https://revistacultura.

ro/2020/autoinserarea-statului-in-potir-o-genealogie-culturala-a-statului-
de-drept-in-context-romanesc/

https://m.hotnews.ro/stire/24035463

https://www.juridice.ro/706503/raziile-fortelor-de-ordine-in-bisericile-sucevene-si-in-biserica-sfanta-
ecaterina-din-constanta-exemple-ca-libertatea-religioasa-poate-fi-pusa-intre-paranteze.html

https://basilica.ro/ziua-constitutiei-legea-fundamentala-prevede-ca-libertatea-religioasa-nu-poate-fi-
ingradita-sub-nicio-forma/

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24474451-video-relatia-stat-culte-pandemie-dupa-expert-nu-
exista-dialog-institutionalizat-cercetator-serviciile-care-aducea-biserica-acum-doua-secole-statului-
nu-mai-sunt-azi-necesare.htm

https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-24501477-cum-raportat-partidele-viata-religioasa-
pandemie.htm

https://adevarul.ro/locale/constanta/ortodoxia-covid-ul-jocul-imagine-teodosie-prelatul-profitat-
pandemie-tinteasca-postul-Ips-daniel-1_5ffada7c5163ec4271cb7768/index.html

Credincioşii ortodocşi au avut parte, în ultimul an, de experienţa trăirii marilor sărbători
religioase în plină pandemie, cu anumite restricţii impuse de autorităţi. Doar că, la nivelul
BOR, atât credincioşii, cât şi prelaţii, nu au reacţionat la fel în faţa acestor reguli menite să
combată răspândirea COVID-19. Ştiri pe aceeaşi temă Boboteaza, spectacol fără restricţii la
Constanţa, reguli respectate î... „Cruciada“ înalt prea-răzvrătitului Teodosie în Constanţa
carantinată.... Preoţii nu mai au obligaţia purtării măştii. Ce alte reguli au stabili... Postul
Mare, Sfintele Paşti, Înălţarea Domnului, Rusaliile, Adormirea Maicii Domnului, Cuvioasa
Parascheva, Sfântul Dumitru, Sfântul Andrei, Naşterea Domnului, Boboteaza sunt sărbători la
care credincioşii şi preoţii ortodocşi aveau un anumit comportament. Fie că vorbim de mersul
la biserică, de spovedanie, împărtăşanie, pelerinaje, vizita preotului la domiciliu, toate acestea
au fost afectate în ultimul an de restricţii. „După Revoluţie am beneficiat de o coabitare
consistentă, bazată pe întrebuinţare reciprocă, între Stat şi Biserică. Pandemia a revelat
aspecte ale Statului pe care le voiam uitate: autoritate inflexibilă, forţă manifestă şi autism
legislativ. Biserica a trecut rapid de la relaţiile lejere pe care le avea cu dictatori de buzunar ca
Liviu Dragnea sau administratori manipulaţi de propriul batic, tip Gabriela Firea, la o
confruntare fără şanse cu personaje inflexibile preocupate de o singură temă: sănătatea
publică”, explică psihologul Bogdan Papacostea. Cultul presupune comuniune În momentul
de faţă, când au început campaniile de vaccinare împotriva COVID-19, în lume existând
numeroşi episcopi ortodocşi care s-au vaccinat, iar Papa Francisc a anunţat că şi el va face
acelaşi lucru, BOR a ales să nu încline balanţa în nicio direcţie. „Patriarhia Română salută
vestea bună a apariţiei vaccinului care ar putea diminua şi stopa actuala pandemie, însă
Biserica nu se poate pronunţa în probleme de ordin strict medical. Cu atât mai mult, în cazul
unui vaccin recent care nu a mai fost folosit şi despre care specialiştii în domeniu se pronunţă
ei înşişi în mod gradual sau diferit”, se arăta într-un comunicat remis de Patriarhie în luna
decembrie. În faţa interdicţiilor, credincioşii, preoţii şi episcopii Bisericii Ortodoxe Române s-
au comportat diferit. La începutul pandemiei, Biserica a dus o campanie importantă de
implicare în sprijinirea spitalelor şi cadrelor medicale, apoi, majoritatea credincioşilor şi
clericilor au înţeles că regulile trebuie respectate, mai ales că au fost cazuri de oameni ai
Bisericii care au murit infectaţi cu SARS-CoV-2. În tot acest timp, au existat unii
credincioşi şi preoţi care au declarat că nu cred în boală, sau că totul este o „făcătură”
menită să atace Ortodoxia. Psihologul Papacostea (foto sus) arată că pentru credincioşi
cultul presupune comuniune, apropiere fizică, atingere, exact ce încearcă Statul să combată
prin măsurile anti-epidemice. „Pentru credincioşi întrebarea persistentă este: vrea Statul să ne
protejeze de boală? sau vrea să ne îndepărteze de Biserică şi, implicit, de Mântuire?
Răspunsul la această întrebare depinde foarte mult de încrederea cetăţeanului în Stat, în ştiinţa
medicală şi, chiar, de credinţa lui în Dumnezeu.” Cum s-a „reinventat” Teodosie Mulţi dintre
credincioşii zeloşi ai BOR au aşteptat un mesaj de la mai-marii Patriarhiei, un mesaj care
atunci când a venit nu a fost pe placul lor, care îndemna la respectarea regulilor. Aşa au
ajuns să simtă că nu sunt reprezentaţi sau că au fost abandonaţi în faţa autorităţii
statului. Într-un astfel de context, cu biserici închise, cu recomandări de a renunţa la
linguriţa unică pentru împărtăşanie, sau cu interzicerea pelerinajelor, ÎPS Teodosie a
