Biletul-1

1)Istoria psihiatriei si regimurile stationar si ambulator,

Psihiatria studiază etiologia, patogeneza, tratamentul, profilaxia bolilor mintale, precum şi rolul factorilor
exogeni şi sociali în dezvoltarea psihicului uman şi în evoluţia (dinamica) dereglărilor psihice.

Psihiatria, ca ramură a medicinii, a evoluat în legătură strânsă cu dezvoltarea social-economică a societăţii.

în dezvoltarea psihiatriei putem remarca următoarele 3 etape: 1. epoca antică- Dezvoltarea psihiatriei în
epoca antică. în epoca antică dereglările psihice erau considerate maladii provocate de diferite forţe
supranaturale. Se destingeau tulburări psihice de tip maniacal, accese de epilepsie, stări halucinator-
delirante. în documentele egiptene ajunse până în zilele noastre sunt descrise „duhuri necurate" în sufletul
bolnavilor psihici, pedepsiţi de către religie, preoţi.; 2.sec. XV-XVI-; sunt descrise multe „posesiuni ale
diavolului" (demonomaniile), pedepse capitale cu binecuvântarea slujitorilor bi¬sericii catolice. Bolnavii
psihici erau consideraţi „criminali de stat", fiind întemniţaţi în celule de piatră mici, fără încălzire, fără pat
şi fără aşternut, goi, ferecaţi în lanţuri. Dacă bolnavul devenea agitat, era biciuit de aşanumiţii
„observatori", bătaia fiind considerată o metodă de tratament. 3.sec. XIX-XX- mai mulţi medici (Felix,
Plater, Paolo Zacchias, Thomas Willis) considerau că boala psihică este o maladie a creierului. Această
etapă în dezvoltarea psihiatriei este numită renaşte¬rea psihiatriei ca ştiinţă medicală. Paolo Zacchias pune
bazele psihiatriei judiciare, iar Felix Plater (1536-1614) face primii paşi în clasificarea bolilor psihice..

In Basarabia (Republica Moldova) primele informaţii privind dezvoltarea psihiatriei sunt înregistrate la
începutul secolului XIX. Iniţial, ajutorul psihiatric se acorda pe lângă mănăstiri. în anul 1852, în cadrul
spitalului de gubernie Republican din Basarabia, a fost deschisă prima secţie de psihiatrie cu 50 paturi
pentru bărbaţi.In anul 1895, în suburbia Chişinăului, pe pământurile mănăstirii Costiujeni, începe
construcţia spitalului de psihiatrie.Construcţia spitalului s-a încheiat în anul 1905, acesta dispunând de 400
paturi. Dezvoltarea psihiatriei în Republica Moldova a fost influenţată de organizarea în 1946 în baza
spitalului din Costiujeni a catedrei de psihiatrie a Instituiţii de Medicină din Chişinău, actualmente
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu". întemeietorul catedrei, A. Molohov, a
contribuit mult la creşterea nivelului de pregătire a medicilor psihiatri şi implementarea metodelor mai
eficiente de tratament a maladiilor psihice. Cercetările ştiinţifice din cadrul catedrei purtau un caracter
clinic şi aveau o tematică diferită: clinica schizofreniei, sistematizarea formelor ei; studierea stărilor
limitrofe, a psihozelor infecţioase şi a alcoolismului.

Staţionarul se ocupă de diagnosticarea, tratamentul, expertiza militară, a muncii, judiciară. în activitatea

staţionarului sunt prevăzute următoarele regimuri: primul regim - bolnavii se află permanent sub
supravegherea personalului medical; al doilea regim se împarte în variantele A şi B. Regimul IIA -
bolnavilor li se permite să umble prin secţie; regimul IIB - bolnavilor li se permite să se deplaseze pe
terito¬riul spitalului sub supravegherea personalului sau rudelor; regimul III - bolnavilor li se permite să
se plimbe pe teritoriul spitalului de sine stătător; regimul IV' - bolnavilor li se permite un concediu
medical de 20 de zile, în timpul căruia bolnavul se găseşte în familie sub supravegherea rudelor. Dacă
starea psihică a bolnavului este satisfăcătoare, el poate fi externat. După externare se întocmeşte o epicriză
(rezumat), în care se notează toate datele despre maladie şi se expediază la locul de trai al pacientului.

2) Schizofrenia formele,evolutie,tablou clinic ect.

F 20.0 - Schizofrenia paranoidă
Este forma cea mai frecventă şi cea mai tipică de schizofrenie care corespunde tabloului
psihopatologic descris mai sus. Este una dintre formele schizofreniei în care simptomele
accesorii sunt dominante în evoluţia bolii faţă de simptomele fundamentale, negative.
Schizofrenia paranoidă debutează de regulă Ia vârsta de 25-45 ani.
In anamneză bolnavului, cu mult înaintea debutului bolii, se întâlnesc diferite schimbări
nevrotice, psihopatiforme, de comportament.
La bolnavi se observă tulburări episodice, scurte, de tip neurastenic, care se manifestă prin
irascibilitate, pierderea interesului faţă de ambianţă, de familie; manifestări depresiv-anxioase
sau obsesiv-fobice. Apar gânduri obsesive de tipul „Cine sunt eu?", sau repetarea evenimentelor
din trecut. La alţi bolnavi apar episoade dismorfofobice. Bolnavul ob servă schimbări a unei părţi
a corpului: feţei, mâinilor, pielii. Uneori sunt prezente şi preocupări metafizice când bolnavul
este preocupat de filozofie, biologie etc.
La scurt timp apar dereglări de gândire, care se manifestă printr-o gândire paralogică cu delir de
persecuţie, relaţie, de influenţă, mai rar de otrăvire, gelozie. Delirul la bolnavii cu schizofrenie
are un conţinut neadecvat, necunoscut. Poate apărea sindromul de automatism mintal (Kandinski-
Clerambault) cu toate variantele de automatism asociativ, senzitiv şi cenestezic.
La bolnavi apar diferite senzaţii generate de o abudenţă de gânduri (mentism), de citirea
gândurilor străine, de furtul de gânduri. Bolnavii pot efectua diferite acţiuni, mişcări automate
sub influenţe din exterior.
Ideile delirante pot fi completate de halucinaţii auditive cu un .conţinut necunoscut. Mai des se
observă pseudohalucinaţii cu un caracter imperativ. Halucinaţiile olfactive şi gustative se
întâlnesc mai rar. Pot apărea şi tulburări psihosenzoriale sub formă de derealizări şi deperso -
nalizare.
F 20.1 - Schizofrenia hebefrenă
A fost descrisă de Khalbaum şi Hecker. Se instalează rapid la vârsta de 16-17 ani. Iniţial se
observă diferite schimbări de comportament. Bolnavii devin emoţionali, „reci" faţă de părinţi,
faţă de cei apropiaţi, sunt neglijenţi, umblă murdari, nu se spală. Brusc apare excitaţia
psihomotorie cu expresii patetice, veselie neadecvată cu râs prostesc, nemotivat, fenomene
disociative în gândire, irascibilitate, manierism, comportament pueril şi „golănesc", reacţii
impulsive, agresive. Apar halucinaţii auditive elementare, delir de relaţie, influenţă, de grandoare
şi ipohondrice. Forma hebefrenă de schizofrenie are o evoluţie nefavorabilă cu tendinţă spre o
demenţă profundă cu schimbări afective, incoerenţă accentuată în gândire.
F 20.1 - Schizofrenia catatonă
Mai frecvent debutează la vârsta de 19-35 ani. In perioada prodromală se observă astenie,
ipohondrie, tendinţă la autoizolare, tristeţe sau apatie şi sărăcirea afectivă. Boala debutează brusc
sub formă de excitaţie sau stupor cataton.
Excitaţia catatonă este însoţită de tulburări psihomotorii haotice sub formă de grimase,
manierism, stereotipii şi stări impulsive, poate apărea simptomul „glugii". Gândirea este
întreruptă, tară nici un înţeles. Apar ecolalie şi ecopraxie - repetarea cuvintelor şi a mişcărilor
celor din jur, negativism. De obicei, în timpul excitaţiei catatonice se păstrea ză claritatea
conştiinţei, în unele cazuri pot avea loc fenomene oneroide sau amentive. Stupoarea catatonă se
caracterizează printr-o inhibiţie motorie, cu o mimică catatonă semnificativă de mască
inexpresivă, ticuri - grimase, contracture orbicularilor buzelor în formă de „bot de peşte" Se
observă negativismul, fenomene de catalepsie sau flexibilitate ceroasă, care constă în păstrarea
timp îndelungat a unei poziţii anumite (mână ridicată, simptomul pernei de aer). Uneori la
bolnavi apar simptome impulsive când bolnavul, mai ales noaptea, se scoală, umblă prin salon,
poate chiar să lovească pe cineva, şi iarăşi se culcă.
F 20.6 - Schizofrenia simplă
Se întâlneşte la o vârstă tânără, 18-25 ani. Are un debut lent. In debutul bolii se observă
sindromul neurastenic: insomnie, iritabilitate, oboseală fizică şi intelectuală, cefalee cu senzaţii
de comprimare a creierului. Un simptom important, care se observă la bolnavi în debutul bolii,
este dereglarea atenţiei, care se manifestă prin hiperprosexii voluntare sau in voluntare până Ia
autism. La aceşti bolnavi atenţia este scăzută, mobilă, ei nu se pot concentra, nu pot însuşi
materialul citit.
In debutul bolii apar dereglări afective cu pierderea intereselor faţă de cei din jur, dispare voinţa,
dorinţa de a face un lucru. Apare apatia, abulia. Bolnavii pierd sentimentul de simpatie faţă de
familie, de cei apropiaţi, uneori se dezvoltă antipatie cu agresivitate. Dispar emo ţiile, bolnavii
devin străini pentru familie, cu timpul se închid în sine, se izolează de realitate. Fără nici un
motiv abandonează studiile, zile întregi stau acasă. Bolnavul nu îngrijeşte de sine. Treptat se
dezvoltă sindromul apatico-abulic. Unii bolnavi caută ieşire din această stare cu ajutorul
alcoolului sau a drogurilor.
Pentru bolnavii de schizofrenie simplă sunt caracteristice dereglări ale procesului de asociaţie -
gândirea devine haotică, paralogică, rezonară. Apare interesul faţă de psihiatrie, filozofie, soldat
cu o „intoxicaţie filozofică" - bolnavii citesc lucrări filozofice fără să le priceapă sensul.
Evoluţia bolii este lentă, cu timpul instalându-se o stare cronică cu un defect apatico-abulic,
pseudonevrotic sau psihopatiform.

3)Tulb sdr algic,hipocondric,de schema corporala si de simulare

Tulb.somatoforme,numite si tulb ipohondriace contau din urmatoarele faze:
1.Faza de astenie,insotita de hiperestezie,manifestata prin iritabilitate,hipersensibilitate.
2.Faza simpatico-endocrina, manif prin reactii psihice,explosive si ipocondrice, reactii de samatizare,cu
iritarea simpaticului si tulb functionale interne.
3.Faza psihomatorie,manif prin reactii psihice de tip: depresie,anxietate si reactii somatice Ipohondria este
definite ca o preocupare persistenta a persoanei de a avea una sau mai multe boli somatice serioase bazate
pe interpretarea personala,cu dovezi ale semnelor fizice ale maladiei. Pacientii prezinta acuze
neintemeiate,sunt preocupati de analiza senzatiilor neplacute sau dureroase pe corp,diferite miscari in
stomac, intepaturi in tot corpul,dureri cenestopatice, diferite tulb vegetative care duc la o anxietate
pronuntata. Apare frica si stare deprimata. Acesti bolnavi cauta ajutor la diferiti specialisti. Dismorfofobia-
o forma de ipohondrie nevrotica intilnita la adolescent,care consta in preocuparea permanenta de
schimbarea aspectului exterior al corpului. Pacientii considera ca sunt schimbati la fata:nasul
deformat,fruntea ingusta,sunt pitici sau supraponderali,ore intregi privesc in oglinda’’simptomul oglinzii’’.

4)Psihoterapia indicatii si contraindicatii

Psihoterapia-este o sistema de influenta asupra personalitatii pacientului in scopul inlaturarii

manifestarilor psihopatologice si psihologice nedorite. Indicatii:
-Nevroze(n.anxioasa, n.obsesionala,fobii); -perturbari adaptative,-probleme in cuplu,-criza de adolescenta,-
dezechilibrul psihic provocat de o situatie stresanta sau traumatizanta,-depresii usoare,-tulb de dinamica
sexuala,-boli psihosomatice,-dizarmonii de personalitate,- toxicomanii,-psihoze.
Contraindicatii - delirium,-dementele,-tulb amnestice,-tulb cognitive,-tulb psihotice determ de consumul
de substante psihoactive, -schizofrenia+alte tulb psihotice,-episodul depresiv major cu simp psihotice,
episodul maniacal