Informatică

Formarea textlui

Abilitățile Word-ului

Pentru îngroșarea textului folosim Bold pe textul selectat.

Pentru a înclina textul selectat folosim butonul Italic.
Pentru a sublinia un fragment sau un întreg text folosim Underline.
În cadrul grupului Paragraf vom găsi opțiunile de aliniere, indentare, margini, etc.
Dimensiunea fontului se găseste în optiunea Font.
Observăm în caseta Preview modificările pe care le-am efectuat.
Pentru spațierea caracterelor din cadrul cuvintelor folosim Advanced.
Notele de subsol se adaugă prin Footnotes din sectiunea References.
Antetul și Subsolul precum și numărul de pagini le introducem prin opțiunea Header
&Footer din secțiunea Insert.
Simbolurile pot fi inserate opțiunea Symbols din cadrul secțiunii Insert.
Pentru imprimare folosim Backstage View-meniul/secțiunea File

Ilie Alexandra Page 1

Informatică
Satira este o formă literară de critică a slăbiciunilor individuale, sociale sau general
omenești, adesea într-un mod acuzator. Caracteristicile stilistice ale satirei sunt ironia,
exagerarea caricaturală a unor aspecte particulare și construirea unor relații neobișnuite de
aparență absurdă. Conținutul unei satire reflectă condițiile sociale ale momentului istoric și
variază cu acestea în forme diverse de exprimare. Etimologic, termenul provine din
cuvântul latin satura, inițial cu sensul de "dezordine" sau "harababură", mai târziu desenând
forma literară curentă. Sintagma satura lanx desemna un taler conținând un amestec fructe și
alte alimente, oferite ca ofrandă zeiței Ceres. Cu semnificația de "amestec", termenul este
folosit de Ennius, între secolele al III-lea și al II-lea a.Chr., ca titlu al culegerii sale de poeme
variate și în metri diferiți, "Saturae".
La vechii greci satira nu a avut o tradiție deosebită. O excepție o constituie versurile
batjocoritoare ale lui Archilochos din secolul al VII-lea a.Chr. Ca forme exemplare ale
dramelor satirice grecești sunt considerate comediile lui Aristofan din secolul al V-lea a.Chr.
În secolul al III-lea a.Chr., filosoful grec Menippos scrie operele denumite mai
târziu "Satirele menippeice". Se poate spune că satira este o creație prin excelență a
romanilor. Quintilianus declara cu mândrie: satura tota nostra est ("satira este în întregime a
noastră"). În secolul al II-lea a.Chr., Gaius Lucillius, în cele 30 de cărți de satire ale sale,
stabilește tiparele genului, impunându-i caracterul satiric în accepțiunea de azi.
Primul mare satiric, ale cărui opere au servit ca model generațiilor ulterioare de
scriitori, a fost poetul Quintus Horatius Flaccus. În cele două cărți cu satire, numite
de Horațiu Sermones ("Convorbiri"), sub forma unui dialog cu Maecena, sunt tratate teme
etice, criticându-se ambiția nemăsurată, prostia, avariția, într-un mod tolerant și cu humor.
Într-un ton mai sever sunt formulate cele 16 satire ale contemporanului său Juvenal,
aparținător al filosofiei stoice. Martial, prieten cu Juvenal, a fost un maestru al epigramei,
publicate în 15 cărți, în care critică într-o formă zdrobitoare decadența moravurilor
societății romane. În secolul I p. Chr. apar povestirile lui Petronius Arbiter, grupate sub
titlul "Satyricon", relatând aventurile a doi reprezentanți ai societății contemporane. Celebru
este fragmentul intitulat "Ospăț la Trimalchio", în care gazda se străduiește în zadar să abată
discuțiile de la teme obscene, propunând convorbiri cu subiecte literare sau filosofice.1

1
Conținutul acestui text a fost luat de pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Satir%C4%83, accesat la data de
12.05.2020

Ilie Alexandra Page 2