revenit în spaţiul public cu imaginea „apărătorului Ortodoxiei”, episcopul care încalcă
orice restricţie a statului în numele credinţei. „Aşa s-a reinventat Arhiepiscopul Teodosie
al Tomisului, retras de ceva vreme într-un chinuitor con de umbră, după problemele penale
care l-au obligat la o necesară asceză a imaginii publice. Devenit, în contextul pandemiei,
un nou apărător al credinţei, Teodosie a reuşit performanţa de a le da cu tifla
deopotrivă autorităţilor Statului şi Patriarhiei”, mai spune Bogdan Papacostea. ÎPS
Teodosie la slujba de Bobotează - FOTO Inquam Photos / Octav Ganea Ierarhul de la malul
mării a revenit în centrul atenţiei, a fost invitat să-şi spună opinia despre Sars-Cov2 şi chiar a
anunţat că nu se va vaccina împotriva virusului, „întrucât este alergic” şi nu va îndemna nici
pe alţii să o facă. În tot acest timp, Patriarhia Română nu a avut o poziţie fermă la adresa ÎPS
Teodosie, amintind de mai multe ori de „autonomia eparhială” de care se bucură fiecare
episcop. „Aerul de frondă şi teribilism adolescentin, care îi vin atât de bine, i-au sporit
simpatia din partea acelui public pe care rigoarea legii îl face să se simtă inconfortabil. În
discursul său public, ÎPS Teodosie a reuşit să amestece imageria religioasă şi cea medicală
atât de eficient, încât este deja dificil să înţelegi când vorbeşte despre diavoli şi când despre
viruşi, când despre Mântuire şi când despre convalescenţă”, adaugă Papacostea. Psihologul
explică faptul că mulţi vorbesc despre virusul Sars-CoV-2 în termeni teologici şi interpretează
temele medicale prin filtrul religios. „E deja un truism să mai spun că Pandemia reprezintă
pentru noi toţi o grea încercare. Pentru credincioşi a fost, însă, o încercare suplimentară.”
Românii din diaspora au respectat regulile Dacă în România au existat cazuri de credincioşi şi
ierarhi care nu „au dat Cezarului ce este al Cezarului”, încălcând regulile impuse de autorităţi,
nu acelaşi lucru l-au făcut şi comunităţile de români din străinătate. Părintele Cezar
Marksteiner-Ungureanu şi-a început activitatea în parohia Krems an der Donau (Austria) chiar
cu o lună înainte de primul lockdown (16 martie – 27 aprilie 2020), perioada în care a căzut
Postul Mare şi Paştile. Pr. Cezar Marksteiner-Ungureanu şi Reinhard Resch, primarul oraşului
Krems an der Donau „La parohia noastră, din păcate, nu a fost posibilă nici împărţirea pâinii
pascale, nici a luminii. Am fost destul de uimit să constat cum elemente marginale, din punct
de vedere liturgic, devin mult mai importante decât însuşi centrul cultului ortodox din
perioada pascală. Am observat cum lumina de Înviere şi pâinea pascală sunt pentru poporul
ortodox din România elemente nenegociabile. Postul, spovedania, participarea la slujbele
bisericii şi împărtăşirea în noaptea de Înviere sunt însă negociabile şi, adeseori, tratate
superficial. Iată, poate, o primă mare plagă a evlaviei ortodoxe, pe care pandemia a scos-o la
suprafaţă”, spune părintele Cezar. După ridicarea interdicţiilor, comunitatea de români s-a
adunat în jurul păstorului într-o biserică pusă la dispoziţie de Romano-Catolici, una spaţioasă
în care s-au putut respecta toate normele de igienă impuse de lege (mască, distanţă,
dezinfecţia mâinilor, intrare şi ieşire separate). Biserica în care slujeşte preotul Cezar
Marksteiner-Ungureanu „Cu binecuvântarea ierarhului locului, am recurs la folosirea
linguriţelor individuale din inox pentru împărtăşirea credincioşilor. Punctul nostru de pornire
în luarea acestei decizii nu a fost frica (ca şi cum frica nu ar fi un sentiment uman, pe care
chiar şi Mântuitorul l-a avut), ci grija şi iubirea faţă de aproapele”, spune părintele care
adaugă faptul că măsura a avut scopul de a nu introduce confuzie în rândurile credincioşilor,
de a nu-i pune pe unii oameni în situaţia ingrată de a se simţi nesiguri de ritual. De atunci,
Austria a mai trecut prin două lockdown-uri, astfel, părintele Cezar Marksteiner-Ungureanu a
ţinut legătura cu oamenii prin intermediul paginii parohiei de pe Facebook, unde transmite şi
slujbele, şi prin organizarea unor cateheze digitale la care participă teologi consacraţi din toată
lumea. „Deşi sub presiunea normelor igienice impuse de starea lucrurilor, misiunea Bisericii a
fost posibilă, şi chiar a putut spori”, conchide părintele Cezar. Vă recomandăm să citiţi şi:
„Cruciada“ înalt prea-răzvrătitului Teodosie în Constanţa carantinată. Poliţia a intrat peste el
la slujbă Puhoi de oameni, unii fără mască, la Boboteaza din Portul Tomis. ÎPS Teodosie: „Au
făcut vaccinul înotând în mare” FOTO Peste 90% dintre români cred în Dumnezeu.
Barometrul vieţii religioase se lansează pe piaţă

Citeste mai mult: adev.ro/qmqd95

https://adevarul.ro/news/eveniment/un-fake-news-international-romania-inchis-bisericile-
1_602a13cf5163ec427101ea5a/index.html

15 februarie 2021, 08:43 +++++++++++++

Citeste mai mult: adev.ro/qok48r

In data de 17 iulie 2020, OSCE a dat publicităţii un Raport de 163 de pagini întocmit de către
ODIHR (Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului), intitulat „OSCE Human
Dimension Commitments and State Responses to the Covid-19 Pandemic”, unde, printre
altele, fugitiv, se evaluează şi prestaţia statelor în timpul pandemiei în chestiunea drepturilor
religioase ale cetăţenilor lor. De acelasi autor STOP FALS CORONAVIRUS! Cum a profitat
China de moartea a 23 de bătrâni... Dan Dungaciu: De ce este nevoie de o Mare Alianţă
electorală la Chişin... Top 10 teme conspiraţioniste despre COVID-19 în anul 2020 În
decembrie 2020, Centrul de Cercetări Sociologie LARICS a dat publicităţii Barometrul vieţii
religioase din România, unde, printre altele, se poate vedea şi poziţia cetăţenilor din România
faţă de măsurile întreprinse de către stat. Vom trece în revistă modul în care a fost ilustrată
atitudinea statului faţă de populaţiei şi, respectiv, a populaţiei faţă de stat în cele două analize,
iar în final vom trage câteva concluzii. Un Raport OSCE şi o concluzie nejustificată Raportul
de 163 de pagini al OSCE a avut drept scop analizarea situaţiei juridice, politice şi a
drepturilor omului privind provocările întâlnite de către statele membre în perioada
pandemiei, martie-iunie 2020. Tangenţial, pe mai puţin de patru pagini (din 163!), se atinge şi
chestiunea libertăţilor religioase pe timp de pandemiei. Despre România, în acestă speţă, se
menţionează într-un singur paragraf: „În vederea prevenirii răspândirii acestui virus,
depinzând de contextul naţional sau local, anumite state au impus anumite măsuri restrictive
dure, practic, interzicând accesul enoriaşilor în lăcaşurile de cult chiar şi pentru rugăciuni
individuale (subl.n.). Aceste state sunt, spre exemplu, Cipru, Danemarca, Germania, România,
Tadjikistan, Turcia, Regatul Unit al Marii Britanii”. Foto: Paragraful din Raport unde este
menţionată România în chestiunea drepturilor religioase. În realitate, datele Raportului OSCE
sunt false. România nu a restricţionat total accesul în biserici, aşa cum ar reieşi din
plasare ţării noastre între ţările care au luat măsuri de închidere a lăcaşelor de cult.
România în perioada stării de urgenţă, perioadă monitorizată în Raportul OSCE, a
permis credincioşilor accesul în lăcaşul de cult pentru slujbe cu caracter individual
(privat), cu limitarea numărului de persoane la opt. Personalul de cult (clerical şi
neclerical) a putut desfăşura slujbe religioase pe tot parcursul stării de urgenţă, cele cu
caracter colectiv (public) au fost transmise on-line, accesul credincioşilor la acest tip de
slujbe fiind restricţionat. Dincolo de inexactităţile sale, invocarea Raportului este şi un bun
prilej de a aşeza România, retrospectiv, pe harta evoluţiile din spaţiul european în ceea ce
priveşte chestiunea drepturilor religioase în pandemie. Ce s-a întâmplat, de fapt, în Europa?
Cum au fost afectaţi credincioşii români? Imagini pentru pandemic churche closed england
sermon chichen Foto. Arhiepicopul de Canterbury, ţinând slujba de Paşte în 2020 din propria
bucătărie. Sursa: BBC. În România, pandemia provocată de Covid-19 a impus, la fel ca în
toate statele membre ale Uniunii Europene, o serie de măsuri menite să limiteze
transmiterea acestui virus. Pentru a înţelege „adâncimea” acestora, vom compara măsurile
dispuse de statul român cu cele implementate într-un număr reprezentativ de state ale Uniunii
Europene ţinând cont şi de numărul mare al membrilor comunităţilor româneşti prezente în
aceste state şi afectate de aceste măsuri. Criteriul de selecţie este deci – dincolo de România –
al statelor din UE în care se află cele mai semnificative comunităţi de români. La finalul listei
de 12 state ale Uniunii am adăugat şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord –
motivul fiind numărul semnificativ de cetăţeni români rezidenţi în această ţară. Perioadele şi
nivelurile restricţiilor adoptate de statele europene şi asumate de cultele religioase au variat, în
funcţie de specificul şi politicile sanitare ale fiecărei ţări în parte. În România, perioada de
restricţii ridicate a coincis cu cea a stării de urgenţă, pe o durată de 2 luni: 16 martie –
15 mai 2020. Măsurile adoptate au vizat asigurarea distanţării fizice, accesul în spaţiile
închise şi evitarea contactului dintre persoane şi obiecte, ca strategie de prevenire a răspândirii
virusului SARS-CoV-2. În acest interval, slujbele religioase cu caracter colectiv au fost
oficiate de personalul de cult în interiorul lăcaşurilor de cult fără participarea
credincioşilor, iar cele cu caracter individual (botez, cununie, înmormântare etc.) s-au
desfăşurat în interiorul lăcaşurilor de cult cu participarea a maxim opt persoane. De
asemenea, credincioşii au avut acces în lăcaşurile de cult pentru rugăciunea individuală.
De la finalul stării de urgenţă şi până în prezent, participarea la slujbele religioase cu caracter
colectiv a fost condiţionată doar de respectarea normelor sanitare generale dispuse de
autorităţile publice cu atribuţii în domeniu: distanţare (2m în interior şi 1,5m în exteriorul
lăcaşului de cult; purtarea măştilor de protecţie; dezinfectarea). În plus, mai trebuie observat
că, în perioada stării de alertă, pentru a nu fi supuse restricţiilor generale privind
adunările publice, slujbele religioase au fost scoase din această categorie, fiind dispuse
doar reguli sanitare generale, care au vizat accesul în lăcaşul de cult şi distanţa minimă
de siguranţă sanitară. Tot în perioada stării de alertă, pentru a preîntâmpina situaţiile
în care spaţiul din interiorul lăcaşului de cult nu ar permite prezenţa tuturor
credincioşilor care îşi doresc să participe la slujbele religioase, a existat posibilitatea ca
acestea să poată avea loc simultan în interiorul şi exteriorul bisericii, cu respectarea
distanţei minime de siguranţă sanitară. Scurt spus credincioşii care din lipsa spaţiului din
interiorul lăcaşului de cult nu puteau participa la slujba religioasă, aveau posibilitatea de a
participa la aceasta stând în curtea bisericii. Ţinând cont de aceste date, apreciem că în
perioada stării de urgenţă în România restricţiile au fost de nivel ridicat, iar în perioada stării
de alertă au fost de nivel scăzut (restricţii uşoare). Comparativ, în unele state europene
măsurile dispuse în perioadele echivalente stării de urgenţă au avut fie un grad mai ridicat de
restricţionare, fie s-au situat pe acelaşi palier, fie au fost mai moderate. Astfel, în state precum
Germania, Danemarca sau Regatul Unit, desfăşurarea slujbelor religioase în lăcaşurile de cult
nu a mai fost posibilă, în vreme ce state precum Cipru sau Ungaria au permis participarea
unui număr limitat de credincioşi la slujbele oficiate în lăcaşurile de cult. În perioadele ce au
urmat stării de urgenţă putem disocia în rândul acestor state între restrângeri uşoare ale
exercitării libertăţii religioase, ce au vizat doar respectarea normelor sanitare generale, şi
restrângeri ce au implicat măsuri suplimentare: distanţare mai mare sau limitare a numărului
de participanţi, limitarea duratei slujbelor, interzicerea anumitor gesturi şi practici liturgice.
Pentru a înţelege mai bine cazul şi plasamentul fiecărei ţări, aceste restrângeri au fost grupate
în patru categorii, cuantificate după cum urmează: Tabel I. Nivelul restrângerilor şi
cuantificarea lor În tabelul de mai jos vom prezentată situaţia statelor vizate de analiza noastră
(la care se adaugă, desigur, România), urmând linia temporală a evoluţiei restrângerilor
exercitării libertăţii religioase în intervalul martie 2020 – ianuarie 2021. Tabelul 2. Evoluţia
restrângerilor vieţii religioase în perioada pandemiei de COVID-19 în principalele state
europene cu prezenţă românească. După cum putem observa, durata fiecărui tip de perioadă
de restrângeri a variat în rândul statelor prezentate, acest fapt datorându-se evoluţiei
epidemiologice şi stărilor de urgenţă / lockdown intervenite în decursul intervalului martie
2020 – ianuarie 2021. Pentru o altă ilustrare grafică prin care să se vadă şi mai bine evoluţiile
din România (curba albastru închis, suprapusă cu cea a Italiei), se poate urmări graficul de
mai jos, bazat pe datele din Tabelul al II-lea. Grafic cu evoluţia temporală a restricţiilor pe
diferite ţări (pe abscisă este indicat timpul, pe ordonată gradul restricţiiilor, pe fiecare stat în
parte). După cum se poate cu uşurinţă vedea din grafic (am evitat includerea tuturor statelor
din raţiuni de vizibilitate), România este undeva sub media europeană a restricţiilor, în niciun
caz în categoria „roşie” (restricţii foarte ridicate) în care o include, neprofesionist, Raportul
OSCE menţionat. Cum se vede dinspre public? Sursa: Barometrul vieţii religioase (CCSL,
decembrie 2020). Printre multele lui întrebări, Barometrul vieţii religioase realizat de Centru
de Cercetări Sociologice LARICS (CCSL), a investigat şi percepţia cetăţenilor români faţă de
atitudinea statului faţă de biserici în timpul pandemiei. 47,3% cred că „statutul a încălcat
libertatea religioasă a cultelor”, 35,7% cred că „e normal ca activităţile bisericilor şi cultelor
să aibă restricţii” şi 15,9% că „statul a colaborat foarte bine cu bisericile şi a comunicat foarte
bine măsurile luate”. Şi acum depinde ce lectură facem acestor cifre. Dacă ne uităm la primul
răspuns, cu cel mai mare scor, putem trage concluzia că populaţia a simţit şi sancţionat un tip
de comportament al statutul pe care îl cataloghează/resimte ca abuziv. Dacă ne uităm la
ultimele două răspunsuri, vom constata că 51,6% au o atitudine relativ pozitivă sau
înţelegătoare faţă de stat (suma ultimelor două răspunsuri). Adevărul este relativ la mijloc, de
accea nu trebui exagerat în nicio parte. Da, a fost resimţit un discomfort, o nemulţumire a
populaţiei faţă de stat, dar ea nu a fost/este critică şi nu a atins gradul unei confruntări sau
rupturi. Şi acesta este un lucru pozitiv. Una dintre explicaţii poate fi şi aceea că, până la urmă,
în ciuda unor atitudini abrupte şi nefericit comunicate din partea autorităţilor, bisericile s-au
deschis relativ complet, în ciuda confuziilor anterioare. Un imperativ: opriţi din faşă
confruntarea dintre Stat şi Biserică România nu a trecut prin pandemie mai rău decât alte state
în ceea ce priveşte libertatea religioasă sau accesul credincioşilor la lăcaşurile de cult.
Dimpotrivă. Au fost, desigur, şi greşeli de atitudine şi de comunicare din partea statului, mai
cu cu seamă în preajma sărbătorilor de Paşte şi a pelerinajelor. Treptat, dialogul a devenit mai
calm şi mai controlat, iar un echilibru s-a instituit. LARICS a pledat de la început pentru
evitarea tensionării relaţiilor dintre Stat şi Biserică (culte), ţinând seama de peisajul religios
specific al României, mai intens – mai ne-secularizat – decât marea majoritate a statelor
europene. Din această perspectivă, atenţia în diseminarea mesajelor şi competenţa minimală
trebuie să fie norme de bază în orice comunicare publică. Nu a fost/este cazul din păcate, de
fiecare dată. După tragedia de la „Colectiv”, cum s-a mai scris la LARICS, au fost voci
iresponsabile care au încercat să instrumenteze „Colectivul” pentru propria agendă. A fost o
încercare, pentru unii, de a asmuţi statul împotriva bisericii. În timpul pandemiei, am asistat la
o încercare de asmuţire a bisericii împotriva statului. Un scenariu de tip „Colectiv”, doar în
oglindă. Din fericire, nu a reuşit niciunul. Concluzia pozitivă este că, până în prezent,
indiferent de ieşiri individuale stridente la nivel public, au fost evitate conflicte dure şi de
neoprit pe această chestiune. Nu ar fi de folos nimănui. Până la urmă, statul trebuie să apere
„pacea socială”, iar Bisericile (cultele) sunt „factori ai păcii sociale”, cum scrie în legislaţia
românească privind cultele şi libertatea religioasă. *** Analiză de Radu Cupcea, cercetător la
Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei
Române şi doctorand al Universităţii din Bucureşti.

Citeste mai mult: adev.ro/qok48r

https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-24760893-biserica-nu-opune-vaccinarii-analiza.htm?pbox

Biserica nu se opune vaccinării (analiză)

de Cătălin Raiu     HotNews.ro
Luni, 26 aprilie 2021, 8:24 Actualitate | Opinii

Nu există mesaje anti-vaccinare pronunțate de la vârful Bisericii. Dimpotrivă, purtătorul de cuvânt al

BOR, Vasile Bănescu, a întărit de fiecare dată nevoia de vaccinare pentru a stopa efectele pandemiei.
De cealaltă parte, segmentele centrifuge din Biserică, cu opțiuni civice excentrice, nu au impact decât
pentru fanii hardcore care sunt în permanent conflict cu orice fel de autoritate, fie ea și științifică.

Trebuie spus din capul locului că Biserica nu poate livra un discurs teologic, nici pro- nici anti-
vaccinare.

Peste tot în lume retorica teologică anti-vaccinare este la fel de precară precum retorica teologică
pro-vaccinare. Vaccinarea este un subiect aflat la periferia vocației teologice a Bisericii. În atare
situație, Biserica nu poate decât să încurajeze oamenii să se consulte cu medicul (nu cu preotul) și
eventual să articuleze un mesaj (bio-)etic sau civic, nu unul teologic.

 Cronologia pandemiei
Acum aproape un an, OSCE emitea Human Dimension Commitments and State Responses to the
Covid-19 Pandemic, în cadrul căruia enumera România între statele membre OSCE (57) care au
restricționat foarte dur („very high-level restrictions”) libertatea religioasă în timpul stării de urgență.
Documentul a ridicat nu doar probleme de interpretare din partea unor oficiali care nu au rutina
analizei juridico-politice și care nu citesc notele de subsol (sic!), dar a fost și recepționat pe modul
hate, întocmai ca în anii comunismului. OSCE & friends deveneau dușmanul de clasă care trebuia
denunțat și înfierat cu mânie proletară. Însă, acolo unde OSCE trăgea semnale de alarmă, propunea și
soluții sau recomandări (p. 119). Implementarea acestora ar fi fost un pas esențial pentru ca astăzi
Biserica în profunzimea ei (cler și credincioși) să se simtă nu doar sprijinită în asistarea campaniei de
vaccinare, dar chiar și motivată:

 Ca limitările libertății religioase să fie implementate prin lege (n.n. a Parlamentului), nu prin
acte juridice inferioare; aceasta este, de fapt, o obligație legală tocmai pentru ca măsurile
restrictive să nu fie luate cu ușile închise și cu participarea unor actori selectați politic, ci într-
un cadru formal de dialog care, în orice democrație, este Parlamentul;

 Statele să se asigure că limitările în domeniul religios sunt însoțite de ghiduri emise de

autoritățile responsabile, ghiduri adresate deopotrivă autorităților care implementează
restricțiile (ex. poliție, jandarmerie etc.) și celor afectați de restricții (cetățenilor de toate
credințele);

 Statele să se asigure că atât indivizii, cât și comunitățile religioase (deci parohii, congregații
etc., nu doar conducerea cultelor religioase) au la îndemână instrumente legale de a
contesta deciziile autorităților;

 Statele să se asigure că organizațiile religioase (deci nu doar cele 18 culte recunoscute) mai
noi sau cu membri puțini sunt tratate egal cu cultele tradiționale și au parte de protecție
egală;

 Se va evita senzaționalizarea atunci când comunitățile religioase se opun sau sunt reticente
la acceptarea măsurilor anti-pandemice (ex. vaccinarea). Vina nu este a comunității religioase
în sine, ci în cele mai multe cazuri a unor persoane particulare;

 Să se asigure că autoritățile cu atribuții de monitorizare a respectării restricțiilor în cazul

lăcașurilor de cult (poliție, jandarmerie etc.) sunt familiarizate cu exigențele libertății
religioase și că țin cont de specificul religios/ liturgic al fiecărei comunități în parte;

 Să gândească politici publice specifice pentru categoriile sociale aflate în contexte precare,
în special ca statele să fie preocupate de modalitatea în care este afectată libertatea
religioasă în cazul femeilor care provin din familii violente și să propună soluții în acest sens;

 Să înființeze canale de comunicare permanente, inclusiv la nivel regional și local, tocmai

pentru că deciziile luate în birourile de la București, chiar minunate dacă ar fi, nu sunt
neapărat consonante cu particularitățile locale etc.

Abia implementarea măcar parțială a acestor măsuri ar fi demonstrat empatia autorităților față de
viața religioasă și mai ales asumarea mandatului garantării libertății religioase, chiar și în contextul
pandemic. Această empatie tradusă în politici publice concrete precum cele de mai sus, ar fi pregătit
terenul pentru un sprijin mai accentuat din partea Bisericii față de campania de vaccinare.
Astfel, la acest moment nu Biserica este o frână în procesul vaccinării, ci mai degrabă modalitatea de
raportare a statului la cultele religioase în general. Recomandările internaționale în domeniul
libertății religioase nu exclud ca statele să solicite sprijinul cultelor pentru campaniile de vaccinare
mai ales într-un context de criză cum este cel de acum. Însă, accentul cade total opus față de logica
românească unde cultele religioase au fost puse în fața faptului împlinit încă din decembrie 2020,
când, cu mult înainte ca vaccinul să fie disponibil populației, Guvernul anunța în urma unei consultări
cu ușile închise, fără agendă clară și simultan cu negocierea bugetului pentru culte pe anul 2021, că s-
a obținut acceptul cultelor religioase pentru promovarea campaniei de vaccinare. Ulterior, o broșură
a Ministerului Sănătății, document care era deja public a fost înaintată conducerii cultelor religioase,
iar de acolo a fost distribuită către preoți. Cu alte cuvinte, în ochii statului, Biserica a trecut de la
statutul de liability pandemic la cel de asset sau chiar partener strategic.

Prin acest demers, cultele au fost invitate să-și cedeze legitimitatea socială pentru succesul
vaccinării și nu să fie parteneri democratici (policy facilitators) cu ajutorul cărora statul să se asigure
că vaccinul este distribuit fără discriminare, cu prioritate în cazul persoanelor aflate în nevoie
speciale. Deci, s-a optat pentru instrumentalizarea politică a Bisericii, nu pentru parteneriat social.
Pentru punerea Bisericii în slujba statului, nu în slujba poporului vulnerabil.

Politics versus policies

Ignorarea recomandărilor emise de OSCE încă de acum un an vine după ignorarea altor recomandări
mai vechi emise de Departamentul de Stat al SUA și care vizează statul, nu Biserica. În termeni
concreți, reforma administrativă pe care au făcut-o deja majoritatea statelor nord-atlantice (peste
35) constă în înființarea mandatului de reprezentant național pentru promovarea libertății
religioase, sub forma unui hub guvernamental care monitorizează, propune și implementează
politicile publice în domeniul religios în funcție de angajamentele democratice ale guvernului și care
este separat de ordonatorii de credite în domeniul vieții religioase.

Logica occidentală e aceea că se trece de la sectorizarea guvernării (o pluralitate de instituții se ocupă

de mici segmente ale vieții religioase) la o guvernare transversală în care sunt colectate părticelele de
raportare a statului la Biserică în politici publice coerente. Cu alte cuvinte, separația dintre bani și
putere, separația dintre policies (politici publice) și politics (relații de putere politică), dintre expertiză
și birocrație, dintre comunicare și negociere, separații specifice liberalismului politic contemporan.

Aceste recomandări ignorate la noi, precum și multe alte resurse gratuite (ONU, UE, Departamentul
de Stat al SUA), nu sunt altceva decât soluții democratice pentru ca o societate să se poată replia în
contexte de criză pentru a se concentra pe realizarea unui bine comun.

Premierul Florin Cîțu a înțeles încă din primele zile ale mandatului nevoia de reprezentare națională
pentru combaterea antisemitismului. Excelent. Ar fi fost, însă, la fel de utilă, mai ales în contextul
limitării stângace a libertății religioase în pandemie să facă același gest și pentru libertatea religioasă.
Numai și simplul fapt că după un an de chinuială administrativ-politică a vieții religioase, atenția
guvernului s-ar fi îndreptat în mod serios și către acest subiect, ar fi fost un bun început pentru ca
Biserica în profunzimea ei să nu se mai simtă trimisă la periferia binelui comun al societății. Să simtă
realmente empatia statului în ciuda absenței totale din programul de guvernare a vreunei referiri la
culte sau libertate religioasă.
  De ce așa-zisul dialog stat-culte nu are efecte directe la nivelul (micro-) comunităților
religioase?

Pentru că Biserica nu este unitate militară, iar mesajele acceptate la vârful ierarhiei nu se propagă
automat în profunzimea comunităților religioase, care sunt organisme vii cu dinamici sociale și
culturale dintre cele mai diverse. Creștinii tind să asume drepturile și libertățile individuale în termeni
personaliști, nu globaliști. Ei prețuiesc libertatea religioasă în măsura în care pune în evidență vocația
spirituală (freedom to worship). În acest caz, statului liberal îi revine datoria să protejeze libertatea
religioasă împotriva agresiunilor statului însuși, la fel cum în domeniul economic statul liberal trebuie
să protejeze micile afaceri împotriva monopolului marilor corporații (legislație antitrust).
Instabilitatea structurală a libertăților individuale a fost de-a lungul istoriei confirmată de natura
pervertită a regimurilor totalitare sau de clientelismul specific oligarhiilor cu fațetă democratică. A
dus în gândirea socială catolică la alianța dintre demnitatea umană ca valoare meta-constituțională,
respectiv drepturi și libertăți cetățenești, dând formă creștin-democrației. Cetățeanul gândit în
liberalismul politic ca o sumă de drepturi și libertăți este dublat de calitatea de persoană înzestrată
cu spiritualitate, sentimente și ipostaza de „icoană a lui Dumnezeu”, concepte acum secularizate sub
forma „demnității umane”.

Pentru credincioși, Biserica este o oază de libertate civică și mai accentuat accesată în contexte
sociale și emoționale dificile. Oamenii caută în Biserică acel confort spiritual și civic pe care nu-l (mai)
găsesc în societatea seculară sau în raport cu statul birocratic și-l identifică cu demnitatea umană.
Însă, statul nu a livrat empatie cu credincioșii în timpul pandemiei, ci valuri de restricții formulate
birocratic și pe un ton bățos, supra-reglementarea pelerinajelor, monitorizarea agresivă și
disproporționată a lăcașurilor de cult, a ignorat decizia Curții de Apel București din 14 decembrie
2020, care prin principiile enunțate răstoarnă întreaga logică de raportare a statului de fenomenul
religios în timpul pandemiei și în plus o premieră: pentru prima dată după 1990 absența totală a
vreunei mențiuni legată de culte, viață religioasă sau libertate religioasă din programul de guvernare.
Mai mult decât atât, până la solicitarea scrisă a Patriarhului Daniel din ianuarie 2021, nici măcar nu s-
a revizuit protocolul de înhumare a decedaților de Covid, temă care este legată nu doar de libertatea
religioasă, ci chiar de demnitatea umană, garantată explicit în chiar articolul 1 al Constituției
României.

Timp de un an, clerul, adică vehiculul principal în sarcina căruia se pune acum succesul vaccinării, nu
a avut ce livra credincioșilor în timpul pandemiei: nici explicații coerente pentru restricțiile nelegale,
nici acces in spitale pentru asistență spirituală și nici măcar vreo modalitate rațională de a alina
durerea familiilor decedaților de Covid înhumați în ritmul unui protocol care nu ținea cont de
demnitatea umană.

Tocmai în acest context, statul a început să curteze Biserica pentru a-i obține disponibilitatea pentru
campania de vaccinare. Apoi, simularea dialogului stat-culte printr-un format ad-hoc și
neinstituționalizat (fără agendă publică și listă de participanți, puternic politizat și deloc transparent)
nu doar că nu ajută campania de vaccinare, dar contribuie la menținerea unei atmosfere de troc:
„Liber la Paști” contra susținerii vaccinării, troc din ce în ce mai denunțat de preoți în spațiul digital.

 Ce ar fi trebuit să facă statul pentru a obține sprijinul real al Bisericii?

Soluțiile sunt cuprinse în standardele și recomandările internaționale privind libertatea religioasă,
însă accesarea lor necesită voință politică, expertiză interdisciplinară și, mai mult decât atât, curajul
de a face mai puțină politică (politics) și mai multe politici publice (policies), prin:

• mutarea accentului de pe instrumentalizarea politică a Bisericii către sprijinirea organizațiilor

religioase în efortul de a-și intensifica activitatea misionară la nivel comunitar,

• mutarea accentului de pe „dialogul” cu cei câțiva reprezentanți ai cultelor pe dialogul și

comunicarea publică direct cu preoții și credincioșii prin politici publice,

• mutarea responsabilității comunicării vaccinării de pe umerii liderilor de cult către umerii

guvernamentali;

• redefinirea conceptuală a relației cu viața religioasă în care Biserica trebuie să fie asset democratic
în lupta împotriva pandemiei, nu liability așa cum a fost prezentată până acum.

Un stat democratic nu trebuie să împrumute imaginea sau/și autoritatea reprezentanților cultelor. El

trebuie să împrumute de la Biserici cunoașterea socială pe care acestea o au în mod natural prin
prezența lor la nivel micro-comunitar. Statul nu trebuie să ceară cultelor sprijinul, ci expertiza pe care
acestea o au. Nu să se folosească legitimitatea publică a Bisericii, ci de discernământul ei social. În
fapt, nu cultele se vaccinează, ci persoanele de diverse credințe religioase.

N.red: Cătălin Raiu este membru al panelului de experți pe libertate religioasă la OSCE.

https://adevarul.ro/news/societate/banescu-despre-antivaccinistii-spus-sfanta-Impartasanie-vaccin-
cand-auzit-asta-m-am-cutremurat-1_608e9f755163ec42719f280e/index.html

2 mai 2021

Citeste mai mult: adev.ro/qshbxr

Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, domnul Vasile Bănescu, spune că

vaccinul, care este un act medical, nu trebuie comparat cu Sfânta Împărtăşanie, care
ţine de planul spiritual. El susţine că acei clerici antivaccinişti care au susţinut că Sfânta
Împărtăşanie este vaccinul autentic şi cel mai bun, au demobilizat mulţi cetăţeni. „Mă
gândeam la un joc de cuvinte nefericit pe care îl fac unii declaraţi zgomotos
antivaccinişti din rândul clerului, oameni care spun că nu ne trebuie vaccin pentru că
vaccinul autentic şi cel mai bun este Sfânta Împărtăşanie. Când am auzit asta m-am
cutremurat. Nu pentru că Sfânta Împărtăşanie nu ar fi lucrul cel mai sfânt din viaţa
noastră, a creştinilor, ci pentru că e comparat acest lucru, cel mai sfânt, trupul şi sângele
lui Cristos, cu un vaccin”, conform Digi24. „Mi se pare că aceşti oameni nu doar că se
înşală profund, dar comit, fără să-şi dea seama probabil, un fel de sacrilegiu. Pentru că
a-l compara pe Cristos cu un vaccin este ceva sacrileg. Este total nedrept să arunci în
spaţiul public astfel de cuvinte, amestecând planurile – voit sau nu – comparând un act
medical cu un act prin excelenţă spiritual, amestecându-le şi trăgând concluzia, tu, ca
înţelept autoimprovizat, că ai găsit leacul la orice şi că nu ai nevoie de nimic altceva”, a
spus Bănescu. „Se confundă panurile cu un preţ nefiresc şi dureros. Mi se pare că un astfel de
messaj a demobilizat pe foarte mulţi oameni credincioşi, a fracturat un dialog firesc, fie el şi
mental, între oamenii credincioşi şi oamenii dintr-o sferă ştiinţifică. Acest conflict este fals.
Nu există conflict real între credinţă şi ştiinţă”, a adăugat el. „Eu ştiu că foarte mulţi oameni
credincioşi s-au vaccinat. Suntem pe drumul ieşirii din pandemie şi cred că până la urmă
aceşti oameni sceptici vor înţelege că vaccinul nu-ţi face rău şi că trebuie să te sfătuieşti cu
medicul în privinţa profilului tău medical. E firesc să faci asta, aşa am făcut şi eu. Când optăm
pentru un act care are legătură cu sănătatea noastră, optăm într-un mod responsabil, care
presupune o informare. Nu poţi să spui că eşti un om responsabil dacă alegi să rămâi
dezinformat”, a mai spus Bănescu.

Citeste mai mult: adev.ro/qshbxr

https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-24775091-ips-teodosie-dupa-purtatorul-cuvant-bor-
criticat-preotii-antivaccinisti-hristos-este-doctorul-suprem-banescu-laic-care-nu-poate-intelege.htm

Luni, 3 mai 2021

Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a spus luni că purtătorul de cuvânt al Bisericii

Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, este un ”laic care nu poate să înţeleagă ce trăieşte un
slujitor”, iar ”Hristos este doctorul suprem”. Mai mult, acesta a dat exemplul Sfântului
Vasile cel Mare, care ”a murit când a vrut Dumnezeu, nu când a vrut medicul.

„Hristos este doctorul suprem, iar cel care comentează este un laic care nu poate să înţeleagă
ce trăieşte un slujitor care are grijă de păstoriții său. Am citit (ce-a spus) şi m-am mirat. Mi-a
fost student, dar vrând să dea răspunsuri de tot felul, se încurca în ele”.

Întrebat dacă e nevoie de implicarea preoților în a-i convinge pe oameni să se vaccineze, după
ce Biserica a fost chemată să sprijine campania de vaccinare, Teodosie a făcut referire la
Sfântul Vasile cel Mare și a spus că acest ”nu a murit când a vrut medicul, ci când a vrut
Dumnezeu”.

”E treaba medicilor să se implice, noi nu ne amestecăm. Avem mulți medici. Sunt și medici
care sunt împotrivă. Noi ce să înțelegem? Spun că nu este ideal vaccinul. Noi nu ne
amestecăm. Nu vorbim despre aceste adevăruri care nu sunt sigure (...) Mai mare protecţie ca
a lui Dumnezeu nu putem avea.(...) Avem din viața Sfântului Vasile cel Mare, un medic
iscusit îi spunea că e moarte, nu a murit când a vrut medicul, ci când a vrut Dumnezeu. S-a
rugat la Dumneze și i-a împlinit planul pe care îl avea. Să nu amestecăm lucrurile”, a declarat
ÎPS Teodosie, luni, la Antena 3.

 Prima reacție a BOR în cazul preoților antivacciniști. Bănescu: M-am cutremurat

auzindu-i că vaccinul autentic și cel mai bun este Sfânta Împărtășanie / Nu există
conflict real între credință și știință
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, i-a criticat, în cadrul emisiunii ”În fața ta”,
difuzată duminică, pe preoții antivacciniști care spun că „vaccinul autentic și cel mai bun este
Sfânta Împărtășanie”. El a precizat că astfel de declarații i-au demobilizat pe credincioși să se
vaccineze. Bănescu a spus că oamenii ar trebui să se informeze de la medici atunci când vine
vorba de sănătatea lor și că nu există un conflict între știință și credință

„Mă gândeam la un joc de cuvinte nefericit pe care îl fac unii declarați zgomotos
antivacciniști din rândul clerului, oameni care spun că nu ne trebuie vaccin pentru că vaccinul
autentic și cel mai bun este Sfânta Împărtășanie. Când am auzit asta m-am cutremurat. Nu
pentru că Sfânta Împărtășanie nu ar fi lucrul cel mai sfânt din viața noastră, a creștinilor, ci
pentru că e comparat acest lucru, cel mai sfânt, trupul și sângele lui Cristos, cu un vaccin. Mi
se pare că acești oameni nu doar că se înșală profund, dar comit, fără să-și dea seama
probabil, un fel de sacrilegiu. Pentru că a-l compara pe Cristos cu un vaccin este ceva sacrileg.
Este total nedrept să arunci în spațiul public astfel de cuvinte, amestecând planurile – voit sau
nu – comparând un act medical cu un act prin excelență spiritual, amestecându-le și trăgând
concluzia, tu, ca înțelept autoimprovizat, că ai găsit leacul la orice și că nu ai nevoie de nimic
altceva”, a spus Bănescu, în emisiunea „În fața ta” de la Digi 24.

Patriarhul Daniel a lansat sâmbătă un îndemn către oameni să se vaccineze, afirmând că 2.500
de persoane au fost lăsate sâmbătă să intre în Basilica Sfântului Mormânt datorită vaccinării
unui procent foarte mare din populaţia din Israel, care a permis relaxarea restricțiilor.