
2. https://www.crestinortodox.ro/religie/biserica-rolul-in-societatea-contemporana-
157149.html, articol realizat de Pr. Stelian Gomboș, accesat la data 28.01.2020, ora 1132

69
3. http://fto.ro/altarul-reintregirii/wp-content/uploads/2019/10/6.-George-Istodor-supliment-
2-2015.pdf; accesat la data 04.02.2021, ora 1719
4. http://culte.gov.ro/?
page_id=688&fbclid=IwAR0s8BO_yR5gzkFbNoHGJkujo1kH7HIcpqO6ASqVD3m37sP
Z37ADu_CM6vY accesat la data 24.03.2021, ora 1710
5. http://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/ accesat la data 26.03.2021, ora 1830
6. http://www.adaptare.ro/legi/L18.htm; accesat la data de 10.03.2020, ora 2325
7. https://lege5.ro/ accesat la data de 26.03.2021, ora 2005
8. https://www.episcopiacaransebesului.ro/category/stiri/social/; accesat la data de
24.03.2021, ora 1235
9. (Ligia Livadă-Cadeschi, De la milă la filantropie. Instituții de asistare a săracilor din Țara
Românească și Moldova în secolul al XVIII-lea, București, Nemira, 2001 apud
https://ro.wikipedia.org/wiki/Filantropie#Bibliografie; accesat 15.12.2020, ora 21:09)
10. http://www.patriarhia.ro/ro/opera_social_filantropică/
biroul_pentru_asistenta_social_filantropica_1html accesat la 20.05.2021, ora 1400

70
 ANEXE

Anexa nr. 1. Instrument de colectare a datelor,

CHESTIONAR

2. Dumneavoastră cunoașteți semnificația termenului „filantropie creștină”?

o Da
o Nu

1’. Dacă răspunsul dumneavoastră a fost „Da”, încercați să definiți termenul în câteva
cuvinte.
......................................................................................................................................................
......

3. Considerați că implicarea în activitățile filantropice este:

o O datorie a fiecărui om din comunitate, indiferent de identitatea sa religioasă;
o O datorie a fiecărui creștin și a celor care slujesc în Biserici;
o O datorie a persoanelor care profesează în domeniul asistenței sociale;

71
 o O faptă, care evidențiază iubirea de semeni;
o nu știu
o altele

4. În ce măsură considerați dumneavoastră că este implicată Biserica în desfășurarea unor

activități filantropice?
o În foarte mare măsura
o În mare măsură
o În mică măsură
o În foarte mică măsură
o Deloc

5. Dumneavoastră ați participat la acțiunile organizate în cadrul organizațiilor de cult,

pentru oferirea de ajutor persoanelor aflate în nevoie?
o Da
o Nu
6. În urma unor situații dificile, ați beneficiat de servicii sociale oferite în cadrul
organizațiilor de cult?
o Da
o Nu
5’. Dacă răspunsul dumneavoastră a fost „Da”, vă rog să menționați serviciul/serviciile de
care
ați beneficiat.
......................................................................................................................................................
......

7. Dumneavoastră considerați că mass-media joacă un rol important în informarea populației

cu privire la serviciile sociale specializate care sunt oferite de către organizațiile de cult
cu scopul integrării persoanelor cu risc din comunitate?
o Foarte important
o Important
o Foarte puțin important

72
 o Neimportant

8. Credeți că persoanele vulnerabile din mediul urban sunt mai bine informate decât cele din
mediul rural despre serviciile sociale de care pot beneficia prin intermediul Bisericii și
altor organizații de cult?
o Da
o Nu

9. Considerați că serviciile oferite de către un asistent social în cadrul unei organizații de

cult din mediul rural au la bază și sentimentul creștin?
o Da
o Nu
o Nu știu
9. Dumneavoastră considerați că în organizațiile de cult din mediul urban, intervenția
asistențială se realizează în mai mare măsură decât în organizațiile de cult din mediul
rural, prin intermediul serviciilor sociale specializate?
o În foarte mare măsura
o În mare măsură
o În egală măsură
o În mică măsură
o În foarte mică măsură
o Nu știu
10. În ce măsură considerați dumneavoastră că serviciile sociale oferite persoanelor în nevoie
de către organizațiile de cult contribuie la creșterea calității vieții acestora?
o În foarte mare măsura
o În mare măsură
o În mică măsură
o În foarte mică măsură
o Deloc
11. Din punctul dumneavoastră de vedere, există o relație de colaborare între instituțiile de
stat și Biserică privind crearea, eficientizarea și acordarea serviciilor de suport social?
o Da

73
 o Nu

12. Vârsta dumneavoastră:

o 18-20 de ani
o 20-30 de ani
o 30-40 de ani
o 50-67 de ani

13. Genul dumneavoastră

o Feminin
o Masculin

14. Nivelul dumneavoastră de studii

o Studii primare
o Studii liceale
o Studii universitare
o Studii postuniversitare

15. Care este ocupația dumneavoastră

................................................................................................................................................
......

74