De malefic n-am nicio temere, Pentru că sunt orb la toate, Mintea-mi și arma-mi aduc mângâiere.
Știu că-mi voi nimici dușmanii
Atunci când vor veni. Sigur bunătatea și mila mă vor urmări, Pentru totdeauna pe-acest pământ, Cât viața mea va dăinui.
Tristă stau lângă apele liniștite,
Sufletul să mi-l hrănesc, Pe calea cea dreaptă nu merg mai departe, Pentru că știu sigur că greșesc. (BIS) Pe calea cea dreaptă nu merg mai departe, Pentru că știu sigur că greșesc.
Într-o seară, la marginea unui deal, un om am întâlnit,
Mi-a spus că el ne va slava, că el aduce-al mântuirii răsărit,
Uitată va fi durerea, uitată va fi pierderea celui iubit,
Doar am zâmbit amar și-am întrebat: Cum poți salva pe cel ce de el însuși nu poate fi salvat? Mergând prin valea unde umbrele morții slujec De diavol nu îmi este teamă, căci ochii mei îl ocoloesc, Mă-ntorc la ape nemișcate, sufletul să-mi regăsesc, Dar știu că atunci când voi muri sufletul meu va fi damnat, pierdut, pe veci înstrăinat